“Politică şi istorie. Cazul comunisştilor români. 1944-1977 ”, de Vlad Georgescu
„Intervenţia imperialistă împotriva revoluţiei socialiste din Rusia. Ocuparea basarabiei”. Cât priveşte anexarea Basarabiei de către URSS în 1940, faptul este prezentat în toate ediţiile ca o reglementare amiabilă a unei neînţelegeri teritoriale născute prin intervenţia română din 1918 împotriva Rusiei sovietice. De altfel, încă Pătrăşcanu, care vorbise şi de „eliberarea Poloniei răsărotene de către armata roşie”, socotise Unirea din 1918 o ocupare forţată, împotriva voinţei maselor, dornice de comunism, iar ultimatumul din 1940, o revenire asupra unei nedreptăţi.
„Ceauşescu se socoteşte fără îndoială, şi curtenii săi nu încetează o clipă a-i întări convingerea, unul dintre marii oameni ai vremii, ceea ce-l face să-şi socotească şi poporul la cele mai înalte cote; un păstor, chiar şi cu topuz, nu poate fi mare în capul unei turme fără personalitate în istorie; îi trebuie, ca să se manifeste în toată amploarea sa, şi un popor de excepţie. Ideea apare timid incă din tezele din iulie – experienţa românilor „este un bun naţional, cât şi un bun internaţional” –, dar devine megalomanie maladivă numai din 1974: ştiinţa românească a contribuit de-a lungul secolelor „la ridicarea nivelului general de civilizaţie a popoarelor”, „geniul” poporului a dat lumii cărturari încă din Evul Mediu; românii au fost primii „care au abordat problema rachetelor”, care „au construit avioane”, şcolile lor de medicină, matematică, istorie, aeronautică au fost şi sunt „de notorietate internaţională”; cu mândrie admite preşedintele, gândindu-se desigur şi la el, că neamul pe care-l conduce „a dat omenirii…o mulţime de celebrităţi”.
Despre Cantemir. „Viitorolog ca orice bun culturnic, Gheorghiu este sigur că, dacă ar fi apucat să somnească mai mult de 10 luni, ar fi întemeiat academii, ar fi înlocuit alfabetul chirilic cu cel latin, „ar fi însănătoşit economia”, ar fi modernizat administraţia, „ar fi creat noi cadre de conducere”; ca şi altădată însă, „împrejurările cele neprevăzute au stricat norocul acestui popor”.
„Intervenţia imperialistă împotriva revoluţiei socialiste din Rusia. Ocuparea basarabiei”. Cât priveşte anexarea Basarabiei de către URSS în 1940, faptul este prezentat în toate ediţiile ca o reglementare amiabilă a unei neînţelegeri teritoriale născute prin intervenţia română din 1918 împotriva Rusiei sovietice. De altfel, încă Pătrăşcanu, care vorbise şi de „eliberarea Poloniei răsărotene de către armata roşie”, socotise Unirea din 1918 o ocupare forţată, împotriva voinţei maselor, dornice de comunism, iar ultimatumul din 1940, o revenire asupra unei nedreptăţi.
„Ceauşescu se socoteşte fără îndoială, şi curtenii săi nu încetează o clipă a-i întări convingerea, unul dintre marii oameni ai vremii, ceea ce-l face să-şi socotească şi poporul la cele mai înalte cote; un păstor, chiar şi cu topuz, nu poate fi mare în capul unei turme fără personalitate în istorie; îi trebuie, ca să se manifeste în toată amploarea sa, şi un popor de excepţie. Ideea apare timid incă din tezele din iulie – experienţa românilor „este un bun naţional, cât şi un bun internaţional” –, dar devine megalomanie maladivă numai din 1974: ştiinţa românească a contribuit de-a lungul secolelor „la ridicarea nivelului general de civilizaţie a popoarelor”, „geniul” poporului a dat lumii cărturari încă din Evul Mediu; românii au fost primii „care au abordat problema rachetelor”, care „au construit avioane”, şcolile lor de medicină, matematică, istorie, aeronautică au fost şi sunt „de notorietate internaţională”; cu mândrie admite preşedintele, gândindu-se desigur şi la el, că neamul pe care-l conduce „a dat omenirii…o mulţime de celebrităţi”.
Despre Cantemir. „Viitorolog ca orice bun culturnic, Gheorghiu este sigur că, dacă ar fi apucat să somnească mai mult de 10 luni, ar fi întemeiat academii, ar fi înlocuit alfabetul chirilic cu cel latin, „ar fi însănătoşit economia”, ar fi modernizat administraţia, „ar fi creat noi cadre de conducere”; ca şi altădată însă, „împrejurările cele neprevăzute au stricat norocul acestui popor”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu