“Cioran, Eliade, Ionesco : Uitarea fascismului. Trei intelectuali români în vâltoarea secolului”, de Alexandra Laignel-Lavastine
Editura EST-Samuel Tastet Éditeur, 2004
Traducere din limba franceză de Irina Mavrodin
Moto: « Mă întreb cum de n-am evocat, acolo, în sala din fund a cafenelei, unde ne refugiasem să fim singuri – acel Paris fabulos din primii ani de după război, când eram toţi trei săraci, necunoscuţi şi, deşi fără prea multe iluzii, hotărâţi, fiecare pentru alte motive, să rămânem ce-am fost în ţară : scriitori”. (Mircea Eliade)
Despre ambiţiile şi conceptele politice ale perioadei interbelice ale intelectualilor români de seamă s-a scris puţin până şi după debarcarea coşmarului comunist, dar şi atunci cu teamă şi cu o protecţie peste măsură a imaginii acestora.
Continuarea la Filme-carti.ro.(va urma)
Jovi
5 comentarii:
caută declaraţiile fiicei lui Ionesco, apărute în presa centrală recent, dacă nu ai făcut-o până acum :). mi-e mi-a confirmat anumite... temeri.
De fapt i se reproseaza generatiei 27 ca a crezut in ceva, adica a crezut ca Romania poate fi reformata. Bravo lor ca au crezut intr-un ideal! Iar a pune semnul egal intre fascism si legionarism denota doar o necunoastere a extremei-drepte europene. Ca si cum fascismul ar fi fost la fel de uniform cu comunismul. Punem semnul egal si gata, rezolvam problema.Banuiesc ca nu se sufla nici un cuvant despre masacrarea legiunii de catre Carol al II-lea ci doar despre crimele legionare...Cele mai multe din ele savarsite dupa asasinarea lui Codreanu!Vast subiect.
@Bogdan. Am citit declaratiile ei. Eu cred ca are ceva cu faptul ca Ionesco e si roman, lucru pe care incearca sa il treaca in derizoriu. Nu o sa ii reuseasca, apartine si culturii romane, desi a scris majoritatea operei sale in Franta.
@Codrut. Nu cred ca i se reproseaza Generatiei 27 ca a crezut in ceva, ci ca a trecut peste ideal sau a considerat ca la acesta se poate ajunge prin orice mijloace, inclusiv crima sau antisemitism. Chiar daca acestea, s-au vazut dupa moartea lui Codreanu, si el a contribuit prin ideologie si credinta insuflata la acestea.
Cartea vorbeste in special de cei trei oameni de cultura si afinitatile lor politice, dar nu uita sa mentioneze si contextul istoric. Cum ar fi despre noiembrie 1938: "In noaptea de 29 spre 30 noimebrie, Corneliu Codreanu este ucis intr-un simulacru de tentativa de evedare. In decursul lunilor urmatoare, asupra unei parti dintre fostii camarazi de detentie ai lui Eliade se va abate o crunta represiune...etc"
Raman la parerea ca este foarte simplu, chiar simplist sa-i judecam pe cei doi (sau, toti intelectualii romani ademeniti de mrejele misticoidale ale Capitanului) din prisma noastra, de acum. Mai ales din perspectiva unei frantuzoaice scolite in sistemul stangist francez(CHIAR, DE CE L-A BAGAT SI PE IONESCO IN POVESTEA "FASCISTA"? pentru a-i iesi cifra de 3? Mai bine il baga pe Noica...a, dar am uitat ca Noica nu e la fel de cunoscut la Ionesco in Franta). Uitam un factor edificator: spiritul timpului, spiritul anilor 1930 care ardea si la propriu si la figurat. Multi s-au ars in el. Cu blandete sa coboram pianul pe scari! Altfel riscam sa avem doar tandari.
Hai sa spunem ca nu judecam pe cineva, nu il intrebam motivul pentru care a avut o afinitate politica, ci doar incercam sa reconstruim o realitate. Asta trebuie sa o facem, asa cum facem orice perioada istorica. Ca ne exprimam pareri ca o anumita atitudine nu e corecta (asa cum ar fi rasismul), mi se pare normal, o facem in fiecare zi, atat cu privire la contemporani, cat si cu privire la oamenii din trecut, oricare ar fi ei.
Despre Ionesco, am scris chiar eu ca nu isi avea locul aici, dar ea a dorit si senzationalul prin titlul cartii, el fiind un nume binecunoscut in Franta.
Trimiteți un comentariu