sâmbătă, 31 mai 2008

Stuck On You






Lipit de tine (2003)

Stuck On You


Regia

Bobby Farrelly, Peter Farrelly

In rolurile principale Matt Damon, Greg Kinnear

O comedie amuzanta, se vede ca este realizata la inceputul anilor 2000, cand acest gen de filme inca avea succes si subiecte interesante. Cum m-am plictisit de comediile adolescentine sau nu mai sunt amuzat de ele, acest film a venit la timp si mi-a placut suficient de mult, incat sa rad in hohote de cateva ori.

Fratii Tenor sunt cei mai buni prieteni. Destul de deosebiti atat ca infatisare, cat si atitudine si comportament, insa nu se pot desparti niciodata pentru ca sunt siamezi, sunt uniti in zona soldului in lateral si impart acelasi ficat. Lucratori virtuosi la fast-food-ul pe care il patroneaza, ajung intr-o zi in fata unui impas: Walt este pasionat de actorie si considera ca singura sansa a carierei lui este Hollywood.
Asa ca vor pleca la drum si dau peste noroc: Cher ii vede si intrezareste ca fratii siamezi o pot ajuta ca sa scape de un serial. Numai ca Walt chiar are succes, in timp ce Bob isi pierde, din cauza situatiei lor, iubirea vietii lui. Si, in acel moment, decid sa se separe printr-o operatie riscanta.

Un film plin de voie buna si de situatii amuzante, asupra unei situatii rare, grele, neexploatata pana acum pe marele ecran.

Nota 7/10
Jovi

Iubesc femeia...

duminică, 25 mai 2008

Autumn in New York




Autumn in New York

Regia
Joan Chen
In rolurile principale Richard Gere

Un film care mi-a placut in mod deosebit. Un nou "Sweet November", de data aceasta cu doi actori complet deosebiti si cu aceeasi tema induiosatoare, respectiv dragostea imposibila, retezata de aparitia unui sfarsit rapid. Richard Gere isi pastreaza cu varsta un look mereu atragator si o sensibilitate aparte. In ciuda faptului ca este un patron de restaurant scump, este apropiat de oamenii din jurul sau, diferit de Keanu Reeves, care, desi tanar, era un om de afaceri cu sange rece, indiferent de orice in afara carierei lui.

Iar Winona Ryder se indeparteaza de frumusetea si tentatia lui Charlize Theron. Diferenta este ca Winona atrage in acest film si apoi subjuga un afemeiat. Cu copilaria din ochii ei, cu gesturile nebunesti si totodata pline de romantism, marturisesc ca m-a incantat interpretarea ei si ca poate face orice barbat sa se indragosteaza (si chiar a reusit cu Richard in film). Este complet dulce, reusind sa farmece cu zambetul si cuvintele ei, cu curajul de a trai fericita, cum nici un om aflat in fata mortii apropiate nu o poate face.

Nu vreau sa povestesc prea multe despre subiect: o dragoste aproape imposibila, avand in vedere circumstantele. Lui Will Keane (Richard Gere), desi are 48 ani, nu ii lipseste farmecul si atractia femeilor. Necasatorit, bogat patron de restaurant, este un seducator incurabil. Asta pana cand o intalneste pe Charlotte (Winona Ryder), o tanara de 22 de ani, care, din pacate, este lovita de peerspectiva mortii apropiata, avans o boala incurabila.

Iubirea dintre ei pare astfel imposibila: pe de o parte, diferenta de varsta, pe de alta faptul ca ea va muri in maxim un an. Vor lupta? Da, pentru ca dragostea merita intotdeauna sa te lupti pentru ea, sa darami toate obstacolele, sa nu iti pese de cei din jur sau de perspectiva disparitiei fizice. Indiferent de faptul ca dragostea adevarata poate frange inimile celor doi, ei hotarasc (si poate toti ar trebui sa facem asta) sa continue pana la sfarsit. Si in fiecare zi se iubesc mai mult, isi completeaza unul altuia viata, chiar daca, la inceput, amandoi se opuneau dragostei la fel de puternic pe cat se atrageau.

Superb ("Mă sperie gîndul că puteam să nu te fi întîlnit")

Nota 9/10
Jovi

American History X



American History X

Regia
Tony Kaye
In rolurile principale Edward Norton, Edward Furlong

Un film impresionant, despre care nu mai auzisem nimic, dar pe care l-am vazut pentru care Edward Norton este unul dintre actorii mei favoriti (fiind, de altfel, nominalizat la premiul Oscar pentru cel mai bun rol masculin in anul 1999, pentru acest film). Iar prestatia lui, precum si scenariul si frumusetea artistica nu au lasat de dorit.

Tratarea unui subiect delicat cum este inflorirea neonazismului in America nu a fost simpla, dar felul cum au fost infatisate rasismul acestora, incercarea de stopare in societatile civilizate printr-o actiune concentrata a Politiei si sistemului educational, precum si reeducarea unora dintre acestia in inchisorile americane sunt laudabile in acest film.

Edward Norton il interpreteaza pe Derek Vinyard, un tanar rebel, care, determinat de niste discutii si fapte din adolescenta (convingerile tatalui sau si apoi uciderea acestuia de catre un grup de negri), devine liderul unei grupari de cartier de neonazisti. Uraste tot ce este de alta culoare decat alba, este convins de suprematia intelectuala a rasei albe, conduce jefuiri in magazinele coreene si isi tapeteaza peretii cu postere cu zvastica si Hitler.

Intr-o zi, izbucneste. Fiind anuntat de fratele sau, Danny, ca masina lor este jefuita de cativa negri, ia pusca si ii ucide pe doi dintre acestia, pe unul dintre ei cu un sadism care m-a umplut si pe mine de groaza. Este condamnat la trei ani de inchisoare care ii vor schimba viata si conceptiile despre ea. Desi initial se alaturi unei grupari de "albi", in cele din urma, prietenia cu baiatul care se ocupa cu lenjeria, un negru, il va determina sa se schimbe si sa caute eliberarea in fericirea familiei sale.

Si va incerca sa faca asta, imediat cum revine din inchisoare, mai ales ca fratele sau, Danny, calcase deja pe urmele sale, devenind un neonazist convins si fiind urmasul sau cel mai indreptatit la conducerea gastii de cartier.

Constructia filmului este pe personajul Danny, care primeste de la profesorul sau negru o noua tema: scrierea unui eseu despre fratele sau revenit din inchisoare. Prin intermediul unor flash-back-uri foarte sugestive, filmate in alb-negru, este povestita toata viata lui Derek, atat ca neonazist convins, cat si ca puscarias (loc in care "albii" devin "negri"), ca adolescent si toate ipostazele prin care acesta a trecut pentru a-si da seama ca "viata nu trebuie compusa din ura".

Interpretatea lui Norton este, ca de obicei, remarcabila. Nu inteleg de ce este destul de necunoscut majoritatii publicului spectator si nebagat in seama de Academia Americana de Film. Interesant si celalalt Edward (Furlong), pustiul care seamana foarte bine cu fratele sau (pustiul care a jucat si in Terminator 2).

Nota 9.5/10
Jovi

Margot at the Wedding




Margot at the Wedding (2007)

Margot at the Wedding


Regia

Noah Baumbach

In rolurile principale Nicole Kidman, Jack Black

Putin dezamagit de un film la care ma asteptam la mai multe. Nici nu il pot incadra intr-o anumita categorie; nu este nici comedie (putine replici amuzante, doar oarecare comic de situatie), nici drama, poate este doar ceea ce noi romanii am numit "un film de casa". Nu este decat o poveste a unei familii tipice, urmarita de problemele psihologice ale membrilor ei si ale celor din jurul lor.

Margot (Nicole Kidman) vine, impreuna cu fiul ei, un adolescent prea mamos si care ii respecta intocmai regulile, la nunta sorei ei, Pauline, in vechea casa parinteasca. Nu mai vorbisera de mult timp si, in curand, neintelegerile familiale reizbucnesc. Logodnicul acesteia este un fost muzician ratat, care nu face decat sa stea in casa si sa trandaveasca.

Ceea ce o face pe Margot sa devina suspicioasa in privinta corectei alegeri a lui Pauline. Si incepe sa influenteze pe cei din jur, subtil, dar eficace, pentru a contramanda nunta. Vecinii dornici de razbunare din cauza unui copac care facea umbra pe terenul lor, sotul lui Margot, un barbat cu bun-simt, insa si el complexat de personalitatea ei contradictorie, fostul ei iubit, care o doreste si acum, toate acestea contribuie la crearea imaginii unei familii plina de probleme, dar, in cele din urma, normala si banala.

Un film slabut, fara un subiect bine conturat, cu personaje destul de sterse si chiar cu o interpretare neelocventa a lui Nicole Kidman.

Nota 5/10
Jovi

La vie en rose





joi, 22 mai 2008

Hitler: The Rise of Evil




Hitler: The Rise of Evil
In rolurile principale Peter O'Toole, Robert Carlyle, Stockard Channing

Pare bine documentat, in regia unui canadian, si care seamana in multe momente cu un film realizat pentru Discovery Channel sau History Viasat, un film pentru televiziune. El surpinde anii copilariei, tineretii si ascensiunii la putere a celui mai cunoscut criminal din istorie, a celui care a determinat izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial si care este vinovat (impreuna cu acolitii sai) de omorarea multor milioane de oameni nevinovati.

Circumstantele venirii sale la putere sunt imortalizate pe larg in acest film, in care Hitler este interpretat, in principal, de Robert Carlyle (cunoscut publicului larg pentru rolul din "Full Monty"). Dupa izolarea din copilarie, isi cantoneaza toate ambitiile in dorinta de a deveni un mare pictor, plecand in acest scop la Viena, unde spera sa intre la Academia de Arte. Nu reuseste, fiind un antitalent, insa incearca prin orice mijloace sa devina o persoana importanta.

Va fi decorat pentru faptele din primul razboi mondial si apoi sustinut sa devina informator al Armatei in randul partidelor radicale nou aparute. Numai ca el gaseste aici terenul propice pentru a-si sustine ideile antisemite si discursuri despre puritatea rasei germane. Si treptat isi croieste drumul spre putere, chiar daca trece o mica perioada si prin inchisoare, dar avand conditii foarte bune si permitandu-i-se sa isi scrie celebra carte "Mein Kampf".

Filmul se opreste in 1934, cand acesta ajunge la stadiul de conducator absolut al Germaniei, cumuland titlul de cancelar cu acela de presedinte. Este infatisata pe larg si dragostea lui esuata cu nepoata sa vitrega, adolescenta Geli, precum si inceputurile relatiei cu Eva Braun.

Deosebit de interesant pentru perspectiva istorica (sper reala) asupra unei perioade care nu prea este dezbatuta. Inchei cu cuvintele cu care filmul a inceput: "Pentru ca raul sa invinga pe pamant este suficient ca oamenii buni sa nu faca nimic." (Edmond Burke)


Nota 8/10
Jovi


miercuri, 21 mai 2008

Mini's First Time




Mini's First Time

Regia
Nick Guthe
In rolurile principale Alec Baldwin, Nikki Reed

Nu stiu in ce categorie sa incadrez acest film. Pare o comedie, dar se transforma, daca nu intr-un thriller, macar intr-un film acceptabil de tenta politista. Desi incepe plictisitor si multi dintre spectatori vor abandona pana la jumatate, totusi, din a doua parte a lui, devine interesant si cu un suspans crescand asupra deznodamantului.

Mini (Nikki Reed) este o studenta care nu reuseste sa fie pe aceeasi lungime de unda cu mama ei, care vrea sa arate mai tanara decat este, ca infatisare si comportament. Tatal lui Mini a murit cand aceasta avea doar un an, iar Diane (Carrie-Anne Moss), mama sa, s-a recasatorit cu un om de afaceri prosper, interpretat de Alec Baldwin. Fiind plictisita de viata terna pe care o duce si de conflictele cu mama sa, Mini intra intr-un serviciu de escorta si, la cea de-a doua ei intalnire, da de tatal sau vitreg, cu care incepe o relatie tumultosa, plina de sex si ulterior de dragoste aparenta.

Cei doi vor considera ca se pot dispensa de Diane si pun la cale o internare a acesteia la spitalul de nebuni, administrandu-i pastile in bautura si nascocind tot felul de scenarii ca aceasta sa innebuneasca. Numai ca Diane e prea slaba psihic si se sinucide, cu ajutorul lor. Iar Politie, pe negandite, se afla pe urmele lor.

Cum spuneam, filmul devine palpitant, iar actiunea se dezvolta in sensuri nebanuite de spectatori. Adaugam la aceasta picanteriile actritei principale, poate nu foarte frumoasa, dar in tinute extrem se sexy si provocatoare. Si un detectiv prea bun si prea istet (amintindu-mi de aparenta timiditate a lui Colombo) pentru acest film.

Nota 6.5/10
Jovi

Bedazzled




Bedazzled

Regia
Harold Ramis
In rolurile principale Brendan Fraser, Elizabeth Hurley

De multe ori, este nevoie si de comedii mai slabe, cu intorsaturi ciudate, dar amuzante, cu femei aratand fierbinte, filme relaxante si usoare. Cum este cazul si "Pactului cu diavolita", un film cu un scenariu infantil, aratand ca o parodie indepartata a "Pactului cu diavolul" (
http://jovimpresii.blogspot.com/2008/04/devils-advocate.html).

Personajul principal este Elliot Richards (Brendan Fraser), un angajat al unei mari firme de informatica, un baiat cam pampalau, indragostit pana peste cap de o colega de serviciu, Allison (Frances O'Connor), cu care nu indrazneste insa sa vorbeasca. Intr-o seara, la un bar, o zareste si implora divinitatea "Doamne, as da orice fiu cu femeia asta!". Numai ca Dumnezeu nu se infatiseaza, ci Diavolul, sub forma superbei Elizabeth Hurley si ii propune indeplinirea a oricaror sapte dorinte in schimbul sufletului lui.

Pana la urma, el este de acord. Cele sapte dorinte se centreaza toate pe aceleasi coordonate: dorinta lui de a fi impreuna cu Allison. Astfel, va trece prin mai multe noi infatisari: mare traficant de droguri, baschetbalist NBA, romantic incurabil, intelectual galant (insa homosexual), toate stricate de dorinta Diavolului de a-i castiga mai repede sufletul.

Desi este un film slabut, nu l-am privit cu un ochi critic, fiind a doua oara cand il vizionez. Un film amuzant, pentru adolescenti sau pentru zilele cand nu ai ce altceva vedea, merita un plus doar pentru Elizabeth Hurley, nu ca interpretare, ci pentru cat de bine poate arata in acest film. Isi schimba vestimentatia la fiecare cinci minute, din ce in ce mai provocatoare in orice impostaza. Este, in mod sigur, felul in care orice barbat si-ar dori sa arate Diavolul (de altfel, acesta este si motivul pentru care l-am revazut).

Nota 6/10
Jovi

duminică, 18 mai 2008

Moartea lui Ahasverus





"Moartea lui Ahasverus", de Par Lagerkvist

Traducere de Gigi Mihaita

Editura Univers, Bucuresti, 2008.


Din nou, o carte mica din Colectia Literatura a ziarului Cotidianul, care insa aduce in discutie multiple intrebari religioase, puse de laureatul premiului Nobel din 1951, Par Lagerkvist. Povestea se petrece intr-un ev mediu salbatic, in perioada razboaielor care devastau popoarele, intr-un tinut necunoscut, in preajma pelerinilor care aveau ca singur scop in viata ajungerea la Ierusalim, la mormantului Mantuitorului.

Desi povestea pare veche, este surprinzator de moderna. Intrebarile si meditatiile actuale asupra credintei, ateismului, suferinta si sacrificiul lui Mesia se regasesc si in perioada intunecata a Evului mediu, in discutiile avute de un presupus pelerin, Tobias (si zic, "presupus", pentru ca el este inca in cautarea raspunsului la intrebarea "de ce se duce spre Sfantul Mormant") si un strain-filosof, care in monologul final poate parea orice: satana, sfant, ganditor, un nou Mesia.

Tobias a avut multiple clipe de ratacire, iar chemarea de acum este cu atat mai bizara. Nu stie de ce vrea sa ajunga la Ierusalim, cauta motivatii in fiecare lucru (descoperirea unei femei moarte cu stigmate le crucii, intalnirea in han cu strainul).

Stie doar cum a plecat: "Intr-o zi, am plecat singur, ma plimbam fara o anume tinta-chiar fara nici o tinta. Nu-mi propusesem nimic. Intotdeuna mi-a placut sa hoinaresc, sa fiu singur, in liniste. Poate in acea zi, mai mult ca de obicei, am simtit o asemenea nevoie-nevoia de a fi departe de ceilalti; ma saturasem de viata asta lipsita de sens, de inutilitatea tuturor lucrurilor. Se poate sa fi simtit acest lucru mai mult ca niciodata in acea zi. Nici nu observasem in ce directie o luasem asa ca, pur si simplu, m-am ratacit. Nu stiam unde ma aflam. Dar nu-mi pasa; mi-am continuat drumul. Ma voi intoarce in timp, mi-am spus". Un citat care, pot spune, reflecta gandirea oricarui om din anumite momente ale vietii. Oricare dintre noi isi doreste momente cand poate evada din comunitate, din societate pentru a fi singur cu gandurile sale.

Intrebarile, ca si meditatiile celor doi, dupa cum am spus, sunt complexe si abordeaza, in principal, teme religioase, cum ar fi utilitatea suferintei de pe Cruce: "Atat de multi fusesera crucificati pe acea Golgota, acel mic deal catre care toti acum mergeau in pelerinaj. Da, pe aceeasi cruce la fel ca pe el-crucea care, spuneau ei, era a lui si pe care o venerau ca pe lucrul cel mai sfant din lume; pe aceasta multi altii fusesera torturati, deoarece a fost utilizata atat timp cat era functionala. Pe de alta parte, fusesera celelalte cruci inainte si dupa a lui si toti cei seferisera pe ele. Dar doar el a ajuns sa conteze; restul nu insemnau nimic. Fusesera uitati cu multa vreme in urma; intr-adevar nimanui nu-i pasase vreodata de ei sau nimeni nu avusese nici o idee de ce sufereau, daca erau vinovati sau nevinovati; nimic. Numai de el isi aminteau. Toti suferisera la fel ca el, dar suferinta lor nu avusese nici un scop, asa ca a fost uitata. (...) Se spune ca suferinta si moartea sa sunt cele mai importante evenimente care s-au petrecut vreodata in lume si cele mai semnificative. Poate; se poate sa fie si asa. Dar cati nu sufera fara ca suferinta lor sa aiba vreo semnificatie".

Ultima parte a cartii este un monolog pe patul de moarte al strainului. Acesta consta intr-o serie de reprosuri adresate dumnezeirii si mai ales Fiului Omului, lui Iisus, de presupusul Ahasverus care este, in Nou Testament, persoanca care nu a vrut sa il ajute pe Iisus pe drumul Golgotei. Si, pentru pacatul sau, a fost blestemat sa rataceasca vesnic in cautarea propriei sale conditii (mitul evreului ratacitor).

Necredinta sa este emblematica, tinde insa spre agnosticism, decat spre ateism: "Dincolo de dumnezei, dincolo de tot ce falsifica si ce face mai vulgara aceasta lume de sfintenie, dincolo de toate minciunile si inselaciunile, toate divinitatile si toate esecurile imaginatiei umane, trebuie sa fie ceva coplesitor care nu ne este accesibil. Care, prin incapacitatea noastra de a-l surpinde, demonstreaza cat de inaccesibil este. Dincolo de harababura sacra, trebuie sa existe ceva sfant. Dumnezeu nu inseamna nimic pentru mine. Intr-adevar, el este ceva ce urasc, deoarece ma inseala chiar in privinta acestui lucru si il ascunde de mine. Deoarece, in credinta lui ca tanjim dupa el, ne ascunde ceea ce ne dorim. Nu ne lasa sa ne apropiem. Da, Dumnezeu este cel care ne tine departe de divinitate. Ne impiedica sa ne potolim setea chiar de la izvor. Nu ingenunchez in fata lui Dumnezeu-nu, si nu o voi face niciodata".

Swept Away



Swept Away
In rolurile principale Madonna, Adriano Giannini

Intotdeauna am fost impresionat de oamenii care s-au descurcat in imprejurari neobisnuite si cu mijloace minime. De aceea, inca printre lecturile mele favorite se numara "Robinson Crusoe", de Daniel Defoe, iar un film care mi-a placut mereu este "Cast Away" (Naufragiatul), cu Tom Hanks in rolul principal (ca tot mi-am reamintit de el, o sa incerc sa il revad zilele acestea). Prin urmare, aveam ceva asteptari de la acest film, desi Madonna nu a fost niciodata o mare actrita.

Amber Leighton (Madonna) este o femeie bogata si deosebit de snoaba, absolut respingatoare din punct de vedere al caracterului. Nu este fericita si, de aceea, incearca sa se poarte cu toti cei din jurul ei ca si cu niste scalvi. Aceasta atitudine ajunge la culme la bordul vaporului care o duce din Grecia in Italia, intr-o vacanta planuita de sotul ei, impreuna cu niste prieteni.

Aici il intalneste pe pescarul Giuseppe (Adriano Giannini), caruia ii face viata pe vas un calvar. Desi este vizibil atras de ea, totusi intr-un final va izbucni impotriva tiraniei ei. In clipa in care barca lor pneumatica se va sparge datorita mofturilor lui Amber, naufragiaza impreuna pe o insula pustie, in care aparent nu se afla nimic de mancare si nici urma de civilizatie.

Urmeaza o parte ciudata a filmului, irealista, complet diferita de tot ce am vazut in altele de acest gen (gen "Laguna albastra"). El jura razbunare si, intrucat stia toate trucurile pescaresti, va reusi sa faca rost de mencare (pesti, caracatite). Si, vrea sa si-o faca sclava si apoi iubita: o bate, o pune sa ii sarute mainile, sa ii spele hainele murdare si ea cedeaza.

Nu imi pot inchinui cazuri in care o femeie inteligenta poate iubi un barbat dupa toate aceste chinuri la care este supusa. Si cu atat mai mult patos, dupa ce cu o zi inainte primea palme sau ii spala chilotii cu miros de peste.

Un film slab ca actiune, desi parea, in inceputul naufragiului, promitator. Nu este, de altfel, de mirare ca filmul a castigat cinci premii Zmeura de Aur, printre care „Cel mai slab film” si „Cea mai slaba actrita”. Dupa acest film, Madonna a jurat să nu mai joace intr-un film vreodata.

Nota 5.5/10
Jovi

sâmbătă, 17 mai 2008

Cum sa fii un gentlemen




"Cum sa fii un gentlemen. Mic tratat de eleganta", de John Bridges

Traducerea: Gabriel Stoian

Editura Nemira, Bucuresti, 2008



Imi aduc inca aminte momentele de acum 10-15 ani, cand incercam sa ma pregatesc pentru o viata frumoasa citind "Codul bunelor maniere astazi" sau "Politetea la toate orele zilei". Si indraznesc sa spun ca unele lucruri le-am aplicat si le aplic cu folos si astazi. De aceea, citirea acestei cartulii mi se parea instructiva, trecand peste faptul ca autorul este american si ma gandeam ca multe dintre aspecte pot parea irealizabile in societatea romaneasca.

Si am avut dreptate in mare parte. Multe mici sfaturi sunt amuzante, unele imposibile, unele prea pretentioase, destul de putine adaptabile romanilor. Cartea se citeste repede si marturisesc ca eu am facut-o cu zambetul pe buze. Lucrul cel mai important si interesant l-am aflat din introducere: "Nu este suficient sa te comporti ca un gentlemen. Important este sa fii un gentlemen in orice ocazie, iar asta inseamna sa te gandesti la ceilalti, sa fii prezent atunci cand este nevoie de tine si sa-ti dai seama cand trebuie sa te retragi. Un barbat devine gentlemen prin ceea ce face si ceea ce este-o acumulare de comportament elegant de-a lungul intregii sale vieti". Remarca superba, insa destul de singulara.

In continuare, voi incerca sa prezint cateva reguli amuzante (sau bizare) pentru un barbat:

-Daca este racit si mai ales daca are febra, un gentlemen refuza orice invitatie la evenimente sociale. Daca este posibil, el va evita chiar sa mearga la serviciu. (Situatii aproape imposibil in Romania si chiar in lumea moderna a corporatiilor multinationale. Cum e posibil sa lipsesti de la serviciu pentru o simpla raceala? Mie nu mi s-a intamplat pana acum);

-Un gentlemen nu ezita sa isi filtreze apelurile. (Amuzant, mai ales ca tendinta acum e sa iti iei doua-trei telefoane mobile si sa primesti cat mai multe apeluri, doar asa "pari" mai important in ochii celor din jur);

-Un gentlemen nu foloseste claxonul automobilului fara discernamant. (Hahaha...spuneti asta majoritatii masculine din capitala Romaniei);

-Un gentlemen nu atinge copiii altor persoane decat daca este invitat sa procedeze astfel (Complet absurd. Parca imi vad prietenii care au copiii la fel de mici ca al meu: "Te rugam sa ne atingi baietelul");

-Un gentlemen se ofera intotdeauna sa imparta umbrela cu alta persoana. (Asta pana ma vede nevasta cu alta sub umbrela);

-Pe vreme calduroasa, un gentlemen poarta intotdeauna maiou. (Destul de corect spus, insa aproape imposibil intr-un loc de munca fara aer conditionat si pe o caldura peste 35 de grade);

-Un gentlemen nu poarta niciodata o pereche de blugi doua zile la rand. (Daca nici blugi nu am voie, nu o sa fiu niciodata un gentlemen. Nu ca as fi pretind vreodata ca sunt);

-La masa, orice gentlemen o ajuta pe femeie din dreapta sa, atunci cand aceasta se asaza sau se ridica de pe scaun (Iar ma bate nevasta. I-am citit asta si a zis ca o sa fie atenta de acum inainte sa se aseze in dreapta mea, ca sa nu ajut pe altcineva).

-Daca un gentlemen doreste ca invitatii sai sa plece, va strange sticlele cu bautura (Iata o regula tipic romaneasca. Ma intreb insa daca mai ramane gentlemen daca face aceasta?)

-Un gentlemen adevarat are in bucatarie un tirbuson de calitate (Daaaaaaaaaaa)

Mr. Brooks




Mr. Brooks
In rolurile principale Kevin Costner, Demi Moore, William Hurt

Foarte interesant. O pilda despre ce se poate ascunde in spatele oricarui om, care la prima vedere, poate parea onorabil si o persoana perfect integrata societatii, insa in spatele acestei fete este complet diferit. Un astfel de om este Mr. Brooks, interpretat foarte bine de Kevin Costner.

In spatele unui barbat cu o familie perfecta, o sotie iubitoare si o fiica trimisa la o universitate de prestigiu, declarat recent "omul anului", cu o firma prospera ridicata prin propriile forte, se ascunde un dependent de crime, un criminal in serie foarte inteligent, un dependent care nu poate insa fi recuperat. Nu mai ucisese de doi ani, cand constiinta sa interioara malefica (William Hurt) il indeamna la o crima noua. De data aceasta insa, face o greseala: ucide cu draperiile deschise si este fotografiat.

In cautarea sa, pleaca o politista (Demi Moore), a carei principal scop este de a-i demonstra tatalui sau ca este buna in ceea ce face, desi el si-a dorit un baiat. De aceea, considera ca gasirea criminalului in serie este sansa vietii ei. Numai ca el isi calculeaza atent fiecare miscare, in ciuda greselii pe care a facut-o.

Foarte interesanta este aparitia lui William Hurt, alter-ego-ul lui Brooks, pentru a sublinia contrastul dintre cele doua personalitati ale lui. Si, pastrand insa dimensiunile absurde uneori ale povestii, ne putem intreba daca nu cumva fiecare dintre noi nu avem mai multe personalitati sau uneori mai multe constiinte, una buna si una rea. Eu unul stiu ca am....muuulte...personalitati.

Nota 8.5/10
Jovi

Waist Deep





Dragoste de tata (2006)

Waist Deep


Regia

Vondie Curtis-Hall

In rolurile principale Tyrese Gibson, Meagan Good, Larenz Tate

Cateodata este bine ca sa nu te astepti la multe de la un film. Mai ales daca nu stii despre el mai nimic, cu exceptia faptului ca este un film de actiune petrecut in cartierele cu negri dintr-un oras american. Insa, trecand peste necunoasterea actorilor, a rezultat un film bun de suspans, bazat pe un sentiment foarte profund, care da si titlul filmului in romana: "dragostea de tata".

Tyrese Gibson, care joaca rolul lui O2, este un tata pe cale sa isi indrepte greselile trecutului. In rafuielile bandelor de cartier, pica la mijloc si intra in inchisoare pentru 6 ani. Pe deasupra, fosta lui sotie fuge cu banii castigati ilegal, iar unul dintre capeteniile bandei de traficanti de droguri (supranumit Meat) crede ca el inca ii detine. In momentul cand revine din inchisoare, incearca sa se reabiliteze, fiind liberat conditionat. Numai ca, in timpul unui jaf simplu, fiul la care tine atat de mult este rapit si este pusa conditia sa dea banii inapoi in schimbul lui, bani pe care insa nu ii mai are.

In acest moment, filmul se transforma intr-o cursa de urmarire a celor care i-au rapit fiul si de cautare a celor mai bune solutii pentru a-l salva. Se aliaza cu Coco, o fata care vindea pe strazi diferite produse, si impreuna isi planuiesc actiunile, dar si viitorul, spre sigurul Mexic.

Un film bun de actiune, care a reusit sa mentina suspansul pana in final.

Nota 7.5/10
Jovi

vineri, 16 mai 2008

Singin' in the Rain




Singin' in the Rain
In rolurile principale Gene Kelly

Exceptional. Nu stiu daca il mai vazusem vreodata in copilaria mea. Nu imi mai aminteam decat cateva melodii si ma bucur ca, de aceasta data, l-am vazut cu un interes crescut si cu mare atentie. Si m-a impresionat.

Don Lockwood (Gene Kelly) si Lina Lamont sunt un cuplu de actori celebru in anii '20 in filmele mute ale acelei perioade. Desi in ochii tabloidelor, sunt un cuplu si in afara scenei, totusi el o dispretuieste, desi ea ar dori mai mult. Din cauza vocii sale pitigaiate, in momentul cand se doreste trecerea la filmul vorbit, atat el, cat si producatorii isi dau seama ca totul va fi un fiasco.

De aceea, cand Don o intalneste din intamplare pe Kathy Seldon (Debbie Reynolds), hotaraste impreuna cu prietenul sau pianist sa o aleaga pe ea ca sa o dubleze pe Lina. In timp, cei doi se indragostesc (iar scena in care Don isi da seama de asta se incheie cu binecunoscutul cantec "Singin' In The Rain").

Un film care debordeaza de optimism si care darama orice film muzical al ultimilor ani. Nu pot compara acest film cu nici un musical al anilor '90 sau 2000. De altfel, chiar daca nu a primit nici un premiu Oscar, este considerat cel mai bun musical facut vreodata la Hollywood.

Nota 9.5/10
Jovi

Cateva melodii din film.
1. Singin' in the Rain



2. Good Morning



3. Fit As A Fiddle-cea mai amuzanta

miercuri, 14 mai 2008

The Air I Breathe




The Air I Breathe

Regia
Jieho Lee
In rolurile principale Kevin Bacon, Jon Bernthal

Un film care m-a impresionat in mod placut, pentru multitudinea de planuri pe care se desfasoara actiunea, pentru realismul intrepatrunderilor acestora, reusind sa atraga actori inteligenti si total adaptabili personajelor pe care le interpreteaza.

Filmul este o drama romantica ce urmareste patru emotii profund umane: Fericirea (Happiness), Mahnirea (Sorrow), Placerea (Pleasure) si Iubirea (Love), in povesti scurte distincte, in care se intrepatrund destine omenesti care traiesc una dintre cele patru sentimente. Totul bazat pe un proverb antic chinezesc, care separă viaţa în patru colţuri emoţionale: Fericirea, Plăcerea, Tristeţea şi Dragostea.

În "Fericire", un angajat al unei banci (Forest Whitaker), aflat la inceputurile carierei, aude intr-o zi in toaleta un pont considerat sigur pe un cal. Se duce intr-un bar obscur si isi pariaza toti banii (detinuti sau nu) pe acel cal, care insa se impiedica inaintea liniei drepte. Nu gaseste o alta idee de a-si plati datoria decat spargerea unei banci.

În "Placere", Brendan Fraser interpretează rolul unui clarvazator, care il slujeste unui mafiot crud, supranumit Fingers pentru placerea cu care taie degetele celor care il inseala. El poate citi viitorul apropiat si astfel poate ocoli obstacolele din calea sa si a sefului sau. In clipa in care insa viata personala apare, nu isi poate recunoaste propriul destin.

În "Mahnire", Sarah Michelle Gellar este o vedetă, care insa ajunge sa fie manageriata de Fingers. In acel moment, isi gaseste protectorului si totodata dragostea in persoana lui Brendan Fraser.

În "Iubire", Kevin Bacon joacă rolul unui doctor care si-a propus in copilarie sa iubeasca toata viata. Insa, dupa ce si-a pierdut o prima dragoste mare atunci, femeia pe care si-o doreste si pe care o iubeste a devenit sotia celui mai bun prieten. Si incearca sa o salveze prin orice mijloace cand aceasta este in pericol de moarte.

Dupa cum am citit pe un poster al filmului, "cateodata nu putem schimba ordinea lucrurilor...sfarsim prin a ne schimba ele pe noi". Mi-a amintit mult de "21 Gramms".

Nota: 8.5/10
Jovi

marți, 13 mai 2008

The Bank Job




The Bank Job

Regia
Roger Donaldson
In rolurile principale Jason Statham, Saffron Burrows

Ma asteptam de la mai multe de la un film considerat, dupa unele surse, cel mai bun film de actiune al anului. Insa nu pare decat un nou film care relateaza povestea unei jaf asupra unei banci (din Anglia de aceasta data), insa cu un mod unic de actiune, cu un accent tipic britanic si cu scenariu bine construit.

Cand Martine ii propune unui car dealer, Terry, lovitura vietii lui, acesta nu ezita si isi cheama prietenii, fosti pungasi marunti, pentru a scapa de saracie. Banca de pe Baker Street este in reparatii si sistemul de alarma din interiorul casei de valori va fi cateva zile oprit. De aceea, ei inchiriaza un magazin din apropiere si incep saparea unui tunel pentru a ajunge la banii si bijuteriile pastrate acolo.

Insa miza este alta: Martine si persoane din serviciul secret britanic doresc sa recupereze de acolo niste fotografii puse la pastrare de un traficant de droguri originar din Trinidad-Tobago, care infatiseaza un personaj din familia regala britanica in timpul unor scene de sex cu prostituate.

De asemenea, in seifuri se gaseste si o agenda compromitatoare cu donatii (mita?) in bani facute de un proxenet mai multor agenti de politie. Toate acestea i-au determinat pe cei din MI-5 si Politia britanica sa recupereze decat o parte din bunuri si sa le ascunda identitatea jefuitorilor, acestia ramanand pentru totdeauna in libertate, fara a fi incriminati.

Un film bun, inspirat dintr-un fapt real petrecut in Londra in anul 1971, jaf in care paradoxal, asa cum am citit intr-un loc, cei mai inocenti erau hotii. O actiune interesanta, desi pare mai mult dusa pe plan psihologic, decat pe cel al luptelor tipice intre hoti si organele legii.

Nota 7/10
Jovi

marți, 6 mai 2008

Panica din '89




"Panica din '89", de Paul Erdman

Traducere de Mariana Grancea

Editura Rao International Publishing Company, 2008


Prea multe nu va pot spune despre aceasta carte. Este un roman plin de intorsaturi si de suspans, insa scris intr-o maniera simplista si fara a avea multe calitati literare. O carte foarte buna pentru un student sau absolvent al Academiei de Studii Economice, care se preteaza foarte bine pe un curs de "Instrumente financiare internationale" sau de "management al riscului pe piata monetara mondiala" (nume de cursuri inventate de mine, poate existente).

Asa cum spuneam, actiunea se petrece in lumea internationala financiara, abundand de detalii tehnice, mult necunoscute publicului larg, astfel ca nu oricine poate intelege cartea. Are loc un complot elvetiano-ruso-latino-american (chiar cu sprijinul lui Carlos, celebrul terorist) cu scopul de a falimenta cea ma importanta banca din America (Bank of America) si, odata cu aceasta, intreaba economie americana.

Eroul povestii este un profesor de stiinte economice, fost presedinte al Fondului Monetar International, Paul Mayer, retras acum la Universitatea din Georgetown si consilier de taina al presedintelui SUA si al tuturor organismelor financiare din aceasta tara.

O carte slabuta, buna doar pentru delectare, pentru studentii de la Economie sau pentru zilele cand nu ai nevoie decat sa treaca orele fara folos.

Away from Her





Departe de ea (2006)

Away from Her


Regia
Sarah Polley

In rolurile principale Julie Christie, Olympia Dukakis, Gordon Pinsent

O drama romantica despre dragostea fara varsta. Mereu am fost impresionat pe strazile orasului in care locuiesc, pe bulevarde sau in parcuri, de batraneii care inca se tin de mana, care dovedesc in fiecare clipa ca se iubesc dupa atata timp. De aceea, drama unei familii care trebuie sa fie despartita din cauza bolii unuia dintre ei m-a impresionat.

Fiona (Julie Christie) si Grant (Gordon Pinsent) sunt casatoriti de peste 40 de ani. Se iubesc inca foarte mult, desi el, fost profesor universitar s-a dovedit infidel in cursul timpului. Insa dragostea lor a rezistat si exista inca in sufletele lor. Insa obstacolul cel mai mare al casniciei lor abia vine: Fiona afla ca este bolnava de Alzheimer si, pentru a nu fi o povara pentru el, ia decizia sa se interneze intr-un sanatoriu de lux pentru a-si reveni sau a fi macar intre oamenii cu aceleasi probleme cu ale ei.

Brusc, incepe sa uite totul. Intai amintirile recente, tipic unei astfel de afectiuni, apoi si cele mai vechi. El o viziteaza zilnic pentru a reincerca sa ii salveze amintirile despre el. Si ii este din ce in ce mai greu cand ea se indragosteste de un alt pacient. Se agata de o farama de speranta, aceea ca poate, intr-o zi, isi va reveni.

Cand barbatul de care se indragostise Fiona dispare din spital, ea cedeaza. Nu se mai ridica din pat, nu mai participa la discutii, este pierduta. In acel moment, Grant face sacrificiul suprem al unei persoane care iubeste cu adevarat: il cauta si incearca sa il readuca sotiei.

O poveste minunata despre dragostea care depaseste bariera timpului si, mai ales, a unei boli necrutatoare, mai ales pentru cei din preajma persoane bolnave. De altfel, chiar daca Julie Christie a obtinut o nominalizare la Oscar pentru cel mai bun rol feminin, mi-a placut mult blandetea si seninatatea din interpretarea lui Gordon Pinsent.

Nota 7.5/10
Jovi

luni, 5 mai 2008

Across the Universe




Across the Universe
In rolurile principale Evan Rachel Wood

Nu sunt deloc un iubitor al musicalurilor moderne. M-am declarat nemultumit si de Sweeney Todd, si de Chicago si altele pe care le-am vazut in ultimii ani. Insa marturisesc faptul ca mi-a placut calitatea melodiilor din acest film, interpretarea lor si o parte insemnata din scenariu. Rezulta un musical original, a caror coordonata principala este o poveste de dragoste pe muzica formatiei The Beatles.

Actiunea are loc in anii '60-'70, pe fondul inceputul culturii hippie si al protestelor unei parti a populatiei americane impotriva razboiului din Vietnam. Jude (Jim Sturgess) este un tanar englez care decide sa plece in America in cautarea tatalui pierdut, ascuns sub meseria de marinar. Dezamagit de intalnirea cu acesta, isi gaseste dragostea in bratele lui Lucy (Evan Rachel Wood), ajutat de fratele acesteia.

Antrenati intr-o viata cu adevarat boema, destinele lor se despart in momentul cand ea decide sa se alature miscarii impotriva razboiului din Vietnam. Roluri aparte au chiar si Joe Cocker si celebrul Bono, vocalistul formatiei U2, care joaca rolul unui fel de profet-cantaret, inconjurat de fete tinere. Jude revine in Anglia si incearca sa isi duca viata in liniste fara ea. Insa, simtindu-se nefericit, nu are decat un singur gand: sa nu o piarda.

Povestea se pierde in unele momente, iar personajele ajung intr-o lume ireala, poate acesta este si motivul pentru care de multe ori musicalurile nu ma atrag. La fel se intampla si cu acesta. Momentele total fantastice parca nu isi au locul intr-o frumoasa poveste de dragoste. Noroc cu muzica superba.

Cateva melodii:








Nota 7.5/10
Jovi



Undeva in Est





Undeva in Est (1991)

Undeva in Est (Somewhere in the East)


Regia

Nicolae Margineanu

In rolurile principale Dorel Visan, Maria Ploae, Remus Margineanu

Un nou film romanesc care ilustreaza o perioada grea din istoria Romaniei de dupa cel de-al doilea razboi mondial, respectiv perioada colectivizarii fortate a satelor, mai ales a celor din Transilvania.

Un activist inrait de partid, demn purtator al numelui de "comunist" este trimis sa infiinteze, intr-un satuc pierdut printre dealuri, "gospodaria agricola colectiva". Pentru aceasta, el trebuie sa lichideze celula de partizani legionari si anticomunisti si sa capete, prin orice mijloace, semnatura taranilor de a se inscrie in noul organism rural.

O familie considerata de "chiaburi", un fel de burghezi ai satelor, compusa din tarani harnici si instariti, nicidecum de dusmani ai noii orinduiri, ii sta in calea planurilor sale. De aceea, incearca sa ii desparta si sa ii dezbine. Cei trei fii ai taranului, studenti eminenti, sunt arestati si apoi evadeaza pentru a urma calea partizanatului.

Interesanta actiune si reprezentativa pentru prima parte ale ororilor comunismului in Romania. Colectivizarea este definita in mod diferit de cele doua parti: activistul de partid spune ca "pamantul este tot al taranilor, chiar daca nu in proprietatea lor, pentru ca nu il poate muta nimeni din loc". Replica mucalitului taran ardelean este memorabila: "e ca si cum mi-ai taiat organul, mi l-ai pus in mana si mi-ai spus, 'ia-l, ca tot al tau a ramas'.

Un film foarte interesant, cu doua minusuri: imaginea este foarte slaba, amintind de filmele anilor '70; speram, de asemenea, ca Maria Ploae sa aiba un rol mai reprezentativ.

Nota 7/10
Jovi

sâmbătă, 3 mai 2008

Walk the Line




Walk the Line
In rolurile principale Reese Witherspoon, Joaquin Phoenix

Nu ascultasem decat rareori pe marele Johnny Cash, despre care Bono de la U2 a spus: "De cand cuvintele Sfantului Ioan Botezatorul rasunau in desert, nu s-a mai auzit o astfel de voce." Iata ca acum nu ma mai satur de vocea lui calda, de muzica rock'n'roll a inceputurilor si de cea country de mai tarziu, precum si de sinceritatea versurilor sale.

Dezamagit de copilaria sa, in timpul careia fratele sau mai mare a murit in timp ce muncea, Johhny Cash (Joaquin Phoenix) si-a dorit toata viata sa reuseasca si sa nu il dezamageasca pe severul sau tata. In 1955, isi incepe cariera muzicala si, de asemenea, o viata plina de suisuri si coborasuri.

Casatorit, avand trei fete, incepe sa se drogheze intre concerte, deseori fiind si pe scena sub influenta alcoolului si a drogurilor. Isi descopera dragostea adevarata in persoana lui June Carter (Reese Wintherspoon, laureata cu premiul Oscar pentru cea mai buna actrita pentru acest rol), o cantareata de muzica country care participa la concerte impreuna cu el.

Ea incearca din rasputeri sa il aduca pe calea cea buna, mai ales ca si cariera lui intrase intr-un con de umbra. Reusind, se casatoresc, iar Cash isi relanseaza cariera muzicala la inchisoarea Folsom, care are un succes extraordinar. In 1968, Cash o cere in casatorie pe June Carter pe scena, in timpul unui concert, intrand astfel intr-o noua etapa a vietii sale. O etapa care nu mai este ilustrata in film.

Iubirea lor a tinut toata viata. In 2003, in mai, June a decedat, urmata 4 luni mai tarziu de Johhny. Cantece memorabile, interpretate de cel care a incercat toata viata sa isi infranga proprii demoni si propriile temeri si a devenit in timp idolul unor intregi generatii de mari muzicieni, cum ar fi Beatles, Bob Dylan, U2 si Coldplay. Iar interpretarea celor doi este remarcabila.

Cateva melodii celebre:









Nota 9/10
Jovi


Somewhere in Time




Somewhere in Time
In rolurile principale Christopher Plummer, Christopher Reeve, Jane Seymour

Un film clasic si, in acelasi timp, unul dintre cele mai romantice vazute in ultimul timp. Dupa "Dragoste in vremea holerei", un nou film despre victoria dragostei asupra tuturor obstacolelor intampinate, inclusiv asupra celui mai greu dintre acestea: timpul.

Actiunea incepe in anii '70, cand un tanar producator de piese de teatru, Richard Collier (Christopher Reeve), se afla la primele sale succese. Intr-una din serile de spectacol, intalneste o femeie in varsta, care ii spune doar "intoarce-te la mine" (cuvintele care, de altfel, reprezinta substanta filmului) si ii daruieste un vechi ceas de buzunar in care se afla fotografia unei femei necunoscute.

Dupa cativa ani, revede acea fotografie in holul unui hotel. Afla ca este vorba despre o actrita celebra a inceputul de secol XX si ca a stat la acest hotel in 1912. Apeleaza la nebunia unui profesor, care credea ca intoarcerea in timp se poate realiza chiar numai prin autosugestie, prin indepartarea oricaror urme ale prezentului din preajma celui care va face saltul in trecut si printr-o indelungata autohipnoza.

Ceea ce Richard reuseste si se intoarce in 1912 pentru a-si implini dragostea cu Elise McKenna (Jane Seymour). Chiar daca iubirii lor li se va impotrivi managerul acesteia (interpretat de Christopher Plummer), totusi pasiunea dintre ei va supravietui timpului, pentru a ajunge iar la cuvintele de la inceput:

"Intoarce-te la mine"...ce efect pot avea niste simple cuvinte, insa spuse cu atata dragoste persoanei pe care o iubesti si care te iubeste...magistral

Nota 9/10
Jovi

joi, 1 mai 2008

On the Line




On the Line

Regia
Eric Bross
In rolurile principale James Lance Bass

O excelenta comedie romantica despre gasirea sufletului pereche, pierderea lui temporara si multiplele incercari prin care trece cel care isi doreste dragostea adevarata pentru a o cauta, gasi si apoi implini.

Personajul principal masculin este Kevin (Lance Bass), un tanar care lucreaza in industri publicitatii din Chicago, la o firma importanta. Intr-o zi, in metroul din oras, gaseste ceea ce i se pare sufletul-pereche, pe Abby (Emmanuelle Chriqui). Comunica mult cu ea, isi da seama cat de compatibili sunt, insa, din cauza timiditatii lui, uita sa ii ceara numele si numarul de telefon. Sentimentul ca deja o iubeste si ca ea este fata visurilor lui il coplesesc.

Porneste in cautarea ei, dand un anunt la ziarul cel mai important din Chicago, punand afise prin statiile de metrou, apeland la ajutorul prietenilor. Acestia insa profita de situatia lui si incep sa dea intalniri tuturor fetelor care sunt cuprinse de sentimentalism si doresc sa il intalneasca pe Kevin, ultimul barbat romantic. Si o pierd, fara intentie, tocmai pe ea. Iar el reporneste in cautarea ei si a trenului pierdut.

“In centrul comediei se afla o poveste de dragoste uimitoare. E vorba despre a trai clipa, de a profita de ocazie si a nu o lasa sa-ti scape. Si eu sunt un tip romantic si asta m-a ajutat sa explorez acest aspect. Cred ca in dragoste si in viata trebuie sa-ti urmezi instinctul. Iubirea nu inseamna doar impulsul initial, dar fara acesta, s-ar putea sa nu-ti asculti niciodata inima.”, spune Bross, regizorul filmului.

Nota 8/10
Jovi

Lumi oculte





Lumi oculte. O calatorie initiatica printre vraji, santeria afro-cubaneza si voodoo, de Juan Jose Revenga

Traducere de Ioana Ionescu

Editura Litera International, 2008.

Cartea este desosebit de interesanta, in primul rand, pentru ca nu este una tehnica sau profund religioasa, ci doar dezvaluie calatoriile autorului prin tinuturile in care se practica ritualuri stravechi, ce tin de lumea oculta si de samanism. Conform definitiei mestesugului de saman, potrivit dictionarului academiei regale spaniole, aceasta este "arta fundamentala care urmareste ca o persoana sa obtina ceea ce doreste".

"Existau trei tipuri de samani: vracii, care aveau de-a face doar cu binele; vrajitorii, care aveau de-a face atat cu binele, cat si cu raul; samanii, care isi dedica viata cunoasterii si stapanirii fortelor oculte. Este mai greu sa lucrezi cu binele, fiindca trebuie sa-l inveti si sa lupti pentru el, pe cand raul te subjuga imediat, nu trebuie decat sa ti-l propui si imediat ajungi in lumea lui, ce-i drept, fara intoarcere".

Autorul a calatorit in tinuturi inca salbatice, ale caror locuitori practica religii primitive, ritualuri malefice sau tehnici stravechi de medicina naturista. De exemplu, in Mexicul modern, tara mayasilor, se practica acum insa religia straveche mayasa, impletita insa cu rituri din catolicism. "Tocmai de aceea a patruns asa de usor in aceste locuri religia catolica, caci aceste popoare practicau teofagia, iar cel care mananca ciuperci ori plante sacre isi ingurgiteaza zeii, la fel ca in religia catolica, unde se mananca trupul si sangele lui Hristos".

Calatoriile in Amazonia, Africa neagra (Senegal, Burkina Faso, Republica Benin), trecand apoi in vechile taramuri ale sclavilor din America Centrala (Haiti, Cuba, Antile), sunt pline de surprize si ritualuri voodoo, ritualuri facute de sclavii de acum o suta-doua de ani pentru a se apara de albi.

In Amazonia, populatia quechua are trei porunci: sa nu omori, sa nu furi si sa nu stai cu mainile in san. Lenea este mama tuturor relelor, atat spirituale, cat si materiale. In viata trebuie sa ai mereu un vis, ceva pentru care sa traiesti, ceva pentru care sa lupti. Trebuie sa crezi in existenta binelui si a raului si sa te ingrijesti de partea spirituala. "Multi indigeni cred in rau si il venereaza. Ei fac asta pur si simplu pentru a se apara, pentru a se feri de rau. Este ceea ce numim actiune preventiva".

Este straniu ca, fara a dispune de scriere, mai ales in Africa neagra, toate aceste mituri si ritualuri s-au pastrat trecand din generatie in generatie, prin viu grai, in timp ce mari imperii din Antichitate, ce aveau la baza o cultura insemnata, au disparut fara urma. "Acesta este un alt mister pe care il putem adauga marilor enigme ale lumii".

"Trebuie sa intelegem odata ca imensa cultura milenara a acestor oameni este tocmai ceea ce noi am pierdut odata cu progresul civilizatiei. Nu mai detinem controlul asupra plantelor, a energiilor si asupra tuturor acelor lucruri care pentru ei sunt atat de simple, dar pentru noi au devenit imposibile". "Oamenii aceia n-aveau nimic, e adevarat. Daca asta inseamna ca n-aveau nevoi si ca, inainte de toate, spiritul lor era absolut liber. Ei sunt cu adevarat liberi. nu inteleg cum de mai indraznim sa-i numim salbatici".

Inchei prin expresia unui prieten al autorului, un citat care poate fi folosit in orice imprejurare: "In adolescenta, trebuie sa bei viata dintr-o sorbitura, la maturitate s-o mananci cu pofta si dupa saizeci de ani s-o fumezi, ca sa te poti bucura de ea din plin".