Dupa-amiaza unui tortionar
Regia
In rolurile principale Gheorghe Dinica, Radu Beligan
A fost o zi a filmelor cu amintiri din inchisorile comuniste. Primul dintre acestea este istoria unui tortionar nemilos, care inlesneste un interviu cu o tanara ziarista, asistata de un profesor foarte cult (Radu Beligan), pentru a-si povesti la batranete intamplarile.
Gheorghe Dinica il interpreteaza pe Franţ Tandara, un produs atipic al perioadei comuniste. Un om care a omorat detinuti politici, detinuti obisnuiti, chiar bolnavi psihici de la Spitalul de nebuni si nu ii pare rau nici o clipa pentru aceasta. Dimpotriva, s-a simtit bine in acele vremuri, ii parea rau cand pleca numai pentru cateva zile si se simte ingrozitor de atunci.
A devenit un om obisnuit, care creste albine de 35 ani si nu doreste decat un singur lucru: sa fie judecat de o instanta pamanteasca, de cei carora le-a distrus familia, de urmasii lor.
Nu vrea sa fie iertat, nu vrea sa fie uitat. Dispretuit de fiul sau pentru ceea ce a facut, tratat cu dispret in unele momente de sotia sa supusa, incearca sa isi explice faptele si sa nu devina demn de mila. Chiar daca, la varsta lui, ii este frica de sange si se enerveaza din orice.
Un film care trezeste sentimente confuze: pe de o parte, un tortionar care devine duios spre sfarsitul vietii si, pe buna dreptate, starneste mila celor din jur. Gh. Dinica este fenomenal in acest rol si ilusteaza un om macabru al perioadei comuniste, dar care este indragit de cei din jur la batranete, fiind considerat doar un caz de nebunie al fostului regim.
Pe de alta parte, ororile din camerele de tortura (expresie a Evului Mediu) ale securitatii comuniste, fara margini, pline de sange. Nefiind insotite de imagini sugestive, ele capata ccente si mai mari plin folosirea cuvintelor. Ceea ce ingrozeste insa este calmul lui Dinica, atunci cand povesteste toate acestea, si placerea lui aparenta atunci cadnd chinuia victimele. Aceasta parte a filmului te aduce in fata unei alternative: sa ierti erorile trecutului sau sa nu le ierti, avand in vedere grozaviile acestora?
Un film care m-a impresionat. De urmarit, mai ales in lumina ultimelor discutii din Romania despre CNSAS si deconspirarea fostilor securisti.
Nota 9.5/10
Jovi
A fost o zi a filmelor cu amintiri din inchisorile comuniste. Primul dintre acestea este istoria unui tortionar nemilos, care inlesneste un interviu cu o tanara ziarista, asistata de un profesor foarte cult (Radu Beligan), pentru a-si povesti la batranete intamplarile.
Gheorghe Dinica il interpreteaza pe Franţ Tandara, un produs atipic al perioadei comuniste. Un om care a omorat detinuti politici, detinuti obisnuiti, chiar bolnavi psihici de la Spitalul de nebuni si nu ii pare rau nici o clipa pentru aceasta. Dimpotriva, s-a simtit bine in acele vremuri, ii parea rau cand pleca numai pentru cateva zile si se simte ingrozitor de atunci.
A devenit un om obisnuit, care creste albine de 35 ani si nu doreste decat un singur lucru: sa fie judecat de o instanta pamanteasca, de cei carora le-a distrus familia, de urmasii lor.
Nu vrea sa fie iertat, nu vrea sa fie uitat. Dispretuit de fiul sau pentru ceea ce a facut, tratat cu dispret in unele momente de sotia sa supusa, incearca sa isi explice faptele si sa nu devina demn de mila. Chiar daca, la varsta lui, ii este frica de sange si se enerveaza din orice.
Un film care trezeste sentimente confuze: pe de o parte, un tortionar care devine duios spre sfarsitul vietii si, pe buna dreptate, starneste mila celor din jur. Gh. Dinica este fenomenal in acest rol si ilusteaza un om macabru al perioadei comuniste, dar care este indragit de cei din jur la batranete, fiind considerat doar un caz de nebunie al fostului regim.
Pe de alta parte, ororile din camerele de tortura (expresie a Evului Mediu) ale securitatii comuniste, fara margini, pline de sange. Nefiind insotite de imagini sugestive, ele capata ccente si mai mari plin folosirea cuvintelor. Ceea ce ingrozeste insa este calmul lui Dinica, atunci cand povesteste toate acestea, si placerea lui aparenta atunci cadnd chinuia victimele. Aceasta parte a filmului te aduce in fata unei alternative: sa ierti erorile trecutului sau sa nu le ierti, avand in vedere grozaviile acestora?
Un film care m-a impresionat. De urmarit, mai ales in lumina ultimelor discutii din Romania despre CNSAS si deconspirarea fostilor securisti.
Nota 9.5/10
Jovi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu