Bedtime Stories
Regia
In rolurile principale Adam Sandler, Dana Goodman
Parca au inceput sa imi displaca acest gen de filme. Adam Sandler, unul dintre actorii mei favoriti de comedie, a inceput sa dea rateuri pentru ca nu mai schimba spectrul filmelor un pic prostesti. Imi place cum joaca in filmele gen comedii romantice, insa acesta nu este chiar una de acest tip, ci un film de comedie cu accente fantastice (e facut doar de Walt Disney), cu situatii trase de par pentru un happy-end tipic.
Skeeter Bronson este ingrijitor si om bun la toate la un hotel, care fusese detinut, inainte de moartea sa, de tatal sau. La vanzarea acestuia, noul patron ii promisese tatalui ca, la varsta potrivita, Skeeter va fi numit manager. Numai ca acea zi pare sa nu mai vina, iar cand un nou hotel va fi construit nu Skeeter este numit, ci un lingusitor al patronului. Wendy (Courtney Cox), sora lui Skeeter, este cea care schimba fara intentie viata personajului. Este nevoita sa plece in Arizona pentru a gasi ceva de lucru si nu are cu cine ii lasa pe cei doi copii ai sai in timpul noptii, ziua fiind acoperita de prietena sa, Jill (Keri Russell).
Pentru Skeeter, este in acelasi timp o povara, dar si o provocare, fiind pentru prima data in preajma acestora dupa multi ani. Solutia lui de adormit copiii nu este originala (spunerea unor povesti), insa el inventeaza actiunea povestilor, introducandu-se pe sine ca personaj principal, iar ca adversari patronul hotelului, lingusitorul acestuia, fiica patronului, o superba blondina, si provocarea de a fi el insusi numit ca manager. Imagineaza povesti interesante, petrecute in decoruri din cele mai diverse, cum ar fi Grecia antica, cosmos, epoca medievala sau Vestul salbatic.
Supriza vine in fiecare a doua zi, cand ceea ce povesteste copiilor, cu importantele lor adaugiri, se indeplineste. De aceea, in fiecare seara incearca sa intoarca povestile in favoarea sa, insa copiii le considera plictisitoare si pun niste finaluri traznite, culminand, de exemplu, cu concedierea sa din postul de ingrijitor. Numai ca trebuie sa existe happy-end-ing. Ramane alaturi de copii si, intre timp, de prietena sa, Jill.
Ma asteptam la mai mult, nu am ras cu hohote, au fost momente la care am zambit, altele romantice simpatice, dar slabut pentru un film care se vrea de comedie. Cred ca revin la Norman Wisdom.
Nota 6/10
Jovi
Parca au inceput sa imi displaca acest gen de filme. Adam Sandler, unul dintre actorii mei favoriti de comedie, a inceput sa dea rateuri pentru ca nu mai schimba spectrul filmelor un pic prostesti. Imi place cum joaca in filmele gen comedii romantice, insa acesta nu este chiar una de acest tip, ci un film de comedie cu accente fantastice (e facut doar de Walt Disney), cu situatii trase de par pentru un happy-end tipic.
Skeeter Bronson este ingrijitor si om bun la toate la un hotel, care fusese detinut, inainte de moartea sa, de tatal sau. La vanzarea acestuia, noul patron ii promisese tatalui ca, la varsta potrivita, Skeeter va fi numit manager. Numai ca acea zi pare sa nu mai vina, iar cand un nou hotel va fi construit nu Skeeter este numit, ci un lingusitor al patronului. Wendy (Courtney Cox), sora lui Skeeter, este cea care schimba fara intentie viata personajului. Este nevoita sa plece in Arizona pentru a gasi ceva de lucru si nu are cu cine ii lasa pe cei doi copii ai sai in timpul noptii, ziua fiind acoperita de prietena sa, Jill (Keri Russell).
Pentru Skeeter, este in acelasi timp o povara, dar si o provocare, fiind pentru prima data in preajma acestora dupa multi ani. Solutia lui de adormit copiii nu este originala (spunerea unor povesti), insa el inventeaza actiunea povestilor, introducandu-se pe sine ca personaj principal, iar ca adversari patronul hotelului, lingusitorul acestuia, fiica patronului, o superba blondina, si provocarea de a fi el insusi numit ca manager. Imagineaza povesti interesante, petrecute in decoruri din cele mai diverse, cum ar fi Grecia antica, cosmos, epoca medievala sau Vestul salbatic.
Supriza vine in fiecare a doua zi, cand ceea ce povesteste copiilor, cu importantele lor adaugiri, se indeplineste. De aceea, in fiecare seara incearca sa intoarca povestile in favoarea sa, insa copiii le considera plictisitoare si pun niste finaluri traznite, culminand, de exemplu, cu concedierea sa din postul de ingrijitor. Numai ca trebuie sa existe happy-end-ing. Ramane alaturi de copii si, intre timp, de prietena sa, Jill.
Ma asteptam la mai mult, nu am ras cu hohote, au fost momente la care am zambit, altele romantice simpatice, dar slabut pentru un film care se vrea de comedie. Cred ca revin la Norman Wisdom.
Nota 6/10
Jovi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu