Hancock
Regia
In rolurile principale Will Smith
Un film despre un altfel de super-erou, mult mai uman (sau poate prea uman?), plin de vicii si incapabil sa se incadreze in aceasta lume, care face multe fapte bune, insa pline de pagube, astfel incat amploarea acestor fapte este aproape estompata.
De altfel, inceputul filmului este definitoriu pentru starea eroului. Hancock (Will Smith) doarme pe o banca intr-un parc, inconjurat de mai multe sticle de wkisky, in timp ce un VAN plin de raufacatori, trece nestigherit prin oras, urmarit de cateva masini de Politie. Un baiat ii atrage atentia despre ceea ce se intampla si astfel pleaca in cautarea acestora, insa pentru trei banditi, distruge cateva cladiri, masini de Politie, poduri. Cam asta este el: daruit de natura cu puteri extraordinare (zbor, nemurire, impenetrabilitate), nu si le coordoneaza si, de cele mai multe ori, distruge bunuri sau raneste oameni nevinovati, pe langa serviciile sale aduse legii. Pe langa acestea, este alcoolic si nesociabil, astfel incat ajunge sa fie urat de locuitorii orasului.
Intr-o zi insa, il salveaza de la moarte pe Ray, un specialist in Relatii publice, care drept rasplata vrea sa il invete pe Hancock sa devina un om mai bun si un super-erou cu adevarat. Acesta nu este convins de la inceput, insa o data cu aparitia lui Aaron, fiul lui Ray si pe Mary, sotia acestuia, devine mai sentimental si mai realist si isi doreste sa se schimbe. Iar cand afla ca Mary este sotia lui de acum 80 de ani, isi da seama ca poate deveni din nou muritor datorita apropierii de aceasta. Si se sacrifica din iubire, fugind departe de ea.
M-a atras mult povestea, precum si interpretarea celor doi actori principali, Will Smith (unul dintre actorii mei favoriti) si Charlize Theron. Un film care imbina actiunea (care insa nu este preponderenta) cu un umor de foarte buna calitate si cu ilustrarea a doua calitati umane foarte importante: sacrificiul din iubire si dorinta de infrumusetare a sufletului unui om, aparent pierdut societatii. Totusi a inceput prea bine si a doua jumatate a fost mai slaba, pierzand sirul povestii cu cateva scene care poate nu isi aveau rostul.
Nota 9/10
Jovi
Un film despre un altfel de super-erou, mult mai uman (sau poate prea uman?), plin de vicii si incapabil sa se incadreze in aceasta lume, care face multe fapte bune, insa pline de pagube, astfel incat amploarea acestor fapte este aproape estompata.
De altfel, inceputul filmului este definitoriu pentru starea eroului. Hancock (Will Smith) doarme pe o banca intr-un parc, inconjurat de mai multe sticle de wkisky, in timp ce un VAN plin de raufacatori, trece nestigherit prin oras, urmarit de cateva masini de Politie. Un baiat ii atrage atentia despre ceea ce se intampla si astfel pleaca in cautarea acestora, insa pentru trei banditi, distruge cateva cladiri, masini de Politie, poduri. Cam asta este el: daruit de natura cu puteri extraordinare (zbor, nemurire, impenetrabilitate), nu si le coordoneaza si, de cele mai multe ori, distruge bunuri sau raneste oameni nevinovati, pe langa serviciile sale aduse legii. Pe langa acestea, este alcoolic si nesociabil, astfel incat ajunge sa fie urat de locuitorii orasului.
Intr-o zi insa, il salveaza de la moarte pe Ray, un specialist in Relatii publice, care drept rasplata vrea sa il invete pe Hancock sa devina un om mai bun si un super-erou cu adevarat. Acesta nu este convins de la inceput, insa o data cu aparitia lui Aaron, fiul lui Ray si pe Mary, sotia acestuia, devine mai sentimental si mai realist si isi doreste sa se schimbe. Iar cand afla ca Mary este sotia lui de acum 80 de ani, isi da seama ca poate deveni din nou muritor datorita apropierii de aceasta. Si se sacrifica din iubire, fugind departe de ea.
M-a atras mult povestea, precum si interpretarea celor doi actori principali, Will Smith (unul dintre actorii mei favoriti) si Charlize Theron. Un film care imbina actiunea (care insa nu este preponderenta) cu un umor de foarte buna calitate si cu ilustrarea a doua calitati umane foarte importante: sacrificiul din iubire si dorinta de infrumusetare a sufletului unui om, aparent pierdut societatii. Totusi a inceput prea bine si a doua jumatate a fost mai slaba, pierzand sirul povestii cu cateva scene care poate nu isi aveau rostul.
Nota 9/10
Jovi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu