Shi mian mai fu (House of flying daggers)
Regia
In rolurile principale Zhang Ziyi, Andy Lau
Un film asiatic din nou (chinezesc de data aceasta), la care ma asteptam mai mult dupa impresionantul film de vineri "In the Mood for Love". Din pacate, maretia artistica in zugravirea sentimentelor personajelor nu a mai functionat la fel, desi este tot o poveste de dragoste, imbinata cu o poveste eroica si cu destule scene de arte martiale. De altfel, aceasta este tendinta filmelor asiatice a ultimlor ani, macar a celor pe care le-am urmarit eu.
Actiunea filmului se petrece in anul 859 era noastra, in timpul dinastiei Tang, cand au loc diferite revolte ale unor grupari opuse imparatului. Doi capitani ai trupelor imperiale, Leo (Andy Lau) si Jin (Takeshi Kaneshiro), sunt insarcinati cu starpirea unei dintre grupari, numita "Casa Sabiilor Zburatoare" (sau a Pumnalelor Zburatoare), si, mai ales, cu asasinarea noului lider al acesteia, ramas necunoscut.
Primul indiciu este intr-un fel de bordel, unde a aparut o noua fata-Mei (Zhang Ziyi), care are ca principal talent dansul, dar este oarba. Jin este trimis acolo, o intalneste si, dupa ce aceasta este prinsa de politie (intr-o inscenare a lui), o ajuta sa evadeze si pleaca impreuna cu ea spre taramurile "Sabiilor Zburatoare".
In vreme ce ei sunt urmariti, incepe o adevarata tensiune sentimentala intre ei. El, cu constiinta umbrita de faptul ca totul e o inscenare, doar pentru scopul de a prinde liderul gruparii rebele, este un spirit liber si nu pare a fi miscat ca ea ii este din ce in ce mai apropiata. Ea nu este oarba cu adevarat si se simte din ce in ce mai atrasa de el, dar si mahnita ca el pare indiferent. In acelasi timp, spre final, trebuie sa aleaga iubirea dintre cei doi oponenti: Jin sau Leo, care era doar infiltrat ca spion in trupele imperiale, dar era un vechi prieten al ei, care o iubea cu adevarat.
Un film din care pot trage concluzia ca cinematografia chinezeasca poate tine pasul cu Hollywood-ul, dar ii trebuie mai multa substanta in ilustrarea sentimentelor. Poate din acest motiv (plus ca m-am saturat de filmele cu arte martiale, vazand prea multe in liceu), nu mi-a placut in mod deosebit.
Nota 6.5/10
Jovi
Un film asiatic din nou (chinezesc de data aceasta), la care ma asteptam mai mult dupa impresionantul film de vineri "In the Mood for Love". Din pacate, maretia artistica in zugravirea sentimentelor personajelor nu a mai functionat la fel, desi este tot o poveste de dragoste, imbinata cu o poveste eroica si cu destule scene de arte martiale. De altfel, aceasta este tendinta filmelor asiatice a ultimlor ani, macar a celor pe care le-am urmarit eu.
Actiunea filmului se petrece in anul 859 era noastra, in timpul dinastiei Tang, cand au loc diferite revolte ale unor grupari opuse imparatului. Doi capitani ai trupelor imperiale, Leo (Andy Lau) si Jin (Takeshi Kaneshiro), sunt insarcinati cu starpirea unei dintre grupari, numita "Casa Sabiilor Zburatoare" (sau a Pumnalelor Zburatoare), si, mai ales, cu asasinarea noului lider al acesteia, ramas necunoscut.
Primul indiciu este intr-un fel de bordel, unde a aparut o noua fata-Mei (Zhang Ziyi), care are ca principal talent dansul, dar este oarba. Jin este trimis acolo, o intalneste si, dupa ce aceasta este prinsa de politie (intr-o inscenare a lui), o ajuta sa evadeze si pleaca impreuna cu ea spre taramurile "Sabiilor Zburatoare".
In vreme ce ei sunt urmariti, incepe o adevarata tensiune sentimentala intre ei. El, cu constiinta umbrita de faptul ca totul e o inscenare, doar pentru scopul de a prinde liderul gruparii rebele, este un spirit liber si nu pare a fi miscat ca ea ii este din ce in ce mai apropiata. Ea nu este oarba cu adevarat si se simte din ce in ce mai atrasa de el, dar si mahnita ca el pare indiferent. In acelasi timp, spre final, trebuie sa aleaga iubirea dintre cei doi oponenti: Jin sau Leo, care era doar infiltrat ca spion in trupele imperiale, dar era un vechi prieten al ei, care o iubea cu adevarat.
Un film din care pot trage concluzia ca cinematografia chinezeasca poate tine pasul cu Hollywood-ul, dar ii trebuie mai multa substanta in ilustrarea sentimentelor. Poate din acest motiv (plus ca m-am saturat de filmele cu arte martiale, vazand prea multe in liceu), nu mi-a placut in mod deosebit.
Nota 6.5/10
Jovi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu