Charade
Regia Stanley Donen
In rolurile principale Audrey Hepburn, Walter Matthau, James Coburn
Filmele clasice au o savoare deosebita. Cu fiecare pelicula vazuta sau revazuta, cred in acest lucru devine din ce in ce mai mult. Vorbind acum de un film clasic, imi lipsesc cuvintele, nu stiu ce si in ce fel sa comentez, desi povestea nu m-a atras asa de mult, cat personajele si actorii care ii interpreteaza, mai cu seama frumoasa Audrey Hepburn.
Un amestec de comedie si film politist, Sarada este un film intortocheat, asa cum sugereaza, de altfel, si numele. Audrey Hepburn apare in film ca o femeie nefericita in casnicie. In clipa in care sotul, aparent, se sinucide, sentimentele ei sunt de confuzie: pe de o parte, fericita ca scapa de viata cu el, pe de alta parte, sufera din cauza faptului ca el nu i-a lasat nimic, toate lucrurile din apartament fiind vandute la licitatie. De aceea, se refugiaza in bratele primului barbat intalnit, care se devedeste insa doar o veriga din lantul celor care o urmareau.
Sotul ei fusese unul dintre cei cinci barbati care au jefuit statul american de 250.000 de dolari, in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Acesta fiind ucis, ceilalti patru, precum si serviciile secrete americane, pornesc pe urmele ei, in speranta ca banii sunt in posesia ei sau, cel putin, detine indicii unde s-ar putea afla acestia. Ea afla doar intr-un tarziu despre aceste lucruri si este mereu debusolata de intreaga masinatiune care se tese in jurul ei.
Nimeni nu isi da seama unde se afla banii pana spre sfarsitul filmului. Spectatorul cu atat mai putin. De altfel, daca subiectul nu se afla inainte de vizionare, filmul reuseste sa fie un clasic al genului de suspans, asemanator cu filmele lui Hitchcock (de altfel, este considerat “cel mai bun film Hitchcock pe care Hitchcock nu l-a facut vreodata”), cu o dispozitie incantatoare, cu plusuri intrucatva normale pentru Cary Grant si Audrey Hepburn si relatiei romantice frumoase aparute intre cei doi.
Nota 8.5/10
Jovi
Filmele clasice au o savoare deosebita. Cu fiecare pelicula vazuta sau revazuta, cred in acest lucru devine din ce in ce mai mult. Vorbind acum de un film clasic, imi lipsesc cuvintele, nu stiu ce si in ce fel sa comentez, desi povestea nu m-a atras asa de mult, cat personajele si actorii care ii interpreteaza, mai cu seama frumoasa Audrey Hepburn.
Un amestec de comedie si film politist, Sarada este un film intortocheat, asa cum sugereaza, de altfel, si numele. Audrey Hepburn apare in film ca o femeie nefericita in casnicie. In clipa in care sotul, aparent, se sinucide, sentimentele ei sunt de confuzie: pe de o parte, fericita ca scapa de viata cu el, pe de alta parte, sufera din cauza faptului ca el nu i-a lasat nimic, toate lucrurile din apartament fiind vandute la licitatie. De aceea, se refugiaza in bratele primului barbat intalnit, care se devedeste insa doar o veriga din lantul celor care o urmareau.
Sotul ei fusese unul dintre cei cinci barbati care au jefuit statul american de 250.000 de dolari, in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Acesta fiind ucis, ceilalti patru, precum si serviciile secrete americane, pornesc pe urmele ei, in speranta ca banii sunt in posesia ei sau, cel putin, detine indicii unde s-ar putea afla acestia. Ea afla doar intr-un tarziu despre aceste lucruri si este mereu debusolata de intreaga masinatiune care se tese in jurul ei.
Nimeni nu isi da seama unde se afla banii pana spre sfarsitul filmului. Spectatorul cu atat mai putin. De altfel, daca subiectul nu se afla inainte de vizionare, filmul reuseste sa fie un clasic al genului de suspans, asemanator cu filmele lui Hitchcock (de altfel, este considerat “cel mai bun film Hitchcock pe care Hitchcock nu l-a facut vreodata”), cu o dispozitie incantatoare, cu plusuri intrucatva normale pentru Cary Grant si Audrey Hepburn si relatiei romantice frumoase aparute intre cei doi.
Nota 8.5/10
Jovi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu