The Boy in the Striped Pyjamas
Regia Mark Herman
In rolurile principale David Thewlis, Vera Farmiga
Am fost intotdeauna impresionat de drama Holocaustului si am vazut film, am citit carti, am asistat la prezentari ori de cate ori am avut ocazia. Iar filmul pe care urmeaza sa vi-l prezint, trateaza, intr-o maniera neconventionala, aceasta perioada neagra a istoriei omenirii si este, pe nedrept, necunoscut. Mi s-a parut una dintre cele mai realiste prezentari a acelei perioade, poate si pentru ca totul este prezentat din afara, prin ochii plini de nevinovatie si de nestiinta a unui baiat de opt ani, care priveste lagarul din apropiere ca un loc de joaca pentru copii (versiune sustinuta denazisti) si ca o ferma pentru adultii de acolo.
Bruno este un baiat caruia ii place joaca impreuna cu colegii sai de clasa, in Berlinul celui de-al doilea razboi mondial. Tatal sau este un soldat nazist, are un rang inalt si crede in conceptiile debile ale lui Hiltler. Desi are un adversar major in persoana mamei sale, pe care o da treptat la o parte, acesta accepta un post de comandant al unui lagar, unde sunt inchisi evrei, lagar al carui nume nu ne este precizat in film. Bruno accepta cu greu, impreuna cu sora lui mai mare, sa se mute intr-o regiune unde nu are prieteni si nu are parc de joaca.
In prima zi, descopera la fereastra dormitorului sau o "ferma" in departare, unde m
unceau oameni imbracati in pijamale. Nu intelege ceea ce se petrece, nici faptul ca servitorul lor este imbracat la fel sau ca acesta inainte sa lucreze la bucatarie, sa curete cartofi sau sa ingrijeasca gradina, a fost un doctor. Ele sunt mai presus de lumea lui simpla, inocenta. Cand evadeaza insa in lumea din spatele casei, sarind peste o fereastra, prin padure, ajungand la un gard ghimpat electrificat, totul se schimba. Gaseste de cealalta parte a gardului UN PRIETEN. Un baiat de aceeasi varsta cu el, dornic de joaca, mort de foame, cu dintii sparti, infricosat de chemarea zilnica la aport sau de doldatii imbracati in uniforme naziste.
Singura lui vina si a familiei sale, este ca sunt evrei. Bruno insa, copil fiind, nu intelege. El isi doreste noul prieten dincolo de ferma in care se derulau, conform videoproiectiilor tatlui sau, activitati din cele mai frumoase: joaca intre copii, cafenea pentru odihna, dansuri populare intre detinuti. In ziua cand prietenul sau este chemat la casa sa pentru a sterge paharele, il tradeaza. Ii da de mancare si apoi, de frica soldatului care ii prinsese, spune ca acesta a furat. Numai ca Shmuel, chiar batut si invinetit, isi iarta prietenul si continua sa se joace cu el, dar peste gardul lagarului.
In ziua cand tatal lor hotaraste sa ii mute din acea zona, datorita influentelor nefaste care pot interveni din cauza apropierii lagarului, Bruno se duce la o ultima intalnire cu Shmuel. Prietenia dintre ei este cea mai importanta: hotaraste sa ia haine de pijamale de imprumut (de fapt, hainele tipice ale prizonierilor evrei) si sa patrunda pe sub gard pentru a sta impreuna cu prietenul sau si de a-l cauta pa tatal acestuia. Insa este o zi groaznica. In acea zi, soldatii nazisti au hotarat sa ii trimita un intreg hambar de prizonieri, cel in care locuia si Shmuel si i
n care, in acel moment se afla si Bruno, la dusuri. Iar pentru multi dintre noi, stim ce insemna acestea.
Un film extrem de trist si de dureros. O realitate care a existat filtrata prin ochii inocenti ai copilariei. Personal, acest film m-a determinat sa ma revolt si mai mult impotriva celor care neaga o astfel de perioada, care neaga atrocitatile suferite de evrei in acei ani. Modalitatea sub care este prezentata aceasta perioada este noua pentru mine, insa este mai profunda pentru ca ochii copilariei privesc altfel, realitatea este un pic distorsionata din cauza varstei, insa in final totul este inteles. Desi filmul nu este centrat pe ororile din acei ani, ele sunt bine reliefate prin aluzii si cuvinte, iar in final, acceptul este pus chiar pe acestea. Trist. Foarte trist.
Nota 9/10
Jovi
Am fost intotdeauna impresionat de drama Holocaustului si am vazut film, am citit carti, am asistat la prezentari ori de cate ori am avut ocazia. Iar filmul pe care urmeaza sa vi-l prezint, trateaza, intr-o maniera neconventionala, aceasta perioada neagra a istoriei omenirii si este, pe nedrept, necunoscut. Mi s-a parut una dintre cele mai realiste prezentari a acelei perioade, poate si pentru ca totul este prezentat din afara, prin ochii plini de nevinovatie si de nestiinta a unui baiat de opt ani, care priveste lagarul din apropiere ca un loc de joaca pentru copii (versiune sustinuta denazisti) si ca o ferma pentru adultii de acolo.
Bruno este un baiat caruia ii place joaca impreuna cu colegii sai de clasa, in Berlinul celui de-al doilea razboi mondial. Tatal sau este un soldat nazist, are un rang inalt si crede in conceptiile debile ale lui Hiltler. Desi are un adversar major in persoana mamei sale, pe care o da treptat la o parte, acesta accepta un post de comandant al unui lagar, unde sunt inchisi evrei, lagar al carui nume nu ne este precizat in film. Bruno accepta cu greu, impreuna cu sora lui mai mare, sa se mute intr-o regiune unde nu are prieteni si nu are parc de joaca.
In prima zi, descopera la fereastra dormitorului sau o "ferma" in departare, unde m
unceau oameni imbracati in pijamale. Nu intelege ceea ce se petrece, nici faptul ca servitorul lor este imbracat la fel sau ca acesta inainte sa lucreze la bucatarie, sa curete cartofi sau sa ingrijeasca gradina, a fost un doctor. Ele sunt mai presus de lumea lui simpla, inocenta. Cand evadeaza insa in lumea din spatele casei, sarind peste o fereastra, prin padure, ajungand la un gard ghimpat electrificat, totul se schimba. Gaseste de cealalta parte a gardului UN PRIETEN. Un baiat de aceeasi varsta cu el, dornic de joaca, mort de foame, cu dintii sparti, infricosat de chemarea zilnica la aport sau de doldatii imbracati in uniforme naziste.Singura lui vina si a familiei sale, este ca sunt evrei. Bruno insa, copil fiind, nu intelege. El isi doreste noul prieten dincolo de ferma in care se derulau, conform videoproiectiilor tatlui sau, activitati din cele mai frumoase: joaca intre copii, cafenea pentru odihna, dansuri populare intre detinuti. In ziua cand prietenul sau este chemat la casa sa pentru a sterge paharele, il tradeaza. Ii da de mancare si apoi, de frica soldatului care ii prinsese, spune ca acesta a furat. Numai ca Shmuel, chiar batut si invinetit, isi iarta prietenul si continua sa se joace cu el, dar peste gardul lagarului.
In ziua cand tatal lor hotaraste sa ii mute din acea zona, datorita influentelor nefaste care pot interveni din cauza apropierii lagarului, Bruno se duce la o ultima intalnire cu Shmuel. Prietenia dintre ei este cea mai importanta: hotaraste sa ia haine de pijamale de imprumut (de fapt, hainele tipice ale prizonierilor evrei) si sa patrunda pe sub gard pentru a sta impreuna cu prietenul sau si de a-l cauta pa tatal acestuia. Insa este o zi groaznica. In acea zi, soldatii nazisti au hotarat sa ii trimita un intreg hambar de prizonieri, cel in care locuia si Shmuel si i
n care, in acel moment se afla si Bruno, la dusuri. Iar pentru multi dintre noi, stim ce insemna acestea.Un film extrem de trist si de dureros. O realitate care a existat filtrata prin ochii inocenti ai copilariei. Personal, acest film m-a determinat sa ma revolt si mai mult impotriva celor care neaga o astfel de perioada, care neaga atrocitatile suferite de evrei in acei ani. Modalitatea sub care este prezentata aceasta perioada este noua pentru mine, insa este mai profunda pentru ca ochii copilariei privesc altfel, realitatea este un pic distorsionata din cauza varstei, insa in final totul este inteles. Desi filmul nu este centrat pe ororile din acei ani, ele sunt bine reliefate prin aluzii si cuvinte, iar in final, acceptul este pus chiar pe acestea. Trist. Foarte trist.
Nota 9/10
Jovi
2 comentarii:
Pare interesant... tre' sa-l gasesc!
Pote rezolvi si tu vreodata cu Pando asta...ca il pot trimite imediat...
Trimiteți un comentariu