School of Rock
Regia
In rolurile principale Jack Black, Joan Cusack
La recomandarea unui prieten (Multumesc lui Dan R!), m-am grabit sa vad acest film, care promitea sa imbine doua lucruri care personal imi plac foarte mult: o comedie agreabila si muzica mea preferata, si anume rock-ul. Si nu m-a dezamagit, desi pe alocuri unele scene erau puerile, iar in alte momente, muzica lasa de dorit (Jack Black o fi imprumutat propria voce personajului?), insa, per ansamblu, filmul a fost dragut, relaxant, incheind frumos o seara tarzie.
Dewey (interpretat de Jack Black, intr-o forma foarte buna si intr-un rol care i s-a potrivit ca o manusa) este un tanar a carui singura pasiune este rock-ul. Canta intr-o trupa fara succes, iar, in rest, leneveste in casa unor prieteni, unde nu a mai platit chiria de luni bune. Cum cei din trupa considera ca el nu face fata cerintelor si il da afara, trebuie sa faca ceva pentru a-si schimba viata. Si reuseste, substituindu-se prietenului sau, sa gaseasca un loc de munca la scoala Horace Green, ca profesor suplinitor.
Un profesor complet neinformat, fara valente, fara cunostinte, care impune pauze continue, insa care ramane uimit de talentul copiilor la muzica si, de aceea, decide sa ii invete pe acestia sa cante rock, sa formeze o trupa care sa participe la "Batalia trupelor". Si reuseste, prin lectii indelungate de tehnica muzicala, de istoria Rockului, prin daruirea de CD-uri cu marile formatii in functie de aptitudinile si locul fiecaruia.
Un film distractiv, m-a binedispus, are multa energie, cu muzica buna (s-ar putea insa sa nu placa multor altor persoane, dar este genul meu de muzica). Inca ma gandesc daca nota pe care o dau sa nu fie supraevaluata, dar am obisnuit ca filmele sa le notez dupa propriile criterii si nu dupa unele pur cinematografice. Nu sunt un critic, doar un spectator, de aceea:
Nota 8/10
Jovi
La recomandarea unui prieten (Multumesc lui Dan R!), m-am grabit sa vad acest film, care promitea sa imbine doua lucruri care personal imi plac foarte mult: o comedie agreabila si muzica mea preferata, si anume rock-ul. Si nu m-a dezamagit, desi pe alocuri unele scene erau puerile, iar in alte momente, muzica lasa de dorit (Jack Black o fi imprumutat propria voce personajului?), insa, per ansamblu, filmul a fost dragut, relaxant, incheind frumos o seara tarzie.
Dewey (interpretat de Jack Black, intr-o forma foarte buna si intr-un rol care i s-a potrivit ca o manusa) este un tanar a carui singura pasiune este rock-ul. Canta intr-o trupa fara succes, iar, in rest, leneveste in casa unor prieteni, unde nu a mai platit chiria de luni bune. Cum cei din trupa considera ca el nu face fata cerintelor si il da afara, trebuie sa faca ceva pentru a-si schimba viata. Si reuseste, substituindu-se prietenului sau, sa gaseasca un loc de munca la scoala Horace Green, ca profesor suplinitor.
Un profesor complet neinformat, fara valente, fara cunostinte, care impune pauze continue, insa care ramane uimit de talentul copiilor la muzica si, de aceea, decide sa ii invete pe acestia sa cante rock, sa formeze o trupa care sa participe la "Batalia trupelor". Si reuseste, prin lectii indelungate de tehnica muzicala, de istoria Rockului, prin daruirea de CD-uri cu marile formatii in functie de aptitudinile si locul fiecaruia.
Un film distractiv, m-a binedispus, are multa energie, cu muzica buna (s-ar putea insa sa nu placa multor altor persoane, dar este genul meu de muzica). Inca ma gandesc daca nota pe care o dau sa nu fie supraevaluata, dar am obisnuit ca filmele sa le notez dupa propriile criterii si nu dupa unele pur cinematografice. Nu sunt un critic, doar un spectator, de aceea:
Nota 8/10
Jovi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu