"Rabdarea timpului", de John Brunner
Traducere de Vladimir Colin si I. Pascal
Prefata de Vladimir Colin
Editura Nemira, Bucuresti, 2006 (www.nemira.ro)
John Brunner face parte din generatia literaturii fantastice britanice din anii de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Nascut in anul 1934, a citit inca de la varsta de sase ani romanul "Razboiul lumilor" al lui H.G. Wells, carte care, se pare, i-a influentat destinul literar. A scris peste 50 de romane, ceva peste 100 de nuvele, versuri, carti de aventuri, a facut traduceri, a fost un scriitor prolific, dar trei carti se disting printre acestea ca fiind cele mai bune si anume: "Toţi în Zanzibar" (Stand on Zanzibar-1968), cartea de căpătâi, care tratează problema exploziei demografice si a efectelor ei negative asupra lumilor locuite, "Oile privesc în sus" (The Sheep look up-1972), despre agresivitatea poluarii naturii de catre om si, în sfârşit, "Călare pe unda de şoc" (The Shockwave Rider-1975), un roman interesant despre informatizarea excesivă în America, intr-o lume în care o uriaşă reţea de computere deţinea toate informaţiile privitoare la rasa umană, un fel de Internet al zilelor noastre.
Venit de la un autor recomensat de-al lungul timpului cu cele mai importante premii consacrate literaturii de anticipaţie (cum ar fi premiul British Fantasy, premiul american Hugo sau premiul francez Apollo), romanul "The Long Result" (tradus destul de inspirat "Răbdarea timpului"), deşi nu unul dintre cele mai bune ale lui John Brunner, conţine totuşi o serie întreagă de mesaje intrinseci, care sunt dezvăluite cu atenţie cititorului, nefiind un simplu roman ştiinţifico-fantastic.
Cadrul general este un Pământ aflat într-o treapă superioară de evoluţie, colonizator al mai multor planete si civilizaţii extraterestre, dar intr-un stadiu din care nu mai poate creşte ştiintific şi în pericol de a-ţi pierde puterea în favoarea unei alte civilizaţii, stellarienii. De altfel, aproprierea de perfectiune este cea mai buna descriere a umanitatii din roman: "Avem o societate foarte stabilă şi, în ultimele secole, n-a fost prea departe de perfecţiune. Nimeni nu moare de foame; dacă vrea, oricine găseşte de lucru şi, dacă nu vrea, nimeni nu e silit să muncească; criminalitatea e neglijabilă, aşa că poliţia nu mai e înarmată...şi asa mai departe".
Roald Vincent este un pamantean ingropat intr-o slujba minora, pe care si-o doreste, evitand sa foloseasca aptitudinile sale pentru un post superior, indreptatit. Insa, intr-o buna zi, toata viata sa se schimba. Se trezeste intr-o valtoare, inceputa prin trimiterea sa la astroport pentru primirea unei rase extraterestre, venita pentru prima data pe Pamant-teu-cetienii. Actiunea se succede rapid, evenimente neasteptate pentru acele timpuri se nasc, tentative de omor, de ucidere a vizitatorilor de pe alte planete. Cand si propria sa persoana este in pericol, desi tinta era un prieten al sau, incepe sa se teama pentru prima data: "-Mă tem să nu fiu ucis.
Era poate ilogic, dar reflexul se dovedea puternic. Posibilităţile de supravieţuire ale creierului unui om al zilelor noastre se mai aflau în stadiul atins cu multă vreme în urmă de procesul de evoluţie şi el reacţiona instinctual ori de câte ori era ameninţat. Singura concesie pe care o făcuse progresului consta în lărgirea evantaiului de indicii la care reacţiona, ţinând astfel pasul cu prelungirea mediei de viaţă. Conform datelor statistice, mă puteam aştepta la o sută zece ani de sănătate şi viaţă productivă; bineînţeles, ca totţi cei în situaţia mea, îmi asumam mai puţine riscuri şi mă observam mai atent decât o făcuseră cei ce acceptaseră să considere, fie şi inconştient, că avuseseră noroc supravieţuind propriei lor naşteri."
Figura centrala, pe langa actiunea tesuta in jurul lui Roald si a timpului in care trebuie sa aiba rabdare pentru a succede intr-o functie importanta si in care va astepta navele regulienilor, este Liga "Stelele pentru Om", o organizatie rasista, care uraste fiintele extraterestre si considera ca oamenii sunt cei mai importanti pentru viitor, de fapt unici. "De ce aderă cineva la Ligă? Psihologii vorbesc de xenofobie, de megalomanie transferată sau traumatisme din copilărie...dar toate se rezumă la respingerea până şi a ideii că pot exista fiinţe extraterestre înzestrate cu raţiune şi la dorinţa ca oamenii să stăpânească galaxia".
Aceasta Liga ii considera pe extraterestii fiinte "animalice" si "monstruoase". Apare astfel principalul mesaj al cartii, acela al luptei continui a omenirii impotriva prejudecatilor de rasa, inpotriva nationalismului exacerbat, impotriva intolentantei etnice sau de cu totul alt considerent insignifiant. Aceasta liga, ai carei reprezentanti apar peste tot, se infiereaza in viata fiecarui personaj pentru a ataca de unde nu te astepti (de altfel, principala preocupare a personajului principal este slabiciunea de care a dat dovada, acceptand langa el un spion feminin, ale carei farmece l-au facut sa divulge lucruri foarte importante), isi porneste actiunile principale din necunoastere.
Intr-un moment cand lumile din imprejur ajunsesera la cunoastere superioara, la alte dimensiuni, la dorinta de a conduce lumea, dar fara a produce pagube si frica oamenilor, cand acestia accepta noua ordine a lumii si, de asemenea, chiar o pregateste prin actiuni concertate, nu poate fi acceptata de nici o parte o organizatie care nu isi are nici o finalitate. De aceea, concluzia fireasca este distrugerea Ligii si, prin meritele sale, Roald ajunge chiar reprezentantul de frunte al noilor stapani ai Universului, stellarienii.
Un roman antrenant, bine scris, care pastreaza cititorul aproape de actiune, una inchegata, cu multe dialoguri. Este un roman SF aflat la granita dintre anticipatie si psihologie, extraordinar pentru anii in care a fost scris. Si sa nu uit sa precizez ca seful Biroului care se ocupa de relatiile cu extraterestrii de pe Pamant este un roman, pe nume Tinescu, care nu se ascunde sa injure din cand in cand in neaosa limba romaneasca (injuraturi care, normal, nu sunt reproduse in carte).
Si, in final, Scrie ca sa primesti...o carte
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu