Little Miss Sunshine
In rolurile principale Toni Collette, Steve Carell, Greg Kinnear
Nu am multe amintiri despre filmele de dinainte de 1989. Stiu ca era mult-uzitata titulatura de "film artistic". La fel, la inceputul anilor '90, cand a explodat piata de filme pe suport video, filmele considerate usoare, care ilustrau viata simpla de familie, pigmentata pe alocuri cu putina dragoste si temperament, erau intitulate "de casa". Cand ma uit pe prezentarea de pe www.cinemagia.ro, vad integrarea acestui "Little Miss Sunshine" in comedie si drama. Eu l-as cataloga in acelasi "film de casa".
Desi pare ca mica aspiranta la "Litlle Miss Sunshine", Olive (cu slabe sanse de a castiga, insa foarte ambitioasa), ar fi personajul principal al filmului, totusi familia ei este in centrul atentiei. Una ciudata, din multe puncte de vedere, cu personalitati care mai de care mai diferite: tatal spera intr-un boom financiar al "Caii spre succes in noua pasi", dar nu pare decat sa cada in ridicol; mama este doar un instrument folosit de toata lumea pentru refularea propriilor energii negative, mai cu seama ale fratelui sau, un barbat homo cu tendinte de suicid din cauza pritenilor care il parasesc; bunicul ii este cel mai apropiat, insa si acesta se refugiaza in droguri si reviste porno; in sfarsit, fratele sau a facut legamant de tacere de vreo 2 ani si singurul lucru care il scoate din asta e faptul ca a aflat ca nu poate distinge culorile, lucru care ii opreste calea spre visul sau, acela de a deveni pilot.
Prin urmare, singura (cat de cat) normala din aceasta familie este Olive. Si, chiar daca nu are caracteristicile fizice necesare, visul ei este sa castige un concurs de frumusete. Iar pentru aceasta, isi concentreaza toate fortele, uneste familia cu tarele ei in jurul sau si vor pleca in calatoria vietii. Cu unicul scop de a reusi sa ajunga, de a o face fericita, nu neaparat de a castiga.
Un film usurel, m-a cam dezamagit, desi ulterior (pe cand scriam aceasta recenzie) am aflat ca a luat si doua premii Oscar in anul 2007, pentru cel mai bun actor in rol secundar (Alan Arkin) si pentru cel mai bun scenariu original (Michael Arndt). Poate nu inteleg eu criticile pozitive, dar nu este decat o poveste de familie, chiar daca ea nonconformista (ce sa mai zic atunci de povestile superbe de familie si de sentimente ale lui Almodovar?)
Nota 6.5/10
Jovi
Nu am multe amintiri despre filmele de dinainte de 1989. Stiu ca era mult-uzitata titulatura de "film artistic". La fel, la inceputul anilor '90, cand a explodat piata de filme pe suport video, filmele considerate usoare, care ilustrau viata simpla de familie, pigmentata pe alocuri cu putina dragoste si temperament, erau intitulate "de casa". Cand ma uit pe prezentarea de pe www.cinemagia.ro, vad integrarea acestui "Little Miss Sunshine" in comedie si drama. Eu l-as cataloga in acelasi "film de casa".
Desi pare ca mica aspiranta la "Litlle Miss Sunshine", Olive (cu slabe sanse de a castiga, insa foarte ambitioasa), ar fi personajul principal al filmului, totusi familia ei este in centrul atentiei. Una ciudata, din multe puncte de vedere, cu personalitati care mai de care mai diferite: tatal spera intr-un boom financiar al "Caii spre succes in noua pasi", dar nu pare decat sa cada in ridicol; mama este doar un instrument folosit de toata lumea pentru refularea propriilor energii negative, mai cu seama ale fratelui sau, un barbat homo cu tendinte de suicid din cauza pritenilor care il parasesc; bunicul ii este cel mai apropiat, insa si acesta se refugiaza in droguri si reviste porno; in sfarsit, fratele sau a facut legamant de tacere de vreo 2 ani si singurul lucru care il scoate din asta e faptul ca a aflat ca nu poate distinge culorile, lucru care ii opreste calea spre visul sau, acela de a deveni pilot.
Prin urmare, singura (cat de cat) normala din aceasta familie este Olive. Si, chiar daca nu are caracteristicile fizice necesare, visul ei este sa castige un concurs de frumusete. Iar pentru aceasta, isi concentreaza toate fortele, uneste familia cu tarele ei in jurul sau si vor pleca in calatoria vietii. Cu unicul scop de a reusi sa ajunga, de a o face fericita, nu neaparat de a castiga.
Un film usurel, m-a cam dezamagit, desi ulterior (pe cand scriam aceasta recenzie) am aflat ca a luat si doua premii Oscar in anul 2007, pentru cel mai bun actor in rol secundar (Alan Arkin) si pentru cel mai bun scenariu original (Michael Arndt). Poate nu inteleg eu criticile pozitive, dar nu este decat o poveste de familie, chiar daca ea nonconformista (ce sa mai zic atunci de povestile superbe de familie si de sentimente ale lui Almodovar?)
Nota 6.5/10
Jovi
4 comentarii:
ce scriere rece/ ...
exeplu...mama este doar un instrument folosit de toata lumea pentru refularea propriilor energii negative, mai cu seama ale fratelui sau, un barbat homo cu tendinte de suicid din cauza pritenilor care il parasesc; bunicul ii este cel mai apropiat...
ala, e cel mai mare expert in Proust, daca ia urmarit filmul..
oricum, nota e prea mica.
Da, a fost cam rece, dar filmul, dupa cum am si scris, m-a dezamagit...nu am gasit in el scanteia care sa ma determine sa il urmaresc cu interes...asta nu inseamna ca nu l-am vazut pana la sfarsit si nu am gasit si momentele bune...insa...
nu e numai o poveste de familie, e povestea visului american reflectat in fiecare membru al acestei familii. probabil unul din motivele pentru care a placut academiei. :)
nota e cam mica, ai dat note mai mari la filme mult mai "usurele"
Cam asa e. Notele mele sunt aleatorii, in functie de impresia pe care mi-o face filmul si de starea mea generala de moment. Poate acum i-as da o nota mai mare, poate nu. Nu prea ma impresioneaza asa de mult visul american, ma simt asa de departe de el.
Trimiteți un comentariu