luni, 28 aprilie 2008

A Good Year





Un an bun (2006)
A Good Year
In rolurile principale Russell Crowe

O comedie romantica care beneficiaza de o ambianta de exceptie si de interpretarea unuia dintre cei mai buni actori ai ultimilor ani, Russell Crowe. Cum am vizionat o parte din film cu niste prieteni apropiati, am cazut de acord ca un domeniu viticol din Provence, Franta, si cu un conac pe masura, la fel ca cel din film, ar fi locul ideal unde ne-am putea retrage oricand.

Max Skinner este un specialist financiar de la bursele din Londra, un om destul de insensibil atat cu rudele si prietenii saii, cat si subalternii. In copilarie, a locuit in Franta, alaturi de unchiul sau, Henry, la conacul sau, unde supraveghea productia de struguri si de vin. In momentul cand Henry moare, Max pleaca in Franta pentru a-si recupera domeniul mostenit si a-l vinde, castigand mult in plan financiar.

Ajungand la locurile atat de familiare si inradacinate in inima sa, incepe sa se schimbe. In primul rand, atitudinea sa este altfel: ii revede pe cunoscuti, leaga noi prietenii. O (re)intalneste pe Fanny Chenal (Marion Cotillard), proprietara unui restaurant din sat, de care se indragosteste. Iar replica filmului izvoraste din aceasta dragoste: "Daca o sticla de vin ar avea gustul tau, paharul nu ar fi niciodata gol".

Si acum apare dilema lui: vanzarea domeniului si reintoarcerea la Londra sau renuntarea la cariera si continuarea muncii unchiului sau? De altfel, aceasta este dilema fiecarui om: intre viata personala si viata profesionala, intre familie si cariera, intre momentele pasionale si cele rationale si multe altele. Intre ratiune si simtire, in cele din urma.

Un excelent film romantic, care insa este puternic bazat pe realitatile vietii moderne, pe puternica dorinta a lumii de astazi de a sari peste etapele fericirii personale, in favoarea celei lipsite de sensibilitate a fericirii profesionale.

Nota 8/10
Jovi

Waiting...





Waiting... (2005)
Waiting...

Regia
Rob McKittrick
In rolurile principale Ryan Reynolds, Anna Faris

O comedie usoara, pentru o zi libera. Chiar daca lipseste romantismul tipic unui film de acest genul, filmul este amuzant si plin de optimism.

Actiunea se petrece intr-o singura zi, intr-un restaurant din America (numit Shenaniganz), in care o gasca de prieteni abia trecuti de varsta adolescentei sunt chelneri, bucatari, barmani, gunoieri etc. Personajul principal este Dean, un chelner care la varsta de 22 ani descopera ca nu a realizat nimic in viata. La inceputul zilei, i se ofera de catre seful sau postul de assistant manager, si toata ziua se va gandi la ceea ce este bine pentru el, cantarind avanatajele si dezavantajele.

Intr-un loc amuzant, plin de jocuri cu tenta sexuala si de persoane cu diferite probleme de personalitate, este greu sa te gandesti la viitorul tau. Dean insa o face, luand decizia cea mai buna si mai plina de optimism.

Un film amuzant despre viata de chelner, insa doar atat.

Nota 6.5/10
Jovi

El Orfanato




El Orfanato/The Orphanage

Regia
Juan Antonio Bayona
In rolurile principale Belen Rueda, Fernando Cayo

Un film de groaza spaniol mai putin tipic si mai putin terifiant decat cele clasice. Lipsit total de sange sau de creaturi monstruoase, el se dezvolta pe tema vietii de dupa moarte si influentei persoanelor decedate asupra locurilor in care au trait.

Filmul incepe prin imaginea micutei Laura, jucandu-se la orfelinatul in care statea, pentru ca, dupa trecerea anilor, sa cumpere acest loc si sa spere sa il redeschida pentru copiii cu probleme de sanatate. Micul sau fiu adoptat, Simon, se simte foarte degajat aici, ia, in curand, incepe sa aiba niste prieteni imaginari.

In momentul cand are loc inaugurarea orfelinatului, Simon dispare si nu se gaseste nici o urma a lui. Singura care prelungeste cercetarile dincolo de taramul imaginarului este Laura. Cheama un medium, care descopera prezenta unor copii invizibili, fostii ei colegi de la orfelinat. Ramane singura, incercand sa retraiasca momentele din trecut si sa transforme locul in ceea ce a fost odinioara.

Centralizat in jurul dragostei de mama, filmul nu ofera insa momentele de tulburare si nici suspansul necesar pe care le asteapta spectatorul de la un film catalogat "horror". O nota buna insa pentru interpreta principala feminina, Belen Rueda, vazuta ieri si in "Mar adentro".

Nota 6/10
Jovi

Mar adentro




Mar adentro / The Sea Inside

Regia
Alejandro Amenabar
In rolurile principale Javier Bardem, Belen Rueda

In mod sigur, cel mai bun film pe care l-am vazut in acest an. Castigator al premiului Oscar pentru cel mai bun film strain in anul 2005, este o excelenta pledoarie pentru libertatea tuturor alegerilor, pentru dragoste si pentru viata, in cele din urma.

Ramon Sampedro (excelent interpretat de Javier Bardem, castigatorul premiului Oscar in acest an pentru cel mai bun actor in rol secundar) sare nechibzuit in mare in jurul varstei de 30 de ani si devine tetraplegic pentru totdeauna. De atunci, viata sa devine un chin pentru propria persoana, fiind infranata dorinta sa de a colinda lumea ca marinar, dar si pentru cei din jurul sau. Familia sa, respectiv fratele sau mai mare cu sotia lui, fiul acestora, si tatal sau, se retrag intr-o casa la tara, pentru a fi alaturi de el.

Dupa 26 de ani de la acest accident, incepe o batalie judiciara (dusa insa in plan secund), prin care cere sa i se recunoasca dreptul la eutanasiere, dar in special dorinta de i se recunoaste faptul ca viata este un drept, insa nu o obligatie si ca un om in conditia sa merita un sfarsit demn. Isi cere drepturile in fata oricui cu un calm tulburator, ajutat si de cunostintele sale castigate in anii grei de lupta cu boala necrutatoare.

In acest moment al vietii lui, dragostea pierduta din perioada accidentului revine prin aparitia a doua femei: prima este Julia, avocata care ii apara interesele in procesul cu statul francez. Aceasta ajunge, paradoxal, in aproape aceeasi situatie cu el, avand o boala din care va paraliza la randul ei si ii promite ca il va ajuta sa isi ia viata, dupa aparitia cartii scrise de el.

Cea de-a doua este Rosa, o femeie sarmana, cu doi copii, necasatorita, care se apropie treptat de el si vrea sa il determine sa renunte la gandurile lui si sa ii demonstreze ca viata merita traita, indiferent de dificultati.

Din pacate, scopul personajului principal, ca si al filmului este ca acesta sa moara. Iar dintre cele doua femei, asa cum spune si Ramon, prieten adevarat este acela care il ajuta sa isi indeplineasca dorinta de a muri, in pofida dificultatilor judiciare.

Subiectul este tulburator, iar replicile duse pentru apararea vietii sau a libertatii alegerii momentului mortii sunt extraordinare: "Libertatea fara viata nu e libertate", spune un preot aflat in aceeasi situatie cu Ramon, iar el raspunde: "O viata fara libertate nu e viata!". Este un film despre demnitatea umana, iar in clipa in care cand Ramon te priveste pentru ultima oara in ochi, simti un nod in gat sau versi cateva lacrimi.

Iar interpretarea lui Javier Bardem este, ca si in celelalte doua filme in care l-am vazut (No Country for Old Men si Love In The Time of Cholera), impresionanta. Nu degeaba, regizorul acestui film il considera cel mai bun actor pe care l-a avut vreodata Spania.

Nota 10/10
Jovi

sâmbătă, 26 aprilie 2008

The Devil's Advocate





Pact cu Diavolul (1997)

The Devil's Advocate


Regia

Taylor Hackford

In rolurile principale Keanu Reeves, Al Pacino

Considerat a fi o adaptare moderna a mitului faustic, acest film poate fi prezentat chiar numai prin cuvintele de pe afisul lui sau prin foarte bunii actori de care beneficiaza. Sau, mai ales, prin problematica intrinseca dezbatuta.

Keanu Reeves il joaca pe Kevin Lomax, un avocat din Gainesville, Florida, caruia i s-a dus vestea ca nu a pierdut nici un proces in cariera lui. Filmul incepe insa cu un caz uluitor. Un profesor de matematica avusese o tentativa de viol asupra unei eleve, iar Kevin era avocatul apararii. In cursul procesului, isi da seama ca acesta este vinovat, desi fusese asigurat de contrariu. Este in fata unei dileme: va continua procesul si va castiga un nou caz consecutiv sau va renunta in favoarea constiintei sale si castiga prestanta, chiar daca nu bani? Alege prima cale...

Primeste o oferta importanta de la New York, de la o mare firma de avocatura pentru a se muta acolo, impreuna cu sotia sa, Mary Ann (Charlize Theron). O accepta si descopera beneficiile unei firme cunoscute si bogate, este platit regeste si li se ofera si un apartament in cladirea apartinand patronului.

Acesta insa este cheia filmului-John Milton (Al Pacino), diavolul in persoana, incearca sa ii castige si sufletul lui Kevin. Va reusi acesta sa nu si-l piarda? Tentatia banilor, a femeilor care il inconjoara, a posturilor care i se ofera il aduc in pragul decaderii totale. Iar Mary Ann cedeaza nervos si se sinucide.
Un film care dezvaluie felul in care fiecare suflet este tentat sa cada pe panta raului, insa pentru avocati tentatia este cu atat mai mare si perpetua. Si tin la parerea mea ca majoritatea dintre ei, pentru a dobandi faima si bani, au sufletele vandute diavolului.

Ca sa nu mai vorbim de situatia existenta la noi in tara, in randurile doctorilor si al functionarilor publici. Cati dintre ei pleaca acasa cu satisfactia ca a mai trecut o zi fara sa ia mita? Putini probabil, aproape nici unul. Cati dintre ei se duc la serviciu cu scopul de a primi ceva in schimbul realizarii a doar "sarcinilor de serviciu"? Prea multi, din pacate.

Nota 9/10
Jovi

joi, 24 aprilie 2008

André Rieu - The Third Man

Muzica si umor...

Romantic...

...trezindu-ma prea de dimineata, cu chef de ascultat muzica buna...asa ca va ofer:





luni, 21 aprilie 2008

Awake




Awake

Regia
Joby Harold
In rolurile principale Jessica Alba, Hayden Christensen

"In fiecare an, unul din 700 de pacienti ramane constient sub anestezie in timpul operatiei". Un caz medical cunoscut sub denumirea de "constienta sub anestezie' (awake). Un subiect interesant, destul de real, care reprezinta tema centrala a filmului. Inca de la inceput, prezentarea acestor cazuri m-a incitat, iar continuarea nu a lasat de dorit.

In rolul principal, este tanarul Harold (Hayden Christensen), care este bolnav de inima si are nevoie de un transplant. Fiind bogat, in jurul se naste o adevarat conspiratie, care o antreneaza pe prietena si apoi sotia lui si pe cel mai bun prieten, care "intamplator" era medic chirurg. Subiectul urzelii era averea sa.

Trecand peste sfaturile mamei sale si gasind inima care se plia grupei sangvine, accepta sa se casatoreasca cu o zi inainte si sa fie operat de tanarul prieten, desi era inexperimentat. Este anesteziat, insa ajunge in faza "constintei anestezice", incapabil sa faca vreo miscare sau sa incerce orice fel de gest, insa poate sa simta, sa auda si chiar sa mearga prin alte incaperi, detasandu-se de corpul sau.

Un film deosebit de interesant, poate un pic slab sub aspectul trairilor si emotiilor transpuse de interpreti, dar care reliefeaza un aspect mai putin cunoscut al tehnicii medicale.

Nota 8.5/10
Jovi

The Hunting Party




The Hunting Party

Regia
Richard Shepard
In rolurile principale Richard Gere, Terrence Howard

Un film foarte actual si care intra in spatele multor actiuni (sau inactiuni in acest caz) ale serviciilor secrete americane din zonele de razboi. Pe fundalul razboiului din Bosnia si apoi dupa incheierea lui, se dezvaluie manevrele de culise ale CIA pentru a nu fi prins unul dintre marii criminali de razboi, tocmai pentru ca americanii aveau o intelegere secreta cu acesta, desi, la suprafata, fixasera o mare recompensa pe capul lui.

Personajele principale sunt Simon Hunt (Richard Gere), un reporter de televiziune, specilizat in zonele periculoase ale lumii si ajutorul sau-cameraman, Duck (Terrence Howard), care se reintalnesc peste ani in Sarajevo, impreuna cu incepatorul Benjamin. Simon considera ca are o informatie foarte importanta: locul unde se afla si se ascunde un criminal de razboi sarb, cunoscut sub porecla de "Vulpea" (The Fox).

Si cei trei pornesc intr-un Mercedes din anii '80 prin muntii din Bosnia in cautarea acestuia. Chiar daca nu aceasta este ascunzatoarea sangerosului criminal, totusi ei afla amanunte interesante si devin ei insisi vanati si inconjurati de intrigi.

Pana la urma, li se dovedeste o realitate crunta: serviciile secrete americane, armata, NATO, nimeni nu isi doreste cu adevarat sa ii captureze pe criminali. In unele cazuri, chiar se impiedica acest lucru. Si astfel se naste intrebarea: "cum am putut noi, trei reporteri amarati, ajunge la Vulpe in doar doua zile, iar CIA nu a reusit in cinci ani?" (sau cum se spune pe posterul filmului..."Cum ar putea gasi cel mai cautat criminal de razboi daca CIA nu poate? Cautandu-l"). Sau o alta dilema: cei care pot da informatii despre criminal (majoritatea fiind din acea zona, in mod normal) sunt invitati sa sune la un număr de telefon apelabil doar din SUA.

Pe langa faptul ca este un film de actiune si suspans, el dezvaluie si multiple ipostaze politice. La sfasit, acestea ni se relateaza pe scurt: "vulpea" este in realitate Radovan Karadzic, criminal al razboiului din regiunea fostei Iugoslavii, care nu a fost gasit nici pana astazi, desi a scris in tot acest timp doua romane si o piesa de teatru.

O nota buna pentru suspansul filmului, pentru situatiile intortocheate si parca izvorate din realitate si pentru dezvaluirile partilor subterane ale razboiului din Bosnia.

Nota 8/10
Jovi


duminică, 20 aprilie 2008

Love in the Time of Cholera




Love in the Time of Cholera

Regia
Mike Newell
In rolurile principale Javier Bardem, Giovanna Mezzogiorno

Oare se poate intampla ca un barbat sa isi astepte si sa isi recastige dragostea adevarata timp de 53 de ani? De altfel, chiar pe afisul romanesc al filmului se pune intrebarea "Cat de mult ai astepta adevarata iubire?".

Banuiesc, ca in cazul oricarui film bun, ca romanul scris de Gabriel Garcia Marquez, care a stat la baza ecranizarii, este o capodopera, dupa ce mi-a descris un prieten bun
. Insa aceasta nu scade deloc valoarea filmului, chiar baza lui il face de neuitat. Iar cand laureatul premiului Oscar din acest an, Javier Bardem, reuseste sa faca din nou un rol memorabil (ca si cel din No Country for Old Men), reusita este realizata pe deplin.

Florentino Ariza, un tanar telegrafist, se indragosteste pentru prima data cand vede o frumoasa fata, Fermina Daza (Giovanna Mezzogiorno), in curtea vilei tatalui acesteia. Incepe sa ii scrie lungi episole de dragoste, sperand sa o cucereasca si sa o cinvinga sa se casatoreasca cu el. Reuseste pana la un punct, in care tatal ei afla si face totul sa ii desparta. Este exilata departe de Cartagena, iar la intoarcere il respinge si se casatoreste cu doctorul Juvenal Urbino, despartindu-se de Ariza pentru totdeauna.

El insa nu o uita. Jurandu-i dragoste vernica si fidelitate absoluta, nu si-o indeparteaza din minte si isi propune sa o astepte toata viata, pana cand sotul ei va muri si va putea sa revina la el. Se refugiaza in munca, devine proprietarul unei companii fluviale, si in femei, isi deschide un jurnal cu toate femeile cu care s-a culcat.
Iar in clipa cand sotul Ferminei moare, face totul pentru a-si trai iubirea sa totala. Incearca sa o recucereasca la varsta de 72 de ani pe cea pe care a iubit-o toata viata sa. Nu a renuntat niciodata la gandul ca o va avea.

Inchei cu cuvintele spuse de Benjamin Bratt, actorul care il interpreteaza pe Urbino, sotul Ferminei: "Cred ca este o tendinta umana profund universala sa consideram ca iubirea inseamna fericire. Dar ceea ce descoperi in acest film, ca si in viata, este ca iubirea si fericirea sunt rareori sinonime. Totusi, continuam sa cautam iubirea, pentru ca suntem convinsi ca ne va aduce un sentiment de liniste. Dragostea poate sa insemne frustrare, bucurie, confort... Poate sa fie neimpartasita, ca in cazul lui Florentino. Poate sa insemne agonie si disperare. Insa intotdeauna, atunci cand cauti iubirea, exista un anumit optimism, speranta ca iubirea va ajunge la tine. Aproape fiecare personaj din film cauta iubirea, sub o forma sau alta."

Dau o nota foarte buna acestui film, intrucat nu am citit inca romanul. Sunt aproape sigur ca ea se va diminua. Nu am vazut inca film care sa fie mai bun decat cartea dupa care a fost adaptat. Iar cand e vorba de GG Marquez, cu atat mai mult imi sustin parerea.

Nota 10/10
Jovi

Mayasii. O civilizatie pierduta




Mayasii. O civilizatie pierduta, de Claude Baudez si Sydney Picasso

Traducere de Irinel Antoniu

Colectiile Cotidianul Enciclopedica
Editura Univers, 2008.






Fiind mereu interesat de marile civilizatii, de istoria lor si, mai ales, de descoperirile arheologice de-a lulgul timpului, aceasta carte a picat la fix.

Marturisesc ca micutele carti encicopedice sunt pline de culoare, nu mereu de informatii suficiente insa. Pentru a poseda o cultura vasta, este necesar a se citi mai mult si din surse mult mai documentate. Despre marile civilizatii precolumbiene, am citit multe lucrari pentru ca aceasta sa vina doar ca o completare. Si mi-a placut, mai ales ca dezvaluie multe lucruri necunoscute de mine despre istoria descoperirilor arheologice in jungla mexicana: prima culegere de informatii despre mayasi a englezului Stephens (1841), primele fotografii de la Palenque, din Yucatan (in conditii foarte grele, la inceputul erei fotografice), descifrarea semnelor grafice.

Miturile existente si perpetuate despre mayasi, respectiv un popor pasnic si fara implicare in sacrificii sangeroase, sunt spulberate dupa cel de-al doilea razboi mondial, odata cu descoperirea reprezentarilor violente de la Bonampak si a mormantului regal de a Palenque.


Descifrarea limbii maya este un alt lucru important care s-a intamplat in ultimul timp: "limba maya este una placuta, cu metafore seducatoare. O fata sau un baiat care se apropie de varsta casatoriei sunt numiti "tulpini de porumb care infloresc"; se descotoresesc de cel care se baga in lucruri care nu-l privesc cu cuvintele: "De ce porti o haina care nu-ti apartine?'; un taciune inrosit e numit "floare de foc". Pentru infinitate se spune "mai mult decat firele de par de pe un cerb"; un om va vorbi despre faptul ca tatal sau e mort astfel: "oasele tatalui meu sunt stranse in stiva". Se spune despre un negustor priceput ca are "un nas proeminent" (cf. expresiei noastre "a avea fler" in afaceri). (...) Batranii sunt numiti "stanci puternice"; o persoana fara inima este "cel cu chip de trunchi de copac"; cand cineva uita ce voia sa spuna, afirma ca liliacul i-a furat povestea.
Fiind atenti la alegerea cuvintelor, puteti reduce efectele nefaste. Daca va inteapa o furnic, spuneti "M-a-ntepat o frunza uscata", caci, daca admiteti ca o intepatura de furnica, o veti simti timp de cateva zile. (...) Limba maya sesizeaza suferintele din dragoste, caci cuvantul "yail" inseamna deopotriva dragoste si durere."

What Dreams May Come




What Dreams May Come
In rolurile principale Robin Williams

Un film care impresioneaza mai mult prin frumusetea mesajului, decat prin realizarile artistice. O persoana care isi iubeste sotia, dragostea vietii lui, peste orice inchipuire, trecand peste orice obstacole, fie ele pe Pamant, fie in Rai sau in Iad pentru a-i fi aproape pentru totdeauna.

Intalnind-o pe un lac in Elvetia, Chris Nielsen (Robin Williams) a jurat iubire vesnica lui Annie. Fara sa stie ca vesnicia nu se opreste la viata, ci continua dincolo de ea. In clipa cand si-au pierdut, intr-un accident cei doi copii, s-au simtit sfarsiti. Mai ales ea, care incearca sa se sinucida.

Numai ca, patru ani mai tarziu, intr-un alt accident rutier, moare si el. Din acel moment, patrundeem intr-o lume de si din vis. Chris ajunge, insotit de Albert (Cuba Gooding jr.) intr-un cadru feeric, existent intr-unul din tablourile pictate de Annie, lumea unde vroiau ei doi sa se retraga la batranete si nu au reusit sa o aiba.

Iar cand afla ca ea, in cele din urma, s-a sinucis, vrea sa o regaseasca si sa ramana impreuna pentru totdeauna. Cu puterea pe care numai dragostea ti-o poate da, cu un curaj nebunesc insuflat de iubire, trece din Rai in Iad pentru a-si recastiga femeia vietii lui.

Inca un film care imi dovedeste ca unul dintre actorii mei favoriti, Robin Williams, este un interpret complet. Cunoscut mai mult ca un comedian veritabil, iata-l in acest film (si nu e singurul) facand un superb rol dramatic si plin de inima si pasiune. Un film care are un motto greu de inteles, dar care se dezvaluie in totalitate aici: "Uneori cînd cîştigi, pierzi, Uneori cînd pierzi, cîştigi".

Un film care dovedeste ca dragostea poate trece peste orice bariere...ale timpului, ale spatiului, ale normelor sau preconceptiilor sociale, ale religiei...si nimeni si nimic nu te poate opri sa o ai...

Nota 7.5/10
Jovi

miercuri, 16 aprilie 2008

Paris, je t'aime




Paris, je t'aime

Regia
Ethan Coen, Gerard Depardieu, Alexander Payne, Walter Salles, Nobuhiro Suwa, Tom Tykwer, Gus van Sant
In rolurile principale Natalie Portman, Elijah Wood

Un film alcatuit din scurt-metraje, regizate de maestrii genului, care descriu dragostea in multiple feluri: dragostea fizica, dragostea mentala, cea familiala, cea pentru obiecte sau cea "imposibila". Totul in orasul iubirii prin excelenta, cel mai romantic din lume, Parisul, un loc unde in mod sigur te indragostesti de cineva sau de ceva, orasul unde m-am regasit cel mai mult dintre toate locurile pe care le-am vizitat.

Fiecare dintre filme se petrece intr-un alt cartier sau zona a Parisului si dezvaluie un alt fel de tragoste, implinita sau neimplinita. De la Tour Eiffel la Place Pigalle, de la Faubourg Saint-Denis la Cartierul Latin, fiecare loc este plin de semnificatii si de oameni surprinsi in timp ce iubesc sau urasc.

Care mi-au placut in mod deosebit, pentru ca diversitatea este mare si toate povestile au invataminte si nu le pot enumera pe toate:
-Quais de Seine. Regizor: Gurinder Chadha
Pe malul Senei, trei adolescenti, Francois si doi amici agata fete in stilul binecunoscut acestei varste. Insa doar una ii atrage atentia, o frumoasa fata musulmana, pe care o ajuta sa se ridice atunci cand aceasta se impiedica. O urmareste la moschee, pentru ca isi da seama ca nu vrea sa o piarda.
-Bastille. Regizor: Isabel Coixet
Un sot isi invita sotia la restaurant pentru a-i cere divortul, indragostit de tanara sa amanta stewardeza. Insa are un soc: sotia ii spune ca sufera de leucemie in faza terminala si il determina sa isi schimbe complet viziunea asupra lucrurilor. Se reindragosteste de ea si hotaraste sa aiba grija de iubirea lui pana la sfarsitul vietii.
-Place des Fetes Regizor: Oliver Schmitz
Un barbat de culoare este pe moarte. Cand o vede pe tanara doctora de pe Ambulanta care incearca sa il salveze, incepe sa ii cante, reamintindu-si ca a mai intalnit-o o data. Ultima lui dorinta e sa o invite la o cafea. Aici apare si scena intregului film: "Vreau să-ţi masez picioarele!" declară el "De ce?" întreabă ea. "Ai alergat toată noaptea în visele mele..."
-Faubourg Saint-Denis Regizor: Tom Tykwer
O dragoste frumoasa intre un tanar orb si o actriţa americancă. Relatia lor se sfarseste, dar ni se dezvaluie intreaga istorie a lor, din clipa cand el vrea sa o salveze din tipete (nestiind ca repeta un rol de prostituata violata) pana la momentul cand ea incearca sa fuga din pasiunea iscata.
-14ème Arrondissement Regizor: Alexander Payne
Un monolog al unei americance in limba franceza (cu un accept tipic pentru un strain) despre pasiunea ei perpetua pentru Paris. O femeie singura si totusi fericita pentru ce a realizat in viata. Un final superb.

Un film despre dragostea de viata si 18 forme deosebite ale ei.

Nota 8.5/10
Jovi

marți, 15 aprilie 2008

Insecta




Insecta, de Claire Castillon

Traducere de Gabriel Fornica-Livada

Colectiile Cotidianul Literatura
Editura Univers, 2008.

Nu cred ca mai citisem vreodata povestioare asa de scurte si cu atat de profunde semnificatii. Povesti mici (majoritatea de 4-6 pagini), multe dintre ele superbe si care pun accentul pe personalitatea feminina si mai ales asupra relatiilor dintre mame si fiice.

Desi pare o carte de vacanta sau una care poate fi citita la spalatoria auto, ea cuprinde multe probleme psihologice ale relatiilor familiale, intrand chiar pe taram psihiatric: gelozia, sila de bolnavii batrani, incestul, infanticid, cruzimea fata de parinti si toate rezolvate in modul cel mai neprevazut.

Cartea este adeseori dura si plina de imaginatie un pic (sau mai mult) "bolnava", totusi este creativa si adaptata realitatii. Probabil multe din cazurile prezentate in cele nouasprezece povestiri exista in viata si noi nu le cunoastem sau recunoastem. Femei care isi ucid una din cele doua fetite, aruncand-o la nimereala din masina, din simplul motiva ca si-au dorit numai una; femei geloase care isi banuie sotul de incest, desi acesta si fiica lor pregateau doar o surpriza de ziua ei de nastere; femei care descopera ca amanta sotului este chiar mama ei etc.

Un interviu interesant cu autoarea franceza a cartii, se poate citi la:
http://www.cotidianul.ro/claire_castillon_timiditatea_nu_m_a_impiedicat_sa_fac_un_gest_vulgar-40504.html

luni, 14 aprilie 2008

Music and Lyrics




Music and Lyrics

Regia
Marc Lawrence
In rolurile principale Drew Barrymore, Hugh Grant

Nimic nu te relaxeaza mai bine intr-o duminica seara decat o comedie romantica buna. Iar cand aceasta are un scenariu inovator, multa muzica buna si doi interpreti cunoscuti si perfect mulati rolurilor e cu atat mai bine. Rezulta un film interesant, care merita urmarit.

Filmul incepe cu un videoclip gen VH1, care infatiseaza o melodie a formatiei Pop din anii '80 (
http://www.youtube.com/watch?v=S0A7dtdc-nU). Dupa 15-20 ani, unul dintre membrii formatiei, acum separata, Alex Fletcher (interpretat de Hugh Grant) se zbate pentru supravietuirea artistica, cantand vechile hituri la targuri, in parcuri de distractii sau la revederi ai fostilor adolescenti din anii de glorie.

Inca simpatic si cu un talent ascuns de compozitor, primeste o oferta tentanta de la una dintre cantaretele in voga ale momentului, Cora Corman, de a compune o melodie si de a o canta cu ea in duet. Un termen scurt si temerile lui de a nu gasi un textier potrivit il infricoseaza.

In acel moment, in apartamentul lui apare ingrijitoarea de plante Sophie Fisher (Drew Barrymore), care ingana cantecele si, in gluma, spune cateva versuri, care insa il uimesc si il determina sa ii solicite sa devina textierul lui.

Intalnirea lor inseamna relansarea lui Alex. Atat pe plan profesional, pentru ca piesa lor este plina de succes, dar si pe plan personal. Pe de o parte, isi recapata increderea in sine si in posibilitatile lui muzicale, iar pe de alta parte, intalneste faptura care ii lipsea pentru a-si lua din nou zborul.

Melodia compusa de ei si imagini din film:




Nota 8/10
Jovi

duminică, 13 aprilie 2008

The Last Mimzy




The Last Mimzy
In rolurile principale Joely Richardson, Chris O'Neil, Rhiannon Leigh Wryn

Un nou film gen fantasy, care lasa insa de dorit la capitolul imaginatie. Desi subiectul in sine pare promitator, totusi scenariul nu se dezvolta suficient pentru a capata substanta.

Actiunea se petrecere in jurul unei cutii misterioase, avand cateva jucarii si pietre inauntru, precum si un iepuras de jucarie, numit Mimzy. Aceasta este descoperita pe o plaja de doi copii, Emma (4 ani) si Noah (10 ani), iar ea se ataseaza puternic de noua jucarie.

Totusi totul nu este de cat o aparenta. Minzy este de fapt un iepuras tehnologic, trimis din viitor pentru a capta ceva din puritatea Pamantului vechi, pentru a-l salva pe cel nou. Si, in cele din urma, acest lucru pur se va dovedi a fi lacrimile Emmei.

Copiii dezvolta abilitati supranaturale si inteligenta superioara, avand in vedere varsta lor, astfel inca intra in atentia parintilor, profesorilor, si, dupa o pana de curent masiva in orasul Seattle, in atentia FBI-ului.

Un film de familie, cu unele elemente fantastice. Cam simplut, o prestatie actoricesca nu foarte buna.Ma asteptam la un pic de suspans si de neprevazut; a cam lipsit.

Nota 6/10
Jovi

Transylvania




Transylvania


Regia
Tony Gatlif
In rolurile principale Asia Argento, Amira Casar

La un film cu un asemenea nume, facut in Romania, ma asteptam la o reliefare mai corecta a zonei transilvane, a oraselor si traditiilor de aici. Cum ceea ce se petrece este o poveste de viata moderna, se putea realiza usor acest lucru.

Din pacate, in afara subiectului propriu-zis, a rezultat un amestec de traditii, o invalmaseala, incat nu mai recunosteam in multe momente unde se petrece actiunea. In Ungaria, in Turcia, in Romania? Muzica alterneaza ca stil si influente, sunt rare momentele in care se aud acorduri traditionale romanesti.

O femeie indragostita, Zingarina, vine pentru prima data pe plaiurile transilvanene, din Franta, pentru a-si recastiga dragostea pierduta, un tigan muzician. Revazandu-l, isi da seama ca acesta nu o mai vrea si, in acel moment, cade intr-o prapastie a disperarii. Incepe o calatorie "initiatica" prin Transilvania, pentru a se redescoperi. Impreuna cu un tigan traficant de orice (aur, instrumente muzicale etc.), dar in acelasi timp un om bun, romantic si care incearca sa o ajute in orice situatie, ea intelege ca viata plina de libertate, fara inhibitii si lipsita de norme sociale este cea pe care si-o doreste.

Filmul debordeaza insa de lipsa a spiritualitatii romanesti. Transilvania este prezentata ca un loc arid, desertic, plin de baruri "desucheate" si tigani nomazi. Exceptie face prezentarea la inceput a unui satuc ardelenesc tipic, cu stradute inguste in panta si case sasesti. Regizorul incearca o imitatie a filmelor lui Kusturica, insa nu reuseste nici pe departe sa ajunga la realismul peliculelor sarbului.

Un film care m-a dezamagit sub aproape toate aspectele.

Nota 4.5/10
Jovi

vineri, 11 aprilie 2008

The Ninth Gate




The Ninth Gate

Regia
Roman Polanski
In rolurile principale Johnny Depp, Frank Langella

Revederea unui film care mi-a produs placere prima data ma face sa aprofundez impresiile initiale si sa inteleg mai mult substraturile psihologice. Cum imi fusese recomandat de o prietena care citise cartea "Clubul Dumas", scris de romancierul spaniol Arturo Perez-Reverte, m-am grabit sa il revad.

Nu am citit nici una dintre cartile lui Reverte. De altfel, nici nu auzisem despre el inainte. Iar din articolele publicate pe Internet si dupa vizionarea acestui film, nu pot sa il aseman (dar este doar o prima impresie) decat cu Dan Brown, combinat cu multe elemente din Umberto Eco. O actiune desfasurata in cautarea unei mitologii (cum era codul lui DaVinci sau pendulul lui Foucault, in cazul celorlalti autori), cu multe elemente de intriga politista (condusa insa de un "detectiv de carti") si mult suspans.

Lucas Corso (Johnny Depp) are meseria cautarii si identificarii cartilor rare. Urmatoarea sa misiune, din partea unui bogat colectionar-Balkan, este verificarea autenticitatii unei carti, numita "Cele noua porti ale regatului umbrelor", existenta in doar trei exemplare in intreaga lume. O carte mitica, scrisa de Aristide Torchia, dar care se presupunea ca are pasaje intocmite de Lucifer insusi.

Corso trece prin multe aventuri, este purtat prin toata lumea, asista la numeroase crime, pline de mister si avand toate o legatura aparenta cu cartile pe care doreste sa le cerceteze. Acestea se inmultesc in momentul in care incepe sa inteleaga ca cele trei carti sunt total diferite in privinta ilustratiilor, in fiecare dintre acestea aflandu-se trei imagini semnat LCF (Lucifer).

Adevaratul demon al filmului este insa Balkan. Pentru el, totul se dovedeste a fi o simpla ambitie personala. In timp, isi colectionase o biblioteca de raritati, al caror subiect principal era Diavolul. Credea ca "Cele noua porti" ii pot aduce nemurirea cu ajutor diavolic. Lucru insa nerealizat.


Un film antrenant, plin de suspans, cu un actor foarte bun in rolul principal (Johhny Depp), nu in cea mai buna forma. Mi s-a parut un film perfect pentru o pledoarie pentru fumat si alcool. Se fumeaza enorm, se bea whisky in aproape fiecare scena.

Nota 7.5/10
Jovi

marți, 8 aprilie 2008

Actrita mea favorita...

Die Falscher/The Counterfeiters




Die Falscher/The Counterfeiters

Regia
Stefan Ruzowitzky
In rolurile principale Devid Striesow, August Diehl

Intotdeauna m-au impresionat filmele care dezvaluie terorile facute in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Mai cu seama cele din lagarele sistemului de exterminare nazist. Marturisesc chiar ca o scena din acest film (care ne arata gradul de animalitate la care ajunsesera gardienii nemti) m-a facut sa am lacrimi in priviri.

Inspirat dintr-un fapt real, filmul prezinta un grup de evrei, aflati in lagarele de concentrare naziste si reuniti pentru un singur scop, in functie de meseria fiecaruia: pentru a falsifica lire sterline si dolari americani in conditii impecabile si apoi distribuirea lor in lume pentru instaurarea imperiului hitlerist. Devine cea mai mare si mai buna operatiune de falsificare din istorie (Operatiunea Berhard), sub conducerea lui Salomon "Sally" Sorowitsch (Karl Markovics), care inainte de instaurarea regimului nazist fusese un mare falsificator in Berlin.

Nu este infatisata imaginea Holocaustului asa cum o stim din alte filme, din relatarile supravietuitorilor sau din carti. Dimpotriva, viata "falsificatorilor" era cu totul altfel. aveau paturi curate, dreptul la dus, mancare, pana si o masa de ping-pong ca premiu pentru contrafacerea lirei sterline.

Ideea pe care se bazeaza filmul este pana unde poate merge un om pentru a-si salva viata. Poate face totul pentru imbunatarirea vietii lui si salvarea personala sau poate incetini ororile razboiului (chiar prin sabotarea falsificarilor) cu pretul propriei vieti? Sally este pus in aceasta situatie...Unul dintre colegi (Alfred Burger, dupa memoriile caruia a fost facut, de altfel, filmul) nu vrea sa foloseasca presa de tiparit pentru falsificarea dolarului. Sa il "toarne" sau sa il inteleaga?

Odata cu terminarea razboiului, gardul dintre lagarul de exterminare si aripa "falsificatorilor" se darama. Lumi diferite se dezvaluie. Una plina de oameni morti sau muribunzi, care nu realizeaza cum au supravietuit in conditiile inumane din lagarul de la Sachsenhausen.. Una cu evrei tratati relativ bine, din care multi si-au incalcat preceptele morale pentru supravietuire. In cele din urma, aceste doua lumi se contopesc.

Insa, urmele se vad in timp. Sally ajunge prin cazinourile din Monaco, urmarit tot timpul de sentimentul vinovatiei. Oare a meritat supravietuirea ca individ? Sau a ajutat nazistii sa isi continue dominarea pe piata financiara mondiala prin introducerea de valuta falsa? Un om simplu isi doreste sa supravietuiasca. Insa in situatia in care o va face indiferent de mijloace, culpabilitatea insa il va urmari toata viata daca are constiinta.

Al doilea film urmarit din cele nominalizate la premiul Oscar pentru cel mai bun film strain din 2008, dupa Mongol, laureat de altfel cu acest premiu (pentru Austria), "Die Falscher/The Counterfeiters" este un film deosebit de interesant, despre personalitatea umana prinsa intre viata si moarte si sacrificiile pe care este dispusa sa le realizeze pentru supravietuire.

Nota 9.5/10
Jovi

luni, 7 aprilie 2008

The Longest Yard





Echipa Sfarma-Tot (2005)

The Longest Yard


Regia
Peter Segal

In rolurile principale Adam Sandler, Chris Rock, Burt Reynolds

Adam Sandler este unul dintre actorii mei de comedie favoriti. Iar cand cadrul filmului este un penitenciar american si are un subiect sportiv, este cu atat mai interesant. Rezulta astfel o comedie relaxanta si antrenanta, care merita sa fie vizionata.

Un fost jucator din liga de fotbal american (celebrul NFL), Paul Crewe (Adam Sandler), celebru pentru faptul ca a fost primul jucator care a "aranjat" un meci, traieste din mila prietenei sale bogate. Intr-o noapte de betie, pleaca cu masina acesteia si face un accident in lant cu masinile Politiei. Este trimis la inchisoare, iar acolo directorul acesteia, mare amator de fotbal, il determina sa antreneze o echipa pentru a juca impotriva gardienilor.

In acest moment, toti criminalii trecuti la categoria "cei mai periculosi" incearca sa intre in echipa, avand in vedere adversarul. Iar meciul final este o adevarata intoarcere in timp pentru Paul Crewe, atat ca stil de joc, cat si momente psihologice: i se ofera sansa sa plece mai devreme din inchisoare in schimbul "aranjarii" partidei.

Un remake dupa un film din 1974 cu Burt Reynolds in rolul principal (care si-a asumat si aici rolul antrenorului), considerat de multi mai bun decat originalul. Foarte amuzant si relaxant. Perfect pentru o zi obositoare (sau trista).

Nota 7.5/10
Jovi

Menopauza

duminică, 6 aprilie 2008

Waking Up in Reno




Waking Up in Reno

Regia
Jordan Brady
In rolurile principale Charlize Theron, Patrick Swayze, Billy Bob Thornton, Natasha Richardson

Un film considerat de mine "de casa", asa cum erau unele filme in aprecierile celor care inchiriau casete video in anii '90 in Romania. Asa cum credeam, intr-un orasel, intr-o comunitate mica, toata lumea se cunoaste cu toata lumea. Si, de aceea, relatiile dintre acesti oameni apropiati intrec uneori limitele stabilite. Filmul chiar este subintitulat "ei sunt patru prieteni apropiati, unii mai apropiati decat altii".

Este un patrulater conjugal: Lonnie Earl (Billy Bob Thornton) casatorit cu Darlene (Natasha Richardson); cel mai bun prieten al sau, Roy (Patrick Swayze), casatorit cu Candy (Charlize Theron). Viata lor este simpla, intr-un orasel din America si este cuprinsa de rutina zilnica: serviciu, casa, prieteni. Chiar daca se mai incurca uneori lucrurile, nimeni nu trebuie sa afle.

Intr-o zi, cei patru se hotarasc sa plece intr-o excursie in Reno, Nevada, renumit pentru cazinourile sale, pentru consursul de camioane "Monster Jam" si pentru faptul de a fi "the biggest little city in the world". Numai ca distractie se intersecteaza cu multiple complicatii pe plan sentimental.

Roy este un barbat lipsit de fermitate, iar prima izbucnire are loc tarziu, dupa 30 de ani. De ce este pricinuita? De faptul ca sotia sa, Candy este insarcinata, dar nu cu el, ci cu cel mai bun prieten al sau, Lonnie. Candy si Darlene sunt doar niste domnite de provincie, un pic prostute, mereu in urma sotilor lor. Iar Lonnie este un cow-boy de moda veche, o persoana careia nu ii pasa deloc de cei din jur, poate cu exceptia sotiei uneori.


Filmul este cateodata amuzant, desi in multe momente se dezbat multe probleme psihologice. Actorii au interpretari contradictorii: Patrick Swayze joaca ezitant si pare intr-o panta descendenta, Charlize Theron nu are un rol de substanta (dar arata foarte bine in acest film), iar Billy Bob Thorton salveaza filmul, printr-un joc foarte bun, potrivindu-se foarte bine.

Nota 6/10
Jovi

sâmbătă, 5 aprilie 2008

Lost and Delirious




Lost and Delirious

Regia
Lea Pool

In rolurile principale Piper Perabo, Graham Greene

O poveste destul de trista si oarecum neobisnuita in tiparul societatii anilor 2000. Un film care trateaza sentimente umane ca dragostea si deznadestea pierderii ei, dintr-o perspectiva atipica, respectiv cea homo-sexuala...

Intr-un internat pentru fete, apare o fata noua, Mary (Mischa Barton), si aceasta este repartizata intr-o camera cu doua razvratite, Paulie (Piper Perabo) si Tory (Jessica Pare). Revolta lor nu tine neaparat de compotamentul fata de ceilalti, cat de relatia dintre ele. Paulie dezvolta o apropiere pasionala si implicit o dragoste puternica si care nu tine cont de cei din jur, astfel incat intreaba sa lume se sprijin pe iubirea primita in schimb de la Tory.

Iar cand aceasta din urma vrea sa renunte la legatur primejdioasa, Paulie face totul sa recastige dragostea. Chiar daca stie, in unele momente, ca nu are nici o sansa.

Un film despre iubiri interzise. Desi o perspectiva inedita asupra dragostei, ne invata ca trebuie sa luptam pentru ceea ce iubim, trebuie sa aducem ceea ce e mai bun in noi pentru a fi fericiti.

Nota 7/10
Jovi


1408




1408
In rolurile principale Samuel L. Jackson, John Cusack

Seria filmelor de suspans-horror continua, cu o adaptare a unei nuvele scrisa de Stephen King. Si iata inca un film care nu m-a dezamagit, nu m-a ingrozit asa de mult incat sa imi displaca vizionarea, chiar subiectul mi-a parut bine inchegat, cu o anumita substanta a scenariului care putea face o pelicula remarcabila.

Mike Enslin (John Cusack) este un autor de carti asupra unor locuri in care se semnaleaza prezente si lucruri paranormale. Insa el vrea sa demonteze toate aceste conceptii si sa demonstreze ca nu exista viata dupa moarte, ca nu exista fantome, ca nu exista locuri bantuite. Si reuseste in toate cazurile.

Pana intr-o zi cand aude despre camera 1408 de la hotelul Dolphin din New York, unde au avut loc mai multe morti, mai multe disparitii. O camera inchisa pentru vesnicie de managerul hotelului (Samuel L. Jackson), pentru a nu mai exista probleme in administrarea locasului. Insa Mike este foarte insistent si reuseste sa se cazeze acolo.

Si, in acest moment, incepe o adevarata aventura plina de suspans. Majoritatea momentelor din film se petrec in camera 1408, care devine un adevarat personaj, care ii influenteaza nu numai actiunile, dar si gandurile lui Mike Enslin, ii implica familia pierduta si il ataca oridecateori acesta spera ca a scapat de influenta malefica a locului in care se afla.

Iar ceea ce e malefic este faptul ca "1408" are propria constiinta, una proprie unui razboinic inteligent care ataca. Incepe prin a-si cunoaste dusmanul, intra in gandurile lui si apoi ataca, luand forma temerilor de care sufera adversarul. Astfel, in momentul in care in camera apare tocmai sotia de care s-a separat si fiica sa, care a murit de o boala cumplita, Enslin este pierdut.

Filmul lasa o senzatie ambigua spre sfarsit...a fost real ce s-a petrecut sau a fost doar o transfigurare a mintii lui Enslin? Nu ma pronunt, intrucat intrebarea staruie si in mintea mea...

Si un raspuns poate fi o problema de reflectat. Enslin intreaba, la un moment dat, camera "De ce nu ma ucizi odata?!". raspunsul a fost: "Pentru ca toti clientii nostri se bucura de liberul arbitru".

Nota 7.5/10
Jovi

miercuri, 2 aprilie 2008

The Prestige





Prestigiul (2006)
The Prestige

Regia
Christopher Nolan
In rolurile principale Scarlett Johansson, Christian Bale, Hugh Jackman, Michael Caine

Ma asteptam la mai multe realizari de la acest film, mai ales ca am urmarit de curand unul de aceeasi facuta, respectiv "Iluzionistul". Totusi, in afara unor sentimente bine definite de ura reciproca si de incercari succesive de razbunare, filmul nu este legat si devine, in cele din urma, lung si plictisitor.

Lumea magicienilor a fost intotdeauna plina de fantezie, inspirata nu numai de numerele lor de pe scena, ci si de viata lor plina de incercari de a realiza "trucul perfect". Iar atunci cand intre doi fosti parteneri apare o rivalitate mistuitoare, orasul in care se afla acestia (in cazul acesta, Londra) devine scena pentru noi magii, noi iluzii, trucuri neincercate, experimente uluitoare.

Doi parteneri, Robert Angier si Alfred Borden, apar succesiv pe scena si fac trucuri cunoscute. In clipa in care Borden face un nod neadecvat prietenei lui Angier si aceasta moare, totul se schimba. Ei devin dusmani si totul se invarte din acest moment in jurul unei sete de razbunare incredibila, intrecandu-se in trucuri experimentale (unele puse la punct de marele fizician Tesla, jucat admirabil de cantaretul David Bowie) si cuprinsi de setea de a-si descoperi secretele celuilalt.

Problema este ca folosirea acestor trucuri "stiintifice" nu mai face ca filmul sa fie credibil si doar "cu magie", ci acestea il transforma pe alocuri intr-unul SF. Si lungimea lui dauneaza, parerea mea (128 minute), unele trucuri fiind aratate de mai multe ori. Nu spun ca un film de peste doua ore este neaparat unul mai slab. Insa daca scenariul se repeta sau personajele intra in amanunte care nu au legatura cu dezbaterea, atunci dauneaza.

In incheiere, cateva cuvinte din film: "Fiecare mare truc magic constă din trei etape. Prima este numita 'The Pledge'/'Promisiunea': magicianul îţi arată ceva obişnuit, dar bineînteles că nu este chiar aşa. A doua etapă este numită 'The Turn'/'Transformarea', în care magicianul face ca acel lucru obişnuit să facă ceva extraordinar. Acum, dacă vă veţi uita după un secret, nu-l veţi putea găsi. De aceea există o a treia etapă numita 'The Prestige'/'Iluzia'. Aceasta este partea cu vârtejuri şi întoarceri, unde viaţa atârnă în balanţă şi tu vezi ceva care te şochează, aşa cum nimic nu a mai făcut-o până acum".

"Dacă ei acum cred că o femeie va fi tăiată cu sabia în două, nu vor fi foarte supăraţi şi în mod sigur nu se vor amuza. Deci ei ştiu că este un truc, dar vor să se simtă prostiţi, iată de ce este necesar al treilea act, a treia etapa, sau de ce The Prestige este atât de important. Lumea reală este rigidă, nu există atât de multe mistere în ea, dar oamenii nu vor să fie o întâmplare – şi aici intervine magia. Dacă ar fi să ne luăm după toate regulile impuse aceasta este calea prin care oamenii muncesc pentru un loc de muncă, adună banii şi apoi mor – ei bine, cine vrea să trăiască în această lume? Eu cred că noi toţi am prefera ca Universul să aibe câteva surprize, câteva trucuri."

Nota 6.5/10
Jovi


Fetita si tigara




Fetita si tigara,

de Benoit Duteurtre

Traducerea de Irinel Antoniu

Editura Univers, 2008



Nu mai citisem de mult timp o carte din colectia "Literatura" a ziarului Cotidianul, desi sunt un colectionar impatimit al acesteia. Si, avand un pic de timp mai liber, am luat prima carte care mi-a cazut in mana, fiind atras totusi si de titlul acesteia si de comentariile aparute in ziar in momentul aparitiei.

Desi este un roman de dimensiuni mici (125 pagini) si concentrat ca desfasurare, este o carte care imagineaza o lume interesanta si la care se poate ajunge in conditiile societatii contemporane. Chiar daca tentinta interzicerii tigarilor in spatiile publice exista deja in lumea civilizata, autorul imagineaza conditii si mai drastice. Respectiv interzicere totala, atat in restaurante, institutii, pe strazi, cat si in casele particulare sau inchisori, cu pedepse exemplare. Din aceasta perspectiva, dupa parerea mea, lumea ar fi mai buna si mai curata.

Numai ca o tigara simpla schimba cursul intregii povesti. Desire Johnson, un negru condamnat la moarte, are o ultima dorinta stranie pentru timpurile pe care le traia: sa fumeze o tigara. "Dupa legea de stat, condamnatul Desire Johnson actiona cu drepturi depline invocind articolul 47 din codul de aplicare a pedepselor, care-i permitea sa fumeze o ultima tigara inainte de executie. La rindul sau, domnul Quam Lao Ching, directorul unitatii penitenciare, aplica riguros alineatul 176.b din regulamentul interior interzicindu-i sa aprinda aceasta tigara. Adaugat cu un an mai inainte, la presiunea asociatiilor de aparare a sanatatii publice, acest apendice interzicea categoric consumul de tutun in incinta inchisorii. Evident, ideea de a apara sanatatea unui condamnat la moarte putea sa te lase perplex daca nu cumva vedeai in asta un rafinament al cruzimii; dar o astfel de masura, benefica pentru cei mai multi, nu accepta nici o exceptie." Apare astfel o adevarata problema legislativa care va suscita atentia intregii mass-media si implicit a lumii civilizate.

Pe de alta parte, lumea s-a schimbat si din alt punct de vedere: copiii sunt mai presus de orice lege si norma sociala si morala, astfel incat ei conduc din umbra noua civilizatie. Institutiile publice sunt locuri de joaca pentru ei, exista Politie si tribunale conduse de minori, adultii sunt redusi la adevarati roboti in slujba noilor "stapani ai lumii". Un umor negru terifiant pentru orice adult, mai ales ca autorul francez reuseste sa zugraveasca atat de plastic partile rele ale copiilor incat ajungi (ca adult) sa dispretuiesti noua "ordine mondiala". Esti obligat sa iubesti copiii, sa le suporti toanele, sa le acorzi intaietatea, ca si locul in mijloacele de transport. O societate total opusa normelor noastre, una care aminteste mult de romanul "1984" si de Big-Brother-ul lui George Orwell.

O carte recomandata fumatorilor? Posibil ca spectrul interzicerii totale a fumatului si intrarea in clandestinitate sa fie mai determinante in alegerile lor in viata decat acele banale inscriptii de pe pachetele de tigari. Pana atunci, voi fumatorii sunteti invitati sa intrati pe site-ul lui Benoit Duteurtre si sa semnati o petitie pentru reintroducerea fumatului in spatiul public din Franta:
http://duteurtre.free.fr/guppy/

Sfatul meu: tutunul dauneaza grav sanatatii!

Filmele lunii aprilie


Orfelinatul
4 Aprilie 2008
(El Orfanato)

Laura se muta inapoi in orasul natal si deschide un orfelinat pentru copiii handicapati. La scurt timp, ea observa ca imaginatia fiului sau devine tot mai bogata, insa prietenul invizibil al copilului devine o prezenta malefica pentru Laura.


Horton
11 Aprilie 2008
(Horton Hears a Who)

Horton este un elefant care, intr-o buna zi, aude un strigat de ajutor venind dintr-un fir de praf. Desi nu vede pe nimeni, Horton este convins ca exista viata pe firul de praf si decide sa ii ajute pe micutii care se afla in pericol...

Supravietuitorul
11 Aprilie 2008
(Supravietuitorul)

Dupa razboi, Comisarul Moldovan(Sergiu Nicolaescu / Petr Falc) a facut ani grei de puscarie politica. Distractia comandantului inchisorii, un colonel sovietic, era sa il oblige sa joace ruleta ruseasca.

Aurul nebunilor
11 Aprilie 2008
(Fool's Gold)

Kate Hudson si Matthew McConaughey interpreteaza un cuplu de tineri casatoriti care au pornit in cautarea unei comori. Dupa opt ani in care nu au gasit bogatiile visate, cei doi realizeaza ca nu se mai iubesc si hotarasc sa divorteze.


Stapanii strazilor
18 Aprilie 2008
(Street Kings)

Tom Ludlow (Keanu Reeves) este un politist veteran din Los Angeles care sufera dupa decesul sotiei sale. Atunci cand anumite dovezi il incrimineaza in cazul mortii unui coleg ofiter, acesta incepe sa se revolte impotriva intregului sistem...

Negura
18 Aprilie 2008
(The Mist)

Bazat pe o poveste de groaza scrisa de Stephen King, filmul ii prezinta pe locuitorii unui orasel din Maine, care, in urma unei furtuni violente, devin tintele unor creaturi oribile, iar orasul este impanzit de o ceata foarte densa.

Nu da inapoi
18 Aprilie 2008
(Never back down)

Jake Tyler (Sean Faris) s-a mutat de curand in Orlando (Florida) cu familia lui. Starul echipei de fotbal a liceului din orasul natal este acum doar un “outsider” cu o reputatie de scandalagiu.


Desigur...poate ca...
25 Aprilie 2008
(Definitely, Maybe)

Will Hayes este in pragul divortului cand fiica sa de zece ani, Maya, incepe sa se intrebe in legatura cu trecutul lui amoros. Will, care s-a mutat in New York cu mult timp in urma pentru a evolua in cariera politica, ii ofera Mayei o versiune romantata a propriului trecut.