Vinyan-TIFF 2009

Vinyan(2008)
Vinyan

Regia Fabrice Du Welz

Cu Emmanuelle Béart, Rufus Sewell

In preajma oricarui eveniment major din lumea cinematografiei, cinefilii se concentreaza asupra filmelor prezentate si prezente acolo. La fel facem la Oscaruri, la Cannes, la Venetia sau la Globurile de Aur, incercand sa vedem cat mai multe filme nominalizate, sa simtim cat mai aproape pulsul evenimentelor si al starii de fapt, sa incercam sa deslusim sentimentele castigatorilor sau premiantilor sau sa aflam ceea ce se afla in culise si in mintea organizatorilor. Asemanator, incerc si eu sa trec in lumea celui mai important eveniment cinematografic din Romania, respectiv Festivalui International de Film de la Cluj-TIFF 2009.

Si, sa spunem, filmele prezente la Cluj sunt toate din "lumea buna". Fara sa fie aproape in totalitatea lor comerciale, ne aduc in fata unor filme-cult, departe de lumea dezlantuita a filmelor de "happy-end" americane, reusind sa straga spectatorii avizati la show-uri memorabile, dar, in acelasi timp, nu ii indeparteaza nici pe cei dornici de amuzament, distractie sau adrenalina. Exista si din acestea, insa, in mod normal, predomina filmele de calitate, din toate colturile globului pamantesc, fiindca de esenta unui festival important este prezenta unor actori impecabili, cateodata necunoscuti, a unor regizori de calitate artisitica extraordinara, a unor filme care ne uimesc prin profunzimea lor.

Unul dintre acestea este "Vinyan", prezent in secţiunea "Umbre" a Festivalului TIFF 2009 de la Cluj, film franco-belgian, in care se concentreaza unul dintre sentimentele umane cele mai profunde, respectiv dragostea de mama. Scenele pe care le traim in timpul urmaririi lui sunt alternante si diferite din punctul de vedere al calitatii regizorale sau al scenariului. Inca din start, avem imagini simbolistice-vizuale, un puseu de apa frematand, culori osciland intre albastrul marii, verdele plantelor subacvatice sau sangele siroind, prime imagini care pot ilustra inca de la inceput alternanta planurilor ce vor urma. Imaginile imediat urmatoare insa dezmagesc: o suava faptura feminina (Emmanuelle Beart) apare din valuri intr-un minuscul costum de baie si simbolismul anterior este inlocuit de coborarea brusca in realitatea erotica a filmelor de duzina.

Totusi, aceasta cadere in calitate apare foarte rar si chiar daca subiectul de ansamblu pare unul obisnuit, un cliseu, cresterea succesiva a misterului si accentuarea faptului ca nu ne aflam in fata unui simplu film gen Hollywood il determina pe spectator sa urmareasca cu interes din ce in ce mai mare sfarsitul filmului. Un cuplu aparent obisnuit este surprins de o mare drama in Thailanda: trecerea unui val de tsunami ii rapeste singurul fiu. Desi tatal este in timp impacat cu situatia, mama nu isi poate odihni sufletul, considerand ca fiul a supravietuit apei si se afla undeva in jungla, la numeroasele triburi care se ocupa cu vanzarea copiilor.

Doar o secunda intr-un clip caritabil, o determina sa plece impreuna cu sotul ei, in cautarea lui Joshua, printr-un tinut aflat departe de granita civilizatiei, printr-o regiune numita Burma. Numai ca ea nu isi cauta neaparat propriul copil, ci este multumita cu orice substitut al sau si, pe deasupra, are nevoie sa gaseasca pe cineva pe care sa dea vina. De aceea, chiar cu riscul pierderii vietii si a oricarei averi materiale, constienta ca localnicii care ii conduceau prin jungla ii pacalesc si nu stiu nimic despre fiul sau, ea vrea sa continue aventura cunoasterii si sa il cunoasca astfel pe Vinyan, spiritul mortilor prin violenta, devenit confuz si violent si care nu mai stie calea spre lumea cealalta.

Nota 8/10
Jovi