Frost/Nixon

Frost/Nixon (2008)

Frost/Nixon

Regia Ron Howard

In rolurile principale Michael Sheen, Frank Langella

Unul dintre filmele nominalizate la mai multe premii Oscar (cel mai bun film, cel mai bun actor-Frank Langella, cel mai bun regizor-Ron Howard, cel mai bun scenariu adaptat, cel mai bun montaj), este un film care personal nu m-a impresionat si putin probabil sa ia vreun premiu din cele enuntate mai sus. Este un film de reportaj, care vrea sa ne arata intr-o noua lumina, ceea ce s-a intamplat dupa afacerea Watergate, in urma careia Nixon si-a anuntat demisia.

David Frost era in acele timpuri un realizator de televiziune care dorea afirmarea, fiind prins intre angajamente la Londra sau din Australia pentru emisiuni de divertisment de mana a doua. Dupa demisia lui Nixon, el gandeste urmatoarea lovitura de imagine: sa ii ia o serie de interviuri fostului presedinte, in care personalitatea acestuia sa fie dezvaluita in cele mai mici detalii, atat pe plan politic, profesionat, cat si pe planul personal, al lui Nixon-omul. Find o perioada in care vicepresedintele Ford, ajuns presedintele SUA, ii acordase lui Nixon iertarea oficiala, nici un tribunal din America nu avea dreptul sa deschida vreun proces impotriva acestuia, desi multe fapte grele atarnau pe numele lui: razboiul din Vietman, atentatele armatei americane din Cambogia, afacerea Watergate.

In acest moment, toata atentia lui Frost este indreptata spre acest interviu: gasirea parghiilor financiare necesare, acceptul lui Nixon si apoi constituirea unei echipe de cercetatori ai biografiei fostului presedinte, pentru a pune cele mai pertinente si "intepatoare" intrebari. Venirea unui reporter englez pentru aceasta serie de interviuri nu a fost privita cu ochi buni de media americana in ansamblul ei, care a refuzat orice forma de sustinere financiara asupra intalnirii Frost/Nixon. Ulterior insa, aceasta a fost cea mai urmarita emisiune de stiri din istoria televiziunii americane. Frost a adus bani de la sponsori cu nume mic in industria americana, dar cei mai multi dintre acestia au fost din buzunarul propriu.

Nixon accepta interviul din mai multe motive, sfatuit de colaboratorul si aparatorul sau apropiat, Jack Brennan (interpretat de Kevin Bacon): in primul rand, nevoia de bani (si acum vazand fosti presedinti americani, cum ar fi Bill Clinton, participand la tot felul de simpozioane si conferinte, unde sunt bine recompensati financiar). In al doilea rand, nevoia de a impartasi poporului american realizarile sale si a infatisa sub o alta lumina esecurile si cauzele "obiective" ale acestora. Asta abia dupa trei ani de la demisia sa, in 1977, fapt nespus in film, creand senzatia ca interviul are loc imediat dupa momentul Watergate.

Frost isi alege, alaturi de producatorul sau, care i-a stat mereu alaturi, doi colaboratori de renume: reporterul Bob Zelnick (Oliver Platt) si fanaticul critic al lui Nixon, James Reston (Sam Rockwell). Acestia au rol ingrat de a intra prin toate dosarele inchise ale lui Nixon, de a-i cunoaste toate miscarile politice si nu numai, de a formula intrebari care il pot pune in incurcatura pe Nixon. Sunt momente de studiu al adversarului pentru ambele parti, momente in care Frost pare absorbit de alte ganduri: surse de finantare si de publicitate sunt tot mai mici, exista aparenta ca interviurile vor fi de prisos pentru ca nimeni nu le va urmari.

Iar in momentul in care acestea incep, cunoastem o confruntare extraordinara intre cei doi. Nixon, un politician versatic, un animal politic, cunoaste toate subterfugiile de a ocoli o intrebare care ii poate aduce prejudicii, duce orice discutie unde vrea el, astfel incat in primele zile Frost este infrant si nu obtine nici un raspuns pe care si-l doreste. Cum fiecare zi de interviuri are doar doua ore de discutii si raspunsurile lui Nixon, fara intrerupere dureaza peste 20 de minute fiecare, este edificator.

Pe parcurs, sprijinit de echipa sa, Frost decide sa devina mai virulent si mai indraznet. Trezirea are loc intr-o noapte, cand Nixon il suna si ii spune ca este o adevarata confruntare intre ei doi si cineva trebuia sa plece invins. Frost incepe sa rascoleasca arhivele in cautarea unor indicii care sa il compromita pe Nixon, in afacerea Watergate. Cand gaseste documente de asemenea factura, le infatiseaza in ultima serie de interviuri, il incolteste pe Nixon si il determina sa faca marturisiri revelatoare asupra aportului sau in afacerile necurate (cum ar fi aceea ca presedintele are dreptul sa faca lucruri ilegale daca aceasta este spre bunastarea poporului-"Are you really saying the President can do something illegal? / I'm saying that when the President does it, that means it's NOT illegal!").

Realizat in jurul unui reportaj de televiziune din anii '70, pare ca filmul nu trece de aceasta conditie. Seamana foarte mult cu un documentar produs de Discovery sau History Channel despre un moment istoric si culisele desfasurarii lui. Chiar daca avem de-a face cu o pleiada de actori cunoscuti, numai Frank Langella se ridica la inaltimea rolului, reusind o interpretare veridica si realista a anilor de dupa presedintie a lui Richard Nixon. Mi s-a parut un film interesant din punct de vedere istoric, o confruntare puternica intre doua personalitati de asemenea puternice, multa tensiune, dar sub asteptarile mele. Probabil este un film mai apreciat in America. Insa...oare cand va face si Iliescu un astfel de interviu?

Nota 7.5/10
Jovi