Ivanovo detstvo (Ivan's Childhood)
Regia
In rolurile principale Nikolai Burlyayev, Valentin Zubkov
Ma aflu in fata unei controverse. Repet, privesc filmele pur personal, fara a le privi prea mult din prisma unui regizor, actor, scenarist favorit, cunoscut sau celebru. De aceea, dorinta mea de a-l privi pe Tarkovsky a plecat din doua parti: una, parerea mea (obiectiva) ca prea mult timp am fost ignorant si am urmarit filme alandala, fara scop si doar pentru placere personala; a doua parte, ca, la recomandarea unor prieteni (Dan R, Iulian, Dan G, se stiu ei), trebuie sa imi completez structura de critic (amator) de film prin vizionarea unor autori, filme, capodopere care au influentat istoria acestei arte.
De ce ma aflu in fata unei controveste insa? Pentru ca cel de-al doilea film al lui Tarkovsky nu m-a impresionat. Speram sa gasesc in el, dupa periplul studentesc din "Compresorul si vioara", o iluminare, ide, un mesaj. Am gasit un film profund razboinic, sovietic, cu un sfarsit copiat (cu juxtapuneri ale regizorului) din materialele propagandistice de dupa razboi, cu cadavrele familieie Goebbels, cu Berlinul distrus si cu arhivele naziste confiscate de rusi si, imi amintesc, facute pierdute pentru inca 50 de ani, abia scoase la iveala.
Ivan, eroul filmului, este un copil de aproximativ doisprezece ani, care incearca sa razbata prin valtoarea razboiului. Fara familie, insa inconjurat de virtutile luptelor si iubit de soldati, nu intrevede decat o despartire si in acelasi timp o unire cu viata, si anume lupta. Se vede intotdeauna ca un soldat, chiar daca varsta nu i-ar permite asa ceva. Actiunea se petrece pe malul unui rau care este si linie de front. De o parte, nazistii (pe care doar ii simtim, prin intermediul loviturilor de tun), pe cealalta parte a raului, sovieticii, in mijlocul carora se intampla actiunea si traieste si Ivan.
Fac aici o deosebire de filmele romanesti de razboi, care au ca actiune principala lupta si densitatea personajelor razboinice. Frumoase prin desfasurarea de forte si prin multiplele scene de batalie, de vitejie, de sange transpus patriotic. Dar lipsite de ideatica si de personalitate. In vreme ce "Copilaria lui Ivan" are ca personaj principal un copil, care se simte razboinic, care, constinetizand timpurile in care traieste, nu se vede facut decat pentru razboi. Un personaj ambitios, ciudat, de altfel, prin implicarea absoluta, intr-o perioada cand altii ori innebuneau, ori isi doreau sa plece din calea primejdiilor sau a razboiului. Inconstient.
In ciuda reactiilor lui, se poate intrevedea dorinta lui de a trai intr-o lume mai buna. Viseza deseori copilaria sa, poate iluzoriu, dar totdeauna dintr-o perspectiva fericita: o plimbare cu sora lui si cu mere aruncate din masina; o privire alaturi de mama lui intr-o fantana, pentru a privi o stea la lumina zilei; un de-a v-ati ascunselea pe o plaja linistita, impreuna cu alti copii. Dorinte ale unei vieti linistite si fericite, pe care, insa, nu o va apuca din cauza razboiului care a rapit-o si pe mama si pe sora sa.
Am gasit mesaje putine. Ivan isi doreste prea mult de la personajul sau si reuseste rea putin pentru ca structura lui se pierde. Este ucis, in cele din urma, de nazisti (moarte frumoasa si exemplara, fata de mortile similare din filmele de gen americane, intotdeauna prea putin moralizatoare). Inchei prin cuvintele lui Sartre asupra acestui film: "el este in mod radical ceea ce istoria a facut din el. Proiectat fara voia lui in razboi, el este in intregime facut pentru razboi. Totusi el este un copil. Acest suflet dezolat pastreaza tandretea copilariei, dar nu o mai poate resimti si cu atat mai mult nu o mai poate exprima."
Nota 6/10
Jovi
Ma aflu in fata unei controverse. Repet, privesc filmele pur personal, fara a le privi prea mult din prisma unui regizor, actor, scenarist favorit, cunoscut sau celebru. De aceea, dorinta mea de a-l privi pe Tarkovsky a plecat din doua parti: una, parerea mea (obiectiva) ca prea mult timp am fost ignorant si am urmarit filme alandala, fara scop si doar pentru placere personala; a doua parte, ca, la recomandarea unor prieteni (Dan R, Iulian, Dan G, se stiu ei), trebuie sa imi completez structura de critic (amator) de film prin vizionarea unor autori, filme, capodopere care au influentat istoria acestei arte.
De ce ma aflu in fata unei controveste insa? Pentru ca cel de-al doilea film al lui Tarkovsky nu m-a impresionat. Speram sa gasesc in el, dupa periplul studentesc din "Compresorul si vioara", o iluminare, ide, un mesaj. Am gasit un film profund razboinic, sovietic, cu un sfarsit copiat (cu juxtapuneri ale regizorului) din materialele propagandistice de dupa razboi, cu cadavrele familieie Goebbels, cu Berlinul distrus si cu arhivele naziste confiscate de rusi si, imi amintesc, facute pierdute pentru inca 50 de ani, abia scoase la iveala.
Ivan, eroul filmului, este un copil de aproximativ doisprezece ani, care incearca sa razbata prin valtoarea razboiului. Fara familie, insa inconjurat de virtutile luptelor si iubit de soldati, nu intrevede decat o despartire si in acelasi timp o unire cu viata, si anume lupta. Se vede intotdeauna ca un soldat, chiar daca varsta nu i-ar permite asa ceva. Actiunea se petrece pe malul unui rau care este si linie de front. De o parte, nazistii (pe care doar ii simtim, prin intermediul loviturilor de tun), pe cealalta parte a raului, sovieticii, in mijlocul carora se intampla actiunea si traieste si Ivan.
Fac aici o deosebire de filmele romanesti de razboi, care au ca actiune principala lupta si densitatea personajelor razboinice. Frumoase prin desfasurarea de forte si prin multiplele scene de batalie, de vitejie, de sange transpus patriotic. Dar lipsite de ideatica si de personalitate. In vreme ce "Copilaria lui Ivan" are ca personaj principal un copil, care se simte razboinic, care, constinetizand timpurile in care traieste, nu se vede facut decat pentru razboi. Un personaj ambitios, ciudat, de altfel, prin implicarea absoluta, intr-o perioada cand altii ori innebuneau, ori isi doreau sa plece din calea primejdiilor sau a razboiului. Inconstient.
In ciuda reactiilor lui, se poate intrevedea dorinta lui de a trai intr-o lume mai buna. Viseza deseori copilaria sa, poate iluzoriu, dar totdeauna dintr-o perspectiva fericita: o plimbare cu sora lui si cu mere aruncate din masina; o privire alaturi de mama lui intr-o fantana, pentru a privi o stea la lumina zilei; un de-a v-ati ascunselea pe o plaja linistita, impreuna cu alti copii. Dorinte ale unei vieti linistite si fericite, pe care, insa, nu o va apuca din cauza razboiului care a rapit-o si pe mama si pe sora sa.
Am gasit mesaje putine. Ivan isi doreste prea mult de la personajul sau si reuseste rea putin pentru ca structura lui se pierde. Este ucis, in cele din urma, de nazisti (moarte frumoasa si exemplara, fata de mortile similare din filmele de gen americane, intotdeauna prea putin moralizatoare). Inchei prin cuvintele lui Sartre asupra acestui film: "el este in mod radical ceea ce istoria a facut din el. Proiectat fara voia lui in razboi, el este in intregime facut pentru razboi. Totusi el este un copil. Acest suflet dezolat pastreaza tandretea copilariei, dar nu o mai poate resimti si cu atat mai mult nu o mai poate exprima."
Nota 6/10
Jovi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu