The Bucket List
Regia
In rolurile principale Morgan Freeman, Jack Nicholson
Un film exceptional. Interpretare superba, un scenariu interesant, multe invataminte si o extraordinara perspectiva asupra vietii. De ce unii oamenii isi construiesc viata asa cum doresc numai in ultimele momente ale vietii? De ce depindem asa de mult de cei din jur sau, mai ales, de obiceiuri si de societate, incat sa ne reprimam dorintele? De ce nu ne facem o lista cu ceea ce dorim de la viata, obiective palpabile, si nu incercam sa le realizam?
Doi oameni foarte diferiti se intalnesc intr-o camera de spital. Pe de o parte, Carter Chamberts (interpretat de un actor care imi este foarte drag, Morgan Freeman) este un om cu o mare cultura (iar in film de altfel, spune istorii foarte interesante si lucruri pline de talc), din pacate insa, banii si familia intemeiata de tanar nu i-au permis absolvirea cursurilor dorite si a ajuns mecanic auto si pasionat de carti si emisiuni de cultura generala.
Pe de alta parte, Edward Cole (Jack Nicholson) este un om de afaceri de succes, care si-a neglijat viata de familie (a avut mai multe sotii), are o fiica, cu care nu vorbeste de cativa ani. Pana si spitalul la care a ajuns este proprietatea lui. Are un asistent apropiat, care il slujeste fara refuz si care, de fapt, ii vaneaza averea.
Amandoi sufera de cancer, iar doctorii din spital nu le mai dau prea multe sanse de supravietuire, doar cateva luni. Ajung prin discutii indelungate si sprijin reciproc doi prieteni buni. Iar atunci, Carter povesteste tema data de profesorul sau de filosofie: scrierea unei liste cu dorinrte ale fiecarui elev inainte de moarte. Treptat, el isi fac o astfel de lista comuna, iar cu ajutorul banilor lui Cole vor pleca in ultimele clipe pentru indeplinirea acestor dorinte.
Aceasta lista este greu de realizat, fiind trecute atat locuri de vizitat (vizitarea Piramidelor, a Parisului, a Taj Mahalului, escaladarea Everestului), dar si obiective multe mai sufletesti (impacarea cu fiica pierduta, o portie de ras "pana la plans", sa fie martori la un lucru grandios). Dar, mai ales, intrebarea daca "viata fiecaruia a adus fericire celor din jur".
Intrebarile mele le-am pus la inceput, desi filmul trezeste multe altele. De cate ori avem nevoie de prieteni pentru a ne urni intr-un proiect, de cate ori avem nevoie de ceilalti pentru a ne impinge de la spate sa ne realizam ceea ce dorim? Si, in special, ce am face daca am mai avea doar cateva zile (luni) de trait?
Pentru Carter, ajutorul lui Cole a fost primordial in a-si realiza propriile ambitii cu privire la imbunatarirea culturii sale si a pleca in calatoriile mult dorite.
Insa ceea ce a facut Carter pentru Cole a fost mult mai de substanta. A reusit sa il impace cu fiica sa, cu care era distant si pe care o iubea foarte mult. Si din cauza averii sale si a greselilor din trecut, se temea sa ii spuna ce mult tine la ea si de ce a facut, la un moment dat, greseli. Iar faptul ca una din dorintele sale, aceea de a saruta cea mai frumoasa femeie din lume, s-a indeplinit cand a sarutat-o nepoata sa de trei ani, spune totul despre transformarea sa.
De aceea, intotdeauna, este nevoie de un prieten. Sa iti spuna direct unde ai gresit si sa iti ofere sfaturile sale obiective pentru a fi fericit. Prietenii de felul acesta sunt greu de gasit, dar de neinlocuit.
Un film emotionant. De vazut neaparat. Un film despre prietenia adevarata si despre dorinte care par imposibil de realizat, dar care, daca sunt sustinute de cei de jur, devin posibile. Inchei prin ceea ce spus despre acest film Jack Nicholson: "Intotdeauna regretam ceea ce n-am facut in viata, nu ceea ce am facut."
Un film exceptional. Interpretare superba, un scenariu interesant, multe invataminte si o extraordinara perspectiva asupra vietii. De ce unii oamenii isi construiesc viata asa cum doresc numai in ultimele momente ale vietii? De ce depindem asa de mult de cei din jur sau, mai ales, de obiceiuri si de societate, incat sa ne reprimam dorintele? De ce nu ne facem o lista cu ceea ce dorim de la viata, obiective palpabile, si nu incercam sa le realizam?
Doi oameni foarte diferiti se intalnesc intr-o camera de spital. Pe de o parte, Carter Chamberts (interpretat de un actor care imi este foarte drag, Morgan Freeman) este un om cu o mare cultura (iar in film de altfel, spune istorii foarte interesante si lucruri pline de talc), din pacate insa, banii si familia intemeiata de tanar nu i-au permis absolvirea cursurilor dorite si a ajuns mecanic auto si pasionat de carti si emisiuni de cultura generala.
Pe de alta parte, Edward Cole (Jack Nicholson) este un om de afaceri de succes, care si-a neglijat viata de familie (a avut mai multe sotii), are o fiica, cu care nu vorbeste de cativa ani. Pana si spitalul la care a ajuns este proprietatea lui. Are un asistent apropiat, care il slujeste fara refuz si care, de fapt, ii vaneaza averea.
Amandoi sufera de cancer, iar doctorii din spital nu le mai dau prea multe sanse de supravietuire, doar cateva luni. Ajung prin discutii indelungate si sprijin reciproc doi prieteni buni. Iar atunci, Carter povesteste tema data de profesorul sau de filosofie: scrierea unei liste cu dorinrte ale fiecarui elev inainte de moarte. Treptat, el isi fac o astfel de lista comuna, iar cu ajutorul banilor lui Cole vor pleca in ultimele clipe pentru indeplinirea acestor dorinte.
Aceasta lista este greu de realizat, fiind trecute atat locuri de vizitat (vizitarea Piramidelor, a Parisului, a Taj Mahalului, escaladarea Everestului), dar si obiective multe mai sufletesti (impacarea cu fiica pierduta, o portie de ras "pana la plans", sa fie martori la un lucru grandios). Dar, mai ales, intrebarea daca "viata fiecaruia a adus fericire celor din jur".
Intrebarile mele le-am pus la inceput, desi filmul trezeste multe altele. De cate ori avem nevoie de prieteni pentru a ne urni intr-un proiect, de cate ori avem nevoie de ceilalti pentru a ne impinge de la spate sa ne realizam ceea ce dorim? Si, in special, ce am face daca am mai avea doar cateva zile (luni) de trait?
Pentru Carter, ajutorul lui Cole a fost primordial in a-si realiza propriile ambitii cu privire la imbunatarirea culturii sale si a pleca in calatoriile mult dorite.
Insa ceea ce a facut Carter pentru Cole a fost mult mai de substanta. A reusit sa il impace cu fiica sa, cu care era distant si pe care o iubea foarte mult. Si din cauza averii sale si a greselilor din trecut, se temea sa ii spuna ce mult tine la ea si de ce a facut, la un moment dat, greseli. Iar faptul ca una din dorintele sale, aceea de a saruta cea mai frumoasa femeie din lume, s-a indeplinit cand a sarutat-o nepoata sa de trei ani, spune totul despre transformarea sa.
De aceea, intotdeauna, este nevoie de un prieten. Sa iti spuna direct unde ai gresit si sa iti ofere sfaturile sale obiective pentru a fi fericit. Prietenii de felul acesta sunt greu de gasit, dar de neinlocuit.
Un film emotionant. De vazut neaparat. Un film despre prietenia adevarata si despre dorinte care par imposibil de realizat, dar care, daca sunt sustinute de cei de jur, devin posibile. Inchei prin ceea ce spus despre acest film Jack Nicholson: "Intotdeauna regretam ceea ce n-am facut in viata, nu ceea ce am facut."
Nota 10/10
Jovi
Jovi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu