Povestiri foarte scurte

"Povestiri foarte scurte. Intamplari interesante din viata lui Vasile B. Caiet cu subiecte", de Tudor Octavian

Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2004

Imi plac mult micile povestiri inspirate din cotidianul romanesc ale lui Tudor Octavian, cunoscut mie din rubricile zilnice tinute in "Jurnalul National" si mai putin din televiziune, unde nu mi se pare a fi o persoana prea charismatica. De altfel, dupa parerea mea se exprima mult mai bine in scris.

Cartea de fata are trei mari parti, dupa cum o sugereaza si titlul: prima parte este o culegere de "povestiri foarte scurte" (maxim doua pagini), pline de umor si ironie, care dezvaluie snobismul perioadei postrevolutionare, "hazul de necaz" tipic romanesc. Multe pasaje interesante, multe povestiri pline de talc, toate pur reale. Iata un fragment din povestirea "Tramvaiul 12, tramvaiul 15": "E simplu sa constati ca un om e prost. Problema e de ce nu-i destept? De ce urmeaza toata viata un drum lung si chinuitor cand exista altele scurte si odihnitoare? Nu cumva si mersul cu tramvaiul e o chestiune de destin? Nu cumva chiar si pe o linie, care are un inceput si un capat, poti rataci fara directie sau colinda aiurea? Fapt care inseamna ca nu oamenii sunt prosti, daca se incurca ani de zile cu 15, desi cu 12 ar ajunge foarte repede unde trebuie, inseamna ca asa le e dat lor, sa ocoleasca mult, inainte de a ajunge undeva. Iar unii sa ocoleasca toata viata si sa nu ajunga nicaieri".

Problema "problemelor Bucurestiului" este dezbatuta pe larg, din mai multe puncte de vedere: de la cel al constructiilor, al cainilor maidanezi la cel al multinationalelor si al snobismului noilor imbogatiti peste noapte. In povestirea "Despre ce-si vorbesc cainii noaptea", autorul este deranjat la inceput de existenta acestora si de faptul ca nu il lasa sa doarma, pentru ca, in cele din urma, sa ajunga sa ii inteleaga: "Daca n-ai somn si nu simti ca turbezi, din cauza dezmatului care se incinge in plin centrul orasului, a vastei constelatii de congrese nocturne primind ecouri fratesti din toate directiile, reusesti sa deslusesti cate ceva din cele ce-si spun cainii. Cam tot ce-ti vine si tie sa spui din cand in cand, insa n-ai curaj ori nu ai ocazia. Cand nu mai vrei sa stii de stapani si sa-ti tii gura, cand iti vine sa tipi de neputinta, cand iti dai seama ca meriti mai mult decat ce-ti e dat sa ai. Si, ce-i mai important, cand simti ca nu te mai intelegi cu nimeni (...)

Trece o jumatate de cea si somnul nu mai vine. E tarziu de tot si haita e tot mai galagioasa. Noaptea si multimea dezlantuita de maidanezi au pus stapanire pe oras. Daca deschizi insa fereastra si iti limpezesti nitel gandurile, ura pe cainii aia, care nu te lasa sa te odihnesti, ca sa fii bun dimineata pentru slujba, pare sa se fi dus. E inlocuita cu o ura mai mare, confuza. Poate de ura pe viata pe care o duci. Ce-s de vina cainii ca nu dorm o data cu noi?"

A doua parte a cartii, intitulata "Intamplari interesante din viata lui Vasile B.", este o satira asupra prostiei si a diferitelor ei forme si cuprinde, de asemenea, mici povestiri din viata personajului pitoresc Vasile B. ("Lumea e plina azi de oameni ca Vasile B, adica de persoane carora li se intampla tot felul de chestii si nimeni nu le explica nici ce inseamna, nici daca-s importante. De aceea, e posibil ca barbatii Vasile B. sa traiasca foarte interesant si sa nu-si dea seama, sa fie speriati si sa nu realizeze dimensiunile necazului care a dat peste dansii. Si chiar sa fie fericiti, fara sa inteleaga de la ce li se trage").

In sfarst, cea de-a treia parte, intitulata "Caiet cu subiecte" este, aflam dintr-una din povestiri, alcatuita din mici istorioare (intre un rand si o pagina), copiata din caietul cu idei al autorului. Dupa cum ne dezvaluie, caietul cu idei il poarte tot timpul cu el. In fiecare moment in care o intamplare cotidiana sau o idee din gandurile sale i se par bune pentru o povestire ulterioara, se opreste si isi noteaza in caiet. Iar o parte din acestea fac parte din aceasta carte. Ma opresc doar la una: "Un snobism romanesc de perioada, in care trufia si mitocania merg mana-n mana: asa-numitii amatori de frumos, care intra in expozitii, in librarii si in sali de concert, cu bodyguarzii dupa ei".

O carte foarte placuta, relaxanta si amuzanta.