Temerarul (2006)
Jungcheon/The Restless
Regia
In rolurile principale Jun-ho Heo, Woo-sung Jung
In ultimii ani, am avut o retinere in vizionarea filmelor din anumite tari. In privinta celor asiatice, in afara celor japoneze deja clasice, chiar o respingere. Imi amintesc de filmele chinezesti de la inceputul anilor '90, printre favoritele mele de atunci, pline de kung-fu si de arte martiale, nimic altceva. Un astfel de film m-ar dezamagi acum, nu l-as termina de vizionat, pentru mine nu ar fi deloc interesant. Nu am vazut nici un film al mult-laudatului Ang Lee, mai ales cunoscutul Crouching Tiger, Hidden Dragon (Tigru şi dragon).
De la aceste premize am plecat si cand mi s-a recomandat acest film, produs in Coreea, care totusi m-a impresionat placut. Desi contine si arte martiale, acestea nu sunt preponderente. Vazand filmul si placandu-mi mult interpretarea actorilor (mai ales a lui Woo-sung Jung), am indraznit sa imi spun ca intrece "Stapanul inelelor" si ca, in situatia in care regizorii vroiau sa faca o continuare sau erau la fel de mediatizati ca trilogia sus-amintita, probabil li se vedea valoarea.
Aceleasi lupte intre cei buni si demonii rai, acelasi scenariu la limita fantasticului. In anul in care ultima parte din "Stapanul inelelor" a luat Oscarul, am fost dezamagit. Nu pentru ca nu mi-a placut filmul, ci pentru ca nu merita, din punctul meu de vedere, celelalte filme fiind mai apropiate sufletului meu si mai impresionante ca si psihologie umana. Vizionarea lui Jungcheon m-a convins de aceasta, desi nu e produs in acelasi an.
Odata cu moartea fizica, pentru a ajunge la reincarcare, sufletul trebuie sa treaca prin mai multe probe. Aceasta este un principiu budist. Locul in care sufletele asteapta 49 zile inainte de reincarnare se afla undeva intre Rai si Pamant, loc numit Taramul de Mijloc.
Povestea este asadar una budista si se petrece chiar acolo, in Taramul de Mijloc. In acest loc, Yi Kwak, jucat exemplar, o intalneste pe So Hwa, o zeita, care are misiunea de a pastra Piatra Sacra si care seamana foarte mult cu iubita lui moarta. Yi Kwak isi ia misiunea sa o apere, desi ajunge inoportun din lumea viilor in lumea sufletelor, incercand in acest fel sa ii recastige dragostea. In final, ea trebuie sa aleaga intre dragoste sau singuratate in lumea vesnica.
Chiar daca nu sunt fan al "luptelor", acestea au fost bine filmate si cu efecte speciale deosebite. Nu au fost plictisitoare si cu final asteptat. O sa incerc dupa acest film sa mai vad si "Tigru si dragon" si sa nu mai fiu asa de indaratnic cu privire la filmele asiatice.
Recomand filmul celor care sunt interesati de reincarnare si de budism, dar si celor care vor sa vada un film de fictiune bun, combinat cu o poveste de dragoste.
Nota 8.5/10
Jovi
In ultimii ani, am avut o retinere in vizionarea filmelor din anumite tari. In privinta celor asiatice, in afara celor japoneze deja clasice, chiar o respingere. Imi amintesc de filmele chinezesti de la inceputul anilor '90, printre favoritele mele de atunci, pline de kung-fu si de arte martiale, nimic altceva. Un astfel de film m-ar dezamagi acum, nu l-as termina de vizionat, pentru mine nu ar fi deloc interesant. Nu am vazut nici un film al mult-laudatului Ang Lee, mai ales cunoscutul Crouching Tiger, Hidden Dragon (Tigru şi dragon).
De la aceste premize am plecat si cand mi s-a recomandat acest film, produs in Coreea, care totusi m-a impresionat placut. Desi contine si arte martiale, acestea nu sunt preponderente. Vazand filmul si placandu-mi mult interpretarea actorilor (mai ales a lui Woo-sung Jung), am indraznit sa imi spun ca intrece "Stapanul inelelor" si ca, in situatia in care regizorii vroiau sa faca o continuare sau erau la fel de mediatizati ca trilogia sus-amintita, probabil li se vedea valoarea.
Aceleasi lupte intre cei buni si demonii rai, acelasi scenariu la limita fantasticului. In anul in care ultima parte din "Stapanul inelelor" a luat Oscarul, am fost dezamagit. Nu pentru ca nu mi-a placut filmul, ci pentru ca nu merita, din punctul meu de vedere, celelalte filme fiind mai apropiate sufletului meu si mai impresionante ca si psihologie umana. Vizionarea lui Jungcheon m-a convins de aceasta, desi nu e produs in acelasi an.
Odata cu moartea fizica, pentru a ajunge la reincarcare, sufletul trebuie sa treaca prin mai multe probe. Aceasta este un principiu budist. Locul in care sufletele asteapta 49 zile inainte de reincarnare se afla undeva intre Rai si Pamant, loc numit Taramul de Mijloc.
Povestea este asadar una budista si se petrece chiar acolo, in Taramul de Mijloc. In acest loc, Yi Kwak, jucat exemplar, o intalneste pe So Hwa, o zeita, care are misiunea de a pastra Piatra Sacra si care seamana foarte mult cu iubita lui moarta. Yi Kwak isi ia misiunea sa o apere, desi ajunge inoportun din lumea viilor in lumea sufletelor, incercand in acest fel sa ii recastige dragostea. In final, ea trebuie sa aleaga intre dragoste sau singuratate in lumea vesnica.
Chiar daca nu sunt fan al "luptelor", acestea au fost bine filmate si cu efecte speciale deosebite. Nu au fost plictisitoare si cu final asteptat. O sa incerc dupa acest film sa mai vad si "Tigru si dragon" si sa nu mai fiu asa de indaratnic cu privire la filmele asiatice.
Recomand filmul celor care sunt interesati de reincarnare si de budism, dar si celor care vor sa vada un film de fictiune bun, combinat cu o poveste de dragoste.
Nota 8.5/10
Jovi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu