Regia
Din cand in cand, trebuie sa ma impresioneze si pe mine un film in asa fel incat sa nu ii gasesc nici un cusur, chiar daca povestea este una fantastica, dramele personajului principal sunt atat de apropiate fiecarei fiinte umane, incat uiti ca trasnformarile acestuia sunt inversate si ca se sustrage total realitatii. Din ce in ce mai mult, Brad Pitt imi ofera imaginea unui actor complet, lepadandu-ma de credinta tineretii ca nu este decat un "play-boy" cu roluri slabe si multe zambete.
Inspirat dintr-o povestire a lui F. Scott Fitzgerald, filmul ni-l prezinta pe Benjamin Button, un barbat care se naste deja batran si isi traieste viata invers decat ceilalti oameni. Prea batran sa mearga, incepe viata in carje si intinereste in fiecare an, pentru a se transforma in barbat matur, apoi tanar, adolescent si il privim pana in ultimele clipe ale vietii, cand moare ca un bebelus (moment in care sotia mea a izbucnit in plans). Pentru cei din jurul lui, totul este o minune, pentru unii neplacuta, cum ar fi pentru tatal lui, care, vazandu-l, incearca sa scape de "micul batran", lasandu-l la usa unui azil de batran, condus de o negresa, Quennie, care ii devine mama adoptiva lui Benjamin.
El "creste", sau mai bine zis intinereste cum vezi cu ochii. Leaga prietenii cu batranii de la azil si ii priveste cum mor, in timp ce el o ia in sens invers. Intr-o zi, o cunoaste pe Daisy, nepoata unei doamne de la azil si se indragosteste de ea, desi diferenta de varsta in acest moment este enorma, dar el are aceeasi minte de copil ca si ea. Este fata si apoi femeia pe care o va iubi pana la moarte, chiar daca sunt perioade destul de lungi in care cei doi sunt departe atat fizic, dar si sufleteste.
Odata cu atingerea unei varste la care poate munci si trai singur, decide sa plece ca marinar pe o remorcher, ajungand in Rusia sovietica a anilor '30, in apropierea celui de-al doilea razboi mondial. O cunoaste acolo pe Elizabeth Abbott, o femeie casatorita, al carui amant devine in fiecare noapte, gasindu-si iubirea in bratele ei, pana cand ea dispare pentru totdeauna. Cunoaste ororile razboiului, cand fiecare vas, cat de mic, este trecut in slujba marinei americane. Se intoarce inapoi in America, unde o va reintalni pe Daisy, ajuns acum o dansatoare apreciata de balet si o femeie usuratica, care nu il doreste in preajma ei.
Dupa un accident teribil, ea nu mai poate dansa, iar cei doi ajung in cele din urma unul in bratele celuilalt. Iubirea lor atinge punctul culminant si se pare ca nimeni si nimic nu mai poate sta impotriva lor. Numai ca drama lui personala se accentueaza in clipa cand afla ca ea este insarcinata si isi da seama ca nu poate deveni un tata responsabil atata timp cat el intinereste, va fi in curand un adolescent si apoi copil, iar Daisy nu va avea puterea sa creasca doi copii. Si dispare.
Ideile frumoase sunt multe, asa cum sunt si cele triste: una dintre ele este ca o astfel de viata poate ne-am dori-o fiecare dintre noi, sa te nasti batran, sa inveti totul despre viata in timp, pentru ca in tinerete sa te afli in toata puterea si intelepciunea necesara, iar si mai bine este ca stii in orice moment care va fi clipa cand vei muri. Pe de alta parte, tragedia acestei vieti inversate este ca nu ii poti pastra pe cei apropiati langa tine, ei imbatranesc, mor, iar tu doar ii privesti si...intineresti.
Pe langa momentele comice sau cele fantastice ale filmului, acesta este o alegorie si o meditatie la adresa conditiei umane, a vietii. Perspectiva inversarii acesteia aduce mai mult accent asupra unor aspecte care ar fi neglijate sau tratate cu mai mult indiferenta atunci cand viata curge normal: dorinta de a munci, pofta de iubire si de sex, fidelitatea aratata unei singure persoane si dupa ce aceasta imbatraneste, chiar daca eroul nostru intinereste, dorinta de a experimenta orice, in orice conditii. Ajutat de un scenariu foarte interesant si de interpretarile exemplare ale lui Brad Pitt si Cate Blanchett, filmul devine favoritul meu pentru premiul Oscar in acest an.
Nota 10/10
Jovi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu