Sleepwalking (Ferris Wheel)
Regia
In rolurile principale Charlize Theron, AnnaSophia Robb, Nick Stahl
Nu stiu daca va fi in competitia pentru Oscar 2009, insa e printre cele mai bune filme ale anului 2008 pe care le-am vizionat pana acum. In primul rand, pentru ca este o poveste de viata, care ilusteaza exceptional personalitati obisnuite, aflate in lupta pentru supravietuire intr-o lume prea dura, dar nu cu brutalitati inutile, ci cu realitatea vietii de zi cu zi si cu complicatiile ei.
Marturisesc (din nou) ca am vazut acest film (initial) pentru Charlize Theron. Simplul ei nume pe generic, fara a citi nimic despre subiect, nici despre rolul ei, m-a determinat sa ma indrept spre cautarea noi pelicule si apoi spre vizionare. Chiar daca rolul ei este trecator, desi cu mare influenta in dezvoltarea celorlalte doua personaje, reuseste, in cele cateva momente, sa imi reconfirme ideea ca este o viitoare mare actrita, daca va reusi sa isi mentina curba ascendenta si alegerea buna a scenariilor, culminata cu Oscarul pentru "Monster" (film pe care trebuie neaparat sa il revad).
Ma gandesc cum sa povestesc un film, al carui fiecare mic detaliu conteaza in final si contureaza personalitatile, mai ales al lui James Reedy (Nick Stahl), de altfel personajul principal si cel mai bine reliefat atat de regizor, cat si de interpretarea actoriceasca. O persoana simpla, cu un job steril, cu o locuinta insalubra, inchiriata, dar personalizata si tipic americana, usor retardat (pare asa in multe momente, dar de fapt este doar o personalitate claustrata, temandu-se de tatal sau pe care l-a lasat cu multi ani in urma la ferma sa, cu un singur prieten, si acela aparent).
In clipa cand sora sa, Joleen (Charlize Theron), fuge de langa prietenul ei, urmarit de Politie, impreuna cu fiica adolescenta, Tara, viata lui se complica imediat: trebuie sa isi controleze emotiile, sa fie apropiat de cele doua persoane de sex feminin (dar asa de stngace este in dorinta lui!), sa tina locul unui tata si unei mame (cand Joleen decide sa plece de langa ei). O existenta total diferita de ceea ce traia.
Iar in clipa cand isi da seama ca nu mai face fata, prins in mrejele birocratiei americane, pleaca, impreuna cu Tara, fara sa isi dea seama, in propria calatorie initiatica. Spre locurile natale, spre tatal lasat in urma singur la ferma, evadand atunci impreuna cu sora sa de tiraniile acestuia. O face ca ultim refugiu, dar nu regaseste acolo decat aceleasi temeri. Nu reuseste sa le infrunte nici de data aceasta, desi Tara ii da aceasta aparenta, iubind-o ca pe propriul copil. Si, prin uciderea tatalui sau, scapa definitiv de temeri: “Iti multumesc, Tara, pentru ca eram un somnambul care nu reusea sa se mai trezeasca dintr-un cosmar, iar tu m-ai readus la viata”.
O drama care poate supravietui acestui an plin de filme slabe, asa-numitele block-bustere (poate ma insel, insa nu am vazut inca un film foarte bun al acestui an), un film despre o familie normala, insa plina de personalitati cu multiple probleme emotionale. Mie mi-a placut. Fara inflorituri, fara actiune inutila, doar sentimente si trairi.
Nota 9.5/10
Jovi
Nu stiu daca va fi in competitia pentru Oscar 2009, insa e printre cele mai bune filme ale anului 2008 pe care le-am vizionat pana acum. In primul rand, pentru ca este o poveste de viata, care ilusteaza exceptional personalitati obisnuite, aflate in lupta pentru supravietuire intr-o lume prea dura, dar nu cu brutalitati inutile, ci cu realitatea vietii de zi cu zi si cu complicatiile ei.
Marturisesc (din nou) ca am vazut acest film (initial) pentru Charlize Theron. Simplul ei nume pe generic, fara a citi nimic despre subiect, nici despre rolul ei, m-a determinat sa ma indrept spre cautarea noi pelicule si apoi spre vizionare. Chiar daca rolul ei este trecator, desi cu mare influenta in dezvoltarea celorlalte doua personaje, reuseste, in cele cateva momente, sa imi reconfirme ideea ca este o viitoare mare actrita, daca va reusi sa isi mentina curba ascendenta si alegerea buna a scenariilor, culminata cu Oscarul pentru "Monster" (film pe care trebuie neaparat sa il revad).
Ma gandesc cum sa povestesc un film, al carui fiecare mic detaliu conteaza in final si contureaza personalitatile, mai ales al lui James Reedy (Nick Stahl), de altfel personajul principal si cel mai bine reliefat atat de regizor, cat si de interpretarea actoriceasca. O persoana simpla, cu un job steril, cu o locuinta insalubra, inchiriata, dar personalizata si tipic americana, usor retardat (pare asa in multe momente, dar de fapt este doar o personalitate claustrata, temandu-se de tatal sau pe care l-a lasat cu multi ani in urma la ferma sa, cu un singur prieten, si acela aparent).
In clipa cand sora sa, Joleen (Charlize Theron), fuge de langa prietenul ei, urmarit de Politie, impreuna cu fiica adolescenta, Tara, viata lui se complica imediat: trebuie sa isi controleze emotiile, sa fie apropiat de cele doua persoane de sex feminin (dar asa de stngace este in dorinta lui!), sa tina locul unui tata si unei mame (cand Joleen decide sa plece de langa ei). O existenta total diferita de ceea ce traia.
Iar in clipa cand isi da seama ca nu mai face fata, prins in mrejele birocratiei americane, pleaca, impreuna cu Tara, fara sa isi dea seama, in propria calatorie initiatica. Spre locurile natale, spre tatal lasat in urma singur la ferma, evadand atunci impreuna cu sora sa de tiraniile acestuia. O face ca ultim refugiu, dar nu regaseste acolo decat aceleasi temeri. Nu reuseste sa le infrunte nici de data aceasta, desi Tara ii da aceasta aparenta, iubind-o ca pe propriul copil. Si, prin uciderea tatalui sau, scapa definitiv de temeri: “Iti multumesc, Tara, pentru ca eram un somnambul care nu reusea sa se mai trezeasca dintr-un cosmar, iar tu m-ai readus la viata”.
O drama care poate supravietui acestui an plin de filme slabe, asa-numitele block-bustere (poate ma insel, insa nu am vazut inca un film foarte bun al acestui an), un film despre o familie normala, insa plina de personalitati cu multiple probleme emotionale. Mie mi-a placut. Fara inflorituri, fara actiune inutila, doar sentimente si trairi.
Nota 9.5/10
Jovi
