Peripetiile bunului parinte Mockinpott

"Peripetiile bunului parinte Mockinpott", de Hisashi Inoue

Traducere de Emil Eugen Pop
Editura Univers, Bucuresti, 2008

Cum ma declaram anterior un admirator al culturilor asiatice, iar anul acesta m-am preumblat printre filme chinezesti, japoneze sau din Hong Kong, am incercat, la plecarea in concediu, sa aleg din biblioteca mea o carte in acelasi tipar, desi, marturisesc, ca titlurile sunt putine. Am ales aceasta carte, una de marime medie (aproximativ 200 de pagini), insa nu mi-a parut nici o clipa rau si admiratia mea fata de Japonia (si, in acest caz, fata de autorii din aceasta tara) a crescut din nou.

Am regasit o carte foarte alerta si surprinzator de comica, despre peregrinarile unor studenti japonezi catolici si saraci, in prima lor intruziune in viata reala. Norocul celor trei (iar intre acestia se distinge Komatsu, care povesteste intamplarile la persoane intai) este parintele Mockinpott, un profesor de limba franceza de la Universitatea Catolica din Tokyo, care ii ia sub obladuirea sa, incercand sa ii ajute, sa le ofere (de nenumarate ori) un sprijin in cautarea unui loc de munca si sa ii salveze de fiecare data, atunci cand faceau vreo faradelege.

Peripetiile lor sunt zugravite extraordinar de realist, iar parintele Mockinpott, desi este un om sufletist, pare slab de inger si nu reuseste niciodata sa reziste tentatiei de a-i ajuta, chiar daca, in cele din urma, totul se va intoarce impotriva sa si va fi demis din postul lui si trimis in Franta. "Studentii din caminul catolic, de fapt discipoli ai parintelui, il duc mereu cu zaharelul, il trag pe sfoara, il inseala si-l storc de bani, provocandu-i o stare de permanenta lamentare. Si nu-i doar atat. Studentii profita de faptul ca parintele se lasa usor luat de val, ii canta in struna si-l fac in cele din urma sa urce pe scena trupei de tatru ambulant, fapta ce ajunge la urechile mai-marilor ordinului religios, aducandu-i repatrierea".

De altfel, autorul isi explica opera sa in postfata romanului: "personajele mele sunt, fara exceptie, incurca-lume, neciopliti, escroci, insi de mana a treia, tonti sau nerozi. (...) Desi nu-mi dau seama cine va fi individul capabil sa-i scoata pe japonezii extenuati din criza istorica prin care trec, cred ca pana la urma acesta va aparea sub forma unui dictator. Ca sa indepartez catusi de putin momentul aparitiei dictatorului eroic evocat, simt ca va trebui sa creionez cat mai multi natarai si prostanaci drept personaje. Iar daca acestia vor lua o farama din povara ce-i apasa pe oamenii istoviti, ma voi socoti un autor fericit".

Nu este o carte grea, chiar pare una adolescentina, dar poate acesta este farmecul unui scriitor, care, in tara sa, este cel mai cunoscut autor de romane comice si piese satirice. Iar acest roman chiar m-a facut sa zambesc deseori la nazbatiile facute de cei trei eroi (nu stiu daca sunt negativi, nu par, pentru ca nici o clipa ei nu cad in prapastia nesimtirii, ci doar poate in cea a prostiei inconstiente).