Prin blogosfera literara… (1-7 august 2009)

Prin blogosfera literara… (1-7 august 2009)

Incepem cu Tomata cu scufita, care publica o recenzie la cartea lui Pascal Bruckner, Luni de fiere, despre a carei ecranizarea am scris si eu un post acum ceva vreme-Bitter Moon. Nota ei pentru carte-8.5 (desi unele pasaje i s-au parut cu adevarat scarboase). Mi-a adus aminte ca nu am mai citit Bruckner de mult timp, mi s-a parut mereu un autor usurel. Poate trebuie sa revin.

Pe bookblog, ne atrage atentia prezentarea unei carti memorialistice despre un conflict putin cunoscut la noi, respectiv cel din Darfur. Cartea se numeste “Translatorul. Amintirile mele despre Darfur”, scrisa de Daoud Hari, aparuta la noi anul acesta, la Editura Allfa. Ioana Ristea ne indeamna sa actionam, nu sa stam mereu impasibili: „dacă lumea va lăsa ca cei din Darfur să fie alungaţi mereu de pe pământurile lor şi dezrădăcinaţi din felul lor de viaţă, atunci genocidul se va repeta peste tot, pentru că lumea va vedea că aşa ceva merge. Nu trebuie să lăsăm să meargă. Oamenii din Darfur au nevoie să se întoarcă acasă”.

Doru Pop face recenzia unei carti care se afla si la noi in asteptare pentru viitorul apropiat: Diavolul si ucenicul sau. Nae Ionescu-Mihail Sebastian, scrisa de Magda Petreu si care incearca sa raspunda la cateva intrebari pertinente, dar excelente: “cum a fost compatibil Sebastian (şi nu numai) cu incompatibilul? Ce căuta un evreu într-o redacţie fascistă? Ce căuta un criptohomosexual în lumea homofobiei legionare? Dar ce căuta o întreagă generaţie de intelectuali în trena dictaturii şi de ce a fost ea cucerită de fascinaţia morţii?”. O recenzie de citit! Despre aceasta carte, dar si polemica stranita de ea in mediul cultural romanesc, o pre-recenzie la Poiana lui Mayuma.

Vlad Sibechi consacra mai multe randuri in Mixul de cultura, volumului aparut la Editura Corint “Convorbiri cu OCTAVIAN PALER” (nume scris intentionat cu majuscule), semnat de Daniel Cristea-Enache. Aflam de aici ca Octavian Paler este “departe de morga academică a unui intelectual cu prestigiu. E mai degrabă un om, cu o vastă experienţă, pe care anii l-au făcut pesimist, care conştientizează că moartea nu mai este problema altora, ci a lui.” O carte recomandata, o sa o caut si eu.

Pe Townportal.ro, despre o disciplina complexa si insuficient cunoscuta, antropologia si cartea lui Robert Deliege-O istorie a antropologiei. Scoli, autori, teorii, un articol semnat de Danut Claudiu. Desi pare o carte arida, se pare ca ea se adreseaza mai mult “curiosilor care se indreapta pentru prima oara in aceasta directie, celor care nu isi permit sa lase in umbra ignorantei o intreaga directie disciplinara”. Tot acolo, Sfica Alexandra semneaza o recenzie despre cartea Norei Iuga-Sapunul lui Leopold Bloom, care nu i-a placut deloc si in care nu a gasit nicio farama de viata. Sau poate, spune ea, nu este cititorul cel mai avizat pentru acest lucru.

Despre universul caragialesc, niciodata disparut la noi in tara si cartea Ioanei Parvulescu-In Tara Miticilor. De sapte ori Caragiale, avem o recenzie pe larg la prietenii nostril de la Insemnari din subterana. Chiar daca nu am citit inca aceasta carte, subscriem autorului recenziei in privinta notelor de subsol: Ioana Parvulescu “rezistă tentaţiei de a face paradă de erudiţie, de note de subsol, de liste bibliografice interminabile doar pentru a arăta că e un specialist cu acte în regulă”.

Aaa, in sfarsit o autoare pe care trebuie sa o evitam sau cel putin asa spune fictionaddict: Joyce Carol Oates- “cartea mi-a dat aceeasi senzatie de jena si scarba simtita atunci cand mai nimeresc pe OTV si raman hipnotizat pret de cateva minute. E o lume in care nu vreau sa intru pentru ca nu exista catarsis pentru scarba pe care mi-o provoaca”. Subscriem, cel putin in privinta OTV-ului.

Traducand cateva fraze dintr-un articol de pe www.moreintelligentlife.com, Catalin Sturza trage un semnal de alarma in privinta uciderii culturii generale de Google si, in ultima instanta, chiar de Internet. Alarmant si educativ, in acelasi timp.

Citatele de pe Zuzu Concept din Plesu despre Dan Puric sunt absolute savuroase. Le copiem si noi aici pentru ca merita:

1. “A doua specie care mă indispune e cea care practică extrema opusă. Apare, din când în când, la televizor şi vorbeşte patetic despre „neam”, despre „credinţa omului simplu” şi despre Iisus Hristos. Mă frapează, de fiecare dată, subtonul de impostură, falsul acestui tip de discurs, semidoctismul lui, încântat să manipuleze grandilocvent cele mai obosite locuri comune ale retoricii naţionale: noi care am suferit, noi pe care „ei” vor să ne distrugă, noi care suntem creştini de două mii de ani, noi care nu ne dăm bătuţi, noi care doinim, jelim şi învingem, noi. Totul asezonat cu câteva citate prost asimilate şi cu un fel de sfătoşenie şugubeaţă, pastişând, fără har, stilul Petre Ţuţea.”
2. “Am scris ceva la un moment dat despre el, fără să-l numesc, şi mi s-a spus că sunt invidios[...] Părerea mea sinceră este că el nu este pregătit pentru acest rol, din două motive. Unu: se simte indecent de bine în el, iar asta se vede din mica pompă profetică a discursului. Doi: n-are cultură suficientă, iar asta se vede din modul cum dă citate. Citatul este nemilos. Felul cum citezi te dezbracă. Regula e să nu citezi mai mult decât citeşti.”

In sfarsit, prietenul nostru Florin Dochia semneaza pe blogul sau doua articole foarte interesante: despre corespondenta dintre Andre Gide si Paul Valery si cartea aparuta la Editions Gallimard, în colecţia „Les Cahiers de la NRF”, André Gide - Paul Valéry Correspondance 1890-1942; despre Emil Cioran si trei noi carti aparute in Franta despre marele om de cultura.