The Astronaut's Wife

Sotia astronautului (1999)

The Astronaut's Wife

Regia

Rand Ravich

In rolurile principale Johnny Depp, Charlize Theron

Pana si actrita mea favorita joaca (sau a jucat acum aproape 10 ani) in filme slabe. Un film considerat in categoria SF, dar care este mai mult unul de suspans-thriller si care, in ciuda unor momente bune, nu m-a impresionat deloc. Chiar ma gandeam daca as fi vizionat un astfel de film daca lipseau cei doi actori principali, Charlize Theron si Johnny Depp (un actor foarte bun, intr-un rol total negativ aici, total antipatic).

Atat de dezamagit am fost de acest film, incat nici nu prea imi doresc sa prezint subiectul. Ma rezum la cateva propozitii. Spencer este astronautul plecat in spatiu intr-o misiune simpla, iar Jillian este sotia educatoare, ramasa acasa si asteptandu-si sotul iubit. Numai ca un incident misterios are loc pe nava, pe care majoritatea expertilor il considera trecator, cu exceptia lui Jillian si a unui expert de la NASA.

Spencer aproape o violeaza pe Jillian, iar gemenii pe care ii are in pantece par a fi doar urmasii unui extraterestru decat al sotului plecat in misiune. Iar continuarea este plina de suspans si Jillian incearca sa isi dea seama daca a innebunit sau ceea ce i se intampla e adevarat.

Un film slabut, de duzina, desi actorii sunt unii foarte cunoscuti azi. Nici macar Charlize Theron nu face un rol prea bun si nici nu e prea simpatica.....

Nota 5.5/10
Jovi

Mozart and the Whale

Iubire imposibila (2005)

Mozart and the Whale

Regia

Petter Naess

In rolurile principale Josh Hartnett, Radha Mitchell

Am fost mereu impresionat de filmele care prezinta dramele unor persoane cu disabilitati, care totusi se lupta pentru fericire, iar persoanele din jur incearca mereu sa ii ajute. Ca exemple in acest sens pot mentiona doua filme care mi-au placut mult: "Rain Man' si "The Sixth Sense".

Filmul pe care l-am vazut este un pic diferit: de data aceasta, se intalnesc si se indragostesc doua persoane care sufera de aceeasi forma a bolii, fara a fi ajutati in demersul lor de a-si implini fericirea decat de alti oameni care sufera din aceeasi cauza. Donald (interpretat de Josh Hartnett, pe care incerc sa il vad ca un viitor actor de succes, mai ales ca acest rol a fost foarte dificil si l-a jucat foarte bine) sufera de o forma de autism numita sindromul Asperger. Inabilitatea sa de a discuta cu oamenii, de a nu ii privi in ochi este compensata de o excelenta memorie a numerelor si combinare a lor in adevarate formule matematice.

Dupa cum am citit pe un site specializat, "sindromul Asperger se caracterizeaza printr-o tulburare a dezvoltarii, in care individul afectat are dificultati in intelegerea modalitatilor de interactiune sociala. Unele calitati care sunt tipice sindromului Asperger, precum memoria excelenta si capacitatea de concentrare, pot creste sansele unei educatii universitare si a unei cariere de succes. Multi oameni cu sindrom Asperger par fascinati de tehnologie si optiunea cea mai frecventa in alegerea carierei este cea de inginer. Totusi, cariera in domeniul stiintific este, fara indoiala, singura in care acestia exceleaza. Intr-adevar, multe personalitati istorice au avut simptome ale sindromului Asperger, inclusiv Wolfgang Amadeus Mozart, Albert Einstein, Marie Curie si Thomas Jefferson." (www.sfatulmedicului.ro)

Incercand sa isi formeze prieteni, el organizeaza un grup de intalnire a autistilor si reuneste persoane cu probleme, au un sediu de intalnire, se plimba impreuna, discuta, desi fiecare dintre ei este diferit. Dar impreuna se simt bine. Intr-o zi insa, in grupul lor, apare Isabelle (Radha Mitchell), care sufera de aceeasi forma de autism ca si el. Simt deja apropierea dintre ei, dar nici unul nu incearca prea mult sa intre in viata celuilalt deoarece fiecare isi organizase deja viata si se obisnuise in monotonia lui.

Se poate gasi fericirea intr-o viata sortita parca nefericirii? Excelent ales motto-ul acestui film: "Ei nu se potrivesc acestei lumi. Se potrivesc doar impreuna". Un film care dovedeste ca dragostea nu este deloc imposibila (inspirata traducerea in romana), se poate gasi in cele mai nabanuite locuri si forme, oricine avand dreptul sa fie fericit.

Nota 8.5/10
Jovi

Shi mian mai fu (House of flying daggers)

Casa Sabiilor Zburatoare (2004)

Shi mian mai fu (House of flying daggers)

Regia

Yimou Zhang

In rolurile principale Zhang Ziyi, Andy Lau

Un film asiatic din nou (chinezesc de data aceasta), la care ma asteptam mai mult dupa impresionantul film de vineri "In the Mood for Love". Din pacate, maretia artistica in zugravirea sentimentelor personajelor nu a mai functionat la fel, desi este tot o poveste de dragoste, imbinata cu o poveste eroica si cu destule scene de arte martiale. De altfel, aceasta este tendinta filmelor asiatice a ultimlor ani, macar a celor pe care le-am urmarit eu.

Actiunea filmului se petrece in anul 859 era noastra, in timpul dinastiei Tang, cand au loc diferite revolte ale unor grupari opuse imparatului. Doi capitani ai trupelor imperiale, Leo (Andy Lau) si Jin (Takeshi Kaneshiro), sunt insarcinati cu starpirea unei dintre grupari, numita "Casa Sabiilor Zburatoare" (sau a Pumnalelor Zburatoare), si, mai ales, cu asasinarea noului lider al acesteia, ramas necunoscut.

Primul indiciu este intr-un fel de bordel, unde a aparut o noua fata-Mei (Zhang Ziyi), care are ca principal talent dansul, dar este oarba. Jin este trimis acolo, o intalneste si, dupa ce aceasta este prinsa de politie (intr-o inscenare a lui), o ajuta sa evadeze si pleaca impreuna cu ea spre taramurile "Sabiilor Zburatoare".

In vreme ce ei sunt urmariti, incepe o adevarata tensiune sentimentala intre ei. El, cu constiinta umbrita de faptul ca totul e o inscenare, doar pentru scopul de a prinde liderul gruparii rebele, este un spirit liber si nu pare a fi miscat ca ea ii este din ce in ce mai apropiata. Ea nu este oarba cu adevarat si se simte din ce in ce mai atrasa de el, dar si mahnita ca el pare indiferent. In acelasi timp, spre final, trebuie sa aleaga iubirea dintre cei doi oponenti: Jin sau Leo, care era doar infiltrat ca spion in trupele imperiale, dar era un vechi prieten al ei, care o iubea cu adevarat.

Un film din care pot trage concluzia ca cinematografia chinezeasca poate tine pasul cu Hollywood-ul, dar ii trebuie mai multa substanta in ilustrarea sentimentelor. Poate din acest motiv (plus ca m-am saturat de filmele cu arte martiale, vazand prea multe in liceu), nu mi-a placut in mod deosebit.

Nota 6.5/10
Jovi

Secretele Chinei

"Secretele Chinei. Ascensiunea unei noi superputeri mondiale", de John Fardon

Traducere de Gabriela Grigore

Editura Litera International, Bucuresti, 2008

O carte despre China moderna, cu multiple incursiuni in politica anilor comunisti (din 1949 pana in prezent) si prea putine referiri la secolele de imperiu chinez (exista totusi un capitol cu cadrul istoric al dezvoltarii chinezesti, de aproape 50 de pagini, destul de interesant).

Desi pare o carte "partinica", totusi se realizeaza prin aceasta o intruziune destul de profunda asupra societatii chinezesti a timpurilor moderne, mai ales sub aspect economic, facandu-se previziuni (statistice si, se pare, destul de exacte) asupra faptului ca aceasta tara, China, va fi principala putere mondiala a secolului XXI, mai ales dupa 2020, cand influenta economica a SUA va scadea.

Sunt dezvaluite multe amanunte interesante si pentru restul lumii: faptul ca deja populatia Chinei a ajuns sa reprezinte o patrime din populatia Pamnatului, ceea ce ajuta foarte mult la dezvoltarea economica a acestei tari, chiar daca politica "copilului unic" merge conform programelor guvernamentale; aparenta multumirii chinezilor, desi este o tara cu principii profund comuniste (si deci nedemocratice in majoritatea lor). De asemenea, China este cel mai mare producator de carbune, otel si ciment, al doilea mare consumator de energie (cu tendinte de restrangere insa) si al treilea mare importator de petrol. In 2006, China a depasit Marea Britanie, din punct de vedere al indicatorilor economici, situandu-se pe locul 4 in lume, dupa SUA, Japonia si Germania, iar tendinta este de crestere continua in ultimii 10 ani.

Sunt, de asemenea, descrise pe larg, raporturile CHinei cu alte mari puteri mondiale, cat si cu tarile din sfera ei de influenta (autonome sau nu), cum ar fi Taiwan, Hong Kong, Japonia. Imi doream insa idei si dezbateri din partea ambelor parti, mai ales in ceea ce priveste disputa privind independenta cu Taiwanul.

Deosebit de interesant mi s-a parut subcapitolul despre ideogramele chineze: "Chineza este limba cea mai complexa din punct de vedere al scrierii. In timp ce multi dintre noi, occidentalii, avem la dispozitie 26 de litere, plus cateva semne pentru accente, chinezii au peste 50.000 de caractere. Persoanele cu o educatie solida sunt familirizati , probabil cu 10.000 dintre acestea, iar oricine este scolit va cunoaste cel putin 2.500, minimul necesar pentru a citi un ziar. (...) Chinezii au dezvoltat limba prin combinarea pictogramelor pentru crearea unor noi sensuri abstracte sau a ideogramelor. Astfel, combinatia de imagini pentru soare si luna inseamna "stralucitor", in timp ce o femeie si un copil inseamna "fericire". Picturile a trei femei impreuna inseamna tradare".

Cateva citate:
"Asadar, adevaratul razboinic nu este cel care castiga o suta de batalii, ci acela care isi invinge adversarul fara lupta". (Sun Tzu, Arta razboiului)

"Poate in trecut, toata lumea era supusa si asculta bunicutele care tineau lectii despre cine era persoana potrivita cu care sa faci sex si in ce pozitie. Dar noi nu avem timp sa ascultam. Suntem prea ocupati sa facem sex!" (Li, un tanar blogger citat de revista Time, decembrie 2005)

"Cand nu voi mai fi cine sunt, voi deveni ceea ce as putea fi" (Lao Tzu, filosof taoist)

Dut yeung nin wa (In the Mood for Love)

O iubire imposibila (2000)

Dut yeung nin wa (In the Mood for Love)

Regia

Wong Kar-Wai

In rolurile principale Maggie Cheung, Ping Lam Siu, Tony Cheung

Continuarea pe Filme-carti.ro.

Magie cu Steve Martin

Minciuni oficiale

"Minciuni oficiale. 10 conspiratii care au schimbat istoria lumii", de David Heylen Campos

Traducere de Raluca Dragulin

Editura Litera International, Bucuresti 2008

Nu sunt un fan al teoriei conspiratiilor, nici al persecutiei, nici al altor teorii speculative, ci al celor bazate pe argumente. De aceea, am citit aceasta carte (subtire atat ca marime-168 de pagini, dar si ca continut, in mare parte) cu o mare doza de scepticism si, in cele din urma, am avut dreptate. Mare parte (sau chiar toate) dintre teoriile mentionate se bazeaza pe teorii nefondate decat pe unele pareri minuscule, majoritatea nedovedite sau contrazise de rapoartele oficiale.

De altfel, nici autorul nu doreste decat sa deruteze cititorul, sa il faca sa se intrebe asupra circumstantelor desfasurarii anumitor evenimente, pentru a-l determina sa caute adevarul, nu cauta sa formuleze concluzii, ci doar sa destainuie informatii mai putin cunoscute: "Rolul meu este acela de a va starni nelinistea si de a va prezenta versiuni neoficiale, contradictorii asupra evenimentelor, astfel incat sa aveti tabloul complet al celor intamplate. Printre obiectivele mele se numara, asadar, si adancirae scepticismului dumneavoastra, inclusiv in legatura cu diversele teorii avansate pentru a explica moartea lui JFK, implicarea unor tari in rusinosul drum al aurului nazist sau atentatele din capitala spaniola. Important este ca in final, dumneavoastra, prietenii mei cititori, sa credeti si sa puteti formula singuri concluzii pertinente".

In privinta conspiratiilor prezentate, multe dintre ele sunt cele asupra caror exista cele mai multe dezbateri si controverse, iar altele mai putin cunoscute, dar destul de interesante: 11 septembrie 2001, moartea lui JFK, drumurile aurului nazist, prabusirea dirijabilului Hindenberg, tragedia din Oklahoma din 1995, efectele mai putin cunoscute ale fluorizarii apei potabile, asasinarea lui Martin Luther King, atentatele din Spania din 11 martie si secretele apropierii de planeta Marte.

Inchei prin cateva citate din autori celebri, existente la inceputul fiecarui capitol:

-"Orice putere este o conspiratie permanenta" (Balzac)

-"Cand cei care comanda isi pierd rusinea, cei care se supun isi pierd respectul" (Anonim)

-"Nu exista accident, oricat de nefericit ar fi, de pe urma caruia oamenii abili sa nu obtina un profit" (Ducele de la Rochefoucauld)

-"Ai incredere in cei care cauta adevarul, indoieste-te de cei care l-au gasit" (Andre Gide)

-"Cel care se afla jos nu se teme de caderi" (John Bunyan)

Shopgirl

Fata de la magazin (2005)

Shopgirl

Regia

Anand Tucker

In rolurile principale Steve Martin, Claire Danes, Jason Schwartzman

Nu stiu motivele exacte pentru care mi-a placut asa de mult acest film...Poate pentru simplitatea povestii, poate pentru realitatea trairilor si a vietii pline de decizii si indecizii ale personajelor sau poate pentru simpatica Claire Danes, al carei rol i se potriveste de minune.

Mirabela pare o femeie a carei viata este o poveste trista. O artista necunoscuta si fara succes ajunge vanzatoare intr-un mare magazin de lux la raionul de manusi, unde prea putine persoane intra in vorba cu ea si nu poate intalni pe nimeni cu care sa isi imparta gandurile si sentimentele. Asta pana intr-o zi, in care la spalatorie il intalneste pe Jeremy, un baiat ("barbat", e prea mult spus) boem si tipul de rocker care trece pe langa viata, fara a realiza nimic deosebit. Ea se agata de el, ca de ultima speranta si incepe o relatie care nu poate duce nicaieri.

In acelasi timp, un barbat bogat, Ray Porter (Steve Martin), ii face cadou o pereche de manusi si ii cere sa se intalneasca, la o cina, cu el. Renunta la Jeremy si ramane cu Ray. Relatia lor este insa de la inceput sortita esecului, el explicandu-i ca nu au un viitor impreuna si doar se vad ca doi prieteni (el isi doreste doar o relatie fara sentimente, doar pentru a se simti amandoi bine, mai mult pentru sex).

Intre timp, Jeremy pleaca, alaturi de o trupa rock, prin America si incearca sa isi gaseasca succesul si scopul vietii. Isi da seama ca ea e cea care il poate schimba si isi doreste sa faca asta. Si se intoarce la ea, pentru a o cuceri din nou.

Un film simplu, extrem de realist, care doreste sa reliefeze dragostea timpurilor moderne. Foarte conventionala, retransa de multe ori doar la societate, la normele impuse de ceilalti, lipsita de comunicare si, din aceasta cauza, sursa de stress cotidian si de neintelegeri ulterioare.

Nota 8/10
Jovi

Iron Man

Iron Man - Omul de Otel (2008)

Iron Man

Regia

Jon Favreau

In rolurile principale Robert Downey jr.

Nu mai vazusem de mult timp un film SF, de aceea am incercat, pentru a cauta relaxarea si suspansul potrivit unei dupa-amieze linistite de week-end, sa vad o ultima aparitie pe marile ecrane, Iron Man. Si, desi nu ma asteptam la prea multe, cunoscand cat de cat povestea, am fost placut surprins de un film captivant. Normal, are si defectele lui, printre care numar aici doar doua: in primul rand, este destul de asemanator cu alte serii, cum ar fi Robocop sau Superman, iar in al doilea rand, finalul este deschis, lasand loc unei alte parti (si, din ce am citit, se pare ca peste doi ani se va lansa Iron Man 2).

Cine este Iron Man? Un tanar genial, Tony Stark (interpretat de Robert Downey Jr.) este patronul firmei Stark Industries, principalul furnizor de armament pentru armata americana, care il foloseste pe tot cuprinsul globului, iar armele cele mai sofisticate sunt construite chiar de Tony. Totul se schimba insa, cand acesta este prins intr-o ambuscada in Afganistan, ranit si luat ostatic de catre o grupare terorista. Acestia ii cer, in schimbul eliberarii sale, sa construiasca o racheta de ultima generatie.

Tony insa are alta idee. Cu piesele date de teroristi, isi gandeste un plan de evadare si anume, constructia unui costum de otel, care sa il acopere si sa ii permita sa treaca de armele lor si sa zboare deasupra muntilor din acea zona. Plan care ii reuseste, dar care ii schimba si parerile asupra industriei armamentului si a propriei firme.

Acest costum ii umple de invidie pe teroristi, care se grabesc sa culeaga urmele lasate de costum prin desert si sa construiasca altul similar, dar si pe Obadiah Shane (Jeff Bridges), asociatul sau, care doreste ca prin aceasta ultima inventie sa preia fraiele firmei. In acel moment, Tony il reactiveaza pe Iron Man.

Cu efecte speciale deosebite, avand darul sa nu para totusi imposibile, filmul este unul de spectacol, nu isi propune decat relaxarea spectatorului si reuseste. Are destul de mult umor, Robert Downey Jr se descurca binisor, iar prezenta lui Gwyneth Palttrow aduce o aura de frumusete si romantism binevenita.

Nota 7.5/10
Jovi

Cel mai bun portar din lume

The Bridges of Madison County

Podurile din Madison County (1995)

The Bridges of Madison County

Regia

Clint Eastwood

In rolurile principale Meryl Streep, Clint Eastwood, Annie Corley

Dupa cum am mai spus anterior pe blogul meu, judec filmele dupa propriile criterii. Nu ma pricep prea mult la tehnica regizorala, la calitatea imaginii sau a scenariului, poate nici macar a interpretarii tehnice a rolurilor. Toate "recenziile" mele sunt personale si ating doar anumite calitati sau defecte ale filmelor: anume subiectele placute sufletului meu, modalitatea de a te relaxa la urmarirea filmului, trairile mele de moment, actorii favoriti, aspectele care imi dau de gandit si pot da si celor apropiati, incursiunile psihologice.

Din toate aceste puncte de vedere, pot spune ca filmul "Podurile din Madison County" este unul dintre cele mai frumoase pe care le-am vazut eu vreodata. Atinge o tema foarte sensibila si anume aceea a dragostei aparute intr-un moment cand casatoria devine monotonie si modalitatea cea mai rationala de rezolvare a situatiei. Povestea in sine este trista in sine insa, ratiunea lasand loc nefericirii.

Un fotograf (Robert Kincaid-Clint Eastwood) trimis de prestigioasa revista "National Geographic" ajunge in districtul Madison pentru a face poze faimoaselor poduri acoperite. Din intamplare, ajunge la ferma Francescai (Meryl Streep), o frumoasa femeie italianca si casatorita in Iowa, singura acasa pentru cateva zile, care duce o viata neconforma cu aspiratiile ei si complet plictisitoare (retin aici mesele de familie, in care ea sta doar si serveste in linistea poruncitoare a sotului si a copiilor).

Si devin prieteni si apoi rapid intr-o dragoste. Timpul nu este in favoarea lor, sotul ei se va intoarce in patru zile, dar aceste clipe ii vor schimba toata viata. Deciziile ei sunt umbrite de timpul scurt si de ratiunea preponderenta. Sa plece cu el? Vor suferi toti cei din jurul ei, iar dragostea lor nu va avea niciodata intensitatea zilelor de la ferma. Sa ramana acasa? Va plange si se va gandi toata viata cum a pierdut o dragoste asa de mare, singura cu adevarat intensa din viata ei. Iar toata aceasta zbatere a ei este privita din perspectiva copiilor (ajunsi maturi) care ii citesc jurnalul lasat lor prin testament.

Un film superb, despre triumful dragostei asupra timpului si victoria (totusi temporara) a ratiunii asupra sentimentelor. O interpretare magistrala a lui Meryl Streep si un mesaj al personajului ei: "Faceti tot ce trebuie pentru a fi fericiti în aceastã viata! Exista atat de multa frumusete!"

Nota 10/10
Jovi

My Blueberry Nights

Iubire cu gust de afine (2007)

My Blueberry Nights

Regia

Wong Kar-Wai

In rolurile principale Jude Law, Norah Jones

Un film romantic despre prietenie si dragoste. O intalnire banala intre un patron de cafenea si o clienta, careia tocmai ii fusese franta inima, se transforma intr-o prietenie trainica. Timp de mai multe seri, aceasta se intoarce la sfarsitul programului la local pentru a degusta placinta cu afine si a-si deschide sufletul.

Elisabeth (Norah Jones-frumoasa si simpla) ii povesteste lui Jeremy (Jude Law) cum a fost parasita de iubitul ei, ce isi doreste in viata, insa lipsesc amanuntele. Intr-o seara, nu mai revine la cafenea si Jeremy nu stie unde a plecat si daca intre ei exista vreun sentiment. Ea fugise insa de New York, cautandu-si de munca in Memphis si Vegas, pentru a-si vindeca sufletul ranit fara sa stie ca iubirea adevarata se afla in noul prieten. Ii scrie tot timpul ilustrate, fara a-i dezvalui insa unde se afla.

El nu ii poate raspunde, dar incepe sa o caute-telefoane in zadar pe la toate localurile, ilustrate trimise, in speranta ca intr-o zi, una va ajunge in mainile ei. Intre timp, ea cauta relatiile de prietenie cu cei din jur si asista la problemele puse de viata persoanelor apropiate. El nu reuseste sa o gaseasca, dar, dupa calatoria sa initiatica, ea se intoarce in cafeneaua lui pentru a trai "iubirea cu gust de afine".

Un film cu un mesaj frumos-iubire izbucnita din prietenie, dar intelegerea acestui lucru este realizata alegand calea cea mai lunga: intalnind iubirea intr-un prieten apropiat, ea s-a temut sa continuie, ii era frica de mai mult. De aceea, a ales varianta fugii, a calatoriei pentru a-si regasi simturile si sentimentele, pentru a fi sigura de ceea ce isi doreste. Si a descoperit ca iubirea poate izvori si dintr-o intamplare simpla, transformata in relatie de prietenie.

Nota 7.5/10
Jovi

Povestiri foarte scurte

"Povestiri foarte scurte. Intamplari interesante din viata lui Vasile B. Caiet cu subiecte", de Tudor Octavian

Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2004

Imi plac mult micile povestiri inspirate din cotidianul romanesc ale lui Tudor Octavian, cunoscut mie din rubricile zilnice tinute in "Jurnalul National" si mai putin din televiziune, unde nu mi se pare a fi o persoana prea charismatica. De altfel, dupa parerea mea se exprima mult mai bine in scris.

Cartea de fata are trei mari parti, dupa cum o sugereaza si titlul: prima parte este o culegere de "povestiri foarte scurte" (maxim doua pagini), pline de umor si ironie, care dezvaluie snobismul perioadei postrevolutionare, "hazul de necaz" tipic romanesc. Multe pasaje interesante, multe povestiri pline de talc, toate pur reale. Iata un fragment din povestirea "Tramvaiul 12, tramvaiul 15": "E simplu sa constati ca un om e prost. Problema e de ce nu-i destept? De ce urmeaza toata viata un drum lung si chinuitor cand exista altele scurte si odihnitoare? Nu cumva si mersul cu tramvaiul e o chestiune de destin? Nu cumva chiar si pe o linie, care are un inceput si un capat, poti rataci fara directie sau colinda aiurea? Fapt care inseamna ca nu oamenii sunt prosti, daca se incurca ani de zile cu 15, desi cu 12 ar ajunge foarte repede unde trebuie, inseamna ca asa le e dat lor, sa ocoleasca mult, inainte de a ajunge undeva. Iar unii sa ocoleasca toata viata si sa nu ajunga nicaieri".

Problema "problemelor Bucurestiului" este dezbatuta pe larg, din mai multe puncte de vedere: de la cel al constructiilor, al cainilor maidanezi la cel al multinationalelor si al snobismului noilor imbogatiti peste noapte. In povestirea "Despre ce-si vorbesc cainii noaptea", autorul este deranjat la inceput de existenta acestora si de faptul ca nu il lasa sa doarma, pentru ca, in cele din urma, sa ajunga sa ii inteleaga: "Daca n-ai somn si nu simti ca turbezi, din cauza dezmatului care se incinge in plin centrul orasului, a vastei constelatii de congrese nocturne primind ecouri fratesti din toate directiile, reusesti sa deslusesti cate ceva din cele ce-si spun cainii. Cam tot ce-ti vine si tie sa spui din cand in cand, insa n-ai curaj ori nu ai ocazia. Cand nu mai vrei sa stii de stapani si sa-ti tii gura, cand iti vine sa tipi de neputinta, cand iti dai seama ca meriti mai mult decat ce-ti e dat sa ai. Si, ce-i mai important, cand simti ca nu te mai intelegi cu nimeni (...)

Trece o jumatate de cea si somnul nu mai vine. E tarziu de tot si haita e tot mai galagioasa. Noaptea si multimea dezlantuita de maidanezi au pus stapanire pe oras. Daca deschizi insa fereastra si iti limpezesti nitel gandurile, ura pe cainii aia, care nu te lasa sa te odihnesti, ca sa fii bun dimineata pentru slujba, pare sa se fi dus. E inlocuita cu o ura mai mare, confuza. Poate de ura pe viata pe care o duci. Ce-s de vina cainii ca nu dorm o data cu noi?"

A doua parte a cartii, intitulata "Intamplari interesante din viata lui Vasile B.", este o satira asupra prostiei si a diferitelor ei forme si cuprinde, de asemenea, mici povestiri din viata personajului pitoresc Vasile B. ("Lumea e plina azi de oameni ca Vasile B, adica de persoane carora li se intampla tot felul de chestii si nimeni nu le explica nici ce inseamna, nici daca-s importante. De aceea, e posibil ca barbatii Vasile B. sa traiasca foarte interesant si sa nu-si dea seama, sa fie speriati si sa nu realizeze dimensiunile necazului care a dat peste dansii. Si chiar sa fie fericiti, fara sa inteleaga de la ce li se trage").

In sfarst, cea de-a treia parte, intitulata "Caiet cu subiecte" este, aflam dintr-una din povestiri, alcatuita din mici istorioare (intre un rand si o pagina), copiata din caietul cu idei al autorului. Dupa cum ne dezvaluie, caietul cu idei il poarte tot timpul cu el. In fiecare moment in care o intamplare cotidiana sau o idee din gandurile sale i se par bune pentru o povestire ulterioara, se opreste si isi noteaza in caiet. Iar o parte din acestea fac parte din aceasta carte. Ma opresc doar la una: "Un snobism romanesc de perioada, in care trufia si mitocania merg mana-n mana: asa-numitii amatori de frumos, care intra in expozitii, in librarii si in sali de concert, cu bodyguarzii dupa ei".

O carte foarte placuta, relaxanta si amuzanta.

Earthlings

EARTHLINGS este un documentar de lung metraj despre dependenta absoluta a umanitatii fata de animale ( pentru companie, mancare, imbracaminte, si cercetare stiintifica) dar ilustreaza in acelasi timp totala nostra lipsa de respect pentru asa zisii “furnizori ne-umani”.

Refrene din Bucuresti...

Un concert extraordinar al lui Tudor Gheorghe cu melodii din perioada interbelica...si cu multe ziceri cu talc...

Dan in Real Life

Dan in Real Life (2007)

Dan in Real Life

Regia

Peter Hedges

In rolurile principale Steve Carell

Timpul scurt, munca multa si Campionatul European de Fotbal sunt factori determinanti pentru care vizionez putine filme in ultima perioada. Iar pentru relaxare, am urmarit (pe parcursul ultimilor zile) printre picaturi o comedie romantica relaxanta, care m-a binedispus.

Steve Carell il interpreteaza pe Dan, un barbat care pare ca si-a pierdut placerea vietii dupa moartea sotiei sale. De atunci, au trecut cativa ani si incearca doar sa fie cat mai apropiat, desi nu prea reuseste, cu cele trei fete ale sale. Totul se schimba insa intr-un week-end petrecut impreuna cu parintii si fratii lui. La biblioteca din acel orasel, intalneste o femeie care ii impartaseste complet parerile si aspiratiile si petrece cateva ore de vis.

Surpriza cea mare insa o are acasa, unde descopera ca Marie (Juliette Binoche) este, de fapt, noua prietena a fratelui sau mai tanar, Mitch. In acest moment, convingerile sale sunt spulberate si este pus in fata unei alternative: sa isi continue flirtul cu aceasta, convins fiind ca s-a indragostit de ea sau sa renunte in favoarea fratelui sau?

Un film destul de simplu, relaxant, insa poate si asta il face atat de sensibil si plin de iubire si de dorinta fiecarui de a avea dreptul la a doua sansa in viata. Doua persoane care incearca sa nu iubeasca, sa domine ratiunea, dar care nu reusesc pentru ca scanteia dintre ei se transforma in valvataie si in iubire.

Nota 7.5/10
Jovi

Mircea Badea...

Goya's Ghosts

Fantomele lui Goya (2006)

Goya's Ghosts

Regia

Milos Forman

In rolurile principale Natalie Portman, Javier Bardem, Stellan Skarsgard

Incercand sa vad toate filmele in care joaca unul dintre actorii mei favoriti, Javier Bardem, am dat peste acest film, in care m-a uimit din nou transformarile pe care le poate realiza acesta in feluritele sale interpretari, atat personaje pozitive, cat si negative, atat personaje puternice (cum este cel din Mar Adentro), cat si unele slabe ca personalitate, luptandu-se doar sa supravietuiasca in mijlocului tumultului cotidian (ca in acest film).

Filmul prezinta o perioada plina de contradictii din istoria omenirii si anume ultimii ani ai Inchizitiei spaniole, anii revolutiei franceze si perioada domniei lui Napoleon si repercursiunele acesteia asupra regalitatii din Spania. Totul se concentreaza insa pe privirea marelui pictor Francisco Goya si a persoanelor ce graviteaza in acei ani in jurul lui.

Astfel, acesta, pentru a salva una dintre modelele sale, Ines (Natalie Portman), acuzata pe nedrept de practicarea ritualurilor iudaice, incearca sa faca tot ce poate pentru eliberarea ei, inclusiv contactarea unui membru important al Inchizitiei, Fratele Lorenzo (Javier Bardem). Lorenzo este chiar cel care reintrodusese tortura in acea perioada si credea cu tarie in confesiunile date prin constrangere. Iar cand el insusi este supus acesteia, nu mai poate tagadui schimbarea in care este adusa viata sa.

Pasajele istorice care abunda, schimbarile din viata personajelor, interpretarea foarte buna (mai ales a favoritului meu, Javier Bardem, precum si Natalie Portman, capabila de multiple transformari in rolul lui Ines, dar jucand si rolul fiicei acesteia), precum si marea maiestrie a regizorului Milos Forman fac din acest film unul de referinta, care pe mine m-a incantat.

Nota 9/10
Jovi