Regia: Julian Schnabel
Actori: Emmanuelle Seigner, Mathieu Amalric, Marina Hands, Fiorella Campanella
"Le scaphandre et le papillon" este un film care este recomandat, in primul rand, de multimea de premii si nominalizari pe care le-a strans in anul 2008
Continuarea la www.filme-carti.ro
7 comentarii:
în mod evident cel mai bun film al lui Schnabel. Probabil că dacă nu era Mungiu la Cannes, lua şi premiul cel mare în anul ală. :))
Buna gluma, Bogdan, mai ales ca e una serioasa.
Oare si acolo se mai aranjeaza lucrurile sau chiar a fost mia bun filmul lui Mungiu? Care e parerea ta?
ca orice acordare de premiu, subiectivismul fiecărui om din juriu joacă un rol important. să nu mă înţelegi greşit, m-am călcat pe glezne ca să intru pentru film, in sala de cinemaograf, şi nu m-a dezamăgit. nu, nu cred că lucrurile se aranjează, toul probabil depinde de "şcoala" fiecăruia dintre oamenii din juriu. În 2007, juriul a fost mai aproape de genul lui Mungiu: low-budget, promovare ioc şi nişte actori no-name (chiar şi pentru noi). pentru mine, cele două filme nu se pot compara, în ciuda faptului că au rulat pe aceeaşi listă oficială.
Da, ai dreptate, la mine functioneaza si (pre)conceptia romaneasca ca totul se aranjeaza. Am plecat si la mai multe discutii pe care le-am avut in anii precedenti la decernarea premiilor Oscar, unde se pare conteaza mai mult promovarea si interesele decat la premiile europene. Si mie mi-au placut ambele filme, nu exista comparatie, dar meritau ambele premii importante, fiind bine realizate si unice in felul lor.
vis a vis de Oscaruri, da! Lucrurile stau cu totul altfel. Interesul studiorilor este foarte mare pentru orice "oscar" scris pe un ambalaj de film, vinde... mult. Eu nu prea sunt into Oscars tocmai pentru asta. Si cu atat mai mult in privinta sectiunii aşa-ziselor "filme într-o limbă străină" (mă amuză teribil). Hai să ne gândim, pe lista lungă se înscriu în jur de 100 de filme internaţionale pe care teoretic nu ştiu câte sute de oameni le votează. Teoretic, se organizează nişte vizionări (făcute de către distribuitorul filmului respectiv) la care acele sute de oameni din juriu pot ajunge sau... nu! So, indiferent dacă ai cel mai grozav film posibil, este posibil ca bunicii ăia să nu ajungă pentru că nu au fost "cinstiti" cu un lobby puternic. Mai mult, gândeşte-te la un film pe care nu o cunoşti foarte bine, eventual şi o cultură cineamtografică diferită de a noastră... să luăm Sudan... vezi un film într-o limbă pe care nu o cunoşti deloc, şi cu o anume retorică, o anume mimică apreciată în zona respectivă dar pe care tu nu o poţi pătrunde decât după multe alte vizionări. Acelaşi lucru, se întâmplă şi la americani, chiar la o scară mai mare. Asta pentru că... la ei, toate filmele sunt dublate... so, este detul de greu să cred că toţi acei oameni pot aprecia un film care este atât de... non-american. Şi lasă-mă să cred că nu stă fiecare dintre ei să îşi piardă sute de ore pe nişte filme din afară în condiţiile în care au şi alte contracte.
sunt muşte de spus..!
Deci e o diferenta clara. De aceea, prefer cinematografia europeana si asiatica, parca mai departe de influente comerciale...
să zicem că da. :) să zicem că europenii nu sunt atât de dispuşi compromisului la care îi forţează studiourile. regizorii europeni, parte şi asiaticii, lucrează mult mia creativ. pe de altă parte, am văzut şi filme independente americane grozave. nu foarte multe pentru că nu au o distribuţie mai deloc. ăsta este şi pericolul: să percepi cinematografia americană ca fiind cea strict oscarizată.
Trimiteți un comentariu