Sabrina
Regia
In rolurile principale Audrey Hepburn, Humphrey Bogart
Filmele clasice de dragoste sunt incarcate de romantism, de traire intensa a sentimentelor, de o exacerbare a lor pe care nu o regasim decat rareori la filmele din ultimii ani. Imi aduc aminte ca am vazut acum ceva ani versiunea "Sabrinei" din 1995, mi-a placut, asa ca nu am ratat ocazia sa vad si versiunea initiala din anul 1954.
Sabrina, interpretata de magistrala Audrey Hepburn, este o fata simpla, fiica unui sofer, care locuieste impreuna cu tatal sau pe domeniul familiei Larabee, ascunsa intr-un copac pentru a urmari fastuoasele petreceri ce se dau acolo. Este indragostita de cand se stie de David Larabee (William Holden), fiul cel mic, insa incepe cu timpul sa nu aiba nici o speranta. Intr-un tarziu, este trimisa la o scoala de gastronomie de la Paris, in ceea ce reprezinta calatoria sa initiatica si momentul sau de transformare dintr-o copila intr-o femeie matura.
Nu il uita pe David, insa se intoarce schimbata. Nu mai vrea sa renunte la dragostea ei si sa lupte, nu sa stea ascunsa in copac. Numai ca David, care se simte atras imediat de ea, este in pragul unei noi casatorii, care insemna pentru familia Larabee si o tranzactie financiara de succes. Vazand pericolul, Linus (interpretat de Humphrey Bogart), fratele lui David, decide sa preia fraiele. Si acum altfel, decat intervenind radical, prin ticluirea unui adevarat plan de bataie: intalniri cu Sabrina, seducerea ei, propunerea de a pleca impreuna la Paris, pentru ca el sa nu urce niciodata pe vaporul spre Franta.
Sabrina iubeste cu adevarat, iar acest lucru se vede in fiecare gest al ei spre David. Filmul este impregnat de melodia lui Edith Piaf "La Vie en Rose", aducandu-ne in prim plan faptul ca Sabrina crede inca in iubirea adevarata, fara prefacatorii si inselatorii, in viata dulce a iubirii, desi realitatea este, in cele din urma, cu totul alta si gaseste dragostea exact in bratele celui care o mintea, dar care se mintea cel mai mult pe el insusi. Prea indragostita, ajungand ca atitudinea sa sa ne daruiasca una din replicile cunoscute ale cinematografiei: "O femeie fericita in dragoste arde sufleul. O femeie nefericita in dragoste uita sa porneasca cuptorul". Pentru aceasta si pentru tot acest film superb:
Nota 10/10
Jovi
Filmele clasice de dragoste sunt incarcate de romantism, de traire intensa a sentimentelor, de o exacerbare a lor pe care nu o regasim decat rareori la filmele din ultimii ani. Imi aduc aminte ca am vazut acum ceva ani versiunea "Sabrinei" din 1995, mi-a placut, asa ca nu am ratat ocazia sa vad si versiunea initiala din anul 1954.
Sabrina, interpretata de magistrala Audrey Hepburn, este o fata simpla, fiica unui sofer, care locuieste impreuna cu tatal sau pe domeniul familiei Larabee, ascunsa intr-un copac pentru a urmari fastuoasele petreceri ce se dau acolo. Este indragostita de cand se stie de David Larabee (William Holden), fiul cel mic, insa incepe cu timpul sa nu aiba nici o speranta. Intr-un tarziu, este trimisa la o scoala de gastronomie de la Paris, in ceea ce reprezinta calatoria sa initiatica si momentul sau de transformare dintr-o copila intr-o femeie matura.
Nu il uita pe David, insa se intoarce schimbata. Nu mai vrea sa renunte la dragostea ei si sa lupte, nu sa stea ascunsa in copac. Numai ca David, care se simte atras imediat de ea, este in pragul unei noi casatorii, care insemna pentru familia Larabee si o tranzactie financiara de succes. Vazand pericolul, Linus (interpretat de Humphrey Bogart), fratele lui David, decide sa preia fraiele. Si acum altfel, decat intervenind radical, prin ticluirea unui adevarat plan de bataie: intalniri cu Sabrina, seducerea ei, propunerea de a pleca impreuna la Paris, pentru ca el sa nu urce niciodata pe vaporul spre Franta.
Sabrina iubeste cu adevarat, iar acest lucru se vede in fiecare gest al ei spre David. Filmul este impregnat de melodia lui Edith Piaf "La Vie en Rose", aducandu-ne in prim plan faptul ca Sabrina crede inca in iubirea adevarata, fara prefacatorii si inselatorii, in viata dulce a iubirii, desi realitatea este, in cele din urma, cu totul alta si gaseste dragostea exact in bratele celui care o mintea, dar care se mintea cel mai mult pe el insusi. Prea indragostita, ajungand ca atitudinea sa sa ne daruiasca una din replicile cunoscute ale cinematografiei: "O femeie fericita in dragoste arde sufleul. O femeie nefericita in dragoste uita sa porneasca cuptorul". Pentru aceasta si pentru tot acest film superb:
Nota 10/10
Jovi
2 comentarii:
Ai un blog foarte interesant. Esti un exemplu demn de urmat!
Multumesc, anonimule...mult succes in cazul in care vrei sa urmezi exemplul meu (dar destul de umil) si astept sa ma mai citesti...
Trimiteți un comentariu