Easy Virtue

Easy Virtue(2008)
Secrete din trecut

Regia Stephan Elliott

Cu Jessica Biel, Ben Barnes

Sentimente impartite. Pe de o parte, o poveste petrecuta la inceputul secolului al XX-lea, in Anglia aristocratica, frumos construita si inchegata, cu actori care isi fac treaba foarte bine, mai ales Jessica Biel si Colin Firth. Pe de alta parte, comedia care se astepta isi face aparitia in rare momente, chiar daca umorul britanic este delicios. De asemenea, senzatia este ca filmul este prea molcom, lipsit de continuitate, fiind construit prea incet, poate una dintre defectele cele mai mari ale lui, potentialul fiind spre foarte bun.

Nu oricine poate intra in aristocratia britanica, foarte conservatoare si inchistat in propriile traditii si prejudecati. Astfel ca, in momentul in care John Whittaker vine din vacanta insotit de sotia sa americana, Larita (Jessica Biel), aproape toata familia se indreapta asupra ei, din mai multe motive: este americanca, este vaduva, nu are prejudecati, este pilot de curse profesionist si, pe deasupra, este indragostita cu adevarat de John pe care vrea sa il sustraga din conacul familiei si sa traiasca singurei la Londra.

Are si cativa aliati, insa indeajuns de putini si neimportanti incat razboiul sa fie pierdut din start. Pe langa cativa servitori, mai ales Furber (Kris Marshall, absolut incantator, atat ca rol, cat si ca interpretari), cel mai bun prieten se dovedeste domnul Whittaker (Colin Firth), un romantic incurabil si boem, care nu a uitat nicio clipa ca a fost fortat sa se intoarca in Anglia aristocratica dupa razboiul mondial din Franta paradisiaca, unde traia fara griji la adapostul oferit de un bordel.

M-a multumit foarte mult finalul, fiind din nou un antifan declarat al happy-end-urilor tipice din filmele americane. De asemenea, amuzamentul unor scene, jucate impecabil de Colin Firth (fin observator al propriei familii), de Kris Marshall (delicios cand bea din paharele de sampanie pe care tot el le serveste), dar si de catelusul Puppy, care sfarseste sub fundul lui Jessica Biel. Un film agreabil, merita vizionarea macar pentru cele spuse mai sus.

Nota 7.5/10
Jovi

Gwoemul

Gwoemul(2006)
Monstrul

Regia Joon-ho Bong

Cu Kang-ho Song, Hae-il Park, Hie-bong Byeon

Am spus cu prilejul altor articole ca sunt un admirator al cinematografiei din alte continente decat cel american, cu precadere al celei asiatice. De aceea, filmul considerat cel mai profitabil al istoriei sud-coreene de cinema l-am privit de la inceput cu o placere nedisimulata, desi nu ma incanta in mod deosebit peliculele despre monstri oricat de bine realizate ar fi. Si iata ca nu am fost dezamagit in niciun chip, capodopera regizorului Bong Joon-ho depasind in mod clar filme americane cu acelasi subiect, cum ar fi refacutul "Godzilla" al anilor 2000, printr-un simt al realitatii iesit din comun, punand accentul pe o familie obisnuita si nu pe monstrul propriu-zis.

Filmul se petrece in marea lui majoritate prin canalele de langa raul Han, care trece prin capitala sud-coreeana Seul. Scenariul este comun, nu surprinde prin nimic: un virus ciudat a scapat dintr-un laborator si s-a devarsat pe rau, dand nastere unui monstru care incepe la un moment dat sa atace oamenii aflati pe malul raului. Insa ceea ce impresioneaza nu sunt eforturile autoritarilor de a gasi solutii la aceasta problema, de altfel aproape inexistente, ci familia de coreeni care, odata atacati de monstru, incearca sa il extermine si sa salveze ceea ce se mai poate salva.

Cine sunt acestia sau principalii protagonisti? Gang-du, un barbat insuficient maturizat, care se afla in fata unei adevarata tragedii. Fiica sa, Hyun-seo, este rapita de monstru si el trage sperante ca inca traieste. Drama sa familiala ii da puteri nebanuite si incearca imposibilul, ca un barbat obisnuit, ajutati de frati fara puteri supranaturale, sa invinga in lupta cu un monstru fantastic.

Nu este asa de infricosator ca filmele de categoria B care impanzesc acum ecranele americane, dar si romanesti, insa este facut cu un simt al dramatismului extraordinar, depasind cliseele unor catastrofe de domeniul fantasticului carora sunt supuse colectivitati intregi, accentuansu-se doar sentimentele unei singure familii si lupta ei pentru supravietuire. De asemenea, avem de-a face cu un umor de bun gust, atat de limbaj, cat si de situatie, care prinde foarte bine la un film aflat la granita horror-ului. Cinematografia asiatica impresioneaza inca o data. Un film pe care il recomand cu multa caldura.

Nota 9/10
Jovi

JCVD

JCVD(2008)
JCVD

Regia

Mabrouk El Mechri

Cu Jean-Claude Van Damme, Francois Damiens

In timpuri "imemoriale", asteptam cu nerabdare inca o aparitie a lui Jean-Claude Van Damme, inca un film plin cu actiune, lupte si muschi. De aceea, atunci cand, sa zicem, m-am mai desteptat, acestea au fost uitate, iar susnumitul actor trecut la lada de amintiri si de actori slabi, capabili doar de filme de categoria a II-a. Din uitarea asta, nu numai a mea, ci a publicului in general, JCVD a vrut sa iasa si sa revina onorabil, lucru pe care il reuseste prin interpretare, desi filmul este intunecat si dezamageste.

In Romania, lansarea filmului realizat in Belgia a fost fastuoasa, fiind proiectat pe un ecran gigantic pe mica parte din autostrada Transilvania deja construita. Totul in cadrul sectiunii "Fara limita" din cadrul Festivalului International de Film de la Cluj-TIFF 2009. Dupa cum ilustreaza si titlul, actiunea principala se constuieste in jurul lui Jean-Claude, care isi joaca propriul rol: un actor aflat la varsta a doua, dupa mai multe casnicii si filme mai putin reusite, incearca sa supravietuisca in bransa, acceptand orice rol benefic din punct de vedere financiar. Desi zilele pline de glorie au trecut si principalele roluri ii sunt suflate de rivalul Steven Seagal, totusi lumea inca il apreciaza si il opreste pe strada pentru autografe.

Nenorocul sau pentru o viata linistita, chiar daca lipsita de opulenta financiara din trecut, este ca nimereste in toiul unei spargeri la posta din localitatea unde locuia intre doua filme. Fiind o persoana cunoscuta, este folosit de spargatori pentru propriul interes, pus la inaintare drept principal atacator. Problema lui este ca intra prea bine in acest rol si Politia este pe urmele sale, iar viata sa de pana atunci, fiica ramasa in custodia fostei sotii sau chiar mama sa, care nu il vazuse de la nastere sunt rascolite, intrebate sau considerate drept cauze interne ale actiunii sale necugetate.

Reusita filmului este ca il infatiseaza pe Jean-Cluade Van Damme intocmai asa cum este si a fost si in realitate: un actor mediocru, care a facut filme cu succes la public, comerciale, rentabile financiar, insa cu totul slabe ca valoare, a avut o viata personala plina de suisuri si coborasuri, cu mai multe casnicii desfacute din vina lui, a fost dependent de droguri si/sau alcool. Lucruri pe care le revedem si in film si, de apreciat, in propria interpretare.

Nota 5.5/10
Jovi

O veste foarte buna: scapam de Spiru Haret!

Stirea a fost publicata in urma cu cateva ore pe http://www.hotnews.ro/ si este incredibil de interesanta si de binevenita.

Sa vedem insa cat va continua si daca se va respecta hotararea instantei...

Inca o data, in sfarsit se recunoaste proasta calitate a unui sistem de invatamant de tot rasul!

Articolul (cititi si comentariile):

"Afacerea Spiru Haret: Masinaria Spiru Haret are universitati in toate catunele / Ministrul minte cu nerusinare, nu am cerut sa ni se retraga acreditarea
de Ella Moroiu HotNews.ro

Zeci de mii de absolventi ai universitatilor particulare "Spiru Haret" si "Petre Andrei" din acest an nu isi vor primi diplomele. Ministerul Educatiei a eliminat "Spiru Haret" din lista institutiilor de invatamant acreditate la cererea acesteia, noteaza Gandul. In cazul Universitatii "Petre Andrei", este vorba de nerespectarea mai multor prevederi legale privind fuziunea cu o alta institutie si existenta a doua rectorate si doua senate.

Ministrul Educatiei, Ecaterina Andronescu, a declarat ca USH va primi diplome doar dupa ce se va supune evaluarii MEC. In prezent, "Spiru Haret" inregistreaza anual un numar de absolventi egal cu cel din toate universitatile romanesti la un loc, pe cifrele bugetate. "USH are universitati in toate catunele. Stiti cat este finantarea pentru fiecare student? 350 de euro pe an", a declarat pentru HotNews.ro Robert Lorentz, consilierul pe probleme de comunicare al ministrului Educatiei. "Este de laudat ca cineva s-a incumetat sa infrunte o astfel de masinarie", a adaugat consilierul.

Robert Lorentz a precizat ca un numar de aproape 60.000 de absolventi nu isi vor primi diplomele. In plus, MEC ia in calcul desfiintarea institutiilor.

Anul acesta, USH a solicitat un numar de circa 56.000 de diplome de absolvire cu antetul MEC.

Anul trecut, Senatul Universitatii Spiru Haret a decis sa reduca durata anilor de studiu in cazul Facultatii de Drept, de la 4 la 3, desi planul cadru al MEC nu permite acest lucru. Pentru a-si mentine decizia, USH a dat in judecata si a castigat un proces impotriva ministerului. Cotidianul Gandul noteaza ca USH ar fi solicitat in instanta si sa nu mai fie inclusa in Hotararea de Guvern emisa anual privind lista domeniilor de studii de licenta si lista universitatilor acreditate.

In ceea ce priveste Universitatea "Petre Andrei", aceasta a fuzionat cu Universitatea "Apolonia" in urma unei hotarari judecatoresti, ceea ce contravine prevederilor Legii Invatamantului. In prezent, UPA numara doua senate si doua rectorate.

Potrivit Hotararii de Guvern nr. 749 / 24.06.2009, publicata in Monitorul Oficial 465 / 6.07.2009, Ministerul Educatiei noteaza urmatoarele:

1. Curtea de Apel din Bucuresti, Sectia a 8-a Contencios Administrativ si Fiscal, prin Sentinta civila nr.3326 pronuntata in sedinta publica din data de 2 decembrie 2008, a eliminat Universitatea "Spiru Haret" din Bucuresti, la cererea acesteia, din Hotararea Guvernului nr.676/2007 privind domeniile de studii universitare de licenta, structurile institutiilor de invatamant superior si specializarile organizate de acestea, cu completarile ulterioare, si din Hotararea Guvernului nr.635/2008 privind structurile de invatamant superior si specializarile / programele de studii universitare de licenta acreditate sau autorizate sa functioneze provizoriu organizate de acestea, republicata. (...)

George Nicolau, sef Departament Mass Media Spiru Haret: Ministrul minte cu nerusinare, nu am cerut sa ni se retraga acreditarea

Seful Departamentului Mass Media si PR din cadrul USH sustine ca ministrul Educatiei "minte cu nerusinare", intrucat Universitatea nu a facut niciodata o astfel de cerere in instanta, si anume retragerea acreditarii. El a precizat ca sesiunea de examene de licenta se va desfasura si anul acesta conform programului."

(http://www.hotnews.ro/stiri-esential-5941613-universitatile-spiru-haret-petre-andrei-ramas-fara-acreditare-reprezentantul-spiru-haret-ministrul-minte-nerusinare-nu-cerut-retraga-acreditarea.htm?cfnl=)

Baby on Board

Baby on Board(2009)
Baby on Board

Regia Brian Herzlinger

Cu

Heather Graham, Jerry O'Connell, Jaiden Hidalgo, Lara Flynn Boyle

Hotarat lucru, comediile care se vor in acelasi timp si romantice, cu greu mai pot gasi improvizatii care sa le aduca peste medie. Iar cand acestea nu ies la suprafata, nu avem de-a face decat cu un film obisnuit, fara pic de farmec, care nu fac sa tresare inimile spectatorilor, cu exceptia unora care gasesc placere in orice lucru mediocru. Si, in aceasta categorie, punem si "Baby on Board", povestea (de cate ori spusa!) a unui cuplu aflat pe panta ascendenta a vietii profesionale, in care apare singura problema pe care doreau sa o evite: o sarcina si deci amenintarea unui copil.

Angela (o Heather Graham stearsa si fara farmec) si Curtis (Jerry O'Connell obisnuit, fara sclipiri) sunt ceea ce reprezinta un cuplu dupa cativa ani de casnicie, nu indeajuns de multi: ambii lucreaza in meserii platite bine, doresc sa ajunga cat mai sus, el avocat, ea la o agentie de publicitate; sunt singuri, nu doresc pentru moment copii; viata de acasa este monotona, fara complicatii, dar si fara responsabilitati, cu putine escapade si numai in cercul restrans al prietenilor comuni, ca a multora dintre noi. Numai ca o marca de prezervative dubioasa le face figura: Angela ramane insarcinata, iar scopul de aici inainte este de a masca sarcina pentru a nu o vedea sefa ei, o femeie dura care tine la propriile reguli.

Certurile dintre cei doi, cu implicatii efective si ale prietenilor apropiati, s-au dorit a fi principalele momente amuzante ale filmului, din pacate, solutie extrem de nereusita. Chiar daca puteam avea unele pretentii de la actorii principali, care au reusit roluri mai bune in alte filme de acelasi gen, singura care se merita a fi evidentiata aici este figura intransigenta a Larei Flynn Boyle, cu un rol bun, aproape de posibilitatile ei. In rest, multa vorbarie, deseori inutila si fara scop, senzatia ca ne asteptam la ceva interesant si totul este un film submediocru.

Nota 4/10
Jovi

Bruno are site oficial si isi cauta reprezentantul in Romania!

Cu trei saptamani inainte de premiera in Romania a controversatei comedii BRUNO, se lanseaza site-ul oficial al filmului: www.bebruno.ro, odata cu inceperea campaniei Bruno de Romania.

Fanii lui Borat, care asteapta cu nerabdare lansarea scandaloasei continuari BRUNO, se pot inscrie acum in concursul de pe siteul oficial al filmului, www.bebruno.ro, pentru a castiga marele premiu: un beach party la Fundulea sau, la alegere, un weekend la mare.

Din 31 iulie, Sacha Baron Cohen se intoarce pe marile ecrane cu un nou personaj incendiar: BRUNO. Mult mai scandalos si obscen, de-a dreptul socant si incredibil de amuzant, BRUNO este un fashion reporter gay care si-a propus sa ajunga ,,cel mai celebru austriac de la Hitler incoace”.

Auto-proclamat ,,vocea televiziunii tinerilor austrieci”, BRUNO este gazda faimoasei emisiunii tv FUNKYZEIT. Obisnuit cu celebritatea, BRUNO cunoaste responsabilitatile pe care le are o vedeta fata de fanii sai, motiv pentru care nu lipseste de la prezentarile de moda, tratamentele faciale si sedintele de epilare. Totul pana in momentul in care a aflat ca emisiunea sa a fost scoasa din grila de programe. Singur si trist, BRUNO realizeaza ca este pana la urma un luptator si se decide sa cunoasca faima la ea acasa, adica la Hollywood. Ajutat de Lutz, fostul asistent al asistentului sau de la Funkyzeit, BRUNO este acum gata sa faca orice pentru a cunoaste celebritatea mondiala!

Cum ajunge BRUNO sa fie prieten cu BONO, STING si SNOOP DOGG, poti afla numai din 31 iulie pe marile ecrane, odata cu lansarea celui mai tare documentar de la ,,Lion King” incoace.

Intra pe siteul www.bebruno.ro, demonstreaza cat de Bruno esti si cat de mult apreciezi umorul marca Sacha Baron Cohen. Doar asa poti ajunge la Fundulea Beach Party sau castiga un weekend la mare, alaturi de multe alte premii printre care: postere, invitatii la film si tricouri marca BRUNO.

Din 31 iulie, BRUNO vine in Romania, in cinematografele: CinemaPRO, Hollywood Multiplex, Movieplex, Cityplex, Starplex, in reteaua Cinema City din Cluj, Timisoara, Bacau si Iasi, precum si la Odeon Cineplex din Cluj.

Cea mai buna reclama Levis

Michelle Pfeiffer surprinsa in pat cu un pusti de 19 ani

Michelle Pfeiffer surprinsa in pat cu un pusti de 19 ani

Din 17 iulie, Michelle Pfeiffer face senzatie pe marile ecrane, in rolul unei veritabile curtezane si va putea fi admirata in intreaga-i splendoare in scene de-a dreptul incendiare in compania unui pusti de 19 ani, in superba ecranizare Curtezana. Filmul va avea premiera din 17 iulie in cinematografele CinemaPRO, Hollywood Multiplex, Movieplex, Odeon Cineplex (Cluj) si Cinema City din Timisoara, Cluj si Iasi, fiind distribuit de MediaPro Distribution.

Spre deliciul fanilor, Michelle Pfeiffer isi marcheaza revenirea cu un rol unic, complet diferit de cele care au consacrat-o in peisajul hollywoodian, odata cu lansarea in cinematografe a filmului Curtezana/ Cheri.

Un film provocator, ce ne dezvaluie Parisul anilor 1920, unde Rupert Friend este Chéri, fiul unei foste curtezane, Madame Peloux, (Kathy Bates), un tanar rasfatat de 19 ani. Mama lui i-l incredinteaza mai tinerei sale prietene si rivale, Léa de Lonval, pentru a-l initia in arta amorului. Si ea o fosta curtezana, Léa este o femeie matura si experimentata, inca extrem de seducatoare. Dupa 6 ani de relatie, Madame Peloux ii aranjeaza lui Chéri casatoria cu Edmée, tanara fiica a unei alte curtezane. Léa si Chéri incearca sa accepte despartirea iminenta, realizand abia acum, prea tarziu, ca legatura lor inseamna mai mult decat placerea trupului.

De curand, Michelle Pfeiffer a declarat intr-un interviu despre Lea, personajul pe care il interpreteaza in Curtezana ca: ,,este o femeie a contradictiilor si nu reprezinta prototipul unei prostituate. Atunci cand spui “curtezana”, cu siguranta ai in minte imaginea si calitatile unei astfel de femei. Lea era o femeie erudita, incredibil de sofisticata, o apriga femeie de afaceri si in ciuda ocupatiei era o persoana cu principii. Nu mi s-a mai intamplat pana acum sa vad o prostituata portretizata astfel. Si nu in ultimul rand, a fost bucuria de a lucra cu regizorul Stephen Frears si scenaristul Christopher Hampton din nou, practic nu am avut niciun motiv sa nu ma implic in acest proiect”.

Din 17 iulie, jocul seductiei se va desfasura in cinematografele: CinemaPRO, Hollywood Multiplex, Movieplex, Odeon Cineplex (Cluj) si Cinema City din Timisoara, Cluj si Iasi, odata cu lansarea fimului Curtezana.

Still Waiting...

Still Waiting...(2009)
Still Waiting...

Regia Jeff Balis

Cu Rob Benedict, Luis Guzmán

Recitind recenzia la filmul "Waiting...", care a reprezentat prima parte, ma mir cum am putut da o nota asa de mare (6.5 la acel timp). Despre "Still Waiting..." nu pot spune ca este un film bun, fiind impregnat de obscenitati, scene de nudism, adolescenti frustrati si doua restaurante pline de oameni fara idei si fara conceptii de viata, luand totul usor, parca viata ar fi compusa numai din sex (nici macar romantios) si bani.

Actiunea se petrece tot in restaurantul Shenaniganz, dar acum apare si un altul, la doi pasi, numit Ta-Ta, la care ospataritele sunt imbracate in costume masurate in milimetri si la care principalul fel de mancare este salivatul dupa sanii si fundurile lor. La primul restaurant, au ramas chelnerii fara sens al vietii, bucatarii care se cred amuzanti si un manager care nu are nicio satisfactie in ceea ce intreprinde. Pentru el, atat viata personala (locuieste cu mama sa, nu e casatorit la cei peste 30 de ani pe care ii are), cat si cea profesionala (aspira de mai multi ani la postul de manager districtual) nu ii mai aduc niciun fel de multumire. Iar cand afla ca totul depinde de o seara in care trebuie sa faca 9000 de dolari, isi concentreaza intreaga energie pentru indeplinirea acestui plan, pentru o seara perfecta a restaurantului pe care il detine.

Eu unul nu as recomanda nimanui acest film sau acest gen de filme. Indiferent cat de mult incearca sa fie o comedie, se pare ca nu mai prinde la public faptul ca aluziile sexuale nu mai sunt aluzii, ci pur si simplu simularea groaznica a unor acte sexuale, fara pic de talent artistic (ce mult a trecut de la "When Harry Met Sally"), ca injuraturile sunt explicite, fara pic de respect pentru, pana la urma, niste colegi de serviciu. Raman doar formele frumoase feminine pe care le vedem printre mesele din restaurant si convingerea ca o fata/femeie ar fi dat o nota si mai mica.

Nota 3/10
Jovi

Laura

Laura(1944)
Laura

Regia Otto Preminger

Cu

Dana Andrews, C. Grant Mitchell, Gene Tierney

Un film clasic din anii celui de-al doilea razboi mondial, aflat la granita dintre o melodrama, un film noir sau o thriller politist, care se concentreaza in jurul unei persoane misterioase, Laura Hunt, care este ucisa intr-o seara, desi toata lumea care o cunostea aparent era indragostita de ea. Desi aflam intr-un final adevaratul asasin, desi dupa prima ora de vizionare este previzibil si ne dam seama de motivele sale, filmul este unul memorabil, mai ales prin maretia discutiilor si interpretarea buna pe care o realizeaza principalii protagonisti.

Dupa cum spuneam, desi filmul pare ca se invarte in jurul Laurei Hunt si al circumstantelor asasinarii ei, totusi celelalte personaje, asupra carora se desfasoara actiunea de investigatie, iau partea leului. Foarte calmul detectiv Mark McPherson (Dana Andrews) conduce o ancheta calma si profund psihologica asupra celor din anturajul ei, cum ar fi cei doi barbati din viata ei: Waldo Lydecker, protectorul ei si cel care a lansat-o in luma publicitatii, personaj care o urmareste in continuare si care nu o doreste decat pentru el, indepartand toti pretendentii si Shelby, noul ei logodnic, un om cam prostut, care incerca sa isi salveze interesele financiare. Cazul pare simplu, dar se complica brusc...intr-o noapte.

Departe de a-si termina misterul, filmul continua in aceeasi conditie, a unui policier care isi cauta adevaratul vinovat, prin capacitatea detectivului de a cauta dincolo de mintea umana, capacitate care insa este usor estompata dupa ce acesta se indragosteste la randul sau de Laura. Castigator al premiului Oscar pentru imagine alb-negru (Joseph LaShelle), nominalizat la alte cateva premii, printre care cel mai bun regizor (Otto Preminger), scenariu sau cel mai bun actor in rol secundar (Clifton Webb), Laura ramane unul din filmele de referinta ale anilor '40, cu una dintre cele mai frumoase actrite ale acelor ani-Gene Tierney.

Nota 8/10
Jovi

Robinson Crusoe

Robinson Crusoe(1954)
Robinson Crusoe

Regia

Luis Bunuel

Cu Dan O'Herlihy, Jaime Fernandez

Romanul omonim al lui Daniel Defoe a exercitat intotdeauna asupra o fascinatie, mai ales prin prisma faptului ca este romanul copilariei mele si cel despre care am simtit intotdeauna ca m-a invatat cele mai multe lucruri, incepand cu instinctul de a supravietui cu zambetul pe buze in orice conditii. De aceea, ocazia de a vedea filmul regizat de Luis Bunuel in anul 1954, intr-o epoca in care erau la moda ecranizarile marilor opere literare ale umanitatii (sa nu uitam de filmul din 1946-Great Expectations dupa Dickens sau chiar Animal Farm din 1954 dupa George Orwell) a fost pentru mine o adevarata provocare.

Povestea lui Robinson este arhicunoscuta, astfel ca nu o vom prezenta decat in cea mai scurta forma posibila. Naufragiul sau pe o insula pustie, dar foarte bogata in resurse, a fost primul sau pas spre supravietuire. Cei 28 de ani pe care i-a petrecut acolo, in plina pustietate, mult timp fiind singur doar cu cainele si pisica salvate de pe corabia care s-a scufundat, l-au determinat sa isi apere cu orice pret viata si sa se organizeze pentru a avea tot ceea ce ii era necesar. Dupa intalnirea cu salbaticul Vineri, totul pare mai simplu, un tovaras uman lipsindu-i inca de la inceput.

Fiind un film realizat abia in anul 1954, este clar ca ii lipsesc efectele speciale cinematografice specifice anilor 2000. Sa nu uitam productia de succes "Cast Away", cu Tom Hanks in rolul principal. Cu toate acestea, avem de-a face cu un film foarte bun, neasteptat de amuzant, construit frumos, chiar daca in secvente care acum par imbatranite. Locul in care a fost filmat este exceptional de bine pus in forma si poate tocmai faptul ca pelicula are peste 50 de ani vechime ne da senzatia ca insula si naufragiul lui Robinson sunt cat se poate de reale.

Nota 8/10
Jovi

Premiu Ursusfilm.ro

Dupa cum majoritatea cititorilor frecventi ai blogului meu stiu, in perioada 28 mai-14 iunie 2009 am participat la un concurs desfasurat de www.ursusfilm.ro cu prilejul Festivalului International de Film de la Cluj-TIFF 2009.

In urma votului popular, am fost desemnat (locul 2 la general) castigatorul unui Sistem LG Home Theatre tip HT762TZ, pentru articolul meu despre filmul Vinyan, care a fost votat de 97 de persoane.

Acestia sunt urmatorii si ii mentionez mai jos (nume user si, in paranteza, numarul de puncte pe care mi l-au acordat) tocmai pentru a le multumi pentru votul lor si le sunt profund recunoscator:

viorica (10p), silviad (10p), atomeimihaela (10p), Emil Duna (10p), lady (10p), Florentina (10p), popa_mihaela2007@yahoo.com (10p), cristianoo (10p), i-scratch (10p), dragomir_corina2006 (10p), kufu (10p), laurat (10p), mister_laur (10p), kaartijer (10p), mihaelastef (10p), stoiarr (10p), dragos (10p), dromasca (10p), Ion Dumitru (10p), Simona Niculescu (10p), stoiaconstanta (10p), mihamandru (10p), mariant (10p), victoria (10p), ilianca (10p), smolenicalina@yahoo.com (10p), Razvan Ion (10p), DUNA MIHAELA (10p), santaurelia (10p), corina (10p), popa_mihaela2004@yahoo.com (10p), anna_m182 (10p), moniccque (10p), zullitza (10p), DIOGENE (10p), aurelia (10p), lupusoru alina (10p), lumy (10p), sfelix (10p), stoiarafail (10p), remo (10p), iulian botoc (10p), ladislau (10p), irinuca20 (10p), troteavalentina (10p), maria_mirzea (10p), vlaros (10p), ghitza (10p), lylya (10p), vullpytza@yahoo.com (10p), ancutza (10p), titi (10p), nedu (10p), mihaicoman (10p), dan dobrescu (10p), lucicus (10p), iulian.arion (10p), lucienbond24 (10p), Gabriela Dutu (10p), lavrentie (10p), Cristi78 (10p), anca1169 (10p), marlena46 (10p), stoiaioana (10p), SPERANTA (10p), Palmetto (10p), macirio (9p), rosogaelena (9p), cristian.gavrilas (9p), rosogadumitru (9p), khryss (9p), MiluT_13 (8p), Persona (8p), desyre (7p), Valentin (7p), minodora.aeacoboae (6p), mirela_pisoi (6p), puchianusevastian (6p), nebunia (6p), alcaro (6p), smol (5p), Derek (5p), A1exandru (5p), cuzea1977 (5p), rosogaclaudiu (5p), ekidul (5p), alina_buza (4p), codrutarosca (4p), laura29i (4p), anaserbanescu (3p), luku_91 (3p), geo10987 (3p), index_vl (2p), ClaudiaLungu (2p), lionteghe (2p), ktalin (2p), mmandru (1p).

Multumesc inca o data...

Nu uit insa sa multumesc foarte mult firmei Ursus, fara de care acest concurs nu s-ar fi desfasurat, iar eu nu as fi castigat, normal. O initiativa exceptionala pentru mediul bloggerilor. La mai multe!

Mai jos cateva poze luate astazi dupa primirea premiului:

Iata-ma! (acum, cand scriu aceste randuri, ascult Foreigner, dar nu la maxim)
Asa erau la ora pozarii, acum le-am plasat in zone "strategice".

Catalin, prezentand trofeul.

Inainte de deschidere...mai mare decat el...

The Departed

The Departed(2006)
Cartita

Regia Martin Scorsese

Cu Leonardo DiCaprio , Matt Damon, Jack Nicholson

Marturisesc inca de la inceputul recenziei mele ca nu sunt adeptul filmelor care descriu mafia americana, trecand mult timp de la vizionarea Nasului, cu cele trei parti ale lui. De asemenea, filme politiste vad rareori fiindca toate mi se par incadrate in aceleasi stereotipuri, cu un happy-end general valabil. Din aceste cauze, am amanat ceva timp, cativa ani, si consacratul "The Departed", un film care a strans la vremea respectiva cateva premii importante, cum ar fi Oscarul pentru regie (Martin Scorsese), pentru cel mai bun film, Oscarurile pentru cel mai bun montaj si cel mai bun scenariu adaptat.

Inspirat dintr-un film de succes din Hong Kong din 2002 (Infernal Affairs), Cartita este o foarte interesanta poveste despre lucrurile mai putin cunoscute atat din Politia de investigatie americana, cat si din Mafia locala, de data aceasta irlandeza, condusa de Frank Costello (Jack Nicholson). Acesta educa un copil inca de la o varsta frageda pentru a-l infiltra in politia locala, fiind spionul lui pentru a afla toate miscarile echipelor de investigatie in privinta lui. Colin Sullivan (Matt Damon) isi trece astfel cu brio toate examenele si devine un pion important in Politia criminala si i se da, cu timpul, pe mana chiar cazul Costello.

In paralel insa, o alta cartita este pregatita de Politie, in persoana lui Billy Costigan (Leonardo DiCaprio), aparent respins pentru intrarea in corpul detectivilor, dar dorit ca ofiter sub acoperire in banda lui Costello. Infiltrarea lui va dura, modalitatile de castigare a increderii lui Frank, dar si a acolitilor lui vor fi din cele mai dure, insa in cele din urma este acceptat ca membru si participa la toate escapadele criminale, de primire a taxelor de protectie sau la schimburile de droguri. Confruntarea de la distanta intre cele doua cartite este extraordinar de tensionata, iar fiecare reuseste sa gaseasca si sa desluseasca indiciile care ii duc spre adevarata identitate.

Surprinde finalul, care face o dreptate aparenta, dar profund morala, in plus, in nicio clipa si mai cu seama intr-un film american, nu ne-am fi asteptat la desfasurarea de cadre de la sfarsit, la intrepatrunderea unor planuri pe care le credeam deja disparute, la reaparitia unor personaje pe care le simteam mai importante, lucru care se adevereste. Un plus, astfel, pentru scenariul foarte bun si pentru transpunerea lui de catre marele Martin Scorsese. In privinta interpretarii, sa spunem ca lui Jack Nicholson i se potrivesc de minune astfel de roluri: ursuz, nesuferit, dar simpatic in neleguirea lui, iar Leonardo DiCaprio fiind intr-unul din primele sale roluri de referinta.

Nota 10/10
Jovi

Sacha Baron Cohen alias BRUNO l-a socat pe Conan O’Brien

Cu un numar de striptease absolut incendiar,

Sacha Baron Cohen alias BRUNO l-a socat pe Conan O’Brien


Cel mai recent personaj al extrem de controversatului comediant Sacha Baron Cohen, creatorul celebrului Borat, si-a marcat spectaculoasa revenire cu noul sau personaj, BRUNO, printr-un senzational numar de stripease executat in exclusivitate in cadrul emisiunii tv The Tonight Show with Conan O’Brien.

In interpretarea unui fashion reporter gay din Austria, Sacha Baron Cohen a socat déjà publicul prin aparitia sa controversata de la Premiile MTV, cand a putut fi admirat aterizand pe fata lui EMINEM, iar de curand a reusit sa-l lase cu gura cascata chiar si pe Conan O’Brien. Celebrul prezentator tv Conan O’Brien a asitat neputincios la un numar de striptease a la Bruno, in cadrul caruia Sasha Baron Cohen i-a dansat in poala si printr-o miscare aproape magica a reusit sa-l imobilizeze si sa-i prinda capul intre picioare, gazdei emisiunii tv.

Vizibil suprins de intreaga desfasurare a lucrurilor, O’Brien a asistat neputincios la miscarile pline de flexibilitate executate de Sasha Baron Cohen si care il vizau in mod direct, totul spre marele deliciu al publicului din platou.

Homosexual, dependent de moda si tratamente faciale, lipsit total de inhibitii sau autocenzura si auto-proclamat “cel mai celebru star austriac de la Hitler incoace”, Bruno promite sa ofere inca o doza de satira sociopolitica intr-o comedie scandaloasa.

Din 31 iulie, Sacha Baron Cohen revine in cinematografele din Romania cu o comedie socant de amuzanta: BRUNO.

Valkyrie

Valkyrie(2009)
Operatiunea Valkyrie

Regia Bryan Singer

Cu Tom Cruise

Cu toate ca am cunoscut bine povestea acestui film, intamplarile reale care au fost transpuse in acesta, am fost foarte impresionat de modul in care a fost realizat, povestit si interpretat, fiind filmul care m-a cucerit cel mai mult in ultima perioada. Tom Cruise reuseste unul dintre cele mai bune roluri ale sale, chiar daca personajul este foarte greu de interpretat datorita complexitatii sale si a momentului istoric deosebit.

Asa-numita operatiune Valkyria a fost doar unul dintre cele 15 de atentate nereusite asupra lui Hitler si ultimul dintre acestea, dupa acesta el luandu-si masuri din ce in ce mai drastice de securitate, fiind in acelasi timp si aproape de sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Condusa de colonelul Claus von Stauffenberg (Tom Cruise), operatiunea planuia sa foloseasca planul B al lui Hitler de aparare a natiunii germane prin Armata de rezerva care isi avea sediul principal in Berlin. Stauffenberg tocmai se intorsese din Africa, unde, deja satul de abuzurile nazistilor si de intorsatura ce o lua razboiul, fusese la un pas de moarte, fiindu-i amputata o mana, doua degete de la cealalta mana si pierduse si un ochi.

In acel moment, decide sa se alature rezistentei antinaziste, formata din oameni importanti ai aparatului national-socialist, dar care se intalneau in secret pentru a elabora diferite planuri. Ideea centrala de la care a plecat Stauffenberg a fost eliminarea fizica a lui Hitler (la care s-a adaugat fortat de imprejurari cea a lui Himmler) si, concomitent, acapararea postului importante in Stat. Urmau apoi negocieri preconizate cu aliatii pentru o pace convenabila.

Asasinatul de la 20 iulie 1944 nu a mai avut loc. Bomba a explodat, insa nu l-a ranit decat superficial pe Hitler, acesta declansand operatiunea de arestare a tuturor celor care au complotat, pentru ca ulterior sa ii execute in urma unor procese sumare. Insurectia armata impotriva statului hitlerist a fost declansata, cursul era bun, actiunile inchegate, dar a fost inabusita pana seara dupa initiativa lui Goebbels.

Filmu este extrem de faptic, concentrandu-se nu pe premisele actiunilor si pe motivatiile personajelor principale (decat trecator, in cazul colonelului), ci pe tentativa de asasinare propriu-zisa, urmarind ora cu ora ceea ce s-a intamplat, intr-un mod cat mai aproape de realitate si aproape documentaristic. Pe de alta parte, surprinde spectatorul printr-o implicare totala, aducandu-l pe acesta, in ciuda faptul ca el cunoaste deja mersul evenimentului, intr-o stare de apropiere de personajul principal. Nu putine au fost momentele in care imi doream ca filmul sa isi schimbe finalul (cunoscut), iar asasinatul sa reuseasca. Lucru pe care nu il fac multe filme istorice.

Nota 10/10
Jovi

Into the Wild

Into the Wild(2007)
In Salbaticie

Regia

Sean Penn

Cu

Emile Hirsch, Vince Vaughn, Kristen Stewart

Into the Wild este unul dintre filmele-cult ale anului 2007, chiar daca insuficient cunoscut publicului larg. Faptul ca a fost regizat de catre marele Sean Penn, cele doua nominalizari la Oscar (pentru cel mai bun actor in rol secundar-Hal Holbrook si pentru cea mai bun editare de film), scenariu foarte bun inspirat dintr-o poveste reala a Americii anilor 90, toate acestea concura la un film foarte bun, recomandat oricarui spectator. Pe deasupra, un mesaj foarte bun, care poate fi aplicat fiecaruia dintre noi, aceea ca fiecare poate sa isi traiasca viata asa cum isi doreste, dar numai daca vrea cu adevarat.

Dupa absolvirea facultatii, Christopher McCandless (Emile Hirsch) poate sa isi continue activitatea la prestigioasa Harvard, la Facultatea de Drept. Familia il sustine atat sufleteste, cat si financiar, viata lui pare sa se duca pe o panta ascendenta, insa molcoma si monotona. El nu isi doreste asta, isi doneaza toti banii castigati, isi abandoneaza masina intr-un desert si pleaca in lume pentru a descoperi frumusetile naturii. Nu paraseste America, ci se plimba fara bani, sarac, supus vicisitudinilor naturii, oriunde il duc pasii. Este o calatorie a descoperirii vietii fara griji, dar in acelasi timp initiatica, convins ca daca va supravietui acesteia, totul va fi apoi mult mai usor, o initiere spre maturitate.

Il regasim in Alaska, visul sau initial, unde gaseste un autobuz abandonat, in care locuieste, unde isi tine jurnalul zilnic, in jurul caruia vaneaza, cauta plante comestibile, supravietuieste iernii, dar in care isi gaseste si sfarsitul, departe de lume, infometat. In paralel, aflam povestea celor doi ani de preumblari prin America, prin desert, munti sau ape, lucrator temporar la ferme sau prieten cu hipiotii sau batraneii singuratici.

Calatoria lui s-a transformat postmortem intr-un elogiu adus sportului extrem, dar nu numai atat. El a devenit celebru pentru efortul de a redescoperi ceea ce s-a pierdut in modernitate si anume instinctul omenesc de a supravietui in orice circumstanta, departe de civilizatie si banii adusi de ea. Imaginile aduse de film sunt superbe, plecand de la Marele Canion pana la muntii inzapeziti, de la desertul american la padurile verzi ale Alaskai. Poti face orice pentru a-ti urma un ideal? Pana unde poti merge, cate riscuri iti poti asuma pentru o fericire reala, departe de umbrele altor persoane, singur doar cu propriul ego? McCandless a incercat, a reusit, desi sfarsitul a fost tragic si nu si l-a dorit nicio clipa.

Nota 9/10
Jovi

2 Days in Paris

2 Days in Paris(2007)
2 Days in Paris

Regia Julie Delpy

Cu Julie Delpy, Adam Goldberg

Paris. Locul unde oricine se poate indragosti sau unde oricine isi poate duce iubirea spre paroxism devine pentru cei doi interpreti locul in care isi definesc relatia tumultoasa. Poate fi Parisul un loc al despartirii si al nesigurantei familiale, a certurilor din orice si al urii impotriva oricarui lucru frantuzesc? In unele cazuri, se pare ca totul este posibil.

Un aparent cuplu de americani (aflam repede ca ea este frantuzoaica get-beget, plecata in America ca inspre un paradis) planuiesc ca, in drum spre casa din Venetia, sa se opreasca doua zile in Paris. Nu sunt casatoriti, nu vor copii, sunt o pereche nonconformista, un pic morbida, ipohondri. Locul unde se opresc Marion si Jack este fostul ei camin, unde locuiesc inca parintii ei. Filmul devine palpitant nu prin prezentarea Parisului, orasul indragostitilor, sau a traditiilor franceze dintr-o familie obisnuita, ci prin schimbul de vorbe, dialogul incitant dintre cei doi.

Excursia prin Europa facuta cu scopul regasirii romantismului se transforma intr-un adevarat macel sentimental, cand Jack descopera la fiecare pas semne ale incertitudinii relationale a lui Marion-fosti iubiti, prieteni care inca ii mai trimiteau mesaje dupa inceputului relatiei lor. Americanismul lui rabufneste si ii reproseaza in fiecare moment ceea ce il deranjeaza atat la ea, cat si la tara in care se afla, la francezii pe care ii dispretuieste.

Julie Deply reuseste sa realizeze in tripla postura, de regizoare, scenarista si interpreta principala, un film destul de interesant, in care un american, simplu conceptual, se afla in fata paradoxului european si, mai ales, a celui latin: o increngatura de relatii pasionale, chiar daca sunt la trecut si cu reminiscente in prezent, nu poate decat sa il abata de la calmul sau obisnuit. Imaginile sunt filmate de aproape, in miscarea personajelor, camera reusind sa se indeparteze la fiecare dialog mai incins in ritmul discutiei dintre cei doi.

Nota 6.5/10
Jovi

Anaconda 4: Trail of Blood

Anaconda 4: Trail of Blood(2009)
Anaconda 4: Trail of Blood

Regia

Don E. FauntLeRoy

CuCrystal Allen, Calin Stanciu

Imi aduc aminte ca lansarea si apoi vizionarea primului film din seria Anaconda, in anul 1997, a fost urmarita cu interes de catre spectatori, printre care ma aflam si eu. Interpretii principali erau importanti si cunoscuti, Jon Voight, Ice Cube si Jennifer Lopez, actiunea palpitanta, astfel incat filmul de atunci a fost o reusita. Apoi filmele cu acelasi nume care au urmat au fost din ce in ce mai slabe, culminand cu acest Anaconda 4-Trail of Blood.

Actiunea acestei a patra serii se desfasoara undeva in muntii Carpati din Romania (desi numai munti nu am vazut, ci doar niste dealuri impadurite). Un experiment scapat de sub control, un ser facut din niste orhidee menit sa stopeze un cancer la os al potetatului Murdoch, este injectat din greseala unui sarpe care devine un anaconda urias, capabil sa distruga totul in jurul sau. Mai departe, urmeaza groaza pe care acesta o raspandeste in jurul sau, in inima oamenilor aflati in preajma cu diferite interese: sa obtina serul sau sa il distruga, sa gaseasca urme arheologice stravechi din muntii Romaniei etc. Va exista o continuare? Sa speram ca nu.

Un film foarte prost realizat, populat de multi actori romani necunoscuti publicului larg, adusi se pare doar pentru umplutura: Calin Stanciu, Vasile Albinet, Razvan Gheorghiu, Anca-Ioana Andone etc. Pelicula nu mai ingrozeste, sarpele este vizibil facut pe computer cu ajutorului vreunui program insuficient de inteligent, imaginile sunt filmate intr-un registru de televiziune. Nerecomandat.

Nota 2/10
Jovi

The Day the Earth Stopped

The Day the Earth Stopped(2008)
The Day the Earth Stopped

Regia

C. Thomas Howell

Cu C. Thomas Howell, Judd Nelson

Un film tipic de duzina, care poate fi prezentat (si va fi probabil) pe Protv sau alt post de televiziune generalist din Romania. Venit dupa succesul lui "The day that earth stood still", in care interpret principal a fost Keanu Reeves, s-a dorit a fi o clona a acestuia, atat in privinta titlului, dar si a conceptului si a scenariului, dar pe bani, normal, mult mai putini. Nu s-a reusit insa nici pe departe.

Intr-o zi, dintr-odata, Pamantul este invadat de roboti uriasi (numiti in film megalitici), care nu par a avea intentii pasnice, dar nici nu ataca, ci doar se pozitioneaza in locuri importante. Simultan, o nava micuta aduce pe Terra doi extrateresti, cu corpuri umane, un barbat si o femeie, care sunt aproape imediat prinsi de catre fortele americane. Ea este personajul important: este cea care hotaraste viitorul Pamantului, aflat in ultimele clipe inaintea distrugerii, provocata se pare de atitudinea autodistrugatoare a oamenilor. Singurul care poate schimba destinul este Myron, soldat american care atrage atentia extraterestrei Sky (singurul plus al filmului cu extraordinara ei frumusete) si care trebuie sa ii dovedeasca acesteia valoarea umanitatii.

Un film SF foarte slab, facut special pentru televiziune, el nefiind, de altfel, lansat in cinematografe, ci doar in format DVD. Desi ideea in sine nu este rea, realizarea ei si faptul ca filmul este total previzibil, a facut ca acest film sa fie un film prost, nerecomandat decat pentru frumusetea fizica a lui Sinead McCafferty, in rolul lui Sky.

Nota 3/10
Jovi

Ghetele fericirii

“Ghetele fericirii”, de Gabriela Melinescu
Editura Polirom, Iaşi, 2006
Traducere din limba suedeză de autoare

Continuând seria Gabrielei Melinescu, ne-am apropiat de un volum de nuvele, intitulat simbolic „Ghetele fericirii”, construt de data aceasta în jurul a două teme importante şi anume căutarea fericirii cu orice scop, dar mai ales prin iubire, precum şi regăsirea, fie şi din depărtarea oferită de frumoasa Suedie, a meleagurilor şi simţământului românesc. Din acest punct de vedere, ne apropiem de romanul anterior, „Acasă printre români”, care se concentra pe acelaşi aspect, al regăsirii românismului prin apropierea de ţară sau de concetăţeni sau al redescoperirii lui în interiorul sufletului, pe care nu îl părăsise niciodată.

Cele nouă nuvele – Bătăi de aripi, Marea bunătăţii, Nebunul lui Emanuel, Joc de vară, Un mic erou mare, Umbra lui Zaharel, Memento Purcell, Ghetele fericirii, Schimbare de pene – deşi sunt populate de personaje diferite, sunt profund autobiografice, în principal prima şi ultima din cele de mai sus, printre rânduri descoperim pe autoare, melancolică şi încercând să descopere sensul fericirii în fiecare colţişor al vieţii, plecând de la papagalul pe care l-a îngrijit ani în şir până când acesta a zburat spre libertate până la iubirile din tinereţe pe care nu le poţi uita niciodată, indiferent ce îţi rezervă în continuare viaţa: „Ultimele cuvinte ale lui Nunu îmi sunau veşnic în urechi: oricât de fericit ţi se pare că eşti, e mereu ceva care îţi lipseşte. Era vorba desre el, cel care îmi va lipsi mereu. (...)
Nu te poţi separa niciodată de ceea ce ai iubit. Aşa spun visele în care morţii apar unul după altul chiar din acel timp în care nu-i cunoscusem. Nunu şi Simon mă fixează în vise ca nişte străini. Tata şi mama, într-un timp necunoscut mie, sunt numai o pereche de îndrăgostiţi, proaspăt logodiţi, cu neînsemnate supărări de nuntă.
Uneori aud în aer puternice bătăi de aripi, simt cum mâinile mi se ridică în sus, cu corpul între ele. Cineva mă ţine încă.”

Nuvela Schimbare de pene concentrează toate sentimentele sale. Deşi aparent este construit în jurul papagalului pe care l-a avut în Suedia şi pe care l-a iubit foarte mult, totuşi este o odă adusă dragostei pentru soţul ei suedez (căruia îi este, de altfel, şi dedicată această carte) şi ultimii ani pe care i-a petrecut în jurul lui. Amănuntele din viaţa lor abundă, de la dificultăţile financiare pe care le-au avut la jignirile pe care ea le aduce, după câteva pahare de vin, „familiei mediocre din care l-a scos”, de la plimbările în Italia, unde cunosc oameni deosebiţi, adevăraţi prieteni până la moartea lui neaşteptată într-o noapte prevestitioare, în care i-a cerut să stea cât mai aproape de el şi să îl ţină în braţe. Peste acestea, în continuare, gândurile ei, exprimate în cuvinte simbolice şi extrem de artistice, printr-un paralelism cu lumea păsărilor, despre locul pe care îl consideră acasă: „Eşti mai puţin străin numai acolo unde te-ai născut, dar pe măsură ce creşti îţi dai seama că acel loc, în mod ciudat, începe să se înstrăineze de tine, pe măsură ce dorinţa ta de a călători peste mări şi ţări devine un vis ce trebuie împlinit cât mai grabnic. Poate că păsările ştiu multe despre acest vs, care e mai degrabă dorul după un loc care nici măcar nu există în lumea noastră. E de ajuns să le priveşti cum se înfăşoară treptat, dacă sunt în captivitate, într-o melancolie adâncă.”