Milk
Regia Gus van Sant
In rolurile principale Sean Penn, Josh Brolin
Sa stabilesc la inceput niste chestiuni, care apar la orice film de acest gen si cu acest fel de subiect. Nu am nimic impotriva homosexualilor, imi sunt indiferenti, ii privesc cu aceeasi ochi ca si pe ceilalti oameni, atat timp nu fac propaganda cu mine sau cu cei din familia mea pentru orientarea lor sexuala. Dimpotriva, am auzit lucruri bune despre multi dintre ei, ca ar fi mult mai pasnici in conceptii si nu fac caz si nu raspandesc ceea ce simt. Cum conceptiile mele religioase sunt strict stiintifice, nu imi pasa de ceea ce gandesc credinciosii sau cei cu conceptii fixe si de care nu se pot dezice. Pe de alta parte, ma simt in pielea mea iubind genul feminin si formele, sentimentele sau zambetul femeilor.
Unul dintre homosexualii care si-au inscris numele in lupta acestora pentru drepturi egale si impotriva discriminarii bazate pe orientarea sexuala a fost americanul Harvey Milk, primul politician homosexual care a fost ales intr-un consiliu orasenesc, lucru care s-a intamplat, dupa nenumarate incercari, in 1977, in San Francisco. Ceea ce este de apreciat este ca si-a declarat nemijlocit orientarea sexuala, fiind ales de cetateni in cunostinta de cauza, chiar daca, in acea perioada, exista o campanie impotriva homosexualilor in toata America, condusa de un senator american, in colaborare cu Biserica Catolica.
Filmul descrie anii '70 ai lui Harvey Milk (Sean Penn), incepand cu ziua cand implineste 40 de ani si pana la moartea lui prin impuscare putin dupa varsta de 48 de ani. La aniversarea de 40 de ani, ii marturiseste partenerului sau, racolat pe loc, Scotty (James Franco), unul dintre sustinatorii sai pentru drepturile homosexualilor, ca nu va apuca 50 de ani, de altfel, o prezicere tragica si foarte reala. Considerand ca nu a realizat nimic trainic in primii 40 de ani, cei doi se muta in San Francisco, intr-un cartier obisnuit, Castro, unde isi deschid o mica firma. Sunt atentionati ca nu este un cartier de gay, insa tocmai aceasta ii invrajbeste si, cu o mare putere de a-si gasi locul in aceasta lume plina de prejudecati, reusesc sa transforme cartierul intr-o comunitate de homsexuali.
Harvey are o capacitate extraordinara de a strange lumea in jurul lui, este un bun orator, astfel incat devine cu timpul liderul homosexualilor si purtatorul lor de cuvant. Ceea ce este paradoxal este ca incepe sa fie sprijinit si de alte paturi sociale: in primul rand, sindicalistii si apoi toti care apara drepturile omului, indiferent de forma lor de manifestare. In acest moment, el devine om politic, incercand sa cucereasca ani la rand un loc in consiliile municipale din San Francisco, pentru a promova interesele unor categorii de oameni defavorizati, in principal, din cauza orientarii sexuale.
In momentul cand ultima sa campanie este un succes, dusmanii homosexualilor se unesc impotriva sa. In principal, senatorul Briggs care initiaza o lege impotriva prezentei in scoli a profesorilor homosexuali sau banuiti homosexuali. Chiar si colegii sai consilieri sunt de acord cu sustinerile lui Milk pentru egalitate de sanse si nediscriminare, cu exceptia lui Dan White (Josh Brolin), care porneste o vendetta personala impotriva acestuia, culminand cu omorul asupra primarului din san Francisco si a lui Harvey personal. O tragedie, care a adus pe strazile orasului 30.000 de oameni, marsaluind cu lumanari aprinse si un nou erou inventat din neant, o persoana care si-a sustinut doar drepturile existente in Constitutia americana: dreptul la propria fericire.
Nu am prezentat mai sus decat o poveste, necunoscuta de cei mai multi dintre noi. Filmul reuseste sa transpuna pe un plan cinematografic de exceptie acest scenariu si este nominalizat la nu mai putin de opt premii Oscar in acest an. Mai ales ca nu este un film despre homosexualitate, ea apare sporadic si fara a provoca indignare, ci un film politic, despre realizarea unei campanii electorale, despre alegeri, despre coalitiile formate dupa acestea, despre renuntarile si intrigile din spatele scenei politice.
Trecand peste nominalizarile de la cel mai bun film, cea mai buna regie (Gus van Sant), cel mai bun actor in rol secundar (Josh Brolin), cel mai bun scenariu original, se cuvine o mentiune speciala pentru Sean Penn. Eu personal, acum peste un deceniu, il stiam doar ca un actor de mana a doua, fost sot al Madonnei. A explodat in roluri extraordinare, precum cele din Mystic River sau 21 Gramms si, din nou, in acest "Milk". Pentru a reusi sa interpretezi o persoana pentru Harvey Milk, mai ales in privinta orientarii sale sexuale, trebuie sa iti schimbi aspectul, felul in care mergi, vocea, gesturile. Sean Penn reuseste de minune, probabil cum nu multi actori ar reusi sa o faca, iar din ceea ce realizeaza nu degaja repulsie, ci doar bunatate, inteligenta, simplitate, hotarare, bun simt politic. Inca sunt in cautarea celui mai bun actor in rol principal, dar, aproape la egalitate cu admirabilul Mickey Rourke, Sean Penn devine favoritul meu.
Nota 9/10
Jovi
Sa stabilesc la inceput niste chestiuni, care apar la orice film de acest gen si cu acest fel de subiect. Nu am nimic impotriva homosexualilor, imi sunt indiferenti, ii privesc cu aceeasi ochi ca si pe ceilalti oameni, atat timp nu fac propaganda cu mine sau cu cei din familia mea pentru orientarea lor sexuala. Dimpotriva, am auzit lucruri bune despre multi dintre ei, ca ar fi mult mai pasnici in conceptii si nu fac caz si nu raspandesc ceea ce simt. Cum conceptiile mele religioase sunt strict stiintifice, nu imi pasa de ceea ce gandesc credinciosii sau cei cu conceptii fixe si de care nu se pot dezice. Pe de alta parte, ma simt in pielea mea iubind genul feminin si formele, sentimentele sau zambetul femeilor.
Unul dintre homosexualii care si-au inscris numele in lupta acestora pentru drepturi egale si impotriva discriminarii bazate pe orientarea sexuala a fost americanul Harvey Milk, primul politician homosexual care a fost ales intr-un consiliu orasenesc, lucru care s-a intamplat, dupa nenumarate incercari, in 1977, in San Francisco. Ceea ce este de apreciat este ca si-a declarat nemijlocit orientarea sexuala, fiind ales de cetateni in cunostinta de cauza, chiar daca, in acea perioada, exista o campanie impotriva homosexualilor in toata America, condusa de un senator american, in colaborare cu Biserica Catolica.
Filmul descrie anii '70 ai lui Harvey Milk (Sean Penn), incepand cu ziua cand implineste 40 de ani si pana la moartea lui prin impuscare putin dupa varsta de 48 de ani. La aniversarea de 40 de ani, ii marturiseste partenerului sau, racolat pe loc, Scotty (James Franco), unul dintre sustinatorii sai pentru drepturile homosexualilor, ca nu va apuca 50 de ani, de altfel, o prezicere tragica si foarte reala. Considerand ca nu a realizat nimic trainic in primii 40 de ani, cei doi se muta in San Francisco, intr-un cartier obisnuit, Castro, unde isi deschid o mica firma. Sunt atentionati ca nu este un cartier de gay, insa tocmai aceasta ii invrajbeste si, cu o mare putere de a-si gasi locul in aceasta lume plina de prejudecati, reusesc sa transforme cartierul intr-o comunitate de homsexuali.
Harvey are o capacitate extraordinara de a strange lumea in jurul lui, este un bun orator, astfel incat devine cu timpul liderul homosexualilor si purtatorul lor de cuvant. Ceea ce este paradoxal este ca incepe sa fie sprijinit si de alte paturi sociale: in primul rand, sindicalistii si apoi toti care apara drepturile omului, indiferent de forma lor de manifestare. In acest moment, el devine om politic, incercand sa cucereasca ani la rand un loc in consiliile municipale din San Francisco, pentru a promova interesele unor categorii de oameni defavorizati, in principal, din cauza orientarii sexuale.In momentul cand ultima sa campanie este un succes, dusmanii homosexualilor se unesc impotriva sa. In principal, senatorul Briggs care initiaza o lege impotriva prezentei in scoli a profesorilor homosexuali sau banuiti homosexuali. Chiar si colegii sai consilieri sunt de acord cu sustinerile lui Milk pentru egalitate de sanse si nediscriminare, cu exceptia lui Dan White (Josh Brolin), care porneste o vendetta personala impotriva acestuia, culminand cu omorul asupra primarului din san Francisco si a lui Harvey personal. O tragedie, care a adus pe strazile orasului 30.000 de oameni, marsaluind cu lumanari aprinse si un nou erou inventat din neant, o persoana care si-a sustinut doar drepturile existente in Constitutia americana: dreptul la propria fericire.
Nu am prezentat mai sus decat o poveste, necunoscuta de cei mai multi dintre noi. Filmul reuseste sa transpuna pe un plan cinematografic de exceptie acest scenariu si este nominalizat la nu mai putin de opt premii Oscar in acest an. Mai ales ca nu este un film despre homosexualitate, ea apare sporadic si fara a provoca indignare, ci un film politic, despre realizarea unei campanii electorale, despre alegeri, despre coalitiile formate dupa acestea, despre renuntarile si intrigile din spatele scenei politice.Trecand peste nominalizarile de la cel mai bun film, cea mai buna regie (Gus van Sant), cel mai bun actor in rol secundar (Josh Brolin), cel mai bun scenariu original, se cuvine o mentiune speciala pentru Sean Penn. Eu personal, acum peste un deceniu, il stiam doar ca un actor de mana a doua, fost sot al Madonnei. A explodat in roluri extraordinare, precum cele din Mystic River sau 21 Gramms si, din nou, in acest "Milk". Pentru a reusi sa interpretezi o persoana pentru Harvey Milk, mai ales in privinta orientarii sale sexuale, trebuie sa iti schimbi aspectul, felul in care mergi, vocea, gesturile. Sean Penn reuseste de minune, probabil cum nu multi actori ar reusi sa o faca, iar din ceea ce realizeaza nu degaja repulsie, ci doar bunatate, inteligenta, simplitate, hotarare, bun simt politic. Inca sunt in cautarea celui mai bun actor in rol principal, dar, aproape la egalitate cu admirabilul Mickey Rourke, Sean Penn devine favoritul meu.
Nota 9/10
Jovi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu