Cu
Articol publicat si pe FilmeTari.com.
Românii nu sunt entuziasmati in multe cazuri de productiile autohtone, insa cauta deseori productiile straine in care se vorbeste despre Romania, se petrec in tara noastra sau apare, chiar ca figurant, un actor de-al nostru. De aceea, poate si acest "Gadjo dilo" a fost cunoscut la sfasitul anilor '90, iar Rona Hartner a aparut dintr-o data intre preferintele publicului, ca sa dispara ca si cand n-ar fi existat. Unii o considera o actrita mare, insa pentru aceasta trebuie sa vina cu roluri pe masura.
Filmul de fata se concentreaza pe lumea tiganilor, a vietii lor plina de neprevazut si a muzicii si dansurilor lautaresti. Francezul Stephane a venit in Romania pentru indeplinirea unui vis mai vechi al tatalui sau: acela de a descoperi adevarata fata a unei interprete de muzica tiganeasca, de la care avea doar o caseta audio-Nora Luca. Numai ca satele ardelenesti in care ajunge sunt o bogata comuniune de romani si tigana, care par si sunt separati prin personalitate sau stare materiala. Tiganii locuiesc inca in case din carpici, dar si cu corturile aferente pentru familiile tot mai numeroase, incalzesc apa si fac mancarea in curte, iar la carciuma comunala stau separati si invrajbiti.
Stephane insa prefera compania acestora, pentru ca muzica lor, care insoteste fiecare aspect al vietii, il determina sa creada ca este aproape de telul propus. Cunoaste aici toate aspectele vietii lor, descopera ca sunt niste oameni buni, care vor sa isi vada de propriile lucruri si traditii, fara sa deranjeze, dar si fara a fi deranjati. Gazda lui, Izidor, este un barbat in varsta, lautar ambulant, o persoana foarte pasionala in tot ceea ce face: prioritatile lui sunt muzica si familia. Fiica lui, Sabina, il atrage pe Stephane si impreuna au o legatura de dragoste la limita civilizatiilor.
Nu este un film exceptional, dar este simplu si sincer. Ilustrarea unei etnii destul de cunoscute, dar incomplet cercetate, este foarte realista, pentru ca lumea tiganeasca nu este numai una a hotiei si a infractionalitatii, ci si una umana, cu preocupari zilnice normale, cu traditii vechi si personalitati diferite. Chiar daca in film apare si Adrian (inca) Copilul Minune, nu el face deliciul acestuia, ci lumea din care provine.
Nota 6.5/10
Jovi
Un comentariu:
Am cunoscut si cunosc si azi o multime de tigani (si tiganci), dar este dificil de trait alaturi de ei chiar daca sunt din categoria : Meseriasi,mestesugari.
Este o etnie care nu si-a gasit locul pe "Tera" si nu si-l va gasi niciodata.
Au (inca)un folclor interesant, picant,dar la TV nu se pune accent pe asa ceva si doar cei ce au contact direct pot vedea specificul traditiilor tiganesti.
In Gara de Sud din Ploiesti, in urma cu vreo 35 de ani, am asistat la un ritual tiganesc la plecarea unui baiat in armata. Am ramas impresionat de de trairile tinerilor (era condus de sotia lui fara alti menbrii ai familiilor)exprimate prin cantec vocal si dans. Nu am mai vazut asa ceva pana atunci si nici de atunci.
Aproape 2 ore fata a cantat, in limba lor, iar baiatul a dansat pana la epuizare. Melodia era foarte placuta (nu era stridenta ci mai mult lirica, desi avea din cand in cand un ritm alert).
Trimiteți un comentariu