Love in the Time of Cholera
Regia
In rolurile principale Javier Bardem, Giovanna Mezzogiorno
Oare se poate intampla ca un barbat sa isi astepte si sa isi recastige dragostea adevarata timp de 53 de ani? De altfel, chiar pe afisul romanesc al filmului se pune intrebarea "Cat de mult ai astepta adevarata iubire?".
Banuiesc, ca in cazul oricarui film bun, ca romanul scris de Gabriel Garcia Marquez, care a stat la baza ecranizarii, este o capodopera, dupa ce mi-a descris un prieten bun. Insa aceasta nu scade deloc valoarea filmului, chiar baza lui il face de neuitat. Iar cand laureatul premiului Oscar din acest an, Javier Bardem, reuseste sa faca din nou un rol memorabil (ca si cel din No Country for Old Men), reusita este realizata pe deplin.
Florentino Ariza, un tanar telegrafist, se indragosteste pentru prima data cand vede o frumoasa fata, Fermina Daza (Giovanna Mezzogiorno), in curtea vilei tatalui acesteia. Incepe sa ii scrie lungi episole de dragoste, sperand sa o cucereasca si sa o cinvinga sa se casatoreasca cu el. Reuseste pana la un punct, in care tatal ei afla si face totul sa ii desparta. Este exilata departe de Cartagena, iar la intoarcere il respinge si se casatoreste cu doctorul Juvenal Urbino, despartindu-se de Ariza pentru totdeauna.
El insa nu o uita. Jurandu-i dragoste vernica si fidelitate absoluta, nu si-o indeparteaza din minte si isi propune sa o astepte toata viata, pana cand sotul ei va muri si va putea sa revina la el. Se refugiaza in munca, devine proprietarul unei companii fluviale, si in femei, isi deschide un jurnal cu toate femeile cu care s-a culcat.
Iar in clipa cand sotul Ferminei moare, face totul pentru a-si trai iubirea sa totala. Incearca sa o recucereasca la varsta de 72 de ani pe cea pe care a iubit-o toata viata sa. Nu a renuntat niciodata la gandul ca o va avea.
Inchei cu cuvintele spuse de Benjamin Bratt, actorul care il interpreteaza pe Urbino, sotul Ferminei: "Cred ca este o tendinta umana profund universala sa consideram ca iubirea inseamna fericire. Dar ceea ce descoperi in acest film, ca si in viata, este ca iubirea si fericirea sunt rareori sinonime. Totusi, continuam sa cautam iubirea, pentru ca suntem convinsi ca ne va aduce un sentiment de liniste. Dragostea poate sa insemne frustrare, bucurie, confort... Poate sa fie neimpartasita, ca in cazul lui Florentino. Poate sa insemne agonie si disperare. Insa intotdeauna, atunci cand cauti iubirea, exista un anumit optimism, speranta ca iubirea va ajunge la tine. Aproape fiecare personaj din film cauta iubirea, sub o forma sau alta."
Dau o nota foarte buna acestui film, intrucat nu am citit inca romanul. Sunt aproape sigur ca ea se va diminua. Nu am vazut inca film care sa fie mai bun decat cartea dupa care a fost adaptat. Iar cand e vorba de GG Marquez, cu atat mai mult imi sustin parerea.
Nota 10/10
Jovi
Oare se poate intampla ca un barbat sa isi astepte si sa isi recastige dragostea adevarata timp de 53 de ani? De altfel, chiar pe afisul romanesc al filmului se pune intrebarea "Cat de mult ai astepta adevarata iubire?".
Banuiesc, ca in cazul oricarui film bun, ca romanul scris de Gabriel Garcia Marquez, care a stat la baza ecranizarii, este o capodopera, dupa ce mi-a descris un prieten bun. Insa aceasta nu scade deloc valoarea filmului, chiar baza lui il face de neuitat. Iar cand laureatul premiului Oscar din acest an, Javier Bardem, reuseste sa faca din nou un rol memorabil (ca si cel din No Country for Old Men), reusita este realizata pe deplin.
Florentino Ariza, un tanar telegrafist, se indragosteste pentru prima data cand vede o frumoasa fata, Fermina Daza (Giovanna Mezzogiorno), in curtea vilei tatalui acesteia. Incepe sa ii scrie lungi episole de dragoste, sperand sa o cucereasca si sa o cinvinga sa se casatoreasca cu el. Reuseste pana la un punct, in care tatal ei afla si face totul sa ii desparta. Este exilata departe de Cartagena, iar la intoarcere il respinge si se casatoreste cu doctorul Juvenal Urbino, despartindu-se de Ariza pentru totdeauna.
El insa nu o uita. Jurandu-i dragoste vernica si fidelitate absoluta, nu si-o indeparteaza din minte si isi propune sa o astepte toata viata, pana cand sotul ei va muri si va putea sa revina la el. Se refugiaza in munca, devine proprietarul unei companii fluviale, si in femei, isi deschide un jurnal cu toate femeile cu care s-a culcat.
Iar in clipa cand sotul Ferminei moare, face totul pentru a-si trai iubirea sa totala. Incearca sa o recucereasca la varsta de 72 de ani pe cea pe care a iubit-o toata viata sa. Nu a renuntat niciodata la gandul ca o va avea.
Inchei cu cuvintele spuse de Benjamin Bratt, actorul care il interpreteaza pe Urbino, sotul Ferminei: "Cred ca este o tendinta umana profund universala sa consideram ca iubirea inseamna fericire. Dar ceea ce descoperi in acest film, ca si in viata, este ca iubirea si fericirea sunt rareori sinonime. Totusi, continuam sa cautam iubirea, pentru ca suntem convinsi ca ne va aduce un sentiment de liniste. Dragostea poate sa insemne frustrare, bucurie, confort... Poate sa fie neimpartasita, ca in cazul lui Florentino. Poate sa insemne agonie si disperare. Insa intotdeauna, atunci cand cauti iubirea, exista un anumit optimism, speranta ca iubirea va ajunge la tine. Aproape fiecare personaj din film cauta iubirea, sub o forma sau alta."
Dau o nota foarte buna acestui film, intrucat nu am citit inca romanul. Sunt aproape sigur ca ea se va diminua. Nu am vazut inca film care sa fie mai bun decat cartea dupa care a fost adaptat. Iar cand e vorba de GG Marquez, cu atat mai mult imi sustin parerea.
Nota 10/10
Jovi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu