Mar adentro / The Sea Inside
Regia
In rolurile principale Javier Bardem, Belen Rueda
In mod sigur, cel mai bun film pe care l-am vazut in acest an. Castigator al premiului Oscar pentru cel mai bun film strain in anul 2005, este o excelenta pledoarie pentru libertatea tuturor alegerilor, pentru dragoste si pentru viata, in cele din urma.
Ramon Sampedro (excelent interpretat de Javier Bardem, castigatorul premiului Oscar in acest an pentru cel mai bun actor in rol secundar) sare nechibzuit in mare in jurul varstei de 30 de ani si devine tetraplegic pentru totdeauna. De atunci, viata sa devine un chin pentru propria persoana, fiind infranata dorinta sa de a colinda lumea ca marinar, dar si pentru cei din jurul sau. Familia sa, respectiv fratele sau mai mare cu sotia lui, fiul acestora, si tatal sau, se retrag intr-o casa la tara, pentru a fi alaturi de el.
Dupa 26 de ani de la acest accident, incepe o batalie judiciara (dusa insa in plan secund), prin care cere sa i se recunoasca dreptul la eutanasiere, dar in special dorinta de i se recunoaste faptul ca viata este un drept, insa nu o obligatie si ca un om in conditia sa merita un sfarsit demn. Isi cere drepturile in fata oricui cu un calm tulburator, ajutat si de cunostintele sale castigate in anii grei de lupta cu boala necrutatoare.
In acest moment al vietii lui, dragostea pierduta din perioada accidentului revine prin aparitia a doua femei: prima este Julia, avocata care ii apara interesele in procesul cu statul francez. Aceasta ajunge, paradoxal, in aproape aceeasi situatie cu el, avand o boala din care va paraliza la randul ei si ii promite ca il va ajuta sa isi ia viata, dupa aparitia cartii scrise de el.
Cea de-a doua este Rosa, o femeie sarmana, cu doi copii, necasatorita, care se apropie treptat de el si vrea sa il determine sa renunte la gandurile lui si sa ii demonstreze ca viata merita traita, indiferent de dificultati.
Din pacate, scopul personajului principal, ca si al filmului este ca acesta sa moara. Iar dintre cele doua femei, asa cum spune si Ramon, prieten adevarat este acela care il ajuta sa isi indeplineasca dorinta de a muri, in pofida dificultatilor judiciare.
Subiectul este tulburator, iar replicile duse pentru apararea vietii sau a libertatii alegerii momentului mortii sunt extraordinare: "Libertatea fara viata nu e libertate", spune un preot aflat in aceeasi situatie cu Ramon, iar el raspunde: "O viata fara libertate nu e viata!". Este un film despre demnitatea umana, iar in clipa in care cand Ramon te priveste pentru ultima oara in ochi, simti un nod in gat sau versi cateva lacrimi.
Iar interpretarea lui Javier Bardem este, ca si in celelalte doua filme in care l-am vazut (No Country for Old Men si Love In The Time of Cholera), impresionanta. Nu degeaba, regizorul acestui film il considera cel mai bun actor pe care l-a avut vreodata Spania.
Nota 10/10
Jovi
In mod sigur, cel mai bun film pe care l-am vazut in acest an. Castigator al premiului Oscar pentru cel mai bun film strain in anul 2005, este o excelenta pledoarie pentru libertatea tuturor alegerilor, pentru dragoste si pentru viata, in cele din urma.
Ramon Sampedro (excelent interpretat de Javier Bardem, castigatorul premiului Oscar in acest an pentru cel mai bun actor in rol secundar) sare nechibzuit in mare in jurul varstei de 30 de ani si devine tetraplegic pentru totdeauna. De atunci, viata sa devine un chin pentru propria persoana, fiind infranata dorinta sa de a colinda lumea ca marinar, dar si pentru cei din jurul sau. Familia sa, respectiv fratele sau mai mare cu sotia lui, fiul acestora, si tatal sau, se retrag intr-o casa la tara, pentru a fi alaturi de el.
Dupa 26 de ani de la acest accident, incepe o batalie judiciara (dusa insa in plan secund), prin care cere sa i se recunoasca dreptul la eutanasiere, dar in special dorinta de i se recunoaste faptul ca viata este un drept, insa nu o obligatie si ca un om in conditia sa merita un sfarsit demn. Isi cere drepturile in fata oricui cu un calm tulburator, ajutat si de cunostintele sale castigate in anii grei de lupta cu boala necrutatoare.
In acest moment al vietii lui, dragostea pierduta din perioada accidentului revine prin aparitia a doua femei: prima este Julia, avocata care ii apara interesele in procesul cu statul francez. Aceasta ajunge, paradoxal, in aproape aceeasi situatie cu el, avand o boala din care va paraliza la randul ei si ii promite ca il va ajuta sa isi ia viata, dupa aparitia cartii scrise de el.
Cea de-a doua este Rosa, o femeie sarmana, cu doi copii, necasatorita, care se apropie treptat de el si vrea sa il determine sa renunte la gandurile lui si sa ii demonstreze ca viata merita traita, indiferent de dificultati.
Din pacate, scopul personajului principal, ca si al filmului este ca acesta sa moara. Iar dintre cele doua femei, asa cum spune si Ramon, prieten adevarat este acela care il ajuta sa isi indeplineasca dorinta de a muri, in pofida dificultatilor judiciare.
Subiectul este tulburator, iar replicile duse pentru apararea vietii sau a libertatii alegerii momentului mortii sunt extraordinare: "Libertatea fara viata nu e libertate", spune un preot aflat in aceeasi situatie cu Ramon, iar el raspunde: "O viata fara libertate nu e viata!". Este un film despre demnitatea umana, iar in clipa in care cand Ramon te priveste pentru ultima oara in ochi, simti un nod in gat sau versi cateva lacrimi.
Iar interpretarea lui Javier Bardem este, ca si in celelalte doua filme in care l-am vazut (No Country for Old Men si Love In The Time of Cholera), impresionanta. Nu degeaba, regizorul acestui film il considera cel mai bun actor pe care l-a avut vreodata Spania.
Nota 10/10
Jovi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu