"Coşmar de închiriat", de Serge Brussolo
Traducere de Nicolae Constantinescu
Editura Nemira, Bucureşti, 2006 (www.nemira.ro)
Elimin aproape intotdeauna din filmele pe care le vad pe cele horror. Nu imi place sa vad sange, sa urmaresc cruzimea din oameni sau din fiintele care suprapopulează aceste filme. De aceea, pana la aceasta carte, am evitat si cărţile cu aceeaşi temă. Numai ca, prin romanul lui Brussolo, am descoperit o lume nouă, una misterioasă, privită prin ochii unui copil căruia i se întâmplă lucruri cu atât mai groaznice cu cât se află într-o permanentă contradictorialitate: de a alege între viaţa sa şi cea a părinţilor săi.
Serge Brussolo este un scriitor francez specializat in romanele de acest gen, la granita dintre proza fantastica, de anticipaţie şi cea de groază şi suspans. Alte romane cunoscute ale lui si traduse in România sunt "Carnavalul de fier", "Febra", "Lacăte carnivore" sau "Moartea cu melon". De altfel, în ciuda unor elemente de fantastic, acest roman frizează totuşi realitatea prin imaginarea unor situaţii care pot deveni sau sunt posibile şi este considerată una dintre cele mai reuşite cărţi ale lui.
Cartea începe cu o întâmplare simplă. O familie din oraş îşi doreşte, din cauza aglomerarii urbane, a lipsei de şanse, a locuinţei insalubre dintr-un cartier obscur, marginaş şi plin de oamenii ai fărădelegii, să se mute undeva la ţară. Tatăl a fost tot timpul un meseriaş, meşterind cu trusa sa de scule tot ce putea, fiind insă reţinut de lipsa de mijloace de la oraş. Mama tânjea şi ea să îşi urmeze soţul şi să fie liberă şi neconstrânsă de regulile orăşeneşti. În sfârşit, David, fiul lor, nu are nici o părere. Este înfricoşat de poveştile spuse de colegii săi, cum că viaţa la ţară poate avea dezavantaje majore: plante otrăvitoare, animale sălbatice, păduri nesfârşite şi multe-multe mistere.
Cum găsesc printr-o agentie imobiliară o casă de închiriat într-un sătuc, se grăbesc să o vadă. Numai că primul contract cu locurile este unul foarte dur. Lovesc cu maşina un câine, care pare nenatural, datorită faptului că supravieţuieşte şocurilor provocate de autovehicul. Copilul rămâne sub influenţa primului stimul negativ: "David se simţi copleşit de imagini cumplite, alimentate de amintirea tuturor animalelor călcate de maşini pe care le văzuse pe autostrăzi în cursul existenţei sale. acele corpuri golite, ale căror măruntaie se destrămau pe bitum, acele cadavre pe care camioanele le mai turteau câte puţin la fiecare trecere, transformându-le curând în simple siluete tatuate pe asfalt. Umbre grase, băltoace de piele care abia dacă mai erau tivite cu păr şi ale căror oase se preschimbaseră treptat în pulbere."
Casa le ia minţile, mai cu seamă părinţilor, fără a recunoaşte un lucru morbid în respingerea lor de către localnici sau în profunzimea pădurilor din preajmă. Ea ascundea un secret teribil, dezvăluit mai târziu: construită din piatra unui meteorit care lovise Pământul cu o sută de ani mai devreme, ea transforma toţi adulţii în monştri insetaţi de sânge care omoară toate fiinţele vii aflate în jur în cursul nopţilor. Chiar şi David întrezăreşte iniţial locul în care părinţii lui se vor schimba pentru prima dată în bine: "Tati şi mami vor arăta altfel, totul va fi ca înainte, ca pe vremea concursurilor de prăjituri şi de bătut cuie, ca în fotografiile vechi, uitate în cutiile de biscuiţi. Mai bine, mai strălucitor. Luminos."
Cu timpul însă va înţelege, cu sprijinul unui indian binevoitor, Anatos şi a Hăitaşilor lui, care sunt cauzele şi efectele casei din meteorit. Părinţii lui devin invincibili. Vânează în fiecare noapte, iar el stă într-o cămăruţă intunecată, aşteptând venirea zilei. Nici această încăpere de refugiu nu este infailibilă, monştrii născuţi din trupul părinţilor luându-i urma şi dorind să îşi ucidă propria progenitură. "Acum înţelegea motivul tuturor zăbrelelor care împânzeau oraşul. Înţelegea de ce fiecare casă fusese transformată într-o citadelă şi fiecare grajd într-o grădină zoologică. Fiara cobora în oraş...Zgâria faţadele şi încerca să pătrundă în case. Îşi strecura labele printre barele cuştilor şi încerca să gâtuie animalele. Iată de ce animalele aveau atâtea cicatrice, de ce căpătaseră o agresivitate anormală. Toate trăiau în aşteptarea nopţii, în aşteptarea fiarei care cobora de pe colină pentru a-ţi procura hrana".
Scăparea este uciderea părinţilor de către David. Este singura soluţie pentru că este porunca zeilor este aceea ca monştrii născuţi peste noapte pot fi ucişi doar de către cei de acelaşi sânge cu ei, numai in cursul nopţii şi de către un baăiat inocent, neajuns încă în adolescenţă. Şi David reuşeşte.
O carte care nu a fost atât de terifiantă cum mă aşteptam, însă plină de suspans, m-a ţinut în aşteptare (nu chiar cu sufletul la gură) până la final. Începutul ultimul capitol era să mă dezamageasca total, însă nu a fost aşa. David s-a trezit, după lupta finală cu părinţii săi, întru-un spital, departe de sătucul unde se afla casa, iar medicii i-au spus că avusese loc un accident rutier în urma căruia părinţii lui au fost ucişi, iar el grav rănit. M-am temut pentru o clipă că tot romanul nu a fost decât un coşmar al copilului. Numai că Serge Brussolo nu dezamăgeşte şi povestea se prelungeşte în mintea lui David şi al celor care îl cred în continuare.
Prin urmare, nu dezaprob acest gen de literatură. Sunt pasionaţi ai genului, normal, dar şi pentru mine a fost o lectură plăcută, neaşteptată, poate voi persevera. Lectură plăcută!
Traducere de Nicolae Constantinescu
Editura Nemira, Bucureşti, 2006 (www.nemira.ro)
Elimin aproape intotdeauna din filmele pe care le vad pe cele horror. Nu imi place sa vad sange, sa urmaresc cruzimea din oameni sau din fiintele care suprapopulează aceste filme. De aceea, pana la aceasta carte, am evitat si cărţile cu aceeaşi temă. Numai ca, prin romanul lui Brussolo, am descoperit o lume nouă, una misterioasă, privită prin ochii unui copil căruia i se întâmplă lucruri cu atât mai groaznice cu cât se află într-o permanentă contradictorialitate: de a alege între viaţa sa şi cea a părinţilor săi.
Serge Brussolo este un scriitor francez specializat in romanele de acest gen, la granita dintre proza fantastica, de anticipaţie şi cea de groază şi suspans. Alte romane cunoscute ale lui si traduse in România sunt "Carnavalul de fier", "Febra", "Lacăte carnivore" sau "Moartea cu melon". De altfel, în ciuda unor elemente de fantastic, acest roman frizează totuşi realitatea prin imaginarea unor situaţii care pot deveni sau sunt posibile şi este considerată una dintre cele mai reuşite cărţi ale lui.
Cartea începe cu o întâmplare simplă. O familie din oraş îşi doreşte, din cauza aglomerarii urbane, a lipsei de şanse, a locuinţei insalubre dintr-un cartier obscur, marginaş şi plin de oamenii ai fărădelegii, să se mute undeva la ţară. Tatăl a fost tot timpul un meseriaş, meşterind cu trusa sa de scule tot ce putea, fiind insă reţinut de lipsa de mijloace de la oraş. Mama tânjea şi ea să îşi urmeze soţul şi să fie liberă şi neconstrânsă de regulile orăşeneşti. În sfârşit, David, fiul lor, nu are nici o părere. Este înfricoşat de poveştile spuse de colegii săi, cum că viaţa la ţară poate avea dezavantaje majore: plante otrăvitoare, animale sălbatice, păduri nesfârşite şi multe-multe mistere.
Cum găsesc printr-o agentie imobiliară o casă de închiriat într-un sătuc, se grăbesc să o vadă. Numai că primul contract cu locurile este unul foarte dur. Lovesc cu maşina un câine, care pare nenatural, datorită faptului că supravieţuieşte şocurilor provocate de autovehicul. Copilul rămâne sub influenţa primului stimul negativ: "David se simţi copleşit de imagini cumplite, alimentate de amintirea tuturor animalelor călcate de maşini pe care le văzuse pe autostrăzi în cursul existenţei sale. acele corpuri golite, ale căror măruntaie se destrămau pe bitum, acele cadavre pe care camioanele le mai turteau câte puţin la fiecare trecere, transformându-le curând în simple siluete tatuate pe asfalt. Umbre grase, băltoace de piele care abia dacă mai erau tivite cu păr şi ale căror oase se preschimbaseră treptat în pulbere."
Casa le ia minţile, mai cu seamă părinţilor, fără a recunoaşte un lucru morbid în respingerea lor de către localnici sau în profunzimea pădurilor din preajmă. Ea ascundea un secret teribil, dezvăluit mai târziu: construită din piatra unui meteorit care lovise Pământul cu o sută de ani mai devreme, ea transforma toţi adulţii în monştri insetaţi de sânge care omoară toate fiinţele vii aflate în jur în cursul nopţilor. Chiar şi David întrezăreşte iniţial locul în care părinţii lui se vor schimba pentru prima dată în bine: "Tati şi mami vor arăta altfel, totul va fi ca înainte, ca pe vremea concursurilor de prăjituri şi de bătut cuie, ca în fotografiile vechi, uitate în cutiile de biscuiţi. Mai bine, mai strălucitor. Luminos."
Cu timpul însă va înţelege, cu sprijinul unui indian binevoitor, Anatos şi a Hăitaşilor lui, care sunt cauzele şi efectele casei din meteorit. Părinţii lui devin invincibili. Vânează în fiecare noapte, iar el stă într-o cămăruţă intunecată, aşteptând venirea zilei. Nici această încăpere de refugiu nu este infailibilă, monştrii născuţi din trupul părinţilor luându-i urma şi dorind să îşi ucidă propria progenitură. "Acum înţelegea motivul tuturor zăbrelelor care împânzeau oraşul. Înţelegea de ce fiecare casă fusese transformată într-o citadelă şi fiecare grajd într-o grădină zoologică. Fiara cobora în oraş...Zgâria faţadele şi încerca să pătrundă în case. Îşi strecura labele printre barele cuştilor şi încerca să gâtuie animalele. Iată de ce animalele aveau atâtea cicatrice, de ce căpătaseră o agresivitate anormală. Toate trăiau în aşteptarea nopţii, în aşteptarea fiarei care cobora de pe colină pentru a-ţi procura hrana".
Scăparea este uciderea părinţilor de către David. Este singura soluţie pentru că este porunca zeilor este aceea ca monştrii născuţi peste noapte pot fi ucişi doar de către cei de acelaşi sânge cu ei, numai in cursul nopţii şi de către un baăiat inocent, neajuns încă în adolescenţă. Şi David reuşeşte.
O carte care nu a fost atât de terifiantă cum mă aşteptam, însă plină de suspans, m-a ţinut în aşteptare (nu chiar cu sufletul la gură) până la final. Începutul ultimul capitol era să mă dezamageasca total, însă nu a fost aşa. David s-a trezit, după lupta finală cu părinţii săi, întru-un spital, departe de sătucul unde se afla casa, iar medicii i-au spus că avusese loc un accident rutier în urma căruia părinţii lui au fost ucişi, iar el grav rănit. M-am temut pentru o clipă că tot romanul nu a fost decât un coşmar al copilului. Numai că Serge Brussolo nu dezamăgeşte şi povestea se prelungeşte în mintea lui David şi al celor care îl cred în continuare.
Prin urmare, nu dezaprob acest gen de literatură. Sunt pasionaţi ai genului, normal, dar şi pentru mine a fost o lectură plăcută, neaşteptată, poate voi persevera. Lectură plăcută!
Si, in final, Scrie ca sa primesti...o carte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu