luni, 31 martie 2008
duminică, 30 martie 2008
Whisper
Whisper/Hellion
Regia Stewart Hendler
In rolurile principale Josh Holloway, Blake Woodruff
Un film interesant, o reapropriere a mea de genul suspansului si peliculelor de groaza, mai ales ca presimt ca urmeaza o perioada de filme horror, primite in ultimul timp si pe care vreau sa le vizionez (daca pot, normal, atat ca timp, cat si ca actiune). Imi aduc inca aminte de unele faze dintr-un film de groaza vazut pe la 7 ani...de atunci, am evitat astfel de filme. Sa vedem ce efecte va avea reintoarcerea.
Actiunea incepe ca intr-un thriller politist obisnuit: David (Blake Woodruff), un baiat de 8 ani, este rapid de patru persoane, condusa de Max Harper (Josh Holloway), doar cu scopul de a incasa o rascumparare frumoasa de la familia sa. Pare un lucru simplu, baiatul pare inofensiv, iar familia isi doreste aparent repede copilul inapoi.
Numai ca acest pusti are cateva secrete si puteri speciale. In primul rand, o misterioara cale de a ajunge in mintea celorlalti si de a-i determina sa faca numai ceea ce isi doreste el prin intermendiul unor soapte ("whisper"). Astfel incat, dupa ajungerea la o cabana ascunsa in munti, rapitorii sunt ucisi unul cate unul, iar cei ramasi isi doresc sa nu fii facut niciodata aceasta rapire.
Sentimentele sunt contradictorii in acest film: in ciuda premiselor initiale, nu iti dai seama care sunt personajele rele si nici cele bune. De fapt, nu se stie daca vreunul dintre personaje este bun. Cei rai devin la randul lor vanati de un baiat care se autointituleaza "inger", dar care este in esenta diavolic in actiunea sa. Oare este cu adevarat un produs al "Raului" sau doar distruge doar o prejudecata a omului, aceea ca "nu pot fi capabili de ura copiii"?
Nota 8.5/10
Jovi
Un film interesant, o reapropriere a mea de genul suspansului si peliculelor de groaza, mai ales ca presimt ca urmeaza o perioada de filme horror, primite in ultimul timp si pe care vreau sa le vizionez (daca pot, normal, atat ca timp, cat si ca actiune). Imi aduc inca aminte de unele faze dintr-un film de groaza vazut pe la 7 ani...de atunci, am evitat astfel de filme. Sa vedem ce efecte va avea reintoarcerea.
Actiunea incepe ca intr-un thriller politist obisnuit: David (Blake Woodruff), un baiat de 8 ani, este rapid de patru persoane, condusa de Max Harper (Josh Holloway), doar cu scopul de a incasa o rascumparare frumoasa de la familia sa. Pare un lucru simplu, baiatul pare inofensiv, iar familia isi doreste aparent repede copilul inapoi.
Numai ca acest pusti are cateva secrete si puteri speciale. In primul rand, o misterioara cale de a ajunge in mintea celorlalti si de a-i determina sa faca numai ceea ce isi doreste el prin intermendiul unor soapte ("whisper"). Astfel incat, dupa ajungerea la o cabana ascunsa in munti, rapitorii sunt ucisi unul cate unul, iar cei ramasi isi doresc sa nu fii facut niciodata aceasta rapire.
Sentimentele sunt contradictorii in acest film: in ciuda premiselor initiale, nu iti dai seama care sunt personajele rele si nici cele bune. De fapt, nu se stie daca vreunul dintre personaje este bun. Cei rai devin la randul lor vanati de un baiat care se autointituleaza "inger", dar care este in esenta diavolic in actiunea sa. Oare este cu adevarat un produs al "Raului" sau doar distruge doar o prejudecata a omului, aceea ca "nu pot fi capabili de ura copiii"?
Nota 8.5/10
Jovi
40 Days and 40 Nights
40 Days and 40 Nights
Regia Michael Lehmann
In rolurile principale Josh Hartnett
Un film simplu, o comedie romantica cu adolescenti, tipic americana, cu situatii neprevazute, incheiate printr-un happy-end la fel de similar productiilor de acest gen. Filmele incadrate in aceasta categorie au inceput sa nu mai produca nimic nou. Oare vor mai incerca mult timp sa mai produca subiecte, desi toate par ca sunt deja explorate? Parerea mea ca da.
Despre ce este vorba: Matt Sullivan (Josh Hartnett) o are tot timpul in minte pe fosta prietena. Iar faptul ca se refugiaza in sex nu face decat sa ii accentueze durerea. In acel moment, face un legamant greu de tinut pentru un tanar aflat in situatia sa: timp de 40 de zile, trebuie sa reziste fara sex, fara saruturi, fara (auto)satisfactie etc. Totul merge bine pana in momentul cand intalneste o fata care ii suceste mintile si pare iubirea vietii lui
In pararel, prietenii lui sunt stupefiati de noua lui hotarare si deschid un site de pariuri pentru ziua in care Matt va calca stramb si sunt porniti sa il determine sa nu isi tina legamantul. Vor reusi?
Filmul este amuzant si relaxant, am ras de multe ori, chiar daca originalitatea scenariului nu este de invidiat, iar genul se incadreaza in filmele siropoase si fara sa aiba vreo pretentie vreodata la premii.
Nota 7/10
Jovi
Un film simplu, o comedie romantica cu adolescenti, tipic americana, cu situatii neprevazute, incheiate printr-un happy-end la fel de similar productiilor de acest gen. Filmele incadrate in aceasta categorie au inceput sa nu mai produca nimic nou. Oare vor mai incerca mult timp sa mai produca subiecte, desi toate par ca sunt deja explorate? Parerea mea ca da.
Despre ce este vorba: Matt Sullivan (Josh Hartnett) o are tot timpul in minte pe fosta prietena. Iar faptul ca se refugiaza in sex nu face decat sa ii accentueze durerea. In acel moment, face un legamant greu de tinut pentru un tanar aflat in situatia sa: timp de 40 de zile, trebuie sa reziste fara sex, fara saruturi, fara (auto)satisfactie etc. Totul merge bine pana in momentul cand intalneste o fata care ii suceste mintile si pare iubirea vietii lui
In pararel, prietenii lui sunt stupefiati de noua lui hotarare si deschid un site de pariuri pentru ziua in care Matt va calca stramb si sunt porniti sa il determine sa nu isi tina legamantul. Vor reusi?
Filmul este amuzant si relaxant, am ras de multe ori, chiar daca originalitatea scenariului nu este de invidiat, iar genul se incadreaza in filmele siropoase si fara sa aiba vreo pretentie vreodata la premii.
Nota 7/10
Jovi
sâmbătă, 29 martie 2008
Jumper
Jumper
Regia Doug Liman
In rolurile principale Samuel L. Jackson, Hayden Christensen, Jamie Bell
Un film SF modern, cu o poveste destul de noua, insa realizat intr-o maniera destul de comerciala, fara probleme psihologice, facut sa placa marelui public (in primul rand, prin accentuarea povestii de dragoste).
David Rice descopera in adolescenta ca este posesorul unei puteri extraordinare. Aceea de a se teleporta "oriunde si oricand", fara a tine cont de nici o opreliste. Pleaca de acasa si ajunge la New York, unde incepe sa isi dezvolte puterea in propriul beneficiu. Sparge cateva banci, doar din dorinta de a deveni bogat si independent. Se plimba in jurul lumii, cunoaste multe fete, dar gandul ii ramane totdeauna la prietena sa din copilarie.
In momentul cand se reintoarce sa o vada si sa o determine sa plece cu el prin lume, ascunzandu-i insa puterile lui, isi da seama ca nu este singurul "jumper" din lume si, mai mult, este urmarit de paladini, oamenii condusi de Samuel L. Jackson care incearca sa il omoare pe el si pe cei asemenea lui. Din acest moment, incepe lupta de urmarire dintre cele doua tabere. O lupta interesanta, compusa din arme neconventionale si teleportari succesive.
Filmul se deruleaza destul de rapid, este antrenant si bun pentru un film de actiune. Alt potential sigur nu are. Se pare ca va face parte dintr-o trilogie, de aceea sfarsitul lasa loc de comentarii si de continuare, bineinteles.
Nota 7.5/10
Jovi
Un film SF modern, cu o poveste destul de noua, insa realizat intr-o maniera destul de comerciala, fara probleme psihologice, facut sa placa marelui public (in primul rand, prin accentuarea povestii de dragoste).
David Rice descopera in adolescenta ca este posesorul unei puteri extraordinare. Aceea de a se teleporta "oriunde si oricand", fara a tine cont de nici o opreliste. Pleaca de acasa si ajunge la New York, unde incepe sa isi dezvolte puterea in propriul beneficiu. Sparge cateva banci, doar din dorinta de a deveni bogat si independent. Se plimba in jurul lumii, cunoaste multe fete, dar gandul ii ramane totdeauna la prietena sa din copilarie.
In momentul cand se reintoarce sa o vada si sa o determine sa plece cu el prin lume, ascunzandu-i insa puterile lui, isi da seama ca nu este singurul "jumper" din lume si, mai mult, este urmarit de paladini, oamenii condusi de Samuel L. Jackson care incearca sa il omoare pe el si pe cei asemenea lui. Din acest moment, incepe lupta de urmarire dintre cele doua tabere. O lupta interesanta, compusa din arme neconventionale si teleportari succesive.
Filmul se deruleaza destul de rapid, este antrenant si bun pentru un film de actiune. Alt potential sigur nu are. Se pare ca va face parte dintr-o trilogie, de aceea sfarsitul lasa loc de comentarii si de continuare, bineinteles.
Nota 7.5/10
Jovi
Save The Last Dance
Save The Last Dance
Regia Thomas Carter
In rolurile principale Julia Stiles, Sean Patrick Thomas
O comedie romantica simpatica, plina de culoare si care sintetizeaza un motiv bine stabilit: aceea ca fiecare din noi isi poate indeplini visurile, atata timp cat persevereaza. Iar in momentele de cotitura din viata, prietenii trebuie sa fie alaturi pentru a avea sustinere sa iti continui drumurile si realiza scopurile propuse.
Sara (Julia Stiles) a visat toata viata sa fie o balerina de succes, dar moartea neasteptata intr-un accident a mamei sale a determinat-o sa abandoneze. A trebuit sa se mute cu tatal sau in Chicago si sa urmeze liceul intr-o zona mai rau famata, fiind printre singurele fete de culoare alba. Reuseste insa sa castige prietenia lui Chenille, o tanara de culoare si sora lui Derek.
Odata intrata in grupul acestora de prieteni, descopera ca Derek si ea au multe in comun, mai ales pasiunea pentru dans: ea balet, el hip-hop. Ea vrea sa invete noile ritmuri si astfel incep sa exerseze. In ciuda diferentelor rasiale, care nasc controverse intre prietenii lui Derek, intre ei apare dragostea.
Ceea ce e mai important este ca el doreste ca, indiferent de ce se va intampla, ea sa nu isi abandoneze visul de a ajunge balerina. Si o sustine, o ajuta sa revina. Romantic.
O comedie romantica simpatica, plina de culoare si care sintetizeaza un motiv bine stabilit: aceea ca fiecare din noi isi poate indeplini visurile, atata timp cat persevereaza. Iar in momentele de cotitura din viata, prietenii trebuie sa fie alaturi pentru a avea sustinere sa iti continui drumurile si realiza scopurile propuse.
Sara (Julia Stiles) a visat toata viata sa fie o balerina de succes, dar moartea neasteptata intr-un accident a mamei sale a determinat-o sa abandoneze. A trebuit sa se mute cu tatal sau in Chicago si sa urmeze liceul intr-o zona mai rau famata, fiind printre singurele fete de culoare alba. Reuseste insa sa castige prietenia lui Chenille, o tanara de culoare si sora lui Derek.
Odata intrata in grupul acestora de prieteni, descopera ca Derek si ea au multe in comun, mai ales pasiunea pentru dans: ea balet, el hip-hop. Ea vrea sa invete noile ritmuri si astfel incep sa exerseze. In ciuda diferentelor rasiale, care nasc controverse intre prietenii lui Derek, intre ei apare dragostea.
Ceea ce e mai important este ca el doreste ca, indiferent de ce se va intampla, ea sa nu isi abandoneze visul de a ajunge balerina. Si o sustine, o ajuta sa revina. Romantic.
Un film agreabil, simpatic, fara mari pretentii insa.
Nota 7/10
Jovi
joi, 27 martie 2008
The Kite Runner
The Kite Runner
Regia
In rolurile principale Ali Dinesh, Khalid Abdalla, Atossa Leoni
Un film emotionant despre viata si prietenie, despre situatia din Afganistan la inceputul si in cursul dominatiei talibane din aceasta tara. Despre situatia ciudata in viziunea unor copii, existenta intre clasele dintr-o tara cu ierarhii bine stabilite. Despre fericirea unor copii, neimplicati si necunoscatori ai situatiei politice, doar la simpla ridicare a unui zmeu si a competitiei din ei in Kabul.
Personajul principal este Amir si se urmareste evolutia sa din 1979, in perioada de inainte de invazia sovietica din Kabul, pe cand era doar un copil, evadarea din propria tara, atunci cand situatia familiei se inrautatea, ajungand in SUA si apoi reintoarcerea in anul 2000, intr-o tara plina de talibani, pentru a-si rascumpara greselile trecutului.
Facand parte dintr-o etnie majoritara privilegiata (pashtun), nu i-a lipsit nimic. Inclusiv servitorii, din randul carora si-a gasit cel mai bun prieten, pe Hassan, de o varsta cu el, cu care participa la concursurile de ridicat de zmeie si caruia ii citea povesti in fiecare zi. Dupa un astfel de concurs, Hassan este violat de niste adolecenti, iar Amir face greseala care il va urmari toata viata: este impasibil, ba dimpotriva, ia actiune impotriva prietenului sau si a tatalui acestuia, care decid sa plece din casa lor.
Viata lui dupa fuga in Statele Unite este urmarita de regretul ca si-a tradat singurul prieten pe care l-a avut vreodata in afara tatalui sau. Astfel incat, in anul 2000, dupa moartea celui din urma, aude vesti noi din Kabul, decide sa plece acolo pentru a putea trai din nou. Isi da seama ca un prieten nu trebuie tradat niciodata, mai ales cand nu are nici o vina. Si face totul sa repare aceasta, chiar cu pretul vietii sale, printr-un Afganistan in ruine, plini de razboinici talibani fiorosi, in mijlocul executiilor cu pietre de pe stadioane.
Adaptare a unui roman scris de Khaled Hosseini, filmul poate fi descris prin urmatoarele cuvinte din carte: „Afectiunea brusca pe care am simtit-o pentru vechiul pamant... m-a surprins. Am crezut ca am uitat tara aceasta. Dar nu e asa. Poate ca nici Afganistanul nu m-a uitat pe mine.”
Nota 8/10
Jovi
Un film emotionant despre viata si prietenie, despre situatia din Afganistan la inceputul si in cursul dominatiei talibane din aceasta tara. Despre situatia ciudata in viziunea unor copii, existenta intre clasele dintr-o tara cu ierarhii bine stabilite. Despre fericirea unor copii, neimplicati si necunoscatori ai situatiei politice, doar la simpla ridicare a unui zmeu si a competitiei din ei in Kabul.
Personajul principal este Amir si se urmareste evolutia sa din 1979, in perioada de inainte de invazia sovietica din Kabul, pe cand era doar un copil, evadarea din propria tara, atunci cand situatia familiei se inrautatea, ajungand in SUA si apoi reintoarcerea in anul 2000, intr-o tara plina de talibani, pentru a-si rascumpara greselile trecutului.
Facand parte dintr-o etnie majoritara privilegiata (pashtun), nu i-a lipsit nimic. Inclusiv servitorii, din randul carora si-a gasit cel mai bun prieten, pe Hassan, de o varsta cu el, cu care participa la concursurile de ridicat de zmeie si caruia ii citea povesti in fiecare zi. Dupa un astfel de concurs, Hassan este violat de niste adolecenti, iar Amir face greseala care il va urmari toata viata: este impasibil, ba dimpotriva, ia actiune impotriva prietenului sau si a tatalui acestuia, care decid sa plece din casa lor.
Viata lui dupa fuga in Statele Unite este urmarita de regretul ca si-a tradat singurul prieten pe care l-a avut vreodata in afara tatalui sau. Astfel incat, in anul 2000, dupa moartea celui din urma, aude vesti noi din Kabul, decide sa plece acolo pentru a putea trai din nou. Isi da seama ca un prieten nu trebuie tradat niciodata, mai ales cand nu are nici o vina. Si face totul sa repare aceasta, chiar cu pretul vietii sale, printr-un Afganistan in ruine, plini de razboinici talibani fiorosi, in mijlocul executiilor cu pietre de pe stadioane.
Adaptare a unui roman scris de Khaled Hosseini, filmul poate fi descris prin urmatoarele cuvinte din carte: „Afectiunea brusca pe care am simtit-o pentru vechiul pamant... m-a surprins. Am crezut ca am uitat tara aceasta. Dar nu e asa. Poate ca nici Afganistanul nu m-a uitat pe mine.”
Nota 8/10
Jovi
The Cider House Rules
The Cider House Rules
Regia Lasse Hallstrom
In rolurile principale Charlize Theron, Tobey Maguire
Un film care m-a facut sa ma simt bine si increzator in viitor. Fiecare persoana poate avea sansa sa ajunga ce vrea in viata, trebuie numai sa aiba curaj sa isi asume riscurile. Insa, uneori locul de unde apartii si acela la care vrei sa ajungi este acelasi. Ca si personajul principal din acest film, trebuie sa faci o calatorie (sau o schimbare a mediului) pentru a descoperi aceasta.
Este povestea dintr-un orfelinat, condus de doctorul Wilbur Larch (Michael Caine). Acesta are in grija in felul sau simplu de toti copiii de aoclo, iar favoritoul sau este un adolescent istet, Homer Wells (Tobey Maguire). Il educa pe acesta pentru a ramane succesorul sau, il invata totul despre medicina si despre felul gingas cum trebuie sa se poarte cu ceilalti copii, pana la adoptarea lor. Insa el spra pe ascuns sa vada lumea pentru a-si cunoaste menirea.
Venirea pentru un avort (ilegal intr-un asemenea loc) a lui Candy (Charlize Theron) si a logodnicului ei, Wally, ii ofera oportunitatea pe care o visa. Este luat pentru a munci in ferma de mere a familiei lui Wally, care pleaca la razboi. Intre Candy si Homer se naste o poveste pasionala, poate nu chiar de dragoste, ci doar sub impulsul momentului, profitand de conjunctura.
Incepe astfel sa cunoasca viata si greutatile ei. Este ea prima lui iubire? Va reusi sa o pastreze? Viata lui de la ferma este ceea ce isi doreste sau doar o parte a iluminarii spre intoarcerea in locul de unde apartine?
Un film plin de invataminte si de situatii neprevazute ale vietii, care mi-a placut mult, cu un scenariu al lui John Irving, dupa propriul sau roman. Charlize Theron joaca unul dintre primele sale roluri importante si care arata un pic din actrita completa care este pe cale sa devina. Nominalizat la 3 premii Oscar in 2000 (cel mai bun film si cel mai bun regizor), a castigat doar unul pentru cel mai bun actor intr-un rol secundar-Michael Caine.
Nota 8.5/10
Jovi
Un film care m-a facut sa ma simt bine si increzator in viitor. Fiecare persoana poate avea sansa sa ajunga ce vrea in viata, trebuie numai sa aiba curaj sa isi asume riscurile. Insa, uneori locul de unde apartii si acela la care vrei sa ajungi este acelasi. Ca si personajul principal din acest film, trebuie sa faci o calatorie (sau o schimbare a mediului) pentru a descoperi aceasta.
Este povestea dintr-un orfelinat, condus de doctorul Wilbur Larch (Michael Caine). Acesta are in grija in felul sau simplu de toti copiii de aoclo, iar favoritoul sau este un adolescent istet, Homer Wells (Tobey Maguire). Il educa pe acesta pentru a ramane succesorul sau, il invata totul despre medicina si despre felul gingas cum trebuie sa se poarte cu ceilalti copii, pana la adoptarea lor. Insa el spra pe ascuns sa vada lumea pentru a-si cunoaste menirea.
Venirea pentru un avort (ilegal intr-un asemenea loc) a lui Candy (Charlize Theron) si a logodnicului ei, Wally, ii ofera oportunitatea pe care o visa. Este luat pentru a munci in ferma de mere a familiei lui Wally, care pleaca la razboi. Intre Candy si Homer se naste o poveste pasionala, poate nu chiar de dragoste, ci doar sub impulsul momentului, profitand de conjunctura.
Incepe astfel sa cunoasca viata si greutatile ei. Este ea prima lui iubire? Va reusi sa o pastreze? Viata lui de la ferma este ceea ce isi doreste sau doar o parte a iluminarii spre intoarcerea in locul de unde apartine?
Un film plin de invataminte si de situatii neprevazute ale vietii, care mi-a placut mult, cu un scenariu al lui John Irving, dupa propriul sau roman. Charlize Theron joaca unul dintre primele sale roluri importante si care arata un pic din actrita completa care este pe cale sa devina. Nominalizat la 3 premii Oscar in 2000 (cel mai bun film si cel mai bun regizor), a castigat doar unul pentru cel mai bun actor intr-un rol secundar-Michael Caine.
Nota 8.5/10
Jovi
marți, 18 martie 2008
You Kill Me
You Kill Me
Regia John Dahl
In rolurile principale Tea Leoni, Ben Kingsley, Luke Wilson
Un film surprinzator de bun, desi marturisesc faptul ca asteptarile nu erau mari. Insa aceasta "comedie neagra" m-a impresionat pozitiv.
Ben Kingsley (cunoscut tuturor in rolul lui Gandhi) il joaca pe Frank Falenczyk, un ucigas platit al Mafiei poloneze din New York. Problema lui nu este munca lui, pe care o face de cand se stie si care ii provoaca placere, ci faptul ca este alcoolic. La ultima sa actiune, cand trebuia sa omoare un rival, s-a imbatat si a adormit. Astfel ca este trimis la reeducare si dezintoxicare la San Francisco.
Acolo il ia o slujba temporara ciudata, ca asistent la o firma de pompe funebre, care are ca obiect ingrijirea mortilor inaintea inmormantarii. Pentru un ucigas platit, se adapteaza usor, iar scenele din camera de morga sunt foarte comice. Tot acolo o intalneste pe Lauren (Tea Leoni) si se infiripa o poveste de dragoste neconventionala.
Frank este un personaj ciudat, si totusi fascinant. Este un ucigas cu sange rece cum rar gasesti, atat de uman incat iti intra la inima. Intalnirile sale la Alcoolici Anonimi sunt de poveste, uneori comice, alteori induiosatoare. Iar sentimentele sale sunt foarte sincere si ilustrate in asa fel incat de fiecare data cand sufera o dezamagire se refugiaza in alcool.
Relatia sa cu Lauren este si ea ciudata si uneori neverosimila. Te intrebi ce gaseste o femeie tanara si frumoasa la un ucigas platit, alcoolic, destul de in varsta si "uratel". Oare doar fascinatia personalitatii lui? Oare placerea unei vieti pline de neprevazut? Oare tentatia pericolului?
Desi nu este un film prea cunoscut si nici prea complex, totusi este o pelicula care trezeste emotii si destul de distractiva.
Nota 8.5/10
Jovi
Un film surprinzator de bun, desi marturisesc faptul ca asteptarile nu erau mari. Insa aceasta "comedie neagra" m-a impresionat pozitiv.
Ben Kingsley (cunoscut tuturor in rolul lui Gandhi) il joaca pe Frank Falenczyk, un ucigas platit al Mafiei poloneze din New York. Problema lui nu este munca lui, pe care o face de cand se stie si care ii provoaca placere, ci faptul ca este alcoolic. La ultima sa actiune, cand trebuia sa omoare un rival, s-a imbatat si a adormit. Astfel ca este trimis la reeducare si dezintoxicare la San Francisco.
Acolo il ia o slujba temporara ciudata, ca asistent la o firma de pompe funebre, care are ca obiect ingrijirea mortilor inaintea inmormantarii. Pentru un ucigas platit, se adapteaza usor, iar scenele din camera de morga sunt foarte comice. Tot acolo o intalneste pe Lauren (Tea Leoni) si se infiripa o poveste de dragoste neconventionala.
Frank este un personaj ciudat, si totusi fascinant. Este un ucigas cu sange rece cum rar gasesti, atat de uman incat iti intra la inima. Intalnirile sale la Alcoolici Anonimi sunt de poveste, uneori comice, alteori induiosatoare. Iar sentimentele sale sunt foarte sincere si ilustrate in asa fel incat de fiecare data cand sufera o dezamagire se refugiaza in alcool.
Relatia sa cu Lauren este si ea ciudata si uneori neverosimila. Te intrebi ce gaseste o femeie tanara si frumoasa la un ucigas platit, alcoolic, destul de in varsta si "uratel". Oare doar fascinatia personalitatii lui? Oare placerea unei vieti pline de neprevazut? Oare tentatia pericolului?
Desi nu este un film prea cunoscut si nici prea complex, totusi este o pelicula care trezeste emotii si destul de distractiva.
Nota 8.5/10
Jovi
luni, 17 martie 2008
Men of Honor
Men of Honor
Regia George Tillman
In rolurile principale Robert De Niro, Cuba Gooding Jr.
Exceptional film, unul dintre favoritele mele din toate timpurile, plin de invataminte, cu actori si interpretari extraordinare, cu un scenariu tipic american, despre perioada istorica a asupririi populatiei de culoare si marginalizarea ei. Insa cativa au reusit in pofida "albilor" care le respingeau orice munca si posibilitate legala de a se integra. Cazul lui Carl Brashear (interpretat de Cuba Gooding Jr.) este unul dintre acestea.
Plecat de la munca de pe camp, a dovedit o ambitie de invidiat pentru a reusi ceea ce ii promisese tatalui sau, sa nu renunte niciodata si sa fie cel mai bun. Se inroleaza in Marina americana si vrea sa devina scufundator, fiind unul dintre singurii soldati negri din acea perioada, de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Numai ca drumul sau este plin de oprelisti rasiste, unul dintre principalii adeversari fiind chiar superiorul sau, Bill Sunday (Robert de Niro), un soldat de legenda, dar aflat pe o panta descendenta a carierei.
Carl reuseste sa depaseasca toate prejudecatile rasiale ale timpului, reuseste sa depaseasca si toate greutatile puse in calea sa atat de superiori, cat si de colegii sai. Cu atat mai tragic este faptul ca, dupa ce ajunge scufundator de elita, piciorul sau este retezat in timpul unei manevre pe puntea unui vas. Are posibilitatea sa se retraga, insa promisiunea facuta tatalui este mai puternica.
Astfel incat o ia de la capat. Extraordinara sa ambitie pentru a ajunge un om respectabil il determina sa se antreneze din nou, chiar cu piciorul amputat, si, ajutat chiar de fostul sau superior Sunday, sa redevina scufundator.
Interpretarea este foarte buna, Robert de Niro neavand nevoie de prezentare, Cuba Gooding Jr. un actor care are nevoie de roluri monumentale, pentru ca are potential (mi-a placut cum a jucat, de exemplu, in Jerry Maguire) si Charlize Theron, una dintre actritele mele preferate, intr-unul dintre primele sale roluri mai importante (fiind aici sotia lui Bill Sunday).
Oricine isi poate indeplini visele, atata timp cat acestea sunt realizabile si muncesti din greu pentru indeplinirea lor.
Nota 10/10
Jovi
Exceptional film, unul dintre favoritele mele din toate timpurile, plin de invataminte, cu actori si interpretari extraordinare, cu un scenariu tipic american, despre perioada istorica a asupririi populatiei de culoare si marginalizarea ei. Insa cativa au reusit in pofida "albilor" care le respingeau orice munca si posibilitate legala de a se integra. Cazul lui Carl Brashear (interpretat de Cuba Gooding Jr.) este unul dintre acestea.
Plecat de la munca de pe camp, a dovedit o ambitie de invidiat pentru a reusi ceea ce ii promisese tatalui sau, sa nu renunte niciodata si sa fie cel mai bun. Se inroleaza in Marina americana si vrea sa devina scufundator, fiind unul dintre singurii soldati negri din acea perioada, de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Numai ca drumul sau este plin de oprelisti rasiste, unul dintre principalii adeversari fiind chiar superiorul sau, Bill Sunday (Robert de Niro), un soldat de legenda, dar aflat pe o panta descendenta a carierei.
Carl reuseste sa depaseasca toate prejudecatile rasiale ale timpului, reuseste sa depaseasca si toate greutatile puse in calea sa atat de superiori, cat si de colegii sai. Cu atat mai tragic este faptul ca, dupa ce ajunge scufundator de elita, piciorul sau este retezat in timpul unei manevre pe puntea unui vas. Are posibilitatea sa se retraga, insa promisiunea facuta tatalui este mai puternica.
Astfel incat o ia de la capat. Extraordinara sa ambitie pentru a ajunge un om respectabil il determina sa se antreneze din nou, chiar cu piciorul amputat, si, ajutat chiar de fostul sau superior Sunday, sa redevina scufundator.
Interpretarea este foarte buna, Robert de Niro neavand nevoie de prezentare, Cuba Gooding Jr. un actor care are nevoie de roluri monumentale, pentru ca are potential (mi-a placut cum a jucat, de exemplu, in Jerry Maguire) si Charlize Theron, una dintre actritele mele preferate, intr-unul dintre primele sale roluri mai importante (fiind aici sotia lui Bill Sunday).
Oricine isi poate indeplini visele, atata timp cat acestea sunt realizabile si muncesti din greu pentru indeplinirea lor.
Nota 10/10
Jovi
duminică, 16 martie 2008
Youth Without Youth
Youth Without Youth
Regia
In rolurile principale Tim Roth, Bruno Ganz
In mod normal, nu as da o nota prea buna unui asemenea film. Poate nici nu l-as fi inteles, daca nu as fi fost un admirator al operei lui Mircea Eliade, cu precadere a nuvelelor sale fantastice. Iar filmul de fata este o adaptare a nuvelei cu acelasi nume, scrisa la Paaris, in noiembrie-decembrie 1976. Marturisesc insa ca nu am citit-o.
Filmul ne ofera povestea ireala a unui profesor din Piatra Neamt-Dominic Matei (interpretat de Tim Roth), care dobandeste tineretea vesnica dupa ce este lovit de un fulger inntr-o calatorie in Bucuresti, in apropierea Garii de Nord. In acelasi timp, dobandeste o extraordinara capacitate de a memora si posibilitatea de a se dedubla.
Faptul ca toate acestea il fac cunoscut nazistilor in perioada premergatoare celui de-al doilea razboi mondial, il determina sa devina un fugar si sa plece in Elvetia, apoi in India si Malta. Acest itinerariu al profesorului este determinat mai ales de dragostea care i-o poarta iubitei sale din Romania, Laura, reincarnata in Veronica, pe care o intalneste prin muntii elvetieni.
Desi regizor este celebrul Francis Ford Coppola, filmul pare sa sufere sub anumite aspecte. In primul rand, are o imagine destul de slaba, eu personal asemanandu-l cu un film pentru televiziune. De asemenea, pentru un neofit, proza lui Eliade este intortocheata, amestecand tot timpul personajele, actiunile si planurile temporale, iar filmul o urmeaza destul de strict.
De aceea, filmul pare interesant mai ales pentru un cunoscator al religiei si misticii indiene, a literaturii fantastice a lui Eliade.
Inchei prin urmatoarele cuvinte:
"Am fost încântat să descopăr în nuvela lui Eliade conceptele-cheie pe care vreau să le înţeleg mai bine: Timpul, conştiinţa şi fundamentul fantastic al realităţii. Pentru mine a face acest film înseamnă de fapt o întoarcere la idealurile cinematografice pe care le aveam pe când eram student." (Francis Ford Coppola)
Nota 7/10
Jovi
In mod normal, nu as da o nota prea buna unui asemenea film. Poate nici nu l-as fi inteles, daca nu as fi fost un admirator al operei lui Mircea Eliade, cu precadere a nuvelelor sale fantastice. Iar filmul de fata este o adaptare a nuvelei cu acelasi nume, scrisa la Paaris, in noiembrie-decembrie 1976. Marturisesc insa ca nu am citit-o.
Filmul ne ofera povestea ireala a unui profesor din Piatra Neamt-Dominic Matei (interpretat de Tim Roth), care dobandeste tineretea vesnica dupa ce este lovit de un fulger inntr-o calatorie in Bucuresti, in apropierea Garii de Nord. In acelasi timp, dobandeste o extraordinara capacitate de a memora si posibilitatea de a se dedubla.
Faptul ca toate acestea il fac cunoscut nazistilor in perioada premergatoare celui de-al doilea razboi mondial, il determina sa devina un fugar si sa plece in Elvetia, apoi in India si Malta. Acest itinerariu al profesorului este determinat mai ales de dragostea care i-o poarta iubitei sale din Romania, Laura, reincarnata in Veronica, pe care o intalneste prin muntii elvetieni.
Desi regizor este celebrul Francis Ford Coppola, filmul pare sa sufere sub anumite aspecte. In primul rand, are o imagine destul de slaba, eu personal asemanandu-l cu un film pentru televiziune. De asemenea, pentru un neofit, proza lui Eliade este intortocheata, amestecand tot timpul personajele, actiunile si planurile temporale, iar filmul o urmeaza destul de strict.
De aceea, filmul pare interesant mai ales pentru un cunoscator al religiei si misticii indiene, a literaturii fantastice a lui Eliade.
Inchei prin urmatoarele cuvinte:
"Am fost încântat să descopăr în nuvela lui Eliade conceptele-cheie pe care vreau să le înţeleg mai bine: Timpul, conştiinţa şi fundamentul fantastic al realităţii. Pentru mine a face acest film înseamnă de fapt o întoarcere la idealurile cinematografice pe care le aveam pe când eram student." (Francis Ford Coppola)
Nota 7/10
Jovi
Love Lies Bleeding
Love Lies Bleeding (2008)
Love Lies Bleeding
Regia Keith Samples
In rolurile principale Josh Berry, Chris Ashworth
Ca de obicei, sambata vizionez filme de relaxare. Cel de ieri este unul fara mari pretentii, insa neasteptat de plin de suspans, si care, cu actori mai talentati si cu un scenariu mai legat, putea sa devine un film de aminitit si de povestit peste ani. Asa, pare doar unul care va fi dat la o televiziune comerciala, ca un film de actiune combinat cu putin romantism (lucru reliefat si de titlu din romana "Dragoste si sange").
Este povestea unui cuplu tanar, care traieste intr-un cartier dubios si nu isi pot asigura o casa decenta si, din aceasta cauza, casatoria pare departe. Intr-o zi, el gaseste intr-o casa de traficanti de droguri o geanta plina de bani.
Se casatoresc si vor pleca departe pentru a incepe o noua viata. Insa un politist corupt si prietenii sai incep sa ii urmareasca pentru a-si recupera banii murdari. Filmul se concentreaza in jurul acestei urmariri, nu foarte palpitanta, dar tragica in cele din urma, ciudat pentru un film de actiune american.
Nota 7/10
Jovi
sâmbătă, 15 martie 2008
La Mome
La Mome
Regia
In rolurile principale Marion Cotillard, Gerard Depardieu
Intr-adevar o poveste tulburatoare despre una dintre marile personalitati culturale ale secolului al XX-lea. Edith Piaf a avut o viata complexa si complicata, reusind sa ajunga o cantareata celebra, in ciuda copilariei si adolescentei tumultoase si reusind sa ramana in memoria oamenilor, in ciuda exceselor din ultimii ani.
Marturisesc ca nu stiam nimic despre viata lui Edith pana la acest film si dupa vizionarea lui m-am informat mai mult. Vazusem multe clipuri cu ea si crezusem ca a trait pana la batranete. Nu stiam ca a fost rapusa de un cancer la doar 47 ani si ca ajunsese, din cauza excesului de bautura si morfina, sa arate ca o batranica de peste 70 ani.
O fiinta umana care reuseste sa treaca prin toate greutatile de inceput ale vietii (crescuta intr-un bordel, ramasa oarba timp de doi ani, calatorind cu circul unde tatal sau era contorsionist, cantand in strada in adolescenta pentru a nu fi trimisa la prostitutie), cu o mare ambitie si care va face in viata ceea ce isi doreste si ce stie cel mai bine: sa cante si sa incante publicul.
Bolnava prea de tanara, prada unui reumatism timpuriu, devine dependenta de morfina si droguri (ajungand la peste 10 injectii pe zi), va canta pana in ultimul an al vietii. Desi nu este ultimul sau cantec, "Non, Je Ne Regrette Rien", el devine emblematic pentru intreaga sa viata si cariera. Cand l-a cantat si inregistrat, era deja foarte bolnava. Iata o scena din film despre prima interpretare a lui: .
Filmul este superb, nu sunt cuvinte prea multe de spus in aceasta privinta. Marion Cotillard a reusit o interpretare foarte apreciata, primind pentru acest rol Oscarul (destul de neasteptat, dar foarte meritat) pentru cea mai buna actrita la ceremonia de anul acesta. De asemenea, filmul a primit Oscarul pentru cel mai bun machiaj (Didier Lavergne).
Un minus pentru desfasurarea actiunii. Filmul nu este unitar, planurile temporale se amesteca deseori, biografia artistei este facuta pe sarite, astfel incat, in situatia in care nu esti atent, e posibil sa nu iti dai seama in ce moment al vietii ei te afli. Dar nu este suparator, viata ei a fost plina de evenimente vesele si triste, multe relatate in film, iar Marion joaca superb.
Nota 9.5/10
Jovi
Intr-adevar o poveste tulburatoare despre una dintre marile personalitati culturale ale secolului al XX-lea. Edith Piaf a avut o viata complexa si complicata, reusind sa ajunga o cantareata celebra, in ciuda copilariei si adolescentei tumultoase si reusind sa ramana in memoria oamenilor, in ciuda exceselor din ultimii ani.
Marturisesc ca nu stiam nimic despre viata lui Edith pana la acest film si dupa vizionarea lui m-am informat mai mult. Vazusem multe clipuri cu ea si crezusem ca a trait pana la batranete. Nu stiam ca a fost rapusa de un cancer la doar 47 ani si ca ajunsese, din cauza excesului de bautura si morfina, sa arate ca o batranica de peste 70 ani.
O fiinta umana care reuseste sa treaca prin toate greutatile de inceput ale vietii (crescuta intr-un bordel, ramasa oarba timp de doi ani, calatorind cu circul unde tatal sau era contorsionist, cantand in strada in adolescenta pentru a nu fi trimisa la prostitutie), cu o mare ambitie si care va face in viata ceea ce isi doreste si ce stie cel mai bine: sa cante si sa incante publicul.
Bolnava prea de tanara, prada unui reumatism timpuriu, devine dependenta de morfina si droguri (ajungand la peste 10 injectii pe zi), va canta pana in ultimul an al vietii. Desi nu este ultimul sau cantec, "Non, Je Ne Regrette Rien", el devine emblematic pentru intreaga sa viata si cariera. Cand l-a cantat si inregistrat, era deja foarte bolnava. Iata o scena din film despre prima interpretare a lui: .
Filmul este superb, nu sunt cuvinte prea multe de spus in aceasta privinta. Marion Cotillard a reusit o interpretare foarte apreciata, primind pentru acest rol Oscarul (destul de neasteptat, dar foarte meritat) pentru cea mai buna actrita la ceremonia de anul acesta. De asemenea, filmul a primit Oscarul pentru cel mai bun machiaj (Didier Lavergne).
Un minus pentru desfasurarea actiunii. Filmul nu este unitar, planurile temporale se amesteca deseori, biografia artistei este facuta pe sarite, astfel incat, in situatia in care nu esti atent, e posibil sa nu iti dai seama in ce moment al vietii ei te afli. Dar nu este suparator, viata ei a fost plina de evenimente vesele si triste, multe relatate in film, iar Marion joaca superb.
Nota 9.5/10
Jovi
vineri, 14 martie 2008
Aborigenii australieni
Aborigenii australieni,
de Stephen Muecke, Adam Shoemaker
Traducerea: Irinel Antoniu
Editura Univers, 2008
O noua carte aparuta pe data de 4 februarie 2008, in colectia "Enciclopedica" a ziarului "Cotidianul", de anul acesta difuzata cu "The New York Times Book Review", editia in limba romana.
Intotdeauna am fost impresionat de istoria populatiilor oropsite in chiat tarile lor de origine, cum ar fi populatia neagra in Africa de Sud, indienii americani sau indienii lui Gandhi in propria lor tara. In acelasi tipar se situeaza si aborigenii din Australia, locuitori ai acestei tari de mii de ani, dar maginalizati complet, din cauza presupusei lor culturi primitive, in epoca cuceririi de catre britanici. Abia in ultimii zeci de ani, opresiunea s-a ameliorat, dar nu complet, si asta nu din initiative guvernamentale, ci mai mult din cresterea gradului de cultura si adaptarea la civilizatie a aborigenilor.
Din pacate, dupa cum arata si cartea, numarul lor, ca procent in totalul locuitorilor Australiei, a scazut foarte mult, doar 2% in 2008.
Mai multe sunt de retinut in acest volum. In primul rand, o cultura interesanta si care este mentinuta fara nici o modificare de mii de ani. O cultura totemica, in armonie cu viata si, mai ales, natura, in principal pamantul stramosesc. Desi sunt foarte multe triburi distincte in Australia, ele sunt interdendente, iar elementele culturale si cele religioase sunt foarte apropiate. Fiecare trib are propriul teritoriu, desi au existat razboaie sau confruntari intre ele, pamantul fiecaruia este intangibil.
Conceptul fundamental este cel de Timp al Visului (Dreamtime). Acesta este "o ideologie globala legata de crearea universului si relatia de echilibru si armonie care exista intre toate fiintele si lucrurile care-l populeaza. In ciuda traducerii care i s-a dat, Timpul Visului nu este un concept cronologic precum Geneza biblica, ci denumirea legaturii permanente intre trecut si viitor, intre ceea ce a fost, ceea ce este si ceea ce va fi".
In al doilea rand, lupta impresionanta care este dusa de sute de ani impotriva pierderii culturii, religiei, pamantului si, mai ales, impotriva disparitiei ca popor si a pierderii identitatii. In ultimul timp, au inceput sa castige unele drepturi care le fusesera refuzate, cum ar fi recunoasterea ca fiind cetateni ai Australiei (abia in 1967) sau a drepturilor ancestrale asupra pamanturilor.
"Adevarata integrare a comunitatilor bastinase nu s-a produs insa nici astazi, putinele chipuri intalnite pe strazile marilor orase tradand tristetea muta a unei spiritualitati deviate brutal din ciclul natural al evolutiei sale ancestrale."
Un articol interesant despre aborigeni la:
http://www.adevarul.ro/articole/australia-isi-recunoaste-erorile-istorice/342326
O noua carte aparuta pe data de 4 februarie 2008, in colectia "Enciclopedica" a ziarului "Cotidianul", de anul acesta difuzata cu "The New York Times Book Review", editia in limba romana.
Intotdeauna am fost impresionat de istoria populatiilor oropsite in chiat tarile lor de origine, cum ar fi populatia neagra in Africa de Sud, indienii americani sau indienii lui Gandhi in propria lor tara. In acelasi tipar se situeaza si aborigenii din Australia, locuitori ai acestei tari de mii de ani, dar maginalizati complet, din cauza presupusei lor culturi primitive, in epoca cuceririi de catre britanici. Abia in ultimii zeci de ani, opresiunea s-a ameliorat, dar nu complet, si asta nu din initiative guvernamentale, ci mai mult din cresterea gradului de cultura si adaptarea la civilizatie a aborigenilor.
Din pacate, dupa cum arata si cartea, numarul lor, ca procent in totalul locuitorilor Australiei, a scazut foarte mult, doar 2% in 2008.
Mai multe sunt de retinut in acest volum. In primul rand, o cultura interesanta si care este mentinuta fara nici o modificare de mii de ani. O cultura totemica, in armonie cu viata si, mai ales, natura, in principal pamantul stramosesc. Desi sunt foarte multe triburi distincte in Australia, ele sunt interdendente, iar elementele culturale si cele religioase sunt foarte apropiate. Fiecare trib are propriul teritoriu, desi au existat razboaie sau confruntari intre ele, pamantul fiecaruia este intangibil.
Conceptul fundamental este cel de Timp al Visului (Dreamtime). Acesta este "o ideologie globala legata de crearea universului si relatia de echilibru si armonie care exista intre toate fiintele si lucrurile care-l populeaza. In ciuda traducerii care i s-a dat, Timpul Visului nu este un concept cronologic precum Geneza biblica, ci denumirea legaturii permanente intre trecut si viitor, intre ceea ce a fost, ceea ce este si ceea ce va fi".
In al doilea rand, lupta impresionanta care este dusa de sute de ani impotriva pierderii culturii, religiei, pamantului si, mai ales, impotriva disparitiei ca popor si a pierderii identitatii. In ultimul timp, au inceput sa castige unele drepturi care le fusesera refuzate, cum ar fi recunoasterea ca fiind cetateni ai Australiei (abia in 1967) sau a drepturilor ancestrale asupra pamanturilor.
"Adevarata integrare a comunitatilor bastinase nu s-a produs insa nici astazi, putinele chipuri intalnite pe strazile marilor orase tradand tristetea muta a unei spiritualitati deviate brutal din ciclul natural al evolutiei sale ancestrale."
Un articol interesant despre aborigeni la:
http://www.adevarul.ro/articole/australia-isi-recunoaste-erorile-istorice/342326
The Bucket List
The Bucket List
Regia
In rolurile principale Morgan Freeman, Jack Nicholson
Un film exceptional. Interpretare superba, un scenariu interesant, multe invataminte si o extraordinara perspectiva asupra vietii. De ce unii oamenii isi construiesc viata asa cum doresc numai in ultimele momente ale vietii? De ce depindem asa de mult de cei din jur sau, mai ales, de obiceiuri si de societate, incat sa ne reprimam dorintele? De ce nu ne facem o lista cu ceea ce dorim de la viata, obiective palpabile, si nu incercam sa le realizam?
Doi oameni foarte diferiti se intalnesc intr-o camera de spital. Pe de o parte, Carter Chamberts (interpretat de un actor care imi este foarte drag, Morgan Freeman) este un om cu o mare cultura (iar in film de altfel, spune istorii foarte interesante si lucruri pline de talc), din pacate insa, banii si familia intemeiata de tanar nu i-au permis absolvirea cursurilor dorite si a ajuns mecanic auto si pasionat de carti si emisiuni de cultura generala.
Pe de alta parte, Edward Cole (Jack Nicholson) este un om de afaceri de succes, care si-a neglijat viata de familie (a avut mai multe sotii), are o fiica, cu care nu vorbeste de cativa ani. Pana si spitalul la care a ajuns este proprietatea lui. Are un asistent apropiat, care il slujeste fara refuz si care, de fapt, ii vaneaza averea.
Amandoi sufera de cancer, iar doctorii din spital nu le mai dau prea multe sanse de supravietuire, doar cateva luni. Ajung prin discutii indelungate si sprijin reciproc doi prieteni buni. Iar atunci, Carter povesteste tema data de profesorul sau de filosofie: scrierea unei liste cu dorinrte ale fiecarui elev inainte de moarte. Treptat, el isi fac o astfel de lista comuna, iar cu ajutorul banilor lui Cole vor pleca in ultimele clipe pentru indeplinirea acestor dorinte.
Aceasta lista este greu de realizat, fiind trecute atat locuri de vizitat (vizitarea Piramidelor, a Parisului, a Taj Mahalului, escaladarea Everestului), dar si obiective multe mai sufletesti (impacarea cu fiica pierduta, o portie de ras "pana la plans", sa fie martori la un lucru grandios). Dar, mai ales, intrebarea daca "viata fiecaruia a adus fericire celor din jur".
Intrebarile mele le-am pus la inceput, desi filmul trezeste multe altele. De cate ori avem nevoie de prieteni pentru a ne urni intr-un proiect, de cate ori avem nevoie de ceilalti pentru a ne impinge de la spate sa ne realizam ceea ce dorim? Si, in special, ce am face daca am mai avea doar cateva zile (luni) de trait?
Pentru Carter, ajutorul lui Cole a fost primordial in a-si realiza propriile ambitii cu privire la imbunatarirea culturii sale si a pleca in calatoriile mult dorite.
Insa ceea ce a facut Carter pentru Cole a fost mult mai de substanta. A reusit sa il impace cu fiica sa, cu care era distant si pe care o iubea foarte mult. Si din cauza averii sale si a greselilor din trecut, se temea sa ii spuna ce mult tine la ea si de ce a facut, la un moment dat, greseli. Iar faptul ca una din dorintele sale, aceea de a saruta cea mai frumoasa femeie din lume, s-a indeplinit cand a sarutat-o nepoata sa de trei ani, spune totul despre transformarea sa.
De aceea, intotdeauna, este nevoie de un prieten. Sa iti spuna direct unde ai gresit si sa iti ofere sfaturile sale obiective pentru a fi fericit. Prietenii de felul acesta sunt greu de gasit, dar de neinlocuit.
Un film emotionant. De vazut neaparat. Un film despre prietenia adevarata si despre dorinte care par imposibil de realizat, dar care, daca sunt sustinute de cei de jur, devin posibile. Inchei prin ceea ce spus despre acest film Jack Nicholson: "Intotdeauna regretam ceea ce n-am facut in viata, nu ceea ce am facut."
Un film exceptional. Interpretare superba, un scenariu interesant, multe invataminte si o extraordinara perspectiva asupra vietii. De ce unii oamenii isi construiesc viata asa cum doresc numai in ultimele momente ale vietii? De ce depindem asa de mult de cei din jur sau, mai ales, de obiceiuri si de societate, incat sa ne reprimam dorintele? De ce nu ne facem o lista cu ceea ce dorim de la viata, obiective palpabile, si nu incercam sa le realizam?
Doi oameni foarte diferiti se intalnesc intr-o camera de spital. Pe de o parte, Carter Chamberts (interpretat de un actor care imi este foarte drag, Morgan Freeman) este un om cu o mare cultura (iar in film de altfel, spune istorii foarte interesante si lucruri pline de talc), din pacate insa, banii si familia intemeiata de tanar nu i-au permis absolvirea cursurilor dorite si a ajuns mecanic auto si pasionat de carti si emisiuni de cultura generala.
Pe de alta parte, Edward Cole (Jack Nicholson) este un om de afaceri de succes, care si-a neglijat viata de familie (a avut mai multe sotii), are o fiica, cu care nu vorbeste de cativa ani. Pana si spitalul la care a ajuns este proprietatea lui. Are un asistent apropiat, care il slujeste fara refuz si care, de fapt, ii vaneaza averea.
Amandoi sufera de cancer, iar doctorii din spital nu le mai dau prea multe sanse de supravietuire, doar cateva luni. Ajung prin discutii indelungate si sprijin reciproc doi prieteni buni. Iar atunci, Carter povesteste tema data de profesorul sau de filosofie: scrierea unei liste cu dorinrte ale fiecarui elev inainte de moarte. Treptat, el isi fac o astfel de lista comuna, iar cu ajutorul banilor lui Cole vor pleca in ultimele clipe pentru indeplinirea acestor dorinte.
Aceasta lista este greu de realizat, fiind trecute atat locuri de vizitat (vizitarea Piramidelor, a Parisului, a Taj Mahalului, escaladarea Everestului), dar si obiective multe mai sufletesti (impacarea cu fiica pierduta, o portie de ras "pana la plans", sa fie martori la un lucru grandios). Dar, mai ales, intrebarea daca "viata fiecaruia a adus fericire celor din jur".
Intrebarile mele le-am pus la inceput, desi filmul trezeste multe altele. De cate ori avem nevoie de prieteni pentru a ne urni intr-un proiect, de cate ori avem nevoie de ceilalti pentru a ne impinge de la spate sa ne realizam ceea ce dorim? Si, in special, ce am face daca am mai avea doar cateva zile (luni) de trait?
Pentru Carter, ajutorul lui Cole a fost primordial in a-si realiza propriile ambitii cu privire la imbunatarirea culturii sale si a pleca in calatoriile mult dorite.
Insa ceea ce a facut Carter pentru Cole a fost mult mai de substanta. A reusit sa il impace cu fiica sa, cu care era distant si pe care o iubea foarte mult. Si din cauza averii sale si a greselilor din trecut, se temea sa ii spuna ce mult tine la ea si de ce a facut, la un moment dat, greseli. Iar faptul ca una din dorintele sale, aceea de a saruta cea mai frumoasa femeie din lume, s-a indeplinit cand a sarutat-o nepoata sa de trei ani, spune totul despre transformarea sa.
De aceea, intotdeauna, este nevoie de un prieten. Sa iti spuna direct unde ai gresit si sa iti ofere sfaturile sale obiective pentru a fi fericit. Prietenii de felul acesta sunt greu de gasit, dar de neinlocuit.
Un film emotionant. De vazut neaparat. Un film despre prietenia adevarata si despre dorinte care par imposibil de realizat, dar care, daca sunt sustinute de cei de jur, devin posibile. Inchei prin ceea ce spus despre acest film Jack Nicholson: "Intotdeauna regretam ceea ce n-am facut in viata, nu ceea ce am facut."
Nota 10/10
Jovi
Jovi
joi, 13 martie 2008
Failure to Launch
Failure to Launch
Regia
In rolurile principale Matthew McConaughey, Sarah Jessica Parker
O comedie romantica usoara, de vizionat dupa o zi grea de munca si ai nevoie de relaxare. Subiectul este simplu: un barbat american, imediat dupa ce trece de adolescenta si uneori in cursul ei, pleaca de langa parinti pentru a locui singur, pentru a se recunoaste propria independenta si a incepe o viata plina de responsabilitati.
Tripp (Matthew McConaughey) nu este acest gen. Dimpotriva, se simte foarte bine acasa, iar faptul ca la varsta de 35 de ani locuieste cu parintii care ii fac si toate treburile casnice il face fericit in pielea lui. Numai ca parintii sai nu sunt de aceeasi parere. De aceea, ei o angajeaza pe Paula (Sarah Jessica Parker), ca aceasta sa devina o persoana destul de importanta in viata lui si sa ii insufle dorinta de a se muta.
Urmeaza o actiune agreabila si comica si cu obisnuitul happy-end al acestui gen de filme.
Nota 7/10
Jovi
O comedie romantica usoara, de vizionat dupa o zi grea de munca si ai nevoie de relaxare. Subiectul este simplu: un barbat american, imediat dupa ce trece de adolescenta si uneori in cursul ei, pleaca de langa parinti pentru a locui singur, pentru a se recunoaste propria independenta si a incepe o viata plina de responsabilitati.
Tripp (Matthew McConaughey) nu este acest gen. Dimpotriva, se simte foarte bine acasa, iar faptul ca la varsta de 35 de ani locuieste cu parintii care ii fac si toate treburile casnice il face fericit in pielea lui. Numai ca parintii sai nu sunt de aceeasi parere. De aceea, ei o angajeaza pe Paula (Sarah Jessica Parker), ca aceasta sa devina o persoana destul de importanta in viata lui si sa ii insufle dorinta de a se muta.
Urmeaza o actiune agreabila si comica si cu obisnuitul happy-end al acestui gen de filme.
Nota 7/10
Jovi
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
