Driving Miss Daisy
Regia
Articol publicat si pe FilmeTari.com.
Un film deja clasic, castigatorul premiului Oscar pentru cel mai bun film in anul 1990, Drioving Miss Daisy este o pelicula despre cum prejudecatile rasiale pot influenta gandirea unui om, dar si cum cunoasterea unei persoane pot darama aceste prejudecati. Este un film dulce, molcom, care curge firesc si este o delectare pentru privitor, desi poate parea unul pentru o alta varsta decat a mea.
Jessica Tandy, castigatoarea premiului Oscar pentru acest rol, interpreteaza o vaduva evreica, din anii '50, cu principii bine puse la punct, care insa nu mai este lasata sa conduca masina personala, deoarece un mic incident ii pune la indoiala capacitatea de a fi atenta la volan. Fiul ei, ajuns un mare industrias, nu poate decat sa ii angajeze un sofer negru, si el la o varsta inaintata, interpretat de unul din actorii mei favoriti, Morgan Freeman.
Relatia dintre ei se dovedeste la inceput dificila. Pe de o parte, Miss Daisy nu accepta ideea ca nu mai poate conduce si nu mai este lasata sa faca asta si incearca sa il respinga pe Hoke, sa mearga in continuare pe jos sau cu tramvaiul la magazine, insa el persevereaza. Incet-incet, ii castiga simpatia, chiar daca, in acei ani, relatiile albi-negri nu treceau de pragul stapan-servitor. Numai ca, in timp, dupa aparitia si prelegerile lui Martin Luther King, relatia dintre cei doi devine de prietenie si respect reciproc, inclusiv dupa ce Miss Daisy imbatraneste si mai mult si este trimisa intr-un azil de batrani.
Desi reliefeaza foarte bine gandurile a doi oameni complet diferiti, intr-o perioada critica a Americii, la granita intre rasism, modernitate si libertatea opiniilor, filmul pierde momente care pareau interesante, insa sunt trecute cu vederea. Cum ar fi, momentul cand Hoke este invatat sa citeasca sau acel Craciun petrecut de Miss Daisy la baiatul sau, care putea deveni un moment savuros. Dar...un film interesant si cu multe mesaje privind prietenia fara bariere de gandire inchistata in prejudecati.
Nota 8/10
Jovi
Un film deja clasic, castigatorul premiului Oscar pentru cel mai bun film in anul 1990, Drioving Miss Daisy este o pelicula despre cum prejudecatile rasiale pot influenta gandirea unui om, dar si cum cunoasterea unei persoane pot darama aceste prejudecati. Este un film dulce, molcom, care curge firesc si este o delectare pentru privitor, desi poate parea unul pentru o alta varsta decat a mea.
Jessica Tandy, castigatoarea premiului Oscar pentru acest rol, interpreteaza o vaduva evreica, din anii '50, cu principii bine puse la punct, care insa nu mai este lasata sa conduca masina personala, deoarece un mic incident ii pune la indoiala capacitatea de a fi atenta la volan. Fiul ei, ajuns un mare industrias, nu poate decat sa ii angajeze un sofer negru, si el la o varsta inaintata, interpretat de unul din actorii mei favoriti, Morgan Freeman.
Relatia dintre ei se dovedeste la inceput dificila. Pe de o parte, Miss Daisy nu accepta ideea ca nu mai poate conduce si nu mai este lasata sa faca asta si incearca sa il respinga pe Hoke, sa mearga in continuare pe jos sau cu tramvaiul la magazine, insa el persevereaza. Incet-incet, ii castiga simpatia, chiar daca, in acei ani, relatiile albi-negri nu treceau de pragul stapan-servitor. Numai ca, in timp, dupa aparitia si prelegerile lui Martin Luther King, relatia dintre cei doi devine de prietenie si respect reciproc, inclusiv dupa ce Miss Daisy imbatraneste si mai mult si este trimisa intr-un azil de batrani.
Desi reliefeaza foarte bine gandurile a doi oameni complet diferiti, intr-o perioada critica a Americii, la granita intre rasism, modernitate si libertatea opiniilor, filmul pierde momente care pareau interesante, insa sunt trecute cu vederea. Cum ar fi, momentul cand Hoke este invatat sa citeasca sau acel Craciun petrecut de Miss Daisy la baiatul sau, care putea deveni un moment savuros. Dar...un film interesant si cu multe mesaje privind prietenia fara bariere de gandire inchistata in prejudecati.
Nota 8/10
Jovi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu