Katok i skripka

Katok i skripka (1961)
The Steamroller and the Violin/Compresorul si vioara

Regizor:

Andrei Tarkovsky

Cu: Igor Fomchenko, Vladimir Zamansky

Articol publicat si pe Filmetari.com.

La recomandarea unui prieten, incep o incursiune in lumea filmului rusesc (sovietic) cu primul film semnat de Andrei Tarkovsky, unul de mediu-metraj, intitulat "Compresorul si vioara". Incerc, ca de obicei, sa imi spun opiniile si impresiile personale. Cum sunt inca un ignorant in acest domeniu, nu cunosc liniile generale si nici pe cele specifice ale cinematografiei lui Tarkovsky. Poate cu timpul mi se vor dezvalui, insa in acest moment, dupa vizionarea filmului de debut, nu ma pot pronunta asupra intregului, ci asupra acestuia in particular.

Katok i skripka este, cum spuneam, filmul de debut al lui Tarkovsky, desi a mai participat in anii studentiei la alte doua filme cu autori colectivi. De altfel, site-ul www.cinemagia.ro ne spune ca acesta este al treilea regizat, nu si dupa alte surse, cum ar fi www.imdb.com sau Wikipedia. Povestea filmului se petrece intr-un cartier gri de blocuri din Moscova si are ca personaj principal un baietel, caruia familia, dar si propriile dorinte, ii impun sa studieze asiduu vioara. Numai ca aplecarea spre invatatura il intristeaza si il lipseste de prieteni, de afectiune si de apropierea sufleteasca. In fiecare dimineata, plecand spre profesoara de muzica, fuge din calea copiilor de aceeasi varsta, care ii arunca cutia cu vioara si il batjocoresc, numindu-l "muzicantul".

Asta pana in dimineata in care se petrece actiunea, cand un grup de muncitori asfalteaza curtea blocului, din care se distinge Serghei, un barbat aparent distant si cu multe griji, dar care, mai intai, il apara de copiii care ii furasera vioara si apoi se imprieteneste cu el. Il invata sa conduca compresorul, lasandu-l, intr-un acces de incredere, chiar singur la bordul acestuia. In pauza de masa, il roaga pe Sasa sa ii cante la vioara si acesta, simtindu-l pe Serghei aproape sufletului sau, face cea mai buna interpretare din viata lui.

Sasa simte ca acesta poate deveni prietenul pe care nu l-a avut niciodata. Incearca din rasputeri ca ziua de magie sa nu se termine, mai ales cand afla ca lucrarea de asfaltare se va termina la sfarsitul zilei si ca ziua urmatoare Serghei se va afla in fata altui bloc, in apropierea altor copii. Si doreste sa mearga cu acesta, intr-o ultima incercare de a-l cuceri definitiv, la un film la cinematograful de cartier. Insa nu reuseste, intrucat mama sa nu intelege nevoia de afectiune imediata. Sufera, trimite mesaje de scuze, se uita pe balcon, plange.

Un film ca o poveste, ca un poem. Un film despre prietenie, care trebuie cautata in orice imprejurare si apoi intretinuta, pastrata cu orice mijloc. Prietenie care odata pierduta, trebuie plansa, iar scopul imediat sa devina recastigarea ei. Mi-a placut in mod deosebit scena oglinzilor din magazinul de cartier din Moscova, in care tanarul Sasa vedea multiple fatete ale aceluiasi obiect: blocuri comuniste, mere scapate din sacosa unei doamnei, tramvaie trecand pe strada. De asemenea, imaginile filmelor de demult, cu umbre reale pe fata personajelor, mai cu seama pe cea a lui Sasa, foarte expresiv in interpretare.

Nota 7.5/10
Jovi