Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintali

Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintali, de Matei Vişniec

Regia:
Florin Fătulescu
Decoruri:
Puiu Antemir
Costume:
Liliana Cenean
Muzică:
Rodica Fătulescu

Distribuţia:
Iuri Petrovski (scriitor) :
Claudiu Bleonţ
Grigori Dekanozov (directorul spitalului) :
Mircea Rusu
Stepanida Rozanova (directoarea adjunctă) :
Florina Cercel
Katia Ezova (asistenta medicală) :
Medeea Marinescu
Bolnavul 2 (Ivan), Timofei :
Andrei Duban
Bolnavul 1 (Piotr), Kukin :
Tomi Cristin
Bolnavul 5, Crupierul, Ivan Mikadoi Gamarovski :
Dorin Andone
Bolnavul 4 (Emilian), Un bolnav care l-a cunoscut pe Stalin :
Ovidiu Cuncea
Bolnavul 6 (Slivinskaya), Femeia bătrână, Vera Davidova :
Sanda Toma
Bolnavul 7 (Salonka), Femeia 4, Strainul :
Amalia Ciolan
Bolnavul 8, Nebunul care mizează pe Stalin, Femeia tânără :
Tatiana Constantin
Bolnavul 3 (Şaşenka), Femeia 3, Al doilea bolnav care l-a cunoscut pe Stalin :
Natalia Călin
Stalin
Victor Kudlicz


Avand ca subiect epoca stalinista, iar actiunea petrecandu-se intr-un spital pentru bolnavii mintali din Moscova, nu stiu daca sa cataloghez aceasta piesa ca fiind comedie sau drama. Mai curand, o comedie amara, asupra unei epoci de groaza din istoria moderna. Castiga insa respectul spectatorului tocmai faptul ca aceasta epoca este explicata intr-un mod simplu, astfel incat sa fie inteleasa si de catre un bolnav mintal.

Povestea pe scurt: Iuri Petrovski, un scriitor necunoscut, dar premiat de catre insusi Stalin cu premiul cu acelasi nume, este trimis in Spitalul Central de Boli Mintale din Moscova pentru explica bolnavilor, in termeni simpli, istoria comunismului de la Marea Revolutie a lui Lenin pana in ziua prezenta, cand Stalin conduce Uniunea Sovietica.

El apeleza la doua expresii pentru a-si scrie aceasta poveste: "utopia comunismului" si faptul ca prin aparitia lui in Rusia, se contruieste "o nouă ţară în care nimeni nu va mai putea niciodată să vâre pe nimeni în căcat". Iar pentru ca bolnavii mintali nu accepta aceasta formulare, cuvantul se inlocuieste cu "pupu".

Pentru toti bolnavii, dar si pentru cei care ii ingrijesc, Stalin este un idol. Cultul personalitatii lui este evident, iar una dintre infirmiere, Katia Ezova, se culca cu orice barbat care l-a atins sau l-a cunoscut, macar de departe, pe Marele conducator.

Un spectacol interesant, care dezvaluie din nou o perioada care nu am cunoscut-o decat mai mult din auzite, iar tragismul clipelor relatate ma face sa gandesc ca nu as fi putut trai-o. Din fericire, comicul situatiilor si al limbajului infrumuseteaza si ne indeamna doar la trairea la maxim a clipelor fericite de azi.

Cateva scapari ale actorului principal, Claudiu Bleont, sunt trecute cu vederea de interpretarea superba de ansamblu a piesei si de subiectul ei.

P.S. De asemenea, recomand bucurestenilor si celorlalti expozitia de fotografie de la Teatrul National Bucuresti a lui Andrei Pandele, numita "Fotografii Interzise si Imagini Personale." . Este deschisa pana duminica 10 februarie 2008 si reuneste multe fotografii din Bucurestiul anilor '80, de la Revolutie si din anii de dupa. Multe sunt superbe, multe rascolesc amintiri ai acelor ani, cam numeroase cele cu tigani, dar asta e alta poveste. Doua poze: