luni, 19 ianuarie 2009

Revolutionary Road





Revolutionary Road
In rolurile principale Leonardo DiCaprio, Kate Winslet

Un film care poate deveni vedeta la Oscarurile de anul acesta si sunt cel putin doua motive pentru care cred aceasta: in primul rand, este povestea fiecaruia dintre noi, cu frustrarile din interiorul relatiei, cu dorintele ascunse si tendinta spre siguranta familiala si, in al doile arand, interpretarea extraordinara a celor doi protagonisti, Kate Winslet (intra perfect in rol), care a primit de curand Globul de Aur pentru cea mai buna actrita in rol principal, si Leonardo DiCaprio, cuplu reunit dupa prestatia din Titanic.

April si Frank sunt un cuplu simplu, dupa tiparele moderne, desi actiunea se petrece in Connecticut-ul anilor '50, langa Calea Revolutiei (Revolutionary Road). El munceste intr-o mare companie, intr-un birou, intr-o slujba plictisitoare, care ii displace profund, insa e aducatoare de bani fara mare bataie de cap. Ea e casnica, ocupandu-se de educatia celor doi copii si incercand sa isi faca fericit sotul. Filmul se urneste greu, mult timp avem impresia ca nu se intampla nimic, ca va trebui sa apara un boom, ca totul sa se schimbe si adevarata actiune sa porneasca. Nici macar cand Frank, in ziua in care implineste 30 de ani, isi inseala sotia cu o secretara obscura, nu schimba deloc viata familiei sau gandurile personajelor, cel putin pe moment.

Visul lui Frank, inca inainte de relatia cu April, era sa plece in Paris-ul, pe care il zarise in anii celui de-al doilea razboi mondial, pentru a-si petrece restul zilelor, sa hoinareasca pe strazi, pentru a-si descoperi vocatia. April nu uitase acest moment si incearca sa ii indeplineasca visul sotului, sa vanda tot si sa se mute impreuna acolo, unde va munci ea, pentru ca el sa traiasca viata asa cum si-a dorit-o mereu. In acest moment, totul se schimba: Frank se regaseste dintr-o data in dilema oricarei persoane. Sa aleaga improbabila fericire si viata tumultuoasa intr-un Paris care e asa de departe si atat de diferit? Sau sa aleaga monotonia unei vieti responsabile, dar sigure alaturi de familie?

Momentele pline de neprevazut continua. Mai intai, ea ramane pentru a treia oara insarcinata si o noua clipa de cumpana apare: avortul, pentru a ajunge in Paris fara probleme, varianta pe care ea o prefera si de multe ori m-am intrebat de ce, sau acceptarea sarcinii si continuarea vietii de uzura din America. De asemenea, pe punctul de a demisiona din postul plictisitor, Frank scrie o scrisoare-raspuns in termeni duri catre o subsidiara si, ciudat, aceeasta place sefilor care ii ofera un post de conducere intr-o firma nou-infiintata.

Adevaratele sentimente se dezvaluie in aceste momente: ambii gelosi, ambii egocentristi, isi gasesc refugiul in relatii extraconjugale. Nimeni nu are curajul sau vocatia sa le spuna adevarul si anume ca relatia lor schioapata, cu exceptia unuia. Un alt personaj care este de retinut prin claritatea si clarviziunea sa este tocmai "nebunul": o persoana labila psihic, John Davis (interpretat de Michael Shannon), care vine in vizita cu parintii sai, desi are peste 30 de ani, ghiceste din prima clipa adevarat "nebunie" si anume o familie care nu reuseste sa isi rezolve frustrarile prin discutii sau prin separare. O familie in care rezolvarea se gaseste doar prin disparitia unuia.

Senzatia mea a fost ca am vazut un film complet, in principal datorita realismului scenariului si a transpunerii in scena a acestuia, meritul revenind atat regizorului Sam Mendes (sotul lui Kate), precum si celor doi interpreti principali. In orice familie, cuplu, relatie, gasim frustrari de genul celor din film. Cati dintre noi nu avem aspiratii, dorinte, care, odata, cu implicarea intr-o familie, dispar, voluntar sau nu, dar pe care nu le uitam niciodata? Unii, ca cei din film, nu reusesc sa rezolve situatiile conflictuale care se genereaza prin rascolirea unor dorinte vechi. Ramane ca noi sa reusim.

Nota 9.5/10
Jovi

Niciun comentariu: