Michael Clayton

Michael Clayton (2007)

Michael Clayton

Regia

Tony Gilroy

In rolurile principale George Clooney, Tilda Swinton

Modelul unui film care nu inteleg de ce ii impresioneaza pe criticii americani si a fost nominalizat la atatea categorii la Oscarurile de anul acesta. Un film la care ma asteptam la lucruri interesante, si am dat peste un scenariu incalcit, un avocat care nu pledeaza, un George Clooney obisnuit, si nu cum scrie pe afisul filmului, "cel mai bun film din cariera lui".

Am stat si m-am gandit dupa vizionarea filmului, daca George Clooney a avut pana acum vreun rol in care sa ma impresioneze si nu am gasit nici un film in minte. Chiar nominalizat la cel mai bun actor, este departe de o interpretare remarcabila. Pare imobil si incatusat, indiferent de emotiile pe care ar trebui sa le aiba personajul, el nu isi misca nici un muschi de pe fata.

Jucand rolul unui avocat din cadrul uneia dintre cele mai mari cabinete de avocatura din New York, misiunea lui nu este sa pledeze in instante, ci de a rezolva treburile murdare ale firmei si ale clientilor lor: mituirea judecatorilor, stergerea urmelor infractiunilor, rezolvarea dosarelor pline de "pete".

In clipa cand unul dintre avocatii din firma, Arthur Edens, dezvaluie dosarul unei companii agrochimice, care imbolnavea cu produsele sale toxice populatia, si este ucis pentru acest dosar la ordinele chiar a firmei de avocatura, Clayton va trebui sa aleaga intre musamalizarea cazului, in schimbul unor bani de care avea mare nevoie sau aducerea informatiilor la cunostinta politiei si a publicului, riscandu-si astfel viata.

Din pacate, povestea filmului este parca scoasa cu clestele de spectator. Dupa prima jumatate de ora, perioada in care un film bun "trebuie sa te prinda", nu se intelege nimic, fara nici o bruma de suspans, din thriller-ul asteptat a ramas doar speranta, iar publicul ramane dezamagit.

Poate doar mesajul final al filmului merita vizionarea, desi interpretarea (cu exceptia lui Tom Wilkinson) si scenariul lasa de dorit. Dreptatea poate fi realizata de oricine, indiferent daca mijloacele ii permit sau nu, important e sa si-o doreasca. Atunci cand este facuta de un avocat, parca e si mai impresionant.

Film nominalizat la Oscar pentru urmatoarele categorii: cel mai bun film, cel mai bun actor in rol principal (George Clooney), cel mai bun regizor (Tony Gilroy), cel mai bun actor intr-un rol secundar (Tom Wilkinson), cea mai buna actrita intr-un rol secundar (Tilda Swinton), cea mai buna coloana sonora, cel mai bun scenariu original.

Nota 6.5/10.
Jovi

Zdop si Zdup-Buna dimineata

There Will Be Blood

Scandalul petrolului (2007)

There Will Be Blood

Regia

Paul Thomas Anderson

In rolurile principale Daniel Day-Lewis, Paul Dano

Nu stiu cum sa incadrez acest film. O poveste petrecuta la inceputul secolului XX, cand atractia descoperirii petrolului in subsolul Americii si imbogatirea de pe urma "aurului negru" era foarte mare. Un film care dezvaluie Statele Unite in una dintre cele mai interesante perioade din istoria lor, cea a inceputului dezvoltarii industriale.

O poveste despre un petrolist care face totul pentru inavutire, pentru a-i asigura copilului sau un viata buna. Si asta, calcand in picioare preceptele religioase din comunitatea unde avea sondele si prin asigurarea unui conflict continuu cu preotul local.

Astfel, Daniel Plainview, jucat exemplar de Daniel Day-Lewis, este un petrolist innascut. Nu conduce o companie mare, dar sarcina si talentul sunt a descoperi din nimic rezerve importante de petrol si, dupa o exploatare scurte, sa le vanda pentru profit unor mari firme.

El da lovitura vietii, dupa ce afla de la un membru al familiei Sunday ca pe pamantul fermei lor se afla o rezerva de petrol imensa. Cumpara rapid aceasta ferma, precum si aproape toate fermele din jur si incepe cu un succes nebun exploatarea lor.

Intrucat insa nu binecuvanteaza puturile de petrol sau nu isi indeamna oamenii sa mearga la slujbe, intra in conflict cu preotul Bisericii celei de-a Treia Revelatii, Eli Sunday. De alfel, el pune la indoiala insasi existenta unei religii sau a unui Dumnezeu, bazandu-se doar pe propriile convingeri. Acest conflict si lacomia in crestere pentru inavutire la lui Daniel sunt cheia filmului.

Un om pus in miscare doar de ura si lacomie, care il fac sa isi neglijeze copilul in favoarea petrolului, baiat care de astfel surzeste dupa o eruptie a unei sonde. Este impins spre sfarsitul vietii chiar spre renegarea fiului, spunandu-i ca a fost folosit doar ca un instrument pentru cumpararea pamanturilor.

Pentru acest film si pentru o performanta foarte buna, Daniel Day-Lewis a castigat Globul de Aur 2008 pentru cel mai bun actor in rol principal intr-o drama. Merită si Oscarul.

De asemenea, filmul a atras opt nominalizari la Oscarul din 2008, respectiv: cel mai bun film, cel mai bun actor intr-un rol principal (Daniel Day-Lewis), cel mai bun regizor (Paul Thomas Anderson), cea mai buna imagine, cea mai buna regie artistica, cel mai bun scenariu adaptat, montaj si mixaj sunet.

Nota 9.5/10.
Jovi

Blood and Chocolate

Pasiune si destin (2005)

Blood and Chocolate

Regia

Katja von Garnier

In rolurile principale Olivier Martinez, Hugh Dancy, Agnes Bruckner

O drama romantica, al carei subiect se petrece in Bucuresti. O capitala care se lasa vazuta in multe dintre splendorile ei. Filmat mai ales in centrul si in zona istorica a Bucurestiului, acest film dezvaluie lumii si o parte din locurile ideale de vizitat din capitala Romaniei, in culori foarte bune, dar si zona penumbrelor, a cluburilor de noapte, a ungherelor ascunse.

Vivian este urmasa varcolacilor, o femeie-lup, care se simte in siguranta, alaturi de cei de o seama cu ea, in Romania, locul din lume unde acestia nu sunt vanati si unde traiesc de 5000 de ani. Aidan este un pictor interesat de istoria Bucurestiului, de bisericile lui si care este atras tocmai de ceea ce reprezinta Vivian, varcolacii, fiintele care se pot transformadin om in lup.

Intr-o noapte, intr-o biserica, cei doi se intalnesc. Nestiind secretul ei, el se indragosteste de ea si incep sa se intalneasca pe ascuns. Insa pentru familie si cei de o seama cu ea, acesta e un lucru interzisa, astfel incat el trebuie sa reziste vanatorii oamenilor-lup.

M-a atras mult prezentarea Bucurestiului, in culori vii, macar pentru aceasta, filmul merita un plus. Transformarea oamenilor in lupi si actiunea in sine nu prezinta efecte speciale deosebite, semn ca totul s-a facut pe un buget redus. De altfel, nu actiunea da dinamism filmului, ci povestea romantica si trairile personajului principal, care este pus in fata unei mari probleme: iubirea ei poate schimba regulile in cadrul speciei.

In film joaca si cativa actori romani, nu i-am recunoscut decat pe Mihai Calin (aparut brusc, dar foarte scurt, la inceputul filmulul) si Sandu Gruia.

Recomandati acest film prietenilor straini. Macar pentru frumusetea cu care este infatisat Bucurestiul.

Nota 7.5/10
Jovi

Sione's Wedding

Sione's Wedding (2007)

Sione's Wedding

Regia

Chris Graham

In rolurile principale Fleur Saville, Oscar Kightley, Shimpal Lelisi

O comedie romantica a carei actiune se petrece in Noua Zeelanda (de altfel productie a acestei tari), despre patru prieteni pe cale sa implineasca 30 ani, dar ale caror obiceiuri si atitudini despre viata nu le depasesc pe ale unor adolescenti. Acestia strica orice petrecere, orice aniversare, orice nunta. Sunt o rusine pentru comunitatea in care traiesc.

De aceea, pentru urmatorul eveniment, nunta lui Sione (fratele unuia dintre cei patru) li se da un ultimatum: ori isi vor gasi fiecare o iubita cu care sa vina la petrecere, care sa ii struneasca, ori li se interzice accesul la aceasta. Cum petrecerile sunt viata lor, se intalnesc in fiecare zi pe terenul de baschet sau la un bar cu 50 de beri in fata, ca sa puna tara la cale si sa isi gaseasca prietene.

Daca vor reusi sau nu, veti afla daca aveti rabdare sa il urmariti. Eu unul l-am vazut in cateva zile. Un prim film vazut de mine care este realizat in Noua Zeelanda si care nu recomanda productiile din aceasta tara.

Un film plicitisitor, personaje deloc originale, cu doar cateva hohote de ras, putine pentru ceea ce se doreste-o comedie.

Nota 5/10
Jovi

Ştefan Bănică şi Gică Petrescu 1982

St. Banica sr si Jean Constantin

Stela Popescu-Stefan Banica-Dactilografa

Digital Reaper (Dot.Kill)

Asasin digital (2005)

Digital Reaper (Dot.Kill)

Regia

John Irvin

In rolurile principale Armand Assante, Sonny Marinelli

Un film care ilustreaza foarte bine efectele malefice pe care le poate aduce cateodata "era tehnologiei" asupra oamenilor, daca informatiile ajung in mana unui criminal. Acesta, avand un alibi perfect construit, isi gaseste victimele in conducerea celor mai mari companii din America, ii omoara pe fiecare in stil diferit si isi transmite fiecare executie pe Internet in direct, cat si pe ecranele gigantice din centrul New-Yorkului.

Acest lucru fascineaza, dar in acelasi timp ingrozeste toti spectatorii involuntari. Armand Assante joaca rolul politistului Daines, care se afla pe urmele criminalului, fara a avea insa cunostinte informatice. Vrea insa sa reuseasca cu toata convingerea. Aceasta pentru ca se afla in ultima misiune a vietii lui. Nu din cauza pensionarii, ci din cauza unei boli de plamani care ii va fi fatala.

Superiorii ii dau ca ajutor un specialist al tehnologiei internetului, Adam, o persoana care are alt stil de ancheta, cu totul diferit de ceea ce stia Daines pana atunci. Ca urmare, apare un conflict evident intre ei, degenerand in final cand se constata ca Daines va fi urmatoarea victima a criminalului.

Assante joaca foarte bine rolul politistului aflat spre finalul carierei si este unul dintre cele mai reusite interpretari in care l-am vazut. Pentru el, cele mai importante lucruri sunt sotia, baiatul si meseria, si se va stradui sa nu le tradeze pana la moarte. Aceasta este cheia filmului, si nu urmarirea criminalului si identitatea lui, care este destul de previzibila si nu aduce suspans suficient.

Un film destul de bun, care devine insa plictisitor spre final, datorita lipsei suspansului, specific unui thriller politist.

Nota 6.5/10
Jovi

Horatiu Malaele-Am ajuns nebun cu nervii

Seven Brides for Seven Brothers

Sapte mirese pentru sapte frati (1954)

Seven Brides for Seven Brothers

Regia

Stanley Donen

In rolurile principale Howard Keel, Jane Powell, Jeff Richards

Imi aduc aminte de film de pe vremea cand cinematografele in Romania erau mereu pline, inainte de 1989, cand stateau spectatorii in picioare doar pentru a urmari un film bun. Si anumite fragmente din "Sapte mirese pentru sapte frati" mi-au urmarit existenta pana cand m-am decis sa il revad.

Aveam cam 10 ani cand l-am vazut prima data si pana ieri trei scene imi ramasesera in memorie: scena dansului de la petrecere hambarului, cea a rapirii viitoarelor mirese si cea a declansarii avalansei. Mi se intampla rar ca anumite pasaje din filmele vizionate acum mai bine de 15 ani sa ma urmareasca.

In general, ma feresc de filmele clasice, defect personal, desi stiu ca multe dintre acestea merita revederea si locul in cinematografia mondiala. Incercarea mea de a ma opri asupra filmelor ultimilor ani ma face sa pierd aspecte esentiale ale istoriei filmului. Iata ca revederea lui mi-a facut o mai mare placere si m-a impresionat.

O comedie spumoasa, o coregrafie de invidiat, actori dansatori aproape de perfectiune. Povestea unei familii izolate in munti, filmul are ca figura centrala pe Adam Pontipee, cel mai mare dintre sapte frati, care pleaca in oraselul cel mai apropiat de ei pentru a-si gasi mai putin o sotie, cat o femeie priceputa la toate, care sa tina o gospodarie, sa calce, sa spele, sa gateasca pentru toti.

Ea incearca atunci sa schimbe totul la ferma si reuseste sa ii transforme pe ceilalti sase Pontapee in adevarati cavaleri si burlaci cautati, astfel incat acestia, la petrecerea de la hambar, reusesc prin dans si curtoazie sa le farmece pe alte fete tinere. Scena de aici este memorabila prin dansul fara pereche, dinamism si confruntare coregrafica dintre frati si ceilalti pretendenti la mana fetelor.

In final, ei copiaza celebra scena a Rapirii Sabinelor de catre romani si le fura pe fete de langa familii in pragul iernii, sperand astfel ca pana in primavara sa le cucereasca inimile, lucru care se si intampla.

Inca un film care trebuie recomandat actualei generatii tinere, lipsita in majoritate de filme simple, dar valoroase.

Nota 9/10.
Jovi

American Gangster

Gangster american (2007)

American Gangster

Regia

Ridley Scott

In rolurile principale Russell Crowe, Denzel Washington

Nominalizat la Globul de Aur la cea mai bun film-drama, Denzel Washington pentru cel bun actor dramatic, Ridley Scott pentru cel mai bun regizor, dar in final nici un premiu castigat la aceste categorii. La Oscarul 2008, filmul nu are decat o nominalizare importanta, respectiv a lui Ruby Dee, pentru cea mai bun actrita in rol secundar.


Un film inspirat din fapte reale, petrecute in America anilor 60-70, in lumea subterana a drogurilor provenite si obtinute cu mituirea armatei americane din razboul din Vietnam. Frank Lucas, interpretat de Denzel Washington, este fostul sofer al mentorului sau si ajuns cel mai mare traficant de droguri ieftine, dar pure, din New York. Pe urmele lui se afla detectivul-procuror Richie Roberts, un politist care inlatura in fiecare aspect al vietii lui profesionale orice urma de coruptie, si aceasta cu neglijarea vietii lui personale.


Un film tulburator despre lumea narcomanilor, cu precadere a celor americani din timpul razboiului din Vietnam. Astfel, soldatii se intorceau acasa in doua moduri: ori adusi in sicrie de lemn, cu insemnele steagului american, sicrie care ascundeau insa kilograme de cocaina pura, ori raniti si dependenti de droguri. De aceste lucruri si de coruptia politiei de la Antidrog, profita Frank Lucas pentru a deveni unul dintre cei mai bogati oameni din New York.


Pana la urma, desi pe planuri diferite ale onoarei si dorintei de putere, infractorul Lucas si omul legii Roberts isi vor uni interesele pentru eradicarea coruptiei din sanul politiei americane, scandal care a socat opinia publica a acelor ani, trei sferturi din Brigada Antidrog fiind arestata.


Un film care arata ca si cea mai mare "democratie" din lume poate suferi din interior, poate avea defecte, dar cea mai mare realizare e ca le poate depasi fara acoperirea urmelor.


Iata ce spunea Denzel despre acest rol si intalnirea lui cu adevaratul Lucas: "Nu am incercat sa-l imit, dar Frank are atat de mult farmec incat cred ca asta e cheia pentru personalitatea lui. L-am jucat pe Rubin "Hurricane" Carter, si de la el am aflat adevarul (sau niste variante) despre viata sa. Cu Frank a fost altfel. I-am spus:"Nu-mi spune nimic. Nu vreau sa verific… Astazi in NY heroina se vinde cu 50000-60000$ kilogramul la o puritate de 50-60%. Frank o vindea cu o puritate de100%, la 4200 $ kilogramul. Faceti socoteala, putea sa ajunga la aproape 1 milion pe zi. Oricum m-a interesat sa nu glorific traficantul de droguri."


Nota 8.5/10
Jovi

Louis Armstrong-Melodia favorita

Europe

Bee Movie

Bee Movie: povestea unei albine (2007)

Bee Movie

Regia

Steve Hickner, Simon J. Smith

In rolurile principale Renee Zellweger, Jerry Seinfeld

Nominalizat anul acesta la categoria "Cel mai bun film de animatie" la Globurile de Aur, nu se ridica in nici un caz la inaltimea lui "Ratatouille".

Dupa absolvirea facultatii (de trei zile in versiunea albinelor), sortit la o cariera searbada de muncitor in fabrica de produs miere, Barry Benson nu isi doreste altceva decat sa evadeze din lumea albinelor si sa cunoasca si ceea ce este in afara, respectiv lumea oamenilor. Pleaca si nu respecta singura lege importanta a albinelor: ii vorbeste unui om, respectiv unei florarese care il salvase de la moarte.

Va face totul atunci sa ramana langa ea (Vanessa-prin vocea lui Renée Zellweger) si apoi toata actiunea degenereaza in clipa cand el vede miere in borcanele unui supermarket si se deschide astfel un proces intre albine si firmele producatoare de miere.

Atu-urile acestui film sunt:
-vocea lui Seinfeld, care aduce farmec si o mai mare prezenta comica a albinutei care joaca rolul principal;
-mesajul ascuns al filmului si anume ca orice fiinta (nu numai oamenii) se poate bate pentru egalitate si nediscriminare, dar cu conditia sa isi masoare deciziile si consecintele lor. Barry va castiga astfel procesul cu oamenii, dar cu efecte probabile inimaginabile pentru omenire-distrugerea florei si a planetei.

In ceea ce priveste minusurile filmului, povestea mi s-a parut un pic trasa de par (din cauza ca este animatie probabil), iar impresia este ca filmul se deruleaza foarte repede.

Nota 7/10.
Jovi

Because I Said So

Asa vreau eu!(2007)

Because I Said So

Regia

Michael Lehmann

In rolurile principale

Mandy Moore, Diane Keaton, Gabriel Macht

O comedie romantica foarte agreabila, despre o fiica-Milly, interpretata foarte bine de Mandy Moore, pentru care mama ei-Daphne isi doreste cu disperare sa o vada casatorita, intrucat celelalte doua fiice sunt fiecare la casa ei. Este povestea clasica a parintelui grijuliu, care vrea sa ii ofere copilului tot ceea ce e mai bun, desi nu intotdeauna ceea ce acesta isi doreste.

Daphne fiind divortata si razbind singura cu cele trei fiice, incearca sa ii gaseasca lui Milly, prin intermediul Internetului, barbatul perfect, dar din punctul ei de vedere. Astfel, dupa incercari repetate, ii gaseste un arhitect singuratic si simpatic, care nu avea timp decat de cariera si prea putin pentru gasirea "jumatatii" si care parea cel mai bun. Numai ca la intalnirea dintre mama si posibilul viitor ginere apare si un tanar cantaret din formatia localului care, de asemenea, devine pretendent la Milly.

Aceasta trece din greseala in greseala, intalnindu-se pe ascuns cu amandoi, fara a se hotari care e mai bun si fara sa stie ca mama ei a fost in spatele povestii, iar in clipa cand afla, va trebui sa se hotarasca si sa aleaga pe cel mai bun, si anume pe acela care a fost ranit cel mai mult la dezvaluirea povestii.

Mi-a placut mult atat interpretarea lui Mandy Moore, integrandu-se perfect in rolul sau si in asemanarea cu mama ei din film, Diane Keaton (care e un pic isterica si exagereaza-oare deliberat?-lucrurile), dar si ca aspect fizic, fiind una dintre noi actrite de la Hollywood care promite. Sa speram ca rolurile ei vor capata profunzime si va fi in stare de aceasta.

Nota 8/10
Jovi

Georgia Rule

Bunica-i sefa (2007)

Georgia Rule

Regia

Garry Marshall

In rolurile principale Lindsay Lohan, Jane Fonda, Felicity Huffman

Un film fara substanta, intretinut doar de numele si de prestatia lui Jane Fonda. Un film incurcat, in asa fel incat nu mai stii ce se petrece, care este adevarul, sunt o multime de intorsaturi de situatii.

La final nu iti dai seama daca filmul a fost unul romantic, o drama sau o comedie.

Totul se petrece in jurul a trei femei din aceiasi familie, din generatii diferite: mama, fiica, bunica. Lilly-mama o trimite, pentru a o pedepsi, pe Rachel-fiica, o adolescenta de 17 ani, rebela, la casa din Idaho a mamei ei, Georgia (interpretata bine de Jane Fonda), care isi ghideaza viata dupa niste reguli stricte, pe care nu le incalca niciodata. Ea impune aceste reguli tuturor celor care ii viziteaza casa, astfel incat pentru Rachel va fi o adevarata provocare sa se supuna.

Abunda momentele confuze, se trece foarte repede de la minciuna la adevar si invers, incat nu se mai intelege nimic pana spre final. Un film cu un scenariu prost, dupa parerea mea, neinchegat, fara pic de legatura si profunzime.

Nota 4/10
Jovi

Ratatouille

Ratatouille (2007)

Ratatouille

Regia

Brad Bird

In rolurile principale Janeane Garofalo, Patton Oswalt

Nu toate filmele de animatie sunt doar pentru copii. Iata unul care are si un motto plin de invataminte: "Oricine poate sa gateasca" (eu unul sunt sigur ca nu pot gati, nu am talent si nici rabdare, dar se pare ca situatia se poate schimba oricand).

Remy este un soarece cu un dezvoltat simt olfactiv, al carui vis este sa fie bucatar, dar nu in lumea rozatoarelor, care ii devine insuportabila, ci in lumea oamenilor. El este gata sa faca orice sacrificiu pentru a-si indeplini acest vis si totul i se pare posibil cand ajunge in canalizarea unui restaurant foarte cunoscut in Paris.

El descopera, si noi trebuie sa descoperim la randul nostru din acest film, ca fiecare trebuie sa aiba curajul sa isi asume riscuri pentru a deveni ceea ce doreste in viata. Si astfel, trecand peste familie, ajutat de aceasta si de prieteni, reuseste sa isi indeplineste visul: devine un adevarat maestru bucatar si fondeaza un restaurant in Paris.

Si inca ceva, numele filmului vine de la o mancare taraneasca frantuzeasca, iata reteta:

Ingrediente
500 g vinete, 500 g dovlecei, 500 g ardei gras (rosu, verde, galben), 3 linguri ulei. Pentru sos: 3 linguri ulei, 4 cepe tocate, 1 kg rosii oparite si curatate de pielita, 4 catei de usturoi (zdrobiti), sare, piper, o foaie de dafin, nucsoara, patrunjel verde tocat.

Mod de preparare
Se taie vinetele si dovleceii (cu coaja) cuburi mai mari, iar ardeii - fasii. Se calesc toate - pe rand - intr-o tigaie, dupa care se pun intr-o cratita si se amesteca. Sosul: Se pune la-ncins uleiul si se rumeneste ceapa. Se adauga rosiile taiate, nucsoara, usturoiul, foaia de dafin, sarea si piperul. Se lasa sa dea intr-un clocot, apoi se introduc vinetele, dovleceii si ardeii, se presara deasupra patrunjelul tocat si se serveste imediat.

Pofta buna la un film agreabil, cu o animatie impecabila!

Nota 8/10
Jovi

Jungcheon/The Restless

Temerarul (2006)

Jungcheon/The Restless

Regia

Dong-oh Cho, Dong-oh Jo

In rolurile principale Jun-ho Heo, Woo-sung Jung

In ultimii ani, am avut o retinere in vizionarea filmelor din anumite tari. In privinta celor asiatice, in afara celor japoneze deja clasice, chiar o respingere. Imi amintesc de filmele chinezesti de la inceputul anilor '90, printre favoritele mele de atunci, pline de kung-fu si de arte martiale, nimic altceva. Un astfel de film m-ar dezamagi acum, nu l-as termina de vizionat, pentru mine nu ar fi deloc interesant. Nu am vazut nici un film al mult-laudatului Ang Lee, mai ales cunoscutul Crouching Tiger, Hidden Dragon (Tigru şi dragon).

De la aceste premize am plecat si cand mi s-a recomandat acest film, produs in Coreea, care totusi m-a impresionat placut. Desi contine si arte martiale, acestea nu sunt preponderente. Vazand filmul si placandu-mi mult interpretarea actorilor (mai ales a lui Woo-sung Jung), am indraznit sa imi spun ca intrece "Stapanul inelelor" si ca, in situatia in care regizorii vroiau sa faca o continuare sau erau la fel de mediatizati ca trilogia sus-amintita, probabil li se vedea valoarea.

Aceleasi lupte intre cei buni si demonii rai, acelasi scenariu la limita fantasticului. In anul in care ultima parte din "Stapanul inelelor" a luat Oscarul, am fost dezamagit. Nu pentru ca nu mi-a placut filmul, ci pentru ca nu merita, din punctul meu de vedere, celelalte filme fiind mai apropiate sufletului meu si mai impresionante ca si psihologie umana. Vizionarea lui Jungcheon m-a convins de aceasta, desi nu e produs in acelasi an.

Odata cu moartea fizica, pentru a ajunge la reincarcare, sufletul trebuie sa treaca prin mai multe probe. Aceasta este un principiu budist. Locul in care sufletele asteapta 49 zile inainte de reincarnare se afla undeva intre Rai si Pamant, loc numit Taramul de Mijloc.

Povestea este asadar una budista si se petrece chiar acolo, in Taramul de Mijloc. In acest loc, Yi Kwak, jucat exemplar, o intalneste pe So Hwa, o zeita, care are misiunea de a pastra Piatra Sacra si care seamana foarte mult cu iubita lui moarta. Yi Kwak isi ia misiunea sa o apere, desi ajunge inoportun din lumea viilor in lumea sufletelor, incercand in acest fel sa ii recastige dragostea. In final, ea trebuie sa aleaga intre dragoste sau singuratate in lumea vesnica.

Chiar daca nu sunt fan al "luptelor", acestea au fost bine filmate si cu efecte speciale deosebite. Nu au fost plictisitoare si cu final asteptat. O sa incerc dupa acest film sa mai vad si "Tigru si dragon" si sa nu mai fiu asa de indaratnic cu privire la filmele asiatice.

Recomand filmul celor care sunt interesati de reincarnare si de budism, dar si celor care vor sa vada un film de fictiune bun, combinat cu o poveste de dragoste.

Nota 8.5/10
Jovi

Paycheck

Cecul sau viata (2003)

Paycheck

Regia

John Woo

In rolurile principale Ben Affleck, Uma Thurman

Un film care a inceput nesigur, a continuat fascinant si care m-a dezamagit spre sfarsit.

Inspirat dintr-o noua povestire a lui Philip K. Dick, este povestea unui geniu in tehnologie-Michael Jennings (Ben Affleck) care lucreaza pentru diverse companii care il folosesc la proiecte speciale si secrete. Astfel, intra intr-o firma pentru 3 ani pentru a lucra la un fel de masina de citit viitorul, pentru un cec de cateva milioane de dolari, la sfarsitul perioadei urmand a i se sterge memoria. Dar in loc sa primeasca cecul asteptat, gaseste un plic cu obiecte adunate aparent fara noima si i se spune ca de fapt a fost de acord sa renunte la suma ce i se cuvenea. Acest plic este de fapt un puzzle si dezlegarea lui mi se pare cheia filmului si lucrul care m-a atras cel mai mult. De fapt, Jenning incearca sa distruga masina de citit viitorul folosind-o. Isi trimite singur acest plic, cu obiecte folositoare, tocmai pentru ca stie ce i se va intampla. Lucrurile din plic sunt cele care ii vor folosi (sau nu?) sa dezlege tainele celor trei ani de la firma, dar uitati.

Filmul este antrenant, in genul celor regizate de John Woo si in genul povestirilor lui K. Dick, prestatia actorilor insa nu e cea mai buna (vorbesc de Uma Thurman mai mult). M-a dezamagit finalul, filmul transformandu-se intr-unul de “bataie”, fara legatura cu adevarata cautare a indiciilor care il facea agreabil, chiar daca nu un clasic al genului.


Nota 7/10
Jovi

Atonement

Remuscare (2007)

Atonement

Regia

Joe Wright

In rolurile principale Keira Knightley, James McAvoy

Un film foarte laudat in America, unul dintre favoriti la Oscarul de anul acesta, castigator al Globului de Aur pentru Cel mai bun film saptamana trecuta, nu este decat o poveste de dragoste ce se desfasoara pe parcursul a zeci de ani.
Continuarea la Filme-carti.ro.

The Great Debaters

The Great Debaters (2007)

Regia

Denzel Washington

In rolurile principale Denzel Washington

Impresionant acest film, atat in privinta scenariului (care imi place mai mult poate din cauza profesiei si asemanarii dezbaterilor din film cu un proces), cat si in privinta rolului foarte bun facut din nou de Denzel Washington. Mi-a amintit foarte mult de primul film in care l-am vazut si care mi-a placut si anume "Cry Freedom" (Strigatul libertatii), in care interpreteaza un activist anti-apartheid din Africa de Sud a anilor ’70.

"The Great Debaters" relateaza povestea, inspirata dintr-un fapt real, a lui Melvin B. Tolson, un profesor al colegiului de negri Wiley din Texas, ajuns in realitate mai tarziu un poet american de succes al secolului XX. In 1935, el este indrumatorul echipei de dezbateri a scolii, echipa formata din patru persoane (trei baieti si o fata) ce a ajuns sa concureze cu Harvard intr-o confruntare de dezbateri, situatie neconforma standardelor sociale ale "albilor" acelor ani.

Denzel joaca admirabil in rolul profesorului Tolson, atat datorita metodelor sale ciudate de predare (ramane in amintire prima lectie, el stand intr-o barca in mijlocul unui lac, iar elevii sai pe marginea acestuia, repetandu-i cuvintele cu un dop in gura), cat si datorita opiniilor politice radicale pentru care este la un moment dat arestat si acuzat de comunism.

Nominalizat la premiile Globul de Aur din 2008, pentru cel mai bun film-drama, acest film iti reaminteste ca cea mai buna cale de a rezolva un conflict este discutia si nu violenta. Intr-un timp cand negrii erau linsati pe marginea drumurilor in America, elevii colegiului si-au castigat respectul albilor dezbatand subiecte controversate.

Iata o dovada a dezabaterilor din film:

"In Texas, negrii sunt linşaţi. Eu şi coechipierii mei am văzut un om spânzurat şi ars. Am trecut cu maşina printre cei care o făcuseră. Cu feţele lipite de podeaua maşinii. M-am uitat la coechipierii mei şi am văzut frica din ochii lor. Şi mai rău decât atât, umilinţa .
Cu ce greşise acest negru ca să merite să fie spânzurat, fără a fii judecat, într-o pădure intunecată, plină de ceaţă.
Era un hoţ ?
Era un criminal ?
Sau doar un negru ?
Era secerător ?
Predicator ?
Oare îl aşteptau copii acasă ?
Şi cine suntem noi să asistăm fără să facem nimic ?
Nu contează ce făcuse, oamenii din gloată erau adevăraţii criminali. Dar legea nu a făcut nimic, decât ne-a lăsat cu o întrebare pe buze:
De ce ?
Oponentul meu spune: "Nimic din ceea ce încalcă legea, poate fi moral."
Dar nu există dreptate în legile Jim Crow South . Nu atât timp cât negrilor le este refuzat dreptul de a avea o casă, sunt refuzaţi de şcoli, spitale, şi sunt linşaţi.
Sfântul Augustin a spus : "O lege nedreaptă, nu mai e lege deloc. "
Ceea ce înseamnă ca am dreptul, chiar obligaţia, să mă opun. Apelând la violenţă sau la nesupunere socială. Ar trebui să vă rugaţi să o aleg pe cea de-a doua."

Superb.

Nota 9.5/10.
Jovi

Charlie Wilson's War

Razboiul lui Charlie Wilson (2007)

Charlie Wilson's War

Regia

Mike Nichols

In rolurile principale Julia Roberts, Tom Hanks

Dupa ce am vazut filmul aseara, ma gandeam sa ii fac o critica decenta. Suparat cum sunt acum pentru nenominalizarea celor "4 luni..." la Oscar, ma gandesc la o critica necrutatoare.

In ciuda actorilor foarte buni pe care ii etaleaza, inspirat dintr-un fapt real, acest film nu m-a convins. Un film tipic american, care trateaza istoria din perspectiva lor, ca adevarati stapani ai lumii.

Congressman-ul american Charlie Wilson este un politician tipic pentru societatea contemporana, si foarte asemanator actualilor politicieni din Romania. Este innebunit dupa femei (biroul sau este plin de secretare tinere si cu decolteu generos) si dupa bautura (fiind foarte mirat ca in palatul presedintelui din Pakistan nu este servit cu un whisky). Promite voturi peste voturi doar pentru a-si trece propunerile prin Congres.

Pana la urma insa, toate eforturile sale, dincolo de pasiunile personale, se concentreaza spre salvarea unei tari, Afganistan, de invazia sovietica de la sfarsitul anilor 80 si spre lansarea unei operatiuni pentru ajutarea mujahedinilor afgani.

Desi Tom Hanks e unul dintre actorii mei favoriti, mi-a placut mult jocul actorului din rolul secundar, un agent CIA-Phillip Seymour Hoffman, nominalizat pentru cea mai buna interpretare masculina in rol secundar la Oscarurile de anul acesta.

Este un film greu, care poate fi mai greu inteles de cineva care nu cunoaste istoria invaziei sovietice si perpectivele americane ale acesteia. Un film care va prinde bine in America, mai putin in Europa.

Nota 7.5/10
Jovi

Impostor

Impostorul (2002)

Impostor

Regia

Gary Fleder

In rolurile principale Gary Sinise

Un film pe care am vrut sa il vad nu neaparat datorita subiectului, ci datorita actorului din rolul principal, care a facut roluri memorabile in Forrest Gump, Apollo 13 sau Green Mile. O fi prieten cu Tom Hanks?

Scenariul este o prelucrare a unei nuvele scrisa de cunoscutul scriitor de science-fiction, Philip K. Dick, in care Spencer Olham (jucat bine de Gary Sinise) interpreteaza rolul unui om de stiinta foarte apreciat, care dintr-o data devine inamicul numarul unu al Pamantului, fiind invinuit de spionaj in favoarea extraterestrilor.

Filmul este antrenant, din aceasta clipa el incearca sa isi demonstreze in fata lumii si a lui insusi identitatea reala si faptul ca nu este aservit nimanui. Gary Sinise e un actor bun, unul de Oscar, si chiar daca filmul nu este unul de prima mana, interpretarea lui da forta si vitalitate acestuia.

Mi-a placut si interpretarea lui Vincent D'Onofrio, in rolul justitiarului trimis pe urmele lui Spencer.
Totusi o ecranizare mai buna lui K. Dick, dupa parerea mea, a fost Minority Report cu Tom Cruise, film pe care l-am vazut in conditii proaste si pe care o sa il revad.

Un film recomandat iubitorilor literaturii si filmelor SF.

Nota 7/10.
Jovi

No Reservations

Fara rezervari, fara retineri (2007)

No Reservations

Regia

Scott Hicks

In rolurile principale Catherine Zeta-Jones, Aaron Eckhart

Un film foarte bun, o drama romantica despre o doamna bucatar-sef, interpretatata magistral de Catherine Zeta-Jones, care este fascinata de meseria ei pe care o vrea perfecta. Astfel, pana si micul dejun devine o mancare sofisticata, pana si sedintele zilnice de terapie psihiatrica se transforma in mese in care incearca noi feluri gastronomice pe cobaiul "psihiatru".

Toata viata ei rutinata este data peste cap de doua lucruri, aparitia neasteptata a doua noi personaje in viata ei: nepotica ei de doar noua ani, Zoe, ajunsa pe capul ei datorita decesului intr-un accident a surorii ei si, mai ales, un nou adjunct bucatar, plin de viata si care incearca sa ii inveseleasca bucataria de la restaurantul la care lucrau impreuna.

Il vede ca o amenintare la adresa sigurantei de sine si mai ales la adresa postului ei, astfel incat incearca orice ca sa il faca sa plece. In final, va trebuie sa aleaga intre a continua sa creada ca meseria este viata ei sau sa isi dea seama ca aceasta e doar o mica parte din univers.

Inainte de a-l viziona, va rog sa mancati ceva sau sa aveti ceva bun pregatit pentru dupa film. Pentru ca fascinatia preparatelor, varietatea si culoarea lor, precum si pofta cu care le "devoreaza" unele personaje, v-ar putea face un gol in stomac si nu e bine sa intrerupeti vizionarea unui film care te aduce in pragul unui "orgasm culinar". Mai ales ca, pentru acest film, din cele citite de mine, actorii au luat adevarate lectii de gastronomie din partea unor bucatori profesionisti.

Un film recomandat celor care vor sa isi faca din cariera intregul centru al universului vietii si ii neglijeaza pentru aceasta pe toti cei care se invart in jurul lor. Ei vor invata ca nu totul se reduce la cariera, ci aceasta e doar o mica parte, esentiala, dar nu fundamentala.

Nota 8.5/10.
Jovi

Knocked Up

Un pic insarcinata (2007)

Knocked Up

Regia

Judd Apatow

In rolurile principale Katherine Heigl, Paul Rudd

Inca o comedie poate nu romantica in sensul clasic al cuvantului, ci una in linia ultimilor ani, respectiv cu adolescenti "idioti" si care se baga in tot felul de situatii neprevazute. Inca un film despre copii si despre viitoarea responsabilitate parinteasca. Mai ales a tatalui, care inca nu a iesit din tumultul adolescentei si, dintr-o greseala sau proasta interpretare, trebuie sa ia viata in piept pentru ca va deveni tata.

Alison si Ben se intalnesc intr-un bar, amandoi se imbata bine (mai ales el), fac sex si totul se termina dimineata. Ea este convinsa ca ceea ce s-a intamplat a fost o greseala, mai ales ca urmeaza sa devina reporter la un canal TV si apoi isi vede fiecare de drumul lui. Numai ca el uitase/neglijase sa puna prezervativul.

Urmeaza comedia de situatii, deoarece sarcina nedorita schimba viata fiecaruia. Desi este o comedie, la care am ras neasteptat de mult, se dezvolta si drama lui existentiala: va renunta la viata lui fara viitor (a carei idee era sa lanseze un site "porno" cu toate filmele in care au aparut anumite parti ale corpului feminim) si va deveni un tata responsabil sau va ramane acelasi pampalau fara viitor? Raspunsul va veni spre sfarsit, normal.

Mi-a placut mult de actorul principal. Pare o victima a situatiilor, incearca sa iasa bine si in fata ei, interpretand rolul unui viitor tata din ce in ce mai bine, dar si in fata prietenilor, transformandu-se in cursul zilei in acelasi om "delasat", cu un film porno in fata ochilor si cu o pipa de "iarba" in mana.

Cei care au trecut prin dificultatile unui cuplu se vor amuza mai mult si poate, mai ales, nu datorita actorilor principali, ci surorii lui Alison si a sotului ei care isi interpreteaza foarte bine rolul unei familii plina de certuri minori, cu suspiciuni de infidelitate si totusi atat de normala.

Film de relaxare, mai mult pentru tatici si viitorii tatici, ei sunt (vorbesc din experienta) mai putin responsabili si mai relaxati in ceea ce priveste copiii.

Nota: 8/10.
Jovi

The Heartbreak Kid

Cat dureaza o casnicie (2007)

The Heartbreak Kid

Regia Bobby Farrelly, Peter Farrelly

In rolurile principale Ben Stiller, Jerry Stiller, Michelle Monaghan

In sfarsit, un film agreabil, o comedie excentrica si romantica in acelasi timp, ca majoritatea filmelor in care joaca Ben Stiller. Desi multi il trimit deja pe fagasul lui Jim Carrey sau Mr. Bean, care nu mai aduc, se pare, nimic nou in comedie (sau poate ma insel), Ben e un comedian autentic si scenariul acestui film il favorizeaza.

Este un film care trebuie recomandat persoanelor care se iau dupa prima impresie si judeca
oamenii din jurul lor pripit, fara a le cunoaste adevarata fire si personalitate.

Dupa ani de burlacie si supus presiunilor prietenilor si mai ales ale tatalui sau (jucat chiar de tatal lui Ben Stiller-Jerry), Eddie o intalneste pe apetisanta blonda Lila (Malin Akerman). Urmeaza o "saptamana oarba" (cum a spus o prietena de-a mea) si o cere in casatorie fara a cunoaste nimic despre ea, nici macar daca are un job, totul din disperarea momentului.

Actiunea principala se desfasoara in luna de miere, cand cei doi incep sa se cunoasca, sa se certe si, in a treia zi a lunii de miere, el crede ca a gasit dragostea adevarata. Nu este insa vorba despre proaspata sa sotie. Si normal filmul se termina cu acelasi happy-end al comediilor romantice, fapt pe care il va constata cei care il vor urmari. Filmul este relaxant, poate fi urmarit intr-o dupa-amiaza cu prietenii...nu are pretentii de premii normal, desi Jay Leno l-a catalogat cea mai buna comedie a anului.

Nota: 8/10.
Jovi

License to Wed

License to Wed (2007)

Regia Ken Kwapis

In rolurile principale Mandy Moore, Robin Williams

Inca un film dezamagitor vreau sa va prezint. Am dorit sa il urmaresc doar pentru ca Robin Williams joaca in acest film, iar el interpreteaza la fel de bine atat roluri comice, cat si pe cele dramatice. Insa Reverendul Frank, un preot cam "diabolic", nu ofera atat de multa substanta unui comic innascut.

Din pacate, filmul este plictisitor in prima jumatate sau cel putin asa mi se pare mie...am rezistat cu stoicism si a doua parte a fost mai atractiva, insa nu indeajuns.

"License to Wed" urmareste povestea unui cuplu, Ben Murphy si Sadie Jones. Sadie si-a dorit mereu sa se marite in stil traditional, in biserica familiei, iar nunta sa fie in curtea casei parintesti. Problema e ca Reverendul Frank nu vrea sa-i cunune pe cei doi decat dupa acestia trec cu brio de cursul sau matrimonial. Filmul se transforma apoi intr-un alt "Anger management", dar fara a avea amuzamentul acestuia si prezenta lui Adam Sandler si a unui actor mucalit de talia lui Jack Nicholson.

Mai amuzant era tanarul elev in ale preotiei al lui Robin Williams, un copil de aproximativ 10 ani, care il seconda in tot ce face...Poate cu timpul comicariile unor actori, ca Robin sau Jim Carrey sau Seinfeld palesc si ar trebui sa schimbe repertoriul...

Daca veti rezista la acest film pana la sfarsit sau veti rade in hohote tot timpul, veti fi eroii mei...o nota proasta, de urmarit cand vreti sa adormiti (ca mine aseara)...

Nota 6.5/10

Jovi

The Nanny Diaries

Jurnalul unei dadace (2007)

The Nanny Diaries

Regia Shari Springer Berman, Robert Pulcini

I

n rolurile principale Scarlett Johansson, Chris Evans

E bine din cand in cand sa vezi si o comedie romantica. Chiar daca nu este un film care sa te multumesca pe deplin, este relaxant si merita sa fie urmarit intr-o dupa-amiaza de sambata sau de duminica, alaturi de familie si cu o punga de floricele in brate.

Este vorba despre o studenta - Scarlett Johansson care se angajeaza ca dadaca a unei familii foarte bogate..trebuie sa le satisfaca orice capriciu dominatorului Domn X si rautacioasei Doamne X. Tot aici isi intalneste si iubirea, in persoana lui Chris Evans. Povestea de dragoste este simplista, filmul centrandu-se pe drama unei familii americane bogate, in care barbatul munceste mult prea mult, iar femeia se concentreaza pe caritate si intalniri feministe, copilul fiind cel traumatizat si lipsit de dragoste. Nanny incearca sa impace toate acestea si totul se termina cu acelasi obisnuit happy-end (“Everybody loves a happy ending”)

Interesanta si vocea din spate care face o paralela interesanta a familiei X cu antropologia familiei americane...iata cum incepe filmul:

"Creşterea copiilor în lume cunoaşte o mare varietate de obiceiuri şi moravuri. Dar poate cele mai ciudate modele sociale se găsesc în mica comunitate de pe insula Manhattan. Locuitorii regiunii numite Upper East Side au cel mai prosper, dar totuşi cretin sistem social de pe planetă.
După ce se împerechează cu succes si produc moştenitori, bărbaţii sunt adesea distanţi şi neimplicaţi, lăsându-şi femeile să vâneze, să culeagă şi să gătească pentru familie.
Totuşi, mamele descurcăreţe din Upper East Side au mult timp să participe la o gamă largă de activităţi cu specific sexual. Acestea includ mutilare corporală, meditaţie sacră... chiar şi ritualuri de înfometare.
Ceea ce ne aduce la creşterea copiilor:Cine se ocupă de fapt ?
În Africa, există o zicală...
"E nevoie de un sat ca să creşti un copil."
Dar pentru tribul din Upper East Side, ajunge o persoană...bona."

E relaxant, deci vizionare placuta!!!

Nota 8/10

Jovi

Battlefield: Earth

Camp de lupta - Pamantul (2000)

Battlefield: Earth

Regia Roger Christian

Cu: John Travolta, Barry Pepper, Forest Whitaker

La prima vedere, un film SF care se bucura de un actor cunoscut si care a facut si roluri memorabile: John Travolta. Din pacate, scenariul lasa de dorit, copiaza anumite pasaje din "Razboiul stelelor" sau din "Planeta maimutelor", film vazut doar cu cateva zile in urma.

Actiunea se petrece in viitor (aproximativ anul 3000), cand Pamantul este colonizat de o rasa de extrateresti numiti Psychlos, foarte asemanatori cu oamenii ca infatisare, in viziunea regizorului, dar total diferiti ca modalitate de viata, veniti ca sa extraga din subsolul planetei toate mineralele folosibile, aurul fiind preferat.

Putini oameni au supravietuit, deoarece atmosfera Pamantului s-a deteriorat sau au fost haituiti pentru a fi folositi ca sclavi in mina. Cei care sunt "liberi" traiesc in conditii demne de epoca de piatra.

Normal ca unul dintre ei-Jonnie (jucat de BARRY PEPPER), e mai rasarit si va invinge fortele raului cu o arma nucleara americana...si happy-end...tipic american?!?

Nici macar John Travolta, care este seful gardienilor extraterestri, nu reuseste sa imbunatatesca impresia asupra acestui film...plictisitor, lung, usor de anticipat...

Nu vi-l recomand...incerc sa il uit.

Nota: 2/10

Jovi

4 luni, 3 saptamani si 2 zile

4 luni, 3 saptamani si 2 zile (2007)

Regia

Cristian Mungiu

In rolurile principale Anamaria Marinca, Laura Vasiliu, Vlad Ivanov

Subiectul filmului, precum si premiile obtinute de acesta anul trecut si la inceputul acestui an sunt arhicunoscute si nu este nevoie sa vorbesc despre ele.

Continuare pe Filme-carti.ro