Restul e tacere
Regia
In rolurile principale Marius Florea Vizante, Ovidiu Niculescu
Cinematografia romaneasca a inceput in ultimii ani sa produca filme de calitate, care impun respect si aduc premii pe plan international. Si "Restul e tacere", ultimul film semnat de Nae Caramfil, intra in aceasta categorie. Desi, la inceput, cand am citit despre subiect, ma temeam ca va intra pe panta filmelor cu nuanta istorica regizate de Sergiu Nicolaescu (si care sunt din ce in ce mai proaste si mai departe de cerinte, cu toate ca beneficiaza de fonduri substantiale si de minunile filmelor moderne).
Cu toate acestea, am vazut un film care trateaza un subiect indepartat, dar foarte interesant (culisele primului film romanesc), cu nuantari moderne, fara laude si preamariri inutile ale realizatorilor, prezentand fapte si caractere fara exagerari. Un film care incepe brusc, prin doua momente total opuse: un examen de intrare la Conservator foarte amuzant (erau acceptati, in principal, doar barbatii inalti si frumosi, in ciuda talentului indoielnic...pareau niste papa-lapte fata de Vizante, complet necuviincios, dar amuzant si plin de promisiuni artistice) si inmormantarea unui mare actor, intr-o atmosfera intunecata si plina de tristete (dar cu paparazzi timpului in exercitiul functiunii).
Grig (Marius Florea Vizante-magistral) duce pe umeri o mare povara. Tatal sau este un actor important al inceputului de secol si isi doreste ca fiul sau sa ii calce pe urme. In schimb, acesta este atras de mirajul cinematografiei si incearca din rasputeri sa gaseasca fonduri pentru primul film romanesc despre Razboiul de Independenta din anii 1877-1878, la aniversarea de 35 de ani de la marele eveniment. Un miraj de neinteles pentru tatal sau, ca si pentru multi dintre semeni. Cum poti alege asa ceva cand teatrul este atat de aproape spectatorului si atat de capabil sa arate personalitatea umana?
Grig il intalneste intr-o zi pe noul sau Mecena, Leon, un mosier imbogatit prin mijloace nu tocmai ortodoxe, dar un mare protector al artelor, insa un adversar al cinematografiei. Iar cand Grig il duce intr-un cinema de cartier unde se proiecta Hamlet, cu o mare actrita franceza in rolul titular, printre tarani si muncitori soiosi, se parea ca adversitatea se va tranforma intr-o adevarata dusmanie. Numai ca, paradoxal, ii place si decide sa sprijine proiectul lui Grig si devine protectorul lui si al noului film, desi personalitatea lui este schimbatoare si vor exista momente cand din prieten va fi dusman sau invers. ("Un "producator" mesianic si vizionar, care converseaza direct cu Dumnezeu, dar la alt nivel decat Gigi Becali!", cum spune despre Leon regizorul filmului Nae Caramfil).
O reconstituire a unui fapt real, filmul realizat fiind primul lung-metraj al istoriei cinemografiei romanesti. In centrul actiunii nu sta, asa cum ar parea, modalitatea tehnica de realizare a filmului, ci legaturile dintre cele doua personaje principale, Leon (sa nu uit sa mentionez, exceptionala vocea lui Ovidiu Niculescu) si Grig, o relatie nebuneasca, osciland intre dragoste si ura, intre respect si tradare, intre pasiunea artistului si sufletul implacabil si rece al finantistului. Un film foarte bun, care arata ca unul de prestigiu, in linia marilor productii occidentale, reusind sa iasa din monotonia unor productii despre perioada comunista sau despre mizeria unor parti ale Romaniei.
Nota 9/10
Jovi
Cinematografia romaneasca a inceput in ultimii ani sa produca filme de calitate, care impun respect si aduc premii pe plan international. Si "Restul e tacere", ultimul film semnat de Nae Caramfil, intra in aceasta categorie. Desi, la inceput, cand am citit despre subiect, ma temeam ca va intra pe panta filmelor cu nuanta istorica regizate de Sergiu Nicolaescu (si care sunt din ce in ce mai proaste si mai departe de cerinte, cu toate ca beneficiaza de fonduri substantiale si de minunile filmelor moderne).
Cu toate acestea, am vazut un film care trateaza un subiect indepartat, dar foarte interesant (culisele primului film romanesc), cu nuantari moderne, fara laude si preamariri inutile ale realizatorilor, prezentand fapte si caractere fara exagerari. Un film care incepe brusc, prin doua momente total opuse: un examen de intrare la Conservator foarte amuzant (erau acceptati, in principal, doar barbatii inalti si frumosi, in ciuda talentului indoielnic...pareau niste papa-lapte fata de Vizante, complet necuviincios, dar amuzant si plin de promisiuni artistice) si inmormantarea unui mare actor, intr-o atmosfera intunecata si plina de tristete (dar cu paparazzi timpului in exercitiul functiunii).
Grig (Marius Florea Vizante-magistral) duce pe umeri o mare povara. Tatal sau este un actor important al inceputului de secol si isi doreste ca fiul sau sa ii calce pe urme. In schimb, acesta este atras de mirajul cinematografiei si incearca din rasputeri sa gaseasca fonduri pentru primul film romanesc despre Razboiul de Independenta din anii 1877-1878, la aniversarea de 35 de ani de la marele eveniment. Un miraj de neinteles pentru tatal sau, ca si pentru multi dintre semeni. Cum poti alege asa ceva cand teatrul este atat de aproape spectatorului si atat de capabil sa arate personalitatea umana?
Grig il intalneste intr-o zi pe noul sau Mecena, Leon, un mosier imbogatit prin mijloace nu tocmai ortodoxe, dar un mare protector al artelor, insa un adversar al cinematografiei. Iar cand Grig il duce intr-un cinema de cartier unde se proiecta Hamlet, cu o mare actrita franceza in rolul titular, printre tarani si muncitori soiosi, se parea ca adversitatea se va tranforma intr-o adevarata dusmanie. Numai ca, paradoxal, ii place si decide sa sprijine proiectul lui Grig si devine protectorul lui si al noului film, desi personalitatea lui este schimbatoare si vor exista momente cand din prieten va fi dusman sau invers. ("Un "producator" mesianic si vizionar, care converseaza direct cu Dumnezeu, dar la alt nivel decat Gigi Becali!", cum spune despre Leon regizorul filmului Nae Caramfil).
O reconstituire a unui fapt real, filmul realizat fiind primul lung-metraj al istoriei cinemografiei romanesti. In centrul actiunii nu sta, asa cum ar parea, modalitatea tehnica de realizare a filmului, ci legaturile dintre cele doua personaje principale, Leon (sa nu uit sa mentionez, exceptionala vocea lui Ovidiu Niculescu) si Grig, o relatie nebuneasca, osciland intre dragoste si ura, intre respect si tradare, intre pasiunea artistului si sufletul implacabil si rece al finantistului. Un film foarte bun, care arata ca unul de prestigiu, in linia marilor productii occidentale, reusind sa iasa din monotonia unor productii despre perioada comunista sau despre mizeria unor parti ale Romaniei.
Nota 9/10
Jovi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu