The Visitor
Regia
Recenzie publicata si pe site-ul www.filmetari.com, la adresa http://www.filmetari.com/drama/the-visitor-2008.html .
Pentru rolul sau plin de substanta din acest film, Richard Jenkins este nominalizat la premiul Oscar pentru cel mai bun actor in rol principal. Ce pot spune? Este un film duios, care curge lin, despre cum se pot schimba sentimentele umane, la varsta a doua (sau a treia?), in niste situatii aparent neobisnuite in America zilelor de azi. Cum fobia de dupa 11 septembrie 2001 determina cautarea persoanelor ajunse ilegal in SUA si, indiferent de personalitatea fiecaruia, acestea sunt expulzate inapoi in tara de origine.
Jenkins joaca rolul unui profesor universitar din Conneticut, Walter Vale, care are o viata plictisitoare dupa ce sotia sa a murit, isi ia un numar cat mai mic de ore cu intentia de a scrie cea de-a patra carte a lui. In paralel, incearca sa invete sa cante la pian, dar nu ii convine profesoara care ii preda si nici cele de dinaintea ei, ii lipseste talentul. El duce o viata linistita si nimic pare ca nu o poate schimba.
Surpriza vine cand trebuie sa participe la o conferinta la New York, unde mai detinea un apartament: descopera ca el este ocupat cu un cuplu de refugiati ilegal in America, un sirian-Tarek si prietena lui, din Senegal-Zainab. Ei sunt constransi de evidente sa plece din casa si sa doarma pe strazi pana la gasirea unei locuinte convenabile. Insa lui i se face mila de acestia, acceptand sa ii reprimeasca in casa pana cand acestia vor gasi altceva. Incet-incet, incearca sa ii cunoasca si descopera lucruri comune cu ei: in primul rand, pasiunea pentru muzica, Tarek cantand ziua prin parcuri, precum si in cluburi la un fel de toba traditionala africana, lucru pe care si-l doreste si Walter.
Prietenia lor se dezvolta, mai ales cea intre cei doi barbati, ea fiind mai distanta, lucrurile insa se schimba in momentul in care Tarek este arestat intr-o statie de metrou si dus intr-un centru pentru imigranti ilegali, pentru a fi pregatit de deportare. Cu toate insistentele lui Walter, inclusiv angajarea unui avocat specializat, impreuna cu mama lui Tarek, venita la New York imediat ce auzise de incident, nu s-a mai putut face nimic si Tarek este trimis inapoi in Siria.
Este un film care ilustreaza o realitate si care nu incearca sa accentueze drame, ci doar sa le prizinte in modul cel mai calm si mai cald posibil. Este un film care prinde spectatorul si care il sensibilizeaza asupra unor aspecte prea putin cunoscute, cu o muzica interesanta, cu personaje din locuri exotice si cu un Jenkins foarte uman. Este si un film despre birocratia administratiei americane, foarte rece si respectand intocmai legea, fara sa se preocupe prea mult sau deloc de sentimentele umane.
Nota 8/10
Jovi
Pentru rolul sau plin de substanta din acest film, Richard Jenkins este nominalizat la premiul Oscar pentru cel mai bun actor in rol principal. Ce pot spune? Este un film duios, care curge lin, despre cum se pot schimba sentimentele umane, la varsta a doua (sau a treia?), in niste situatii aparent neobisnuite in America zilelor de azi. Cum fobia de dupa 11 septembrie 2001 determina cautarea persoanelor ajunse ilegal in SUA si, indiferent de personalitatea fiecaruia, acestea sunt expulzate inapoi in tara de origine.
Jenkins joaca rolul unui profesor universitar din Conneticut, Walter Vale, care are o viata plictisitoare dupa ce sotia sa a murit, isi ia un numar cat mai mic de ore cu intentia de a scrie cea de-a patra carte a lui. In paralel, incearca sa invete sa cante la pian, dar nu ii convine profesoara care ii preda si nici cele de dinaintea ei, ii lipseste talentul. El duce o viata linistita si nimic pare ca nu o poate schimba.
Surpriza vine cand trebuie sa participe la o conferinta la New York, unde mai detinea un apartament: descopera ca el este ocupat cu un cuplu de refugiati ilegal in America, un sirian-Tarek si prietena lui, din Senegal-Zainab. Ei sunt constransi de evidente sa plece din casa si sa doarma pe strazi pana la gasirea unei locuinte convenabile. Insa lui i se face mila de acestia, acceptand sa ii reprimeasca in casa pana cand acestia vor gasi altceva. Incet-incet, incearca sa ii cunoasca si descopera lucruri comune cu ei: in primul rand, pasiunea pentru muzica, Tarek cantand ziua prin parcuri, precum si in cluburi la un fel de toba traditionala africana, lucru pe care si-l doreste si Walter.
Prietenia lor se dezvolta, mai ales cea intre cei doi barbati, ea fiind mai distanta, lucrurile insa se schimba in momentul in care Tarek este arestat intr-o statie de metrou si dus intr-un centru pentru imigranti ilegali, pentru a fi pregatit de deportare. Cu toate insistentele lui Walter, inclusiv angajarea unui avocat specializat, impreuna cu mama lui Tarek, venita la New York imediat ce auzise de incident, nu s-a mai putut face nimic si Tarek este trimis inapoi in Siria.
Este un film care ilustreaza o realitate si care nu incearca sa accentueze drame, ci doar sa le prizinte in modul cel mai calm si mai cald posibil. Este un film care prinde spectatorul si care il sensibilizeaza asupra unor aspecte prea putin cunoscute, cu o muzica interesanta, cu personaje din locuri exotice si cu un Jenkins foarte uman. Este si un film despre birocratia administratiei americane, foarte rece si respectand intocmai legea, fara sa se preocupe prea mult sau deloc de sentimentele umane.
Nota 8/10
Jovi
2 comentarii:
Neaşteptat de bun filmul, într-adevăr.
O mică obiecţiune am de făcut: dacă citeam întâi articolul tău şi apoi vedeam filmul, cu greu mai puteam fi surprins de ceva. Dezvălui prea multe şi nu doar în acest post.
Intr-adevar mi s-a mai atras atentia ca povestesc prea mult din film. Este si un efect, probabil, al faptului ca scriu despre carti la o revista culturala si am mult chef de scris. Poate ar trebui sa imi modific putin felul de a scrie.
Multumesc de vizita si de sfat.
Trimiteți un comentariu