One Flew Over the Cuckoo's Nest
Regia
In rolurile principale Jack Nicholson
Un clasic, nu il vazusem pana acum, desi auzisem multe cuvinte frumoase despre el. Un film care mi-a intrecut asteptarile, a fost intru-totul pe placul meu. Profund psihologic, cu personaje care suprind in orice moment, un final cu totul neasteptat, actori foarte potriviti si un subiect foarte greu, dar in acelasi timp incitant.
Desi pare ca intregul film este concentrat in jurul lui Patrick McMurphy (Jack Nicholson), un infractor care ajunge din greseala intr-un sanatoriu de boli mintale, treptat fiecare personaj se dovedeste important, cu propria structura psihologica si cu un rol determinant in alegoria peliculei. Atat cei internati, cat si directorul sau asistentele (cu precadere asistenta-sefa, Louise) au propriile tare, care determina si evolutia celorlalti. Se ajunge astfel, din neatentie a specatatorului, ca un personaj ca Sefu (un indian ca un munte, dar inchis in sine si presupus mut), sa poarte pe umerii sai, fara sa fie bagat in seama, responsabilitatea finalului.
Sanatoriul seamana cu o inchisoare. Si, desi paradoxal multi dintre cei internati se afla acolo de bunavoie, pe baza de voluntariat, personalitatea lor este stirbita de duritatea asistentelor, cladirea transformandu-se treptat intr-o adevarata inchisoare. Incolonarea pentru medicamente, sedintele de "calmare" a sufletelor, grilajul de la ferestre ii transforma pe acestia in adevarati prizonieri si, la venirea lui McMurphy, spirit revolutionar si catusi de putin "nebun", totul se schimba si revolta asupra autoritatii devine posibila.
Cum nu gasesc defectele unui film extrem de sugestiv si profund psihologic pe multiple planuri, cum subiectul face parte din cele preferate de mine, cum infatisarea unor personaje aflate in stadiul unor boli mentale este grea, dar deosebit de reusita si realista, cum dorinta fiecarui om pentru libertate (chiar si a unuia aflat in suferinta psihica) este preexistenta, nu pot da decat:
Nota 10/10
Jovi
Un clasic, nu il vazusem pana acum, desi auzisem multe cuvinte frumoase despre el. Un film care mi-a intrecut asteptarile, a fost intru-totul pe placul meu. Profund psihologic, cu personaje care suprind in orice moment, un final cu totul neasteptat, actori foarte potriviti si un subiect foarte greu, dar in acelasi timp incitant.
Desi pare ca intregul film este concentrat in jurul lui Patrick McMurphy (Jack Nicholson), un infractor care ajunge din greseala intr-un sanatoriu de boli mintale, treptat fiecare personaj se dovedeste important, cu propria structura psihologica si cu un rol determinant in alegoria peliculei. Atat cei internati, cat si directorul sau asistentele (cu precadere asistenta-sefa, Louise) au propriile tare, care determina si evolutia celorlalti. Se ajunge astfel, din neatentie a specatatorului, ca un personaj ca Sefu (un indian ca un munte, dar inchis in sine si presupus mut), sa poarte pe umerii sai, fara sa fie bagat in seama, responsabilitatea finalului.
Sanatoriul seamana cu o inchisoare. Si, desi paradoxal multi dintre cei internati se afla acolo de bunavoie, pe baza de voluntariat, personalitatea lor este stirbita de duritatea asistentelor, cladirea transformandu-se treptat intr-o adevarata inchisoare. Incolonarea pentru medicamente, sedintele de "calmare" a sufletelor, grilajul de la ferestre ii transforma pe acestia in adevarati prizonieri si, la venirea lui McMurphy, spirit revolutionar si catusi de putin "nebun", totul se schimba si revolta asupra autoritatii devine posibila.
Cum nu gasesc defectele unui film extrem de sugestiv si profund psihologic pe multiple planuri, cum subiectul face parte din cele preferate de mine, cum infatisarea unor personaje aflate in stadiul unor boli mentale este grea, dar deosebit de reusita si realista, cum dorinta fiecarui om pentru libertate (chiar si a unuia aflat in suferinta psihica) este preexistenta, nu pot da decat:
Nota 10/10
Jovi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu