Filme, carti, alte impresii

Cate “ceasuri” stau pe internet si cu ce imi ocup timpul

2011-04-26T12:24:00.002+03:00

Stau pe internet ceasuri intregi si parca tot as mai avea timp sa completez acest numar de ore. Sa va explic, de exemplu, cum este programul meu zilnic si, dupa aceea, poate imi dati cateva exemple si indrumari unde as mai putea sa adaug niste timp suplimentar „internetului” meu zilnic.

Trezirea la ora 5.50 (cu ajutorul telefonului, normal): somnoros, nefericit, cateodata mahmur, adeseori nervos din cauza orei, ma tarasc prin casa pentru a fi gata intr-o jumatate de ora sa ajung in tren. Pe vremea cand lucram in oraselul meu de provincie si ma trezeam la 7.30, primul lucru pe care il faceam era sa dau drumul la laptop si sa citesc mailurile in timp ce mancam. Acum nu prea se mai poate...

Trenul spre Capitala la 6.40: am schimbat telefonul pentru a putea citi mailuri, scrie mesaje pe blog sau vedea filme in tren, o ocupatie care vad ca este din ce in ce mai uzitata. Insa si asta a devenit exceptie, de vreme ce niciodata nu am iubit diminetile: zilele mele (indiferent ca sunt treaz sau nu), incep dupa ora 10, cand ochii mi se deschid suficient.

Munca in perioada 8.30-17.00: nu exista niciun moment in cele opt ore in care un browser de Internet sa nu fie deschis, , una dintre cele patru adrese de email, impreuna cu Messengerul si TweetDeck-ul, dar si alte aplicatii necesare „drogului” zilnic. Internetul a devenit pentru mine o viata, de prin 2001, cand ma abonam la cateva grupuri pe yahoo, de acum 3 ani si jumatate de cand deschideam acest blog, din 2009 de cand am pornit si cu www.filme-carti.ro.

Tren spre casa la 17.50: De data aceasta, timpul se imparte intre o carte buna sau un film vizionat la telefonul meu mobil. Vremea trece repede pana ajung din nou acasa la... laptopul meu (trebuia sa zic la familia mea?)

Acasa, dupa ora 19.30: Dependenta mea de internet devine evidenta cand ajung acasa. Primul lucru pe care il fac, dupa ce ma descalt (dar nu intotdeauna ma descalt prima data:D), este sa dau drumul la laptop (da, il inchid ziua), sa verific ce s-a intamplat, ce mesaje am mai primit, in perioada de doua ore si jumatate cat am calatorit. Pana tarziu in noapte, laptopul este singurul lucru pe care il vad, chiar neglijandu-i pe cei din jur.

Cate ore, in total? Cel putin 12 ore din 24, destul de mult pentru un miop si un sedentar ca mine. In weekend probabil si mai mult.

Mi se reproseaza deseori ca stau prea mult pe Internet, dar am norocul ca familia ma suporta, ca sunt intelegatori, ca fiul meu la cei 5 ani ai sai deja ia loc langa mine, da si el drumul la calculator si schimbam impresii despre Internet: stie deja ce inseamna Internet, butoanele de „back” si „refresh”, google si probabil multe altele. Poate, cu acest prilej, ii voi explica si despre ceasuri Casio, despre frumusetea utilizarii echilibrate a timpului atunci cand il poti contabiliza cu ajutorul unui dispozitiv performant si precis.

Acest blog se va muta!

2009-08-19T12:39:00.002+03:00

Am decis cu ceva timp in urma, impreuna cu un prieten, sa incercam sa dezvoltam conceptul de blog si astfel sa ne mutam intr-o casa noua - www.filme-carti.ro.

In ianuarie 2008, Jovi deschidea acest blog-Jovimpresii, unul de impresii despre filme, carti si altele, care mi-au adus aprecieri, premii, prieteni, vizitatori, cititori. L-am sustinut, am pus suflet, chiar ma doare cumva ca el nu va mai fi.

Insa sper ca noul site/blog sa confirme asteptarile mele, dar mai ales ale dumneavoastra, cei care mi-ati apreciat de atatea ori gandurile si impresiile. Multumesc tuturor.

Ce fel de recenzii veti gasi pe www.filme-carti.ro?
-despre filme, punand accentul pe filmele de colectie, una din rubrici fiind cea de “1001 filme pe care trebuie sa le vezi intr-o viata”;
-despre carti si fenomenul cultural romanesc, recenzii obiective, exhaustive, gata a fi publicate si in presa scrisa. De asemenea, voi continua rubrica “Prin blogosfera culturala…” de aici.
-alte impresii despre orice, dar cu accentul pe ceea ce constituie obiectul acestui site-filme si carti.

Pornesc la un nou drum cu multa convingere, dar si emotie pentru ca vreau sa cititi numai lucruri de calitate, care sa va faca placere in continuare.

Multumesc,

Jovi

P.S. Sper ca cei care ma au in lista lor de bloguri sa aibe timpul necesar sa faca aceasta modificare...:)

Film: Bom yeoreum gaeul gyeoul geurigo bom

2009-08-18T21:05:00.004+03:00

Bom yeoreum gaeul gyeoul geurigo bom (2003)
Spring, summer, fall, winter...and spring
Primavara, vara, toamna, iarna... si din nou primavara

Regia: Kim Ki-duk

Actori: Kim Ki-duk, Yeong-su Oh, Yeo-jin Ha

Un adevarat basm despre viata, o poveste care ne poarta prin toate anotimpurile, atat ca perioade ale anului, dar mai ales ca ciclu al intamplarilor, deloc simple, care ne insotesc peste timp, trecand prin copilarie, dragostea adolescentei, nebunia varstei de mijloc si intelepciunea batranetii. Continuare pe filme-carti.ro.

Film: Apocalypto

2009-08-18T19:59:00.004+03:00

Apocalypto (200 6)
Apocalypto

Regia: Mel Gibson

Actori: Gerardo Taracena, Dalia Hernandez, Rudy Youngblood, Raoul Trujillo

Am mai vazut filmul imediat dupa lansarea lui, dar am tinut foarte mult sa il revad si acum, pentru a-mi da seama mai bine de tot ceea ce reprezinta. Mel Gibson a reusit in ultimii ani sa impresioneze si chiar sa socheze cu realizarile sale pline de realism, unul violent, si mentionam aici Braveheart, The Passion of the Christ si acest Apocalypto.

Continuarea pe filme-carti.ro.

Nota 8/10
Jovi

Film: Bart Got a Room

2009-08-18T18:40:00.003+03:00

Bart Got a Room (2008)
Bart Got a Room

Regia: Brian Hecker

Actori: Steven Kaplan, Cheryl Hines, William H. Macy

Un film despre adolescenti tipic, fara mari pretentii si totusi simpatic, convenabil a fi vizionat intr-o dupa-amiaza de weekend. Cliseele se regasesc la orice pas, happy-end-ul este evident, avem parte de inca o cursa de atragere a unei partenere viabile pentru balul de absolvire pentru un baiat cam uratel, timid si in necunostinta de (vreo) cauza.

Continuarea la Filme-carti.ro.

Nota 6/10
Jovi

Ashton Kutcher mai dezbracat ca niciodata in Playboy de L.A

2009-08-18T14:10:00.002+03:00

Ashton Kutcher mai dezbracat ca niciodata in Playboy de L.A

Scene de-a dreptul incendiare vor constitui deliciul publicului feminin, care de vineri, 21 august, va avea ocazia sa-l admire pe Ashton Kutcher in intreaga lui splendoare, in comedia indecenta Playboy de L.A/ Spread, ce va putea fi urmarita in cinematografele: Hollywood Multiplex, Movieplex, CinemaPRO, Light Cinema, Cinema City Cluj, Timisoara si Bacau, Odeon Cineplex Cluj.

In regia lui David Mackenzie, Playboy de L.A. aduce in rolurile principale alaturi de Ashton Kutcher doua prezente feminine irezistibile: Anne Heche si Margarita Levieva.

Cu un corp de invidiat, Ashton Kutcher face fata tuturor provocarilor cu care se confrunta personajul sau Nikki, un mare Playboy de L.A.

In ceea ce priveste viata personala a actorului, dupa ce a atins numarul de un milion de cititori in reteaua sociala Twitter, Ashton Kutcher se pare ca a dezvoltat o pasiune pentru fotografierea posterioarelor celebre. El a postat in urma cu cateva luni pe profilul sau o poza cu Demi Moore in timp ce aceasta ii calca o camasa purtand numai o pereche de bikini. Intr-un interviu acordat unei reviste americane, Brad Pitt ii da o sugestie mai buna lui Ashton: “nu mi se pare o idee stralucita sa pui pe Internet poze cu fundul sotiei tale, mi se pare mai potrivit sa pui poze cu posterioarele sotiilor altor barbati!”.

Simpaticul actor american, Ashton Kutcher revine in Romania, de data aceasta pe marile ecrane in filmul Playboy de L.A., o comedie spumoasă care va putea fi vizionata din 21 august, in premiera in cinematografele: Hollywood Multiplex, Movieplex, CinemaPRO, Light Cinema, Cinema City Cluj, Timisoara si Bacau, Odeon Cineplex Cluj.

Film: Carol I

2009-08-16T16:53:00.005+03:00

Carol I (2009)
Carol I

Regia: Sergiu Nicolaescu

Actori: Sergiu Nicolaescu, Marina Pricopie, Andreea Macelaru Sofron, Razvan Vasilescu, Cristian Motiu

Din punctul meu de vedere, Sergiu Nicolaescu trebuia sa renunte de mai mult timp la postura de regizor. Continuarea pe Filme-carti.ro

Film: Contra timp

2009-08-16T13:37:00.005+03:00

Contra timp (2008)
Contra timp

Regia: Jesus del Cerro

Actori: Dragos Bucur, Victor Rebenciug, Andi Vasluianu

Pacat de Dragos Bucur, este un actor foarte bun in contextul de azi al cinematografiei romanesti, insa, probabil, din cauza contractelor sale cu MediaPro, trebuie sa accepte sa joace si in filme fara perspectiva, fara ambitii. Continuarea la Filme-carti.ro.

Film: Weekend cu mama

2009-08-16T11:52:00.004+03:00

Weekend cu mama (2009)
Weekend cu mama

Regia: Stere Gulea

Actori: Medeea Marinescu, Adela Popescu, Razvan Vasilescu, Paul Dunca, Gheorghe Dinica

Zilele astea am facut o cura de filme romanesti noi pentru a vedea starea cinematografiei noastre. Si nici nu m-a dezamagit indeajuns, dar e clar ca filmele romanesti de duzina sunt slabe, fara orizont si fara a-si propune mare lucru in afara de difuzarea in "CinemaPro" si poate pe posturile nationale, Protv in mod sigur.

Continuarea pe Filme-carti.ro.

Florin Bogardo-RIP

2009-08-15T20:41:00.002+03:00

Cunoscutul compozitor Florin Bogardo s-a stins din viaţă astăzi, în urma unui atac cerebral. Florin Bogardo avea 66 de ani şi era internat de câteva zile la spital, pentru analize de rutină. Ieri dimineaţă a suferit un atac cerebral şi a intrat în comă. (Realitatea.net)

Prin blogosfera literara… (8-14 august 2009)

2009-08-15T11:00:00.003+03:00

Prin blogosfera literara… (8-14 august 2009)

De departe, cel mai interesant si important articol al saptamanii care a trecut (cel puţin pentru mine) este cel semnat de Cinabru, un articol venit de nicaieri şi dezinteresat, dar cu atât mai semnificativ, intitulat “O recenzie mai bună decât cartea” şi care priveşte articolele mele despre cartea Alexandrei Laignel-Lavastine-Cioran, Eliade, Ionesco. Uitarea fascismului. Iată ce spune Cinabru, printre altele: “Am descoperit blogul lui Jovi relativ tarziu, din pacate pentru mine. Pentru ca este unul nu bun, ci foarte bun, excelent, pe care il recomand oricui vrea sa citeasca recenzii de calitate. Nu cuvinte de umplutura, nu haituiala printre randuri, nu generalitati. Recenzii asa cum ar trebui sa fie toate, fie ca este vorba de carti, fie de filme. Aici am descoperit, in trei episoade, recenzia ampla la cartea Alexandrei Laignel-Lavastine - Cioran, Eliade, Ionesco : Uitarea fascismului. Si trebuie sa spun ca e un caz rarisim, in care prezentarea este mult mai buna decat cartea. Mult mai buna.” Multumesc, Cinabru!

Era o vreme cand imi placeau romanele istorice si, de asemenea, mereu am fost fascinat de istoria Chinei, desi aceste pasiuni le-am cultivat din ce in ce mai putin in ultimul timp. La Townportal.ro, gasim o carte care intruneste ambele calitati de mai sus-Anchee Min, The Last Empress, unde autoarea “le propune celor captivati de cultura chineza o incursiune in viata Imparatesei Orhideea, singura femeie care preia puterea, sfidand legile nescrise ale Orasului Interzis”.

Despre o carte din colectia Cotidianul, Fetita si tigara, de Benoit Duteurtre, a carei recenzie a aparut si la noi, scrie si Rotizzy (Lume de umbre) sau „cum ar arata o lume in care lupta anti-fumat a ajuns la paroxism”. O carte care mi-a placut foarte mult atunci cand am citit-o si de care, prin acest comentariu, mi-am reamintit cu mult drag din perspectiva omului complet anti-fumat (si anti-fum) ce sunt. Iar concluzia este pur si simplu interesanta. Va las sa o cititi acolo.

Discutiile despre utilitatea colectiilor de carti de la ziarele din Romania continua prin vocea lui Catalin Sturza, care spune ca 90% din acestea sunt cumparate doar pentru decorarea (frumoasa, de altfel) a bibliotecilor si incheie amuzant printr-un sfat: “ar fi recomandabil ca în acele pacheţele să fie puse doar copertele cartonate, cu titlul şi numele autorului în caractere aurii. Ar fi mai onest, şi rafturile bibliotecilor ar suferi mai puţin…” Dar totusi suntem de acord cu unul din comentarii care spune ca trebuie “sa vedem si partea plina a paharului: majoritatea le ia doar pentru a decora o biblioteca. Dar copiii lor poate chiar or sa puna mana pe o carte de acolo. Daca esti crescut intr-o casa cu o biblioteca in care sunt carti ai o sansa mai mare sa si citesti ceva decat daca esti crescut intr-o casa cu pestisori de sticla pe rafturi”.

De la Dragos, aflam ca cel mai furat roman din reteaua Diverta este Zori de zi, de Stephanie Meyer. Oare de ce nu ne miram?

Cinabru comenteaza o carte pe care mi-o recomanda, de altfel, intr-un post ulterior: Charles Bukowski-Ham on Rye, o carte inca netradusa la noi si, de aceea, greu de lecturat de mine (nu am chef, nici motivatie sa citesc intr-o limba straina). Este un roman profund autobiografic, Charles Bukowski pustiul fiind « un Morcoveata al crizei americane, e un Jules Valles fara revolutii, e un Salinger alcoolic si violent ». O recenzie foarte interesanta care ne indeamna sa citim cat mai repede cartea.

Cum apreciem foarte mult cartile care ating, chiar si in treacat, istoria unor locuri putin cunoscute la noi, ne-a atras atentia cartea “Cat te mai iubesc”, autor Luis Leante, semnalata de Mixul de cultura (recenzie semnata Vlad Sibechi), care este, pe langa o poveste de dragoste, si “o pagină de istorie a Saharei Occidentale, colonie cedată de Spania Marocului, în timpul lui Hassan al II-lea”.

Un alt ochelarist mofturos (si eu ma consider la fel) semnaleaza ca a aparut un articol in Romania literara, al lui Mircea Mihaies, in care ni se vorbeste despre cea mai proasta carte romaneasca. Paradoxal, aceasta este “Craii de Curtea Veche” de Mateiu Caragiale. Mihăieş spune : «Am scris cândva despre personajul Mateiu Caragiale şi am parcurs mare parte din bibliografia critică a operei sale.L-am recitit şi nu-mi venea să-mi cred ochilor: cartea mi s-a părut o catastrofă. O lectură de maturitate m-a pus în situaţia unui knock-out : citeam pagină după pagină şi eram şocat de cât de prost scrisă se dovedea ”capodopera” lăudată la unison pentru presupusa ei calofilie ![…] Ce mă irită cu adevărat e nivelul deplorabil al scriiturii. Nu există pasaj în care să nu dau peste construcţii care să mă zgârie prin inepţia formulării şi prin lipsa de supleţe a narării.» Afirmatii ciudate si impardonabile!

Thoma d’Aquino rămâne o personalitate controversată şi articolul filosofilor din Iaşi (semnat de Valeriu Gherghel) încearcă să ne lămurească în legătură cu unele aspecte: originea numelui, felul în care acesta scria şi cultul moaştelor. Lucruri interesante.

Film: American Beauty

2009-08-13T21:20:00.003+03:00

American Beauty (1999)
American Beauty

Regia: Sam Mendes

Actori: Kevin Spacey, Annette Bening, Mena Suvari, Thora Birch, Wes Bentley

Iata un film american aproape de perfectiune, care dezvaluie atat de realista lumea noastra plina de ciudatenii, plina de oameni frustrati, plina de monotonie si de plictiseala de care vrem sa scapam, totul intamplandu-se la fiecare dintre noi sau macar la cei care ne consideram ca facem parte din clasa medie a societatii.

Continuarea la Filme-carti.ro

Film: Anatomy of a Murder

2009-08-13T20:03:00.005+03:00

Anatomy of a Murder (1959)
Anatomia unei crime

Regia: Otto Preminger

Actori: James Stewart, Lee Remick, Ben Gazzara

Continuarea pe Filme-carti.ro.

Leapsa literara

2009-08-13T18:36:00.002+03:00

Leapsa primita de la Cinabru…

1. Ce carte ai recomanda si de ce unui dezamagit din dragoste?

Dino Buzzati-O dragoste. Pentru ca dupa o dragoste, vine intotdeauna alta, pentru ca fiecare lucru contine in el insusi o parte din dragoste. Pentru ca multe iubiri adevarate sunt imposibile, in acelasi timp si nu este singurul care regreta pierderea ei. "O taina foarte simpla: dragostea. Tot ceea ce ne fascineaza in lumea neinsufletita, padurile, sesurile, raurile, muntii, marile, vaile, stepele, mai mult, si orasele, palatele, pietrele, mai mult, noaptea, stelele, vantul, toate acestea, indiferente in sine si goale de sens, se umplu de inteles omenesc, fara ca noi s-a banuim, contin presimtirea dragostei.”

2. Ce carte ai recomanda si de ce iubitului/iubitei?

Soren Kirkegaard-Jurnalul seducatorului. Ca sa ma pretuiasca mai mult, vazand ce ticalos as fi putut sa fiu (si nu sunt).

3. Ce carte ai recomanda si de ce celui mai bun prieten?

Asta e cea mai dificila. Sa spunem...Viata pe un peron-Octavian Paler. Fara motivatie.

4. Ce carte ai recomanda si de ce unui copil de 10 ani?

Eu citeam pe atunci Karl May si Michel Zevaco, dar cartea care m-a impresionat si pe care o recomand este Robinson Crusoe, cea care m-a invatat lupta pentru suprevietuire (sufleteasca, mai mult) si care mi-a dezvoltat increderea in sine si in viitor.

5. Ce carte ai recomanda și de ce unui mare aventurier/călător?

Cum dorinta mea e sa ajung in lumea asiatica, de care sunt fascinat, as recomanda doua carti-India, de Mircea Eliade si Un barbar in Asia, de Henri Michaux.

6. Ce carte ai recomanda si de ce unui dusman cunoscut?

L-as inchide intr-o camera fara ferestre si i-as da Ramayana si Mahabharata, in sanscrita, cu promisiunea ca il voi elibera dupa ce o traduce in…chineza. Cata cruzime!

7. Ce carte ai recomanda si de ce unei persoane care nu iubeste lectura?

Ce sa mai recomand ? Nu o iubeste si gata, greu sa ii inveti. Asa ca o carte gen Mihaela Radulescu sau Laura Andresan, poate i-ar convinge. :))

8. Ce carte ai recomanda si de ce unuia "cu nasul pe sus"?

Ghidul nesimtitului, de Radu Paraschivescu, poate asa isi dau seama ca nu sunt doar « cu nasul pe sus », ci si nesimtiti (deseori).

9. Ce carte ai recomanda si de ce celui care apare primul in lista ta de bloguri?

Si la mine, la fel ca si la Cinabru, se schimba dupa postari. Acum primii sunt cei de la Filmetari.com, blog la care am colaborat si eu pana cu ceva timp in urma. Lor le-as recomanda cartea « 1001 Movies You Must See Before You Die », care sta la loc de cinste la mine in biblioteca. Ei vor gasi acolo filme de colectie, filme adevarate, filme cult, cu mult peste « prostiile » din zilele noastre. Filme cu adevarat «tari».

10. Ce carte ai recomanda si de ce unuia care crede ca le-a vazut pe toate in viata?

Nimeni nu a vazut tot, creduli din astia insa exista. Sa spun Cartea neagra si Gog de Giovanni Papini, sunt acolo niste povesti care sigur nu si le-au imaginat, de vazut nici atat.

Sa dau mai departe, asa se procedeaza: lui Bogdan, celor de la Insemnari din subterana si tuturor prietenilor care vor sa o preia si sa ne scrie impresiile lor.

Film: Irreversible

2009-08-12T23:43:00.005+03:00

Irreversible (2002)
Ireversibil

Regia: Gaspar Noe

Actori: Monica Bellucci, Vincent Cassel, Albert Dupontel

Continuarea la Filme-carti.ro.

Ashton Kutcher isi inseala partenera-Playboy de L.A.

2009-08-12T15:07:00.002+03:00

Lipsit de principii si scrupule, Ashton Kutcher intra perfect in rolul infidelului de profesie in filmul Playboy de L.A., o comedie extrem de sexy si provocatoare, care va putea fi vizionata din 21 august in premiera in cinematografele: Hollywood Multiplex, Movieplex, CinemaPRO, Light Cinema, Cinema City Cluj, Timisoara si Bacau, Odeon Cineplex Cluj.

La premiera filmului Playboy de L.A./ Spread din cadrul Festivalului de Film Sundance, Ashton Kutcher a fost insotit de superba Demi Moore, aceasta parand extrem de incantata de prestatia mult mai tanarului sau sot. Intrebat de reporteri ce anume l-a atras la acest rol, Ashton a declarat ca “rolul din Playboy de L.A. a fost o adevarata provocare pentru mine, anume: aceea de a construi un personaj care sa fie amuzant si placut de public, in conditiile in care Nikki are un comportament mai mult decat imoral. Mi s-a parut foarte interesanta ideea sexului folosit ca arma intr-o relatie. Scenele mai fierbinti din film nu sunt despre sex in sine, ci despre puterea pe care o da unui partener asupra celuilalt”, spune Ashton. “Oamenii folosesc sexul ca pe o reconfirmare de sine sau ca sa evite discutiile despre problemele reale dintr-un cuplu. Te convingi foarte usor de asta urmarind evolutia scenelor de sex dintre mine si Samantha (Anne Heche)”.

Filmul aduce in prim plan povestea unui tanar inalt, frumos si revoltator de atragator care ofera doamnelor sex si distractie, in schimbul unui trai de lux. Aceasta este deviza unui adevarat Playboy de L.A. Faceti cunostinta cu Nikki (Ashton Kutcher), un tanar lipsit de inhibitii si orice urma de moralitate, care stie foarte bine ce vrea de la viata. Dupa un lung periplu prin dormitoarele femeilor bogate si disponibile, Nikki pare in final sa-si gaseasca locul in viata Samanthei (Anne Heche), o avocata de succes, superba in pofida varstei si capabila sa-i ofere mai mult decat ar fi putut visa el vreodata.

Tocmai cand se instalase confortabil in fabuloasa vila a Samanthei, ironia sortii il face sa-si piarda capul tocmai dupa o chelnerita care-i impartaseste “principiile sanatoase”. Heather (Margarita Levieva), la fel de sexy si versata ca si el, ii intuneca ratiunea si il da complet peste cap. Prins intre dragoste si bani, el este nevoit sa faca o alegere nu tocmai usoara: luxul de a se indragosti sau luxul pe care i-l ofera alte femei in schimbul libertatii si a prestatiei din dormitor?

Din 21 august, un irezistibil Playboy de L.A. vine in cinematografele Hollywood Multiplex, Movieplex, CinemaPRO, Light Cinema, Cinema City Cluj, Timisoara si Bacau, Odeon Cineplex Cluj, intr-o comedie extrem de sexy si provocatoare.

10 droguri la volan

2009-08-12T09:49:00.001+03:00

Film: 12 Angry Men

2009-08-10T22:05:00.003+03:00

12 Angry Men (1957)
12 oameni furioşi

Regia: Sidney Lumet

Actori: Henry Fonda, Lee J. Cobb, Ed Begley, E.G. Marshall, Jack Warden, Martin Balsam, John Fiedler, Jack Klugman, Ed Binns, Joseph Sweeney, George Voskovec, Robert Webber

Continuare la Filme-carti.ro.

Carte: Diavolul si ucenicul sau: Nae Ionescu-Mihail Sebastian

2009-08-09T23:48:00.008+03:00

“Diavolul şi ucenicul său : Nae Ionescu-Mihail Sebastian”, de Marta Petreu

Editura Polirom, Iaşi, 2009, Colecţia Plural M

Anii uitaţi ai lui Mihail Sebastian

Moto: « Nu-l cunosc pe d. Mihail Sebastian decât din scris. Cât despre tinereştile răţoieli de un fascism aproximativ, în formă de cursive pentru prima pagină a Cuvântului, acestea nu m-au impresionat niciodată : tinereţea sburdă » (Tudor Teodorescu-Branişte-1934)

Continuarea pe Filme-carti.ro.

Film: El laberinto del fauno

2009-08-09T17:58:00.004+03:00

El laberinto del fauno (2006)
Labirintul lui Pan

Regia: Guillermo del Toro

Actori: Ivana Baquero, Maribel Verdu, Ariadna Gil, Sergi Lopez

Continuarea pe www.filme-carti.ro

Film: Once

2009-08-09T00:47:00.004+03:00

Once (2006)
Odata ca niciodata

Regia: John Carney

Actori: Glen Hansard, Marketa Irglova

Continuarea la Filme-carti.ro.

Prin blogosfera literara… (1-7 august 2009)

2009-08-08T10:21:00.002+03:00

Prin blogosfera literara… (1-7 august 2009)

Incepem cu Tomata cu scufita, care publica o recenzie la cartea lui Pascal Bruckner, Luni de fiere, despre a carei ecranizarea am scris si eu un post acum ceva vreme-Bitter Moon. Nota ei pentru carte-8.5 (desi unele pasaje i s-au parut cu adevarat scarboase). Mi-a adus aminte ca nu am mai citit Bruckner de mult timp, mi s-a parut mereu un autor usurel. Poate trebuie sa revin.

Pe bookblog, ne atrage atentia prezentarea unei carti memorialistice despre un conflict putin cunoscut la noi, respectiv cel din Darfur. Cartea se numeste “Translatorul. Amintirile mele despre Darfur”, scrisa de Daoud Hari, aparuta la noi anul acesta, la Editura Allfa. Ioana Ristea ne indeamna sa actionam, nu sa stam mereu impasibili: „dacă lumea va lăsa ca cei din Darfur să fie alungaţi mereu de pe pământurile lor şi dezrădăcinaţi din felul lor de viaţă, atunci genocidul se va repeta peste tot, pentru că lumea va vedea că aşa ceva merge. Nu trebuie să lăsăm să meargă. Oamenii din Darfur au nevoie să se întoarcă acasă”.

Doru Pop face recenzia unei carti care se afla si la noi in asteptare pentru viitorul apropiat: Diavolul si ucenicul sau. Nae Ionescu-Mihail Sebastian, scrisa de Magda Petreu si care incearca sa raspunda la cateva intrebari pertinente, dar excelente: “cum a fost compatibil Sebastian (şi nu numai) cu incompatibilul? Ce căuta un evreu într-o redacţie fascistă? Ce căuta un criptohomosexual în lumea homofobiei legionare? Dar ce căuta o întreagă generaţie de intelectuali în trena dictaturii şi de ce a fost ea cucerită de fascinaţia morţii?”. O recenzie de citit! Despre aceasta carte, dar si polemica stranita de ea in mediul cultural romanesc, o pre-recenzie la Poiana lui Mayuma.

Vlad Sibechi consacra mai multe randuri in Mixul de cultura, volumului aparut la Editura Corint “Convorbiri cu OCTAVIAN PALER” (nume scris intentionat cu majuscule), semnat de Daniel Cristea-Enache. Aflam de aici ca Octavian Paler este “departe de morga academică a unui intelectual cu prestigiu. E mai degrabă un om, cu o vastă experienţă, pe care anii l-au făcut pesimist, care conştientizează că moartea nu mai este problema altora, ci a lui.” O carte recomandata, o sa o caut si eu.

Pe Townportal.ro, despre o disciplina complexa si insuficient cunoscuta, antropologia si cartea lui Robert Deliege-O istorie a antropologiei. Scoli, autori, teorii, un articol semnat de Danut Claudiu. Desi pare o carte arida, se pare ca ea se adreseaza mai mult “curiosilor care se indreapta pentru prima oara in aceasta directie, celor care nu isi permit sa lase in umbra ignorantei o intreaga directie disciplinara”. Tot acolo, Sfica Alexandra semneaza o recenzie despre cartea Norei Iuga-Sapunul lui Leopold Bloom, care nu i-a placut deloc si in care nu a gasit nicio farama de viata. Sau poate, spune ea, nu este cititorul cel mai avizat pentru acest lucru.

Despre universul caragialesc, niciodata disparut la noi in tara si cartea Ioanei Parvulescu-In Tara Miticilor. De sapte ori Caragiale, avem o recenzie pe larg la prietenii nostril de la Insemnari din subterana. Chiar daca nu am citit inca aceasta carte, subscriem autorului recenziei in privinta notelor de subsol: Ioana Parvulescu “rezistă tentaţiei de a face paradă de erudiţie, de note de subsol, de liste bibliografice interminabile doar pentru a arăta că e un specialist cu acte în regulă”.

Aaa, in sfarsit o autoare pe care trebuie sa o evitam sau cel putin asa spune fictionaddict: Joyce Carol Oates- “cartea mi-a dat aceeasi senzatie de jena si scarba simtita atunci cand mai nimeresc pe OTV si raman hipnotizat pret de cateva minute. E o lume in care nu vreau sa intru pentru ca nu exista catarsis pentru scarba pe care mi-o provoaca”. Subscriem, cel putin in privinta OTV-ului.

Traducand cateva fraze dintr-un articol de pe www.moreintelligentlife.com, Catalin Sturza trage un semnal de alarma in privinta uciderii culturii generale de Google si, in ultima instanta, chiar de Internet. Alarmant si educativ, in acelasi timp.

Citatele de pe Zuzu Concept din Plesu despre Dan Puric sunt absolute savuroase. Le copiem si noi aici pentru ca merita:

1. “A doua specie care mă indispune e cea care practică extrema opusă. Apare, din când în când, la televizor şi vorbeşte patetic despre „neam”, despre „credinţa omului simplu” şi despre Iisus Hristos. Mă frapează, de fiecare dată, subtonul de impostură, falsul acestui tip de discurs, semidoctismul lui, încântat să manipuleze grandilocvent cele mai obosite locuri comune ale retoricii naţionale: noi care am suferit, noi pe care „ei” vor să ne distrugă, noi care suntem creştini de două mii de ani, noi care nu ne dăm bătuţi, noi care doinim, jelim şi învingem, noi. Totul asezonat cu câteva citate prost asimilate şi cu un fel de sfătoşenie şugubeaţă, pastişând, fără har, stilul Petre Ţuţea.”
2. “Am scris ceva la un moment dat despre el, fără să-l numesc, şi mi s-a spus că sunt invidios[...] Părerea mea sinceră este că el nu este pregătit pentru acest rol, din două motive. Unu: se simte indecent de bine în el, iar asta se vede din mica pompă profetică a discursului. Doi: n-are cultură suficientă, iar asta se vede din modul cum dă citate. Citatul este nemilos. Felul cum citezi te dezbracă. Regula e să nu citezi mai mult decât citeşti.”

In sfarsit, prietenul nostru Florin Dochia semneaza pe blogul sau doua articole foarte interesante: despre corespondenta dintre Andre Gide si Paul Valery si cartea aparuta la Editions Gallimard, în colecţia „Les Cahiers de la NRF”, André Gide - Paul Valéry Correspondance 1890-1942; despre Emil Cioran si trei noi carti aparute in Franta despre marele om de cultura.

Tatiana Stepa

2009-08-07T10:19:00.002+03:00

Tatiana Stepa, una dintre cele mai cunoscute cântăreţe de muzică folk din România, a încetat din viaţă astazi(Realitatea.net).

Romania-Land of Choice

2009-08-06T09:29:00.003+03:00

Ministerul Turismului promoveaza clipuri cu Romania pe Eurosport si CNN.
Personal mi se par si bine realizate, si binevenite, dar si amuzante:

Film: Muerte de un ciclista

2009-08-04T21:34:00.004+03:00

Muerte de un ciclista (1955)
Moartea unui ciclist

Regia: Juan Antonio Bardem

Actori: Lucia Bose, Alberto Closas, Carlos Casaravilla

Sincer, am avut asteptari mai mari de la acest film din 1955, dar probabil conditiile in care l-am vazut si fragmentat din cauza oboselii pe mai multe zile, m-a determinat sa va spun cele de mai sus.

Continuare pe www.filme-carti.ro

Film: Second Coming

2009-08-03T15:59:00.003+03:00

Second Coming (2009)
Second Coming

Regia: Jose Zambrano Cassella

Actori: Ruben Aleman, Haley Boyle

Un subiect interesant-telepatia existenta intre gemenii aflati la mare distanta si un thriller foarte slab, care nu reuseste sa starneasca interesul prin aproape nimic: un buget mic, o actiune previzibila pe tot parcursul, actori necunoscuti (nu neaparat un defect, insa nu impresioneaza deloc).

Despartite de soarta, desi isi promisesera ca nu o vor face niciodata, gemenele Lora si Ashley simt inca orice durere, orice suferinta a celeilalte, chiar aflate la mare distanta. Astfel, cand Ashley moare in conditii suspecte, Lora viseaza acest lucru si se intoarce in orasul natal pentru a cauta indicii despre sora ei. Numai ca Ashley (sau cadavrul ei) nu este de gasit, iar Politia nu accepta sa o dea disparuta dupa doar o zi. In acel moment, Lora incepe propria ancheta pentru a descoperi criminalul, dar si cadavrul.

Nu stiu ce incearca sa fie acest film, thriller, drama, horror, psihologic, dar nu ii reuseste nici una dintre acestea. Nu avem nicio urma de suspans, pentru ca din prima clipa ni se arata adevaratul criminal, actiunea propriu-zisa urmarindu-l si pe el intr-un plan paralel. Mai multe nu am ce sa spun, decat sfatul sa nu cumva sa il alegeti nici macar din mormanul de filme proaste.

Nota 3/10
Jovi

Trailer:

Film: Miss March

2009-08-02T14:48:00.004+03:00

Miss March (2009)
Miss March

Regia: Trevor Moore, Zach Cregger

Actori: Trevor Moore, Zach Cregger, Molly Stanton

Continuare la Filme-carti.ro.

Film: Toronto Stories

2009-08-01T19:11:00.004+03:00

Toronto Stories(2008)
Toronto Stories

Regia: Sook-Yin Lee, David Weaver, Aaron Woodley, David Sutherland

Actori: K.C. Collins, Gil Bellows, Lisa Ray

Continuarea la Filme-carti.ro.

Film: Lilja 4-ever

2009-08-01T14:36:00.004+03:00

Lilja 4-ever (2002)
Lilja 4-ever

Regia: Lukas Moodysson

Actori: Oksana Akinshina, Artyom Bogucharsky

Un film suedez, care se petrece insa mai mult de jumatate in fosta Uniune Sovietica, despre conceptul de incredere, despre felul in care viata comunitatii in care traiesti iti poate influenta conceptia despre viitor si mai ales despre oamenii din jurul tau.

Continuarea pe www.filme-carti.ro

Examene la Spiru Haret (marca Happyfish)

2009-08-01T11:39:00.001+03:00

Film: Unknown

2009-08-01T11:24:00.002+03:00

Unknown (2006)
Singura scapare

Regia: Simon Brand

Actori: James Cavietzel, Greg Kinnear, Joe Pantoliano, Barry Pepper, Bridget Moynahan

Ideea initiala a acestui film a fost foarte interesanta, insa nefiind transpusa intr-un scenariu si o continuare a actiunii in acelasi sens, a rezultat un film care incepuse bine, a continuat prost si s-a sfarsit jalnic. Si asta chiar daca a beneficiat de actori cunoscuti, pe care i-am vazut in film de top in ultimii ani. Ideea amneziei aproape totale de care sufera un grup de barbati intemnitati intr-un depozit parasit m-a incantat si ma asteptam la o urmare palpitanta si plina de suspans.

Si asta pentru ca cei cinci barbati pe care i-am gasit in acel depozit se gasesc in circumstante bizare: unul dintre ei este legat de un scaun, un altul este atarnat de o catusa deasupra unei trape si impuscat pe deasupra, iar ceilalti trei poarta urmele unei lupte recente. Ciudat este ca niciunul dintre ei nu isi mai aminteste nici ceea ce s-a intamplat cu ei, cum au ajuns acolo, dar nici alte amanunte din viata lor. Ca si cum totul ar fi fost sters cu buretele. Banuielile incep sa apara asa cum apar si primele flashuri din trecut: unii par a fi ostatici, prizonieri, altii par a fi atacatori. Numai ca reconstituirea acestor momente este greu de facut si fiecare incepe sa il acuze pe celalalt si sa fie atent la orice miscare.

In cele din urma, se unesc, desi cu dificultate, pentru a gasi o cale de a iesi din locul unde sunt retinuti. Lucru care este foarte greu, locul fiind aproape etans si orice usa se deschide numai din exterior. In acelasi timp, persoanele care au condus actiunea de rapire a unor din ei se intorc si incepe lupta fizica, pe langa cea psihica ce le ocupase pana atunci tot timpul. Cum am spus, incepe interesant, insa pe parcurs totul se transforma intr-un thriller ieftin, cu o imagine cinematografica slaba si fara referinte (pana si privirile in trecut sunt fortate si neintelese) si la asta nu ajuta nici finalul si nici jocul actorilor buni, dar parca plictisiti.

Nota 5.5/10
Jovi

Trailer:

Carte: Cioran, Eliade, Ionesco. Uitarea fascismului (III)

2009-08-01T10:17:00.004+03:00

Partea I

Partea II

Partea a III-a- perioada postbelică

După război, începând chiar cu anul 1945, soarta celor trei mari oameni de cultură – Cioran, Eliade, Ionescu – se schimbă complet, atât pe tărâmul carierei profesionale, dar şi pe planul gândirii, primii doi încercând cu mult folos să îşi ascundă concepţiile naţionaliste si profasciste din anii din urmă.

Continuarea la Filme-carti.ro.

Jovi

Invitat de onoare la Cannes

2009-07-31T16:31:00.001+03:00

Film: Bronson

2009-07-29T19:55:00.005+03:00

Bronson (2009)
Bronson

Regia: Nicolas Winding Refn

Actori: Tom Hardy, Matt King, Jonathan Phillips

Sincer, nu auzisem de Michael Peterson inainte de acest film si nici el nu m-a dumirit suficient incat sa nu caut niste informatii suplimentare pe Internet.

Continuarea pe www.filme-carti.ro

Fascinatia femeilor din Romania...

2009-07-26T22:56:00.001+03:00

Film: Le scaphandre et le papillon

2009-07-26T12:43:00.003+03:00

Le scaphandre et le papillon (2007)
Scafandrul si Fluturele

Regia: Julian Schnabel

Actori: Emmanuelle Seigner, Mathieu Amalric, Marina Hands, Fiorella Campanella

"Le scaphandre et le papillon" este un film care este recomandat, in primul rand, de multimea de premii si nominalizari pe care le-a strans in anul 2008

Continuarea la www.filme-carti.ro

Film: Good bye, Lenin!

2009-07-26T11:47:00.005+03:00

Good bye, Lenin!(2003)
Good bye, Lenin!

Regia: Wolfgang Becker

Actori: Katrin Sass, Daniel Bruhl

O revedere a unui film care m-am impresionat la prima vizionare si care mi-a produs aceleasi emotii si placere si acum, cand mi-am dorit sa il reiau, facand parte dintr-o incursiune in cele mai bune 1001 filme din istorie.

Continuarea la www.filme-carti.ro

Carte: Cioran, Eliade, Ionesco. Uitarea fascismului (II)

2009-07-23T20:57:00.011+03:00

Uitarea fascismului-perioada 1934-1945

Un spirit enciclopedic, deja o persoana interesată de orice domeniu, dar cu precădere de istoria religiilor şi de aspectele primordiale ale acesteia, Mircea Eliade este preocupat de dimensiunea mistică şi religioasă a ideologiei legionare pe care aceasta o practică încă de la început. (va urma)

Continuarea la Filme-carti.ro.

Jovi

Film: Ice Age 3: Dawn of the Dinosaurs

2009-07-23T19:04:00.002+03:00

Ice Age: Dawn of the Dinosaurs (2009)
Epoca de gheaţă 3: Apariţia dinozaurilor

Regia: Carlos Saldanha, Mike Thurmeier

Voci: Ray Romano, John Leguizamo, Seann William Scott, Queen Latifah

Ultimul film din seria Ice Age a aparut recent si a fost imediat adus si in Romania, unde, se pare, face furori, mai ales ca se poate viziona si in format 3D (lucru pe care, din pacate, nu l-am facut si eu). Ce putea urma dupa noua era a epocii de gheata si dezghetul survenit dupa incalzirea globala? Autorii seriei s-au gandit sa continue aventurile mamutului Manfred, ale tigrului Diego si al lenesului Sid, insotiti de Ellie, Eddie si Crash (dar sa nu o uitam si pe simpatica veverita Scrat, care face deliciul in continuare alaturi de o partenera) pe un taram subteran populat de dinozauri care se presupune a fi disparut si unde ii asteapta pericole la tot pasul.

Vestea este ca Ellie este insarcinata si Manfred un viitor tatic cat se poate de ingrijorat. Orice miscare, orice mica durere il determina sa o ia din loc si sa ameninte linistea tuturor animalelor. Numai Sid si Diego considera ca viata lor nu mai este alaturi de noua familie si trebuie sa plece in lumea larga. Numai ca Sid, ca de obicei, intra intr-o incurcatura: vrea sa fie si el "mamica" mai ales dupa ce gaseste trei oua de mari dimensiuni care se dovedesc oua de dinozaur (si nu oricare ci un fel de TRex-fanii Jurassic Park stiu despre ce e vorba). Odata ce puii ies, adevarata aventura incepe pentru ca mama lor vine sa ii caute si, impreuna cu ei, il ia si pe Sid in strafundurile Pamantului.

Un personaj nou este Buck, ajutorul lor de nadejde pe celalalt taram si un dusman neinfricat al adevaratului inamic si anume megadinozaurul poreclit Ruthie, Buck fiind binevenit in peisaj, foarte curajos si in acelasi timp amuzant. In rest, mi s-a parut o actiune mai fortata decat in primele parti, care a pus mai mult accentul pe comercial si pe asemanarea cu un film de actiune (lupta, dinozauri, locuri ale penumbrei), in detrimentul comediei care trebuia sa reprezinte esentialul. Totusi, un film delicat si care face deliciul publicului, cu o coloana sonora care este foarte bine aleasa (mai ales in scenele dintre Scrat si Scratee-perechea lui). Sa speram ca cea de-a patra parte va insemna o evolutie sau, in caz contrar, sa nu existe.

Nota 7/10
Jovi

Trailer:

Film: Analyze That

2009-07-23T14:49:00.004+03:00

Analyze That (2002)
Nasul stresat
Regia: Harold Ramis

Actori: Robert De Niro, Billy Crystal, Lisa Kudrow, Joe Viterelli

Filmul este o continuare a lui "Analyze This", aparut in 2002, si trateaza intr-o maniera amuzanta problemele psihologice ale mafiotului Paul Vitti, de catre doctorul Sobel (Billy Crystal).

Continuarea pe www.filme-carti.ro

Film: Analyze This

2009-07-22T18:00:00.004+03:00

Analyze This (1999)
Cu nasu' la psihiatru

Regia: Harold Ramis

Actori: Billy Crystal, Robert De Niro, Lisa Kudrow, Joe Viterelli, Chazz Palminteri

Continuare la www.filme-carti.ro

Sacha Baron Cohen trece de la taranii din Glod, la Indiggo si ,,Dragostea din tei”

2009-07-22T12:13:00.002+03:00

Dupa ce in 2006, prin intermediul lui Borat, ii aducea in centrul atentiei pe taranii din Glod, de aceasta data Sacha Baron Cohen le mentioneaza in noua sa comedie, BRUNO, pe fetele de la Indiggo si include pe spotul de promovare a filmului arhicunoscuta piesa a trupei O-Zone, ,,Dragostea din tei”.

Dublu castigator al Premiilor BAFTA, Sacha Baron Cohen nutreste un interes vizibil pentru Romania, pe care a tinut sa o includa si in noul sau film BRUNO, o socanta si extrem de amuzanta comedie, care din 31 iulie va avea premiera in cinematografele de la noi.

Conform spuselor actorului britanic Sacha Baron Cohen, BRUNO este cel mai important si greu de realizat proiect pe care l-a semnat pana in prezent. In timpul filmarilor la aceasta comedie extrema, Baron Cohen a fost arestat pentru ca a vrut sa distruga mai multe prezentari de moda, a stat imobilizat la pat din cauza unei teribile raceli si a avut o puternica reactie adversa la crema epilatoare folosita pentru a-i aduce cat mai multa autenticitate lui Bruno.

Noul personaj al actorului este incendiarul BRUNO, un fashion reporter gay care si-a propus sa ajunga ,,cel mai celebru austriac de la Hitler incoace”. Mult mai scandalos si obscen, de-a dreptul socant si incredibil de amuzant, BRUNO va avea premiera din 31 iulie in cinematografele: CinemaPRO, Hollywood Multiplex, Movieplex, Cityplex, Starplex, in reteaua Cinema City din Cluj, Timisoara, Bacau si Iasi, precum si la Odeon Cineplex din Cluj.

Chapter 27

2009-07-22T09:09:00.003+03:00

Chapter 27 (2007)
Capitolul 27
Regia: J.P. Schaefer

Actori: Jared Leto, Lindsay Lohan

Continuarea pe www.filme-carti.ro

What Lies Beneath

2009-07-20T21:31:00.003+03:00

What Lies Beneath (2000)
Dincolo de aparente

Regia: Robert Zemeckis

Actori: Harrison Ford, Michelle Pfeiffer

Continuarea la Filme-carti.ro

Das Leben der Anderen

2009-07-18T18:24:00.002+03:00

Das Leben der Anderen (2006)
Vieţile altora

Regia: Florian Henckel von Donnersmarck

Actori: Ulrich Muhe, Martina Gedeck, Sebastian Koch

Continuarea la Filme-carti.ro.

Bin-jip

2009-07-18T15:37:00.002+03:00

Bin-jip (2004)
Menaj in trei
Regia: Ki-duk Kim

Actori: Seung-yeon Lee, Hyun-kyoon Lee, Hyuk-ho Kwon

Continuare la Filme-carti.ro.

Ice Age 2: The Meltdown

2009-07-18T11:04:00.001+03:00

Ice Age 2: The Meltdown (2006)
Epoca de Gheata 2: Dezghetul

Regia: Carlos Saldanha

Voci: Ray Romano, Denis Leary, John Leguizamo

A doua parte din trilogia (pana acum) Ice Age continua seria umorului debordant si a excelentei grafici de animatie, pe care am regasit-o si in prima parte. Desi dispare copilul, asa cum spune si posterul filmului, avem parte de personaje noi, amuzante si foarte simpatice, pe langa cei cunoscuti deja, mamutul Manfred, tigrul Diego, lenesul Sid, dar si veverita Scrat, care isi continua seria evenimentelor apocaliptice pe care le declanseaza in dorinta ei de a-si apara posesiunea asupra ghindei "magice".

Linistiti dupa epoca glaciara careia i-au supravietuit, se pare ca viata lor o ia pe un fagas normal si monoton. Numai ca problema (si a zilelor noastre) a incalzirii globale ameninta toata constructie pe care au faurit-o si trebuie sa paraseasca valea unde vroiau sa ramana, amenintata de furia apelor dezghetate. Manny, ingrijorat de tachinarile prietenilor ca este ultimul mamut din specie, capata un nou suflu cand o intalneste pe Ellie, o femela-mamut, care insa, adoptata de mica de o familie de oposumi, se crede una dintre acestia, impreuna cu "fratii" ei, Crash si Eddie. Calatoria lor spre barca salvatoare este una plina de incuracaturi, peripetii, dar si una spre cautarea identitatii si a dragostei.

Desi este comparabil cu prima parte, pare mai putin amuzant si mai plictisitor in anumite momente. Dar nu cu mult, mi s-a parut foarte agreabil, ceea ce face sa astept cu multa nerabdarea vizionarea celei de-a treia parti, despre care se spune deja ca este cel mai bun din toata seria. Povestea de dragoste dintre Manfred si Ellie mi s-a parut cea mai interesanta in "Ice Age 2: The Meltdown", una cu suisuri si coborasuri, cu ironia lui Ellie si cu timiditatea excesiva a lui Manfred. La fel, continuare aventurilor veveritei Scrat este demna de urmarit.

Nota 7.5/10
Jovi

Cioran, Eliade, Ionesco: Uitarea fascismului (I)

2009-07-17T21:18:00.008+03:00

“Cioran, Eliade, Ionesco : Uitarea fascismului. Trei intelectuali români în vâltoarea secolului”, de Alexandra Laignel-Lavastine

Editura EST-Samuel Tastet Éditeur, 2004
Traducere din limba franceză de Irina Mavrodin

Moto: « Mă întreb cum de n-am evocat, acolo, în sala din fund a cafenelei, unde ne refugiasem să fim singuri – acel Paris fabulos din primii ani de după război, când eram toţi trei săraci, necunoscuţi şi, deşi fără prea multe iluzii, hotărâţi, fiecare pentru alte motive, să rămânem ce-am fost în ţară : scriitori”. (Mircea Eliade)

Despre ambiţiile şi conceptele politice ale perioadei interbelice ale intelectualilor români de seamă s-a scris puţin până şi după debarcarea coşmarului comunist, dar şi atunci cu teamă şi cu o protecţie peste măsură a imaginii acestora.

Continuarea la Filme-carti.ro.(va urma)

Jovi

Ice Age

2009-07-16T22:06:00.003+03:00

Ice Age (2002)
Epoca de Gheata

Voci: Ray Romano, John Leguizamo, Denis Leary

Apropierea momentului cand voi vedea cea de-a treia parte din filmul de animatie Ice Age, m-a determinat sa revad prima parte (cred ca a patra oara), sa incerc sa vad si partea a doua in totalitatea ei - stiu ca am renuntat dintr-un oarecare motiv - si sa le comentez un pic pe blogul meu. Ca si in primele vizionari, Ice Age I m-a entuziasmat din mai multe puncte de vedere: o actiune interesanta si captivanta, atat pentru copii, cat si pentru adulti, un umor debordant si personaje simpatice si diferite comportamental, o grafica de animatie exceptionala.

Actiunea are loc la inceputul Epocii de Gheata, cand animalele preistorice migrau spre sudul inca insorit, cu exceptia unui mamut, Manfred, un personaj singuratic, care nu are motive sa plece intr-o directie opusa, cel putin din cate stim noi. Plecarea sa spre nord coincide cu doua momente: parasirea lenesului Sid de catre familia sa si atacarea satului oamenilor de catre tigri. Dupa gasirea bebelusului si intruziunea unuia dintre tigri, Diego, devin "cea mai ciudata turma posibila". Scopul lor se schimba si devine prinderea oamenilor din urma pentru a le restitui copilul pierdut.

Amuzamentul este adus deseori si de veverita Scrat, care incearca tot timpul sa isi pastreze ghinda pe care a gasit-o, insa orice incercare de a o proteja declanseaza haosul: intai Era glaciara, iar in final, dupa 10000 de ani, o izbucnire de vulcan intr-una din insulele de pe Pamant unde a ajuns. Pe ansamblu, revederea mi-a facut o deosebita placere, un film care nu a imbatranit, desi filme de acest gen au tot aparut in ultimii ani. Sa vedem continuarile insa.

Nota 8/10
Jovi

Se Jie

2009-07-16T16:35:00.003+03:00

Se jie (2007)
Lust, Caution

Regia: Ang Lee

Actori: Tony Leung Chiu Wai, Wei Tang, Joan Chen

Continuare pe Filme-carti.ro

Choke

2009-07-15T17:29:00.002+03:00

Choke (2008)
Sufocare

Regia: Clark Gregg

Actori: Sam Rockwell, Anjelica Houston, Kelly Macdonald, Heather Burns, Joel Grey

Continuarea la Filme-carti.ro.

Michelle Pfeiffer se dezlantuie total in Curtezana

2009-07-14T14:56:00.001+03:00

Celebra deopotriva pentru talentul si frumusetea ei, Michelle Pfeiffer transforma seductia in arta pe marile ecrane din Romania, in cel mai recent film al sau, Curtezana, care de vineri, 17 iulie va putea fi vizionat in premiera in cinematografele: CinemaPRO, Hollywood Multiplex, Movieplex, Odeon Cineplex (Cluj) si Cinema City din Timisoara, Cluj si Iasi.

In regia celebrului Stephen Frears, Curtezana este o poveste provocatoare, ce ne transpune in Parisul anilor 1920, unde Rupert Friend este Chéri, fiul unei foste curtezane, Madame Peloux, (Kathy Bates), un tanar rasfatat de 19 ani. Mama lui i-l incredinteaza mai tinerei sale prietene si rivale, Léa de Lonval, pentru a-l initia in arta amorului. Si ea o fosta curtezana, Léa este o femeie matura si experimentata, inca extrem de seducatoare. Dupa 6 ani de relatie, Madame Peloux ii aranjeaza lui Chéri casatoria cu Edmée, tanara fiica a unei alte curtezane. Léa si Chéri incearca sa accepte despartirea iminenta, realizand abia acum, prea tarziu, ca legatura lor inseamna mai mult decat placerea trupului.

Curtezana ii reuneste intr-o formula de exceptie, pe castigatorii Premiilor Oscar: regizorul Stephen Frears si scenaristul Christopher Hampton si o distributie formata din Michelle Pfeiffer, Rupert Friend, Kathy Bates, Felicity Jones, Frances Tomelty si multe alte nume consacrate. Michelle Pfeiffer este desavarsita in rolul de regina a aparentelor, talentul, experienta si expresivitatea sa facand-o alegerea perfecta pentru rolul Curtezanei.

In ochii Curtezanei placerea este un mod de viata, dar oare ceea ce vedem este singura fata a adevarului?

Afla cat de periculoase pot deveni jocurile seductiei, din 17 iulie, in cinematografele: CinemaPRO, Hollywood Multiplex, Movieplex, Odeon Cineplex (Cluj) si Cinema City din Timisoara, Cluj si Iasi, odata cu lansarea fimului Curtezana. Filmul este distribuit de MediaPro Distribution.

Barton Fink

2009-07-13T15:17:00.003+03:00

Barton Fink(1991)
Barton Fink

Regia: Joel Coen

Actori: John Turturro, John Goodman, Judy Davis, Steve Buscemi, Michael Lerner

Continuare pe Filme-carti.ro

Va, vis et deviens

2009-07-12T14:00:00.003+03:00

Va, vis et deviens (2005)
Trăieşte!

Regia Radu Mihăileanu

Cu Yael Abecassis, Roschdy Zem

Continuare pe Filme-carti.ro

Easy Virtue

2009-07-12T12:38:00.001+03:00

Easy Virtue (2008)
Secrete din trecut

Regia Stephan Elliott

Cu Jessica Biel, Ben Barnes

Sentimente impartite. Pe de o parte, o poveste petrecuta la inceputul secolului al XX-lea, in Anglia aristocratica, frumos construita si inchegata, cu actori care isi fac treaba foarte bine, mai ales Jessica Biel si Colin Firth. Pe de alta parte, comedia care se astepta isi face aparitia in rare momente, chiar daca umorul britanic este delicios. De asemenea, senzatia este ca filmul este prea molcom, lipsit de continuitate, fiind construit prea incet, poate una dintre defectele cele mai mari ale lui, potentialul fiind spre foarte bun.

Nu oricine poate intra in aristocratia britanica, foarte conservatoare si inchistat in propriile traditii si prejudecati. Astfel ca, in momentul in care John Whittaker vine din vacanta insotit de sotia sa americana, Larita (Jessica Biel), aproape toata familia se indreapta asupra ei, din mai multe motive: este americanca, este vaduva, nu are prejudecati, este pilot de curse profesionist si, pe deasupra, este indragostita cu adevarat de John pe care vrea sa il sustraga din conacul familiei si sa traiasca singurei la Londra.

Are si cativa aliati, insa indeajuns de putini si neimportanti incat razboiul sa fie pierdut din start. Pe langa cativa servitori, mai ales Furber (Kris Marshall, absolut incantator, atat ca rol, cat si ca interpretari), cel mai bun prieten se dovedeste domnul Whittaker (Colin Firth), un romantic incurabil si boem, care nu a uitat nicio clipa ca a fost fortat sa se intoarca in Anglia aristocratica dupa razboiul mondial din Franta paradisiaca, unde traia fara griji la adapostul oferit de un bordel.

M-a multumit foarte mult finalul, fiind din nou un antifan declarat al happy-end-urilor tipice din filmele americane. De asemenea, amuzamentul unor scene, jucate impecabil de Colin Firth (fin observator al propriei familii), de Kris Marshall (delicios cand bea din paharele de sampanie pe care tot el le serveste), dar si de catelusul Puppy, care sfarseste sub fundul lui Jessica Biel. Un film agreabil, merita vizionarea macar pentru cele spuse mai sus.

Nota 7.5/10
Jovi

Gwoemul

2009-07-10T22:57:00.002+03:00

Gwoemul (2006)
Monstrul

Regia

Joon-ho Bong

Cu Kang-ho Song, Hae-il Park, Hie-bong Byeon

Continuarea la Filme-carti.ro.

JCVD

2009-07-10T20:36:00.002+03:00

JCVD (2008)
JCVD

Regia

Mabrouk El Mechri

Cu Jean-Claude Van Damme, Francois Damiens

In timpuri "imemoriale", asteptam cu nerabdare inca o aparitie a lui Jean-Claude Van Damme, inca un film plin cu actiune, lupte si muschi. De aceea, atunci cand, sa zicem, m-am mai desteptat, acestea au fost uitate, iar susnumitul actor trecut la lada de amintiri si de actori slabi, capabili doar de filme de categoria a II-a. Din uitarea asta, nu numai a mea, ci a publicului in general, JCVD a vrut sa iasa si sa revina onorabil, lucru pe care il reuseste prin interpretare, desi filmul este intunecat si dezamageste.

In Romania, lansarea filmului realizat in Belgia a fost fastuoasa, fiind proiectat pe un ecran gigantic pe mica parte din autostrada Transilvania deja construita. Totul in cadrul sectiunii "Fara limita" din cadrul Festivalului International de Film de la Cluj-TIFF 2009. Dupa cum ilustreaza si titlul, actiunea principala se constuieste in jurul lui Jean-Claude, care isi joaca propriul rol: un actor aflat la varsta a doua, dupa mai multe casnicii si filme mai putin reusite, incearca sa supravietuisca in bransa, acceptand orice rol benefic din punct de vedere financiar. Desi zilele pline de glorie au trecut si principalele roluri ii sunt suflate de rivalul Steven Seagal, totusi lumea inca il apreciaza si il opreste pe strada pentru autografe.

Nenorocul sau pentru o viata linistita, chiar daca lipsita de opulenta financiara din trecut, este ca nimereste in toiul unei spargeri la posta din localitatea unde locuia intre doua filme. Fiind o persoana cunoscuta, este folosit de spargatori pentru propriul interes, pus la inaintare drept principal atacator. Problema lui este ca intra prea bine in acest rol si Politia este pe urmele sale, iar viata sa de pana atunci, fiica ramasa in custodia fostei sotii sau chiar mama sa, care nu il vazuse de la nastere sunt rascolite, intrebate sau considerate drept cauze interne ale actiunii sale necugetate.

Reusita filmului este ca il infatiseaza pe Jean-Cluade Van Damme intocmai asa cum este si a fost si in realitate: un actor mediocru, care a facut filme cu succes la public, comerciale, rentabile financiar, insa cu totul slabe ca valoare, a avut o viata personala plina de suisuri si coborasuri, cu mai multe casnicii desfacute din vina lui, a fost dependent de droguri si/sau alcool. Lucruri pe care le revedem si in film si, de apreciat, in propria interpretare.

Nota 5.5/10
Jovi

O veste foarte buna: scapam de Spiru Haret!

2009-07-10T17:46:00.003+03:00

Stirea a fost publicata in urma cu cateva ore pe http://www.hotnews.ro/ si este incredibil de interesanta si de binevenita.

Sa vedem insa cat va continua si daca se va respecta hotararea instantei...

Inca o data, in sfarsit se recunoaste proasta calitate a unui sistem de invatamant de tot rasul!

Articolul (cititi si comentariile):

"Afacerea Spiru Haret: Masinaria Spiru Haret are universitati in toate catunele / Ministrul minte cu nerusinare, nu am cerut sa ni se retraga acreditarea
de Ella Moroiu HotNews.ro

Zeci de mii de absolventi ai universitatilor particulare "Spiru Haret" si "Petre Andrei" din acest an nu isi vor primi diplomele. Ministerul Educatiei a eliminat "Spiru Haret" din lista institutiilor de invatamant acreditate la cererea acesteia, noteaza Gandul. In cazul Universitatii "Petre Andrei", este vorba de nerespectarea mai multor prevederi legale privind fuziunea cu o alta institutie si existenta a doua rectorate si doua senate.

Ministrul Educatiei, Ecaterina Andronescu, a declarat ca USH va primi diplome doar dupa ce se va supune evaluarii MEC. In prezent, "Spiru Haret" inregistreaza anual un numar de absolventi egal cu cel din toate universitatile romanesti la un loc, pe cifrele bugetate. "USH are universitati in toate catunele. Stiti cat este finantarea pentru fiecare student? 350 de euro pe an", a declarat pentru HotNews.ro Robert Lorentz, consilierul pe probleme de comunicare al ministrului Educatiei. "Este de laudat ca cineva s-a incumetat sa infrunte o astfel de masinarie", a adaugat consilierul.

Robert Lorentz a precizat ca un numar de aproape 60.000 de absolventi nu isi vor primi diplomele. In plus, MEC ia in calcul desfiintarea institutiilor.

Anul acesta, USH a solicitat un numar de circa 56.000 de diplome de absolvire cu antetul MEC.

Anul trecut, Senatul Universitatii Spiru Haret a decis sa reduca durata anilor de studiu in cazul Facultatii de Drept, de la 4 la 3, desi planul cadru al MEC nu permite acest lucru. Pentru a-si mentine decizia, USH a dat in judecata si a castigat un proces impotriva ministerului. Cotidianul Gandul noteaza ca USH ar fi solicitat in instanta si sa nu mai fie inclusa in Hotararea de Guvern emisa anual privind lista domeniilor de studii de licenta si lista universitatilor acreditate.

In ceea ce priveste Universitatea "Petre Andrei", aceasta a fuzionat cu Universitatea "Apolonia" in urma unei hotarari judecatoresti, ceea ce contravine prevederilor Legii Invatamantului. In prezent, UPA numara doua senate si doua rectorate.

Potrivit Hotararii de Guvern nr. 749 / 24.06.2009, publicata in Monitorul Oficial 465 / 6.07.2009, Ministerul Educatiei noteaza urmatoarele:

1. Curtea de Apel din Bucuresti, Sectia a 8-a Contencios Administrativ si Fiscal, prin Sentinta civila nr.3326 pronuntata in sedinta publica din data de 2 decembrie 2008, a eliminat Universitatea "Spiru Haret" din Bucuresti, la cererea acesteia, din Hotararea Guvernului nr.676/2007 privind domeniile de studii universitare de licenta, structurile institutiilor de invatamant superior si specializarile organizate de acestea, cu completarile ulterioare, si din Hotararea Guvernului nr.635/2008 privind structurile de invatamant superior si specializarile / programele de studii universitare de licenta acreditate sau autorizate sa functioneze provizoriu organizate de acestea, republicata. (...)

George Nicolau, sef Departament Mass Media Spiru Haret: Ministrul minte cu nerusinare, nu am cerut sa ni se retraga acreditarea

Seful Departamentului Mass Media si PR din cadrul USH sustine ca ministrul Educatiei "minte cu nerusinare", intrucat Universitatea nu a facut niciodata o astfel de cerere in instanta, si anume retragerea acreditarii. El a precizat ca sesiunea de examene de licenta se va desfasura si anul acesta conform programului."

(http://www.hotnews.ro/stiri-esential-5941613-universitatile-spiru-haret-petre-andrei-ramas-fara-acreditare-reprezentantul-spiru-haret-ministrul-minte-nerusinare-nu-cerut-retraga-acreditarea.htm?cfnl=)

Baby on Board

2009-07-09T15:22:00.002+03:00

Baby on Board (2009)
Baby on Board

Regia Brian Herzlinger

Heather Graham, Jerry O'Connell, Jaiden Hidalgo, Lara Flynn Boyle

Hotarat lucru, comediile care se vor in acelasi timp si romantice, cu greu mai pot gasi improvizatii care sa le aduca peste medie. Iar cand acestea nu ies la suprafata, nu avem de-a face decat cu un film obisnuit, fara pic de farmec, care nu fac sa tresare inimile spectatorilor, cu exceptia unora care gasesc placere in orice lucru mediocru. Si, in aceasta categorie, punem si "Baby on Board", povestea (de cate ori spusa!) a unui cuplu aflat pe panta ascendenta a vietii profesionale, in care apare singura problema pe care doreau sa o evite: o sarcina si deci amenintarea unui copil.

Angela (o Heather Graham stearsa si fara farmec) si Curtis (Jerry O'Connell obisnuit, fara sclipiri) sunt ceea ce reprezinta un cuplu dupa cativa ani de casnicie, nu indeajuns de multi: ambii lucreaza in meserii platite bine, doresc sa ajunga cat mai sus, el avocat, ea la o agentie de publicitate; sunt singuri, nu doresc pentru moment copii; viata de acasa este monotona, fara complicatii, dar si fara responsabilitati, cu putine escapade si numai in cercul restrans al prietenilor comuni, ca a multora dintre noi. Numai ca o marca de prezervative dubioasa le face figura: Angela ramane insarcinata, iar scopul de aici inainte este de a masca sarcina pentru a nu o vedea sefa ei, o femeie dura care tine la propriile reguli.

Certurile dintre cei doi, cu implicatii efective si ale prietenilor apropiati, s-au dorit a fi principalele momente amuzante ale filmului, din pacate, solutie extrem de nereusita. Chiar daca puteam avea unele pretentii de la actorii principali, care au reusit roluri mai bune in alte filme de acelasi gen, singura care se merita a fi evidentiata aici este figura intransigenta a Larei Flynn Boyle, cu un rol bun, aproape de posibilitatile ei. In rest, multa vorbarie, deseori inutila si fara scop, senzatia ca ne asteptam la ceva interesant si totul este un film submediocru.

Nota 4/10
Jovi

Bruno are site oficial si isi cauta reprezentantul in Romania!

2009-07-08T10:54:00.001+03:00

Cu trei saptamani inainte de premiera in Romania a controversatei comedii BRUNO, se lanseaza site-ul oficial al filmului: www.bebruno.ro, odata cu inceperea campaniei Bruno de Romania.

Fanii lui Borat, care asteapta cu nerabdare lansarea scandaloasei continuari BRUNO, se pot inscrie acum in concursul de pe siteul oficial al filmului, www.bebruno.ro, pentru a castiga marele premiu: un beach party la Fundulea sau, la alegere, un weekend la mare.

Din 31 iulie, Sacha Baron Cohen se intoarce pe marile ecrane cu un nou personaj incendiar: BRUNO. Mult mai scandalos si obscen, de-a dreptul socant si incredibil de amuzant, BRUNO este un fashion reporter gay care si-a propus sa ajunga ,,cel mai celebru austriac de la Hitler incoace”.

Auto-proclamat ,,vocea televiziunii tinerilor austrieci”, BRUNO este gazda faimoasei emisiunii tv FUNKYZEIT. Obisnuit cu celebritatea, BRUNO cunoaste responsabilitatile pe care le are o vedeta fata de fanii sai, motiv pentru care nu lipseste de la prezentarile de moda, tratamentele faciale si sedintele de epilare. Totul pana in momentul in care a aflat ca emisiunea sa a fost scoasa din grila de programe. Singur si trist, BRUNO realizeaza ca este pana la urma un luptator si se decide sa cunoasca faima la ea acasa, adica la Hollywood. Ajutat de Lutz, fostul asistent al asistentului sau de la Funkyzeit, BRUNO este acum gata sa faca orice pentru a cunoaste celebritatea mondiala!

Cum ajunge BRUNO sa fie prieten cu BONO, STING si SNOOP DOGG, poti afla numai din 31 iulie pe marile ecrane, odata cu lansarea celui mai tare documentar de la ,,Lion King” incoace.

Intra pe siteul www.bebruno.ro, demonstreaza cat de Bruno esti si cat de mult apreciezi umorul marca Sacha Baron Cohen. Doar asa poti ajunge la Fundulea Beach Party sau castiga un weekend la mare, alaturi de multe alte premii printre care: postere, invitatii la film si tricouri marca BRUNO.

Din 31 iulie, BRUNO vine in Romania, in cinematografele: CinemaPRO, Hollywood Multiplex, Movieplex, Cityplex, Starplex, in reteaua Cinema City din Cluj, Timisoara, Bacau si Iasi, precum si la Odeon Cineplex din Cluj.

Cea mai buna reclama Levis

2009-07-06T21:21:00.001+03:00

Michelle Pfeiffer surprinsa in pat cu un pusti de 19 ani

2009-07-06T17:53:00.001+03:00

Michelle Pfeiffer surprinsa in pat cu un pusti de 19 ani

Din 17 iulie, Michelle Pfeiffer face senzatie pe marile ecrane, in rolul unei veritabile curtezane si va putea fi admirata in intreaga-i splendoare in scene de-a dreptul incendiare in compania unui pusti de 19 ani, in superba ecranizare Curtezana. Filmul va avea premiera din 17 iulie in cinematografele CinemaPRO, Hollywood Multiplex, Movieplex, Odeon Cineplex (Cluj) si Cinema City din Timisoara, Cluj si Iasi, fiind distribuit de MediaPro Distribution.

Spre deliciul fanilor, Michelle Pfeiffer isi marcheaza revenirea cu un rol unic, complet diferit de cele care au consacrat-o in peisajul hollywoodian, odata cu lansarea in cinematografe a filmului Curtezana/ Cheri.

Un film provocator, ce ne dezvaluie Parisul anilor 1920, unde Rupert Friend este Chéri, fiul unei foste curtezane, Madame Peloux, (Kathy Bates), un tanar rasfatat de 19 ani. Mama lui i-l incredinteaza mai tinerei sale prietene si rivale, Léa de Lonval, pentru a-l initia in arta amorului. Si ea o fosta curtezana, Léa este o femeie matura si experimentata, inca extrem de seducatoare. Dupa 6 ani de relatie, Madame Peloux ii aranjeaza lui Chéri casatoria cu Edmée, tanara fiica a unei alte curtezane. Léa si Chéri incearca sa accepte despartirea iminenta, realizand abia acum, prea tarziu, ca legatura lor inseamna mai mult decat placerea trupului.

De curand, Michelle Pfeiffer a declarat intr-un interviu despre Lea, personajul pe care il interpreteaza in Curtezana ca: ,,este o femeie a contradictiilor si nu reprezinta prototipul unei prostituate. Atunci cand spui “curtezana”, cu siguranta ai in minte imaginea si calitatile unei astfel de femei. Lea era o femeie erudita, incredibil de sofisticata, o apriga femeie de afaceri si in ciuda ocupatiei era o persoana cu principii. Nu mi s-a mai intamplat pana acum sa vad o prostituata portretizata astfel. Si nu in ultimul rand, a fost bucuria de a lucra cu regizorul Stephen Frears si scenaristul Christopher Hampton din nou, practic nu am avut niciun motiv sa nu ma implic in acest proiect”.

Din 17 iulie, jocul seductiei se va desfasura in cinematografele: CinemaPRO, Hollywood Multiplex, Movieplex, Odeon Cineplex (Cluj) si Cinema City din Timisoara, Cluj si Iasi, odata cu lansarea fimului Curtezana.

Still Waiting...

2009-07-04T16:12:00.003+03:00

Still Waiting...(2009)
Still Waiting...

Regia Jeff Balis

Cu Rob Benedict, Luis Guzmán

Recitind recenzia la filmul "Waiting...", care a reprezentat prima parte, ma mir cum am putut da o nota asa de mare (6.5 la acel timp). Despre "Still Waiting..." nu pot spune ca este un film bun, fiind impregnat de obscenitati, scene de nudism, adolescenti frustrati si doua restaurante pline de oameni fara idei si fara conceptii de viata, luand totul usor, parca viata ar fi compusa numai din sex (nici macar romantios) si bani.

Actiunea se petrece tot in restaurantul Shenaniganz, dar acum apare si un altul, la doi pasi, numit Ta-Ta, la care ospataritele sunt imbracate in costume masurate in milimetri si la care principalul fel de mancare este salivatul dupa sanii si fundurile lor. La primul restaurant, au ramas chelnerii fara sens al vietii, bucatarii care se cred amuzanti si un manager care nu are nicio satisfactie in ceea ce intreprinde. Pentru el, atat viata personala (locuieste cu mama sa, nu e casatorit la cei peste 30 de ani pe care ii are), cat si cea profesionala (aspira de mai multi ani la postul de manager districtual) nu ii mai aduc niciun fel de multumire. Iar cand afla ca totul depinde de o seara in care trebuie sa faca 9000 de dolari, isi concentreaza intreaga energie pentru indeplinirea acestui plan, pentru o seara perfecta a restaurantului pe care il detine.

Eu unul nu as recomanda nimanui acest film sau acest gen de filme. Indiferent cat de mult incearca sa fie o comedie, se pare ca nu mai prinde la public faptul ca aluziile sexuale nu mai sunt aluzii, ci pur si simplu simularea groaznica a unor acte sexuale, fara pic de talent artistic (ce mult a trecut de la "When Harry Met Sally"), ca injuraturile sunt explicite, fara pic de respect pentru, pana la urma, niste colegi de serviciu. Raman doar formele frumoase feminine pe care le vedem printre mesele din restaurant si convingerea ca o fata/femeie ar fi dat o nota si mai mica.

Nota 3/10
Jovi

Laura

2009-07-04T12:38:00.002+03:00

Laura (1944)
Laura

Regia Otto Preminger

Dana Andrews, C. Grant Mitchell, Gene Tierney

Continuare pe www.filme-carti.ro

Robinson Crusoe

2009-07-03T10:40:00.002+03:00

Robinson Crusoe (1954)
Robinson Crusoe

Regia

Luis Bunuel

Cu Dan O'Herlihy, Jaime Fernandez

Continuare pe www.filme-carti.ro

Premiu Ursusfilm.ro

2009-07-02T21:15:00.003+03:00

Dupa cum majoritatea cititorilor frecventi ai blogului meu stiu, in perioada 28 mai-14 iunie 2009 am participat la un concurs desfasurat de www.ursusfilm.ro cu prilejul Festivalului International de Film de la Cluj-TIFF 2009.

In urma votului popular, am fost desemnat (locul 2 la general) castigatorul unui Sistem LG Home Theatre tip HT762TZ, pentru articolul meu despre filmul Vinyan, care a fost votat de 97 de persoane.

Acestia sunt urmatorii si ii mentionez mai jos (nume user si, in paranteza, numarul de puncte pe care mi l-au acordat) tocmai pentru a le multumi pentru votul lor si le sunt profund recunoscator:

viorica (10p), silviad (10p), atomeimihaela (10p), Emil Duna (10p), lady (10p), Florentina (10p), popa_mihaela2007@yahoo.com (10p), cristianoo (10p), i-scratch (10p), dragomir_corina2006 (10p), kufu (10p), laurat (10p), mister_laur (10p), kaartijer (10p), mihaelastef (10p), stoiarr (10p), dragos (10p), dromasca (10p), Ion Dumitru (10p), Simona Niculescu (10p), stoiaconstanta (10p), mihamandru (10p), mariant (10p), victoria (10p), ilianca (10p), smolenicalina@yahoo.com (10p), Razvan Ion (10p), DUNA MIHAELA (10p), santaurelia (10p), corina (10p), popa_mihaela2004@yahoo.com (10p), anna_m182 (10p), moniccque (10p), zullitza (10p), DIOGENE (10p), aurelia (10p), lupusoru alina (10p), lumy (10p), sfelix (10p), stoiarafail (10p), remo (10p), iulian botoc (10p), ladislau (10p), irinuca20 (10p), troteavalentina (10p), maria_mirzea (10p), vlaros (10p), ghitza (10p), lylya (10p), vullpytza@yahoo.com (10p), ancutza (10p), titi (10p), nedu (10p), mihaicoman (10p), dan dobrescu (10p), lucicus (10p), iulian.arion (10p), lucienbond24 (10p), Gabriela Dutu (10p), lavrentie (10p), Cristi78 (10p), anca1169 (10p), marlena46 (10p), stoiaioana (10p), SPERANTA (10p), Palmetto (10p), macirio (9p), rosogaelena (9p), cristian.gavrilas (9p), rosogadumitru (9p), khryss (9p), MiluT_13 (8p), Persona (8p), desyre (7p), Valentin (7p), minodora.aeacoboae (6p), mirela_pisoi (6p), puchianusevastian (6p), nebunia (6p), alcaro (6p), smol (5p), Derek (5p), A1exandru (5p), cuzea1977 (5p), rosogaclaudiu (5p), ekidul (5p), alina_buza (4p), codrutarosca (4p), laura29i (4p), anaserbanescu (3p), luku_91 (3p), geo10987 (3p), index_vl (2p), ClaudiaLungu (2p), lionteghe (2p), ktalin (2p), mmandru (1p).

Multumesc inca o data...

Nu uit insa sa multumesc foarte mult firmei Ursus, fara de care acest concurs nu s-ar fi desfasurat, iar eu nu as fi castigat, normal. O initiativa exceptionala pentru mediul bloggerilor. La mai multe!

Mai jos cateva poze luate astazi dupa primirea premiului:

Iata-ma! (acum, cand scriu aceste randuri, ascult Foreigner, dar nu la maxim)
Asa erau la ora pozarii, acum le-am plasat in zone "strategice".

Catalin, prezentand trofeul.

Inainte de deschidere...mai mare decat el...

The Departed

2009-07-01T22:04:00.004+03:00

The Departed (2006)
Cartita

Regia Martin Scorsese

Cu Leonardo DiCaprio , Matt Damon, Jack Nicholson

Continuare pe www.filme-carti.ro

Sacha Baron Cohen alias BRUNO l-a socat pe Conan O’Brien

2009-07-01T15:39:00.003+03:00

Cu un numar de striptease absolut incendiar,

Sacha Baron Cohen alias BRUNO l-a socat pe Conan O’Brien

Cel mai recent personaj al extrem de controversatului comediant Sacha Baron Cohen, creatorul celebrului Borat, si-a marcat spectaculoasa revenire cu noul sau personaj, BRUNO, printr-un senzational numar de stripease executat in exclusivitate in cadrul emisiunii tv The Tonight Show with Conan O’Brien.

In interpretarea unui fashion reporter gay din Austria, Sacha Baron Cohen a socat déjà publicul prin aparitia sa controversata de la Premiile MTV, cand a putut fi admirat aterizand pe fata lui EMINEM, iar de curand a reusit sa-l lase cu gura cascata chiar si pe Conan O’Brien. Celebrul prezentator tv Conan O’Brien a asitat neputincios la un numar de striptease a la Bruno, in cadrul caruia Sasha Baron Cohen i-a dansat in poala si printr-o miscare aproape magica a reusit sa-l imobilizeze si sa-i prinda capul intre picioare, gazdei emisiunii tv.

Vizibil suprins de intreaga desfasurare a lucrurilor, O’Brien a asistat neputincios la miscarile pline de flexibilitate executate de Sasha Baron Cohen si care il vizau in mod direct, totul spre marele deliciu al publicului din platou.

Homosexual, dependent de moda si tratamente faciale, lipsit total de inhibitii sau autocenzura si auto-proclamat “cel mai celebru star austriac de la Hitler incoace”, Bruno promite sa ofere inca o doza de satira sociopolitica intr-o comedie scandaloasa.

Din 31 iulie, Sacha Baron Cohen revine in cinematografele din Romania cu o comedie socant de amuzanta: BRUNO.

Valkyrie

2009-06-30T14:20:00.002+03:00

Valkyrie (2009)
Operatiunea Valkyrie

Regia Bryan Singer

Cu Tom Cruise

Continuare pe www.filme-carti.ro

Into the Wild

2009-06-30T13:00:00.002+03:00

Into the Wild (2007)
In Salbaticie

Regia

Sean Penn

Emile Hirsch, Vince Vaughn, Kristen Stewart

Continuare pe www.filme-carti.ro

2 Days in Paris

2009-06-28T21:28:00.002+03:00

2 Days in Paris (2007)
2 Days in Paris

Regia Julie Delpy

Cu Julie Delpy, Adam Goldberg

Paris. Locul unde oricine se poate indragosti sau unde oricine isi poate duce iubirea spre paroxism devine pentru cei doi interpreti locul in care isi definesc relatia tumultoasa. Poate fi Parisul un loc al despartirii si al nesigurantei familiale, a certurilor din orice si al urii impotriva oricarui lucru frantuzesc? In unele cazuri, se pare ca totul este posibil.

Un aparent cuplu de americani (aflam repede ca ea este frantuzoaica get-beget, plecata in America ca inspre un paradis) planuiesc ca, in drum spre casa din Venetia, sa se opreasca doua zile in Paris. Nu sunt casatoriti, nu vor copii, sunt o pereche nonconformista, un pic morbida, ipohondri. Locul unde se opresc Marion si Jack este fostul ei camin, unde locuiesc inca parintii ei. Filmul devine palpitant nu prin prezentarea Parisului, orasul indragostitilor, sau a traditiilor franceze dintr-o familie obisnuita, ci prin schimbul de vorbe, dialogul incitant dintre cei doi.

Excursia prin Europa facuta cu scopul regasirii romantismului se transforma intr-un adevarat macel sentimental, cand Jack descopera la fiecare pas semne ale incertitudinii relationale a lui Marion-fosti iubiti, prieteni care inca ii mai trimiteau mesaje dupa inceputului relatiei lor. Americanismul lui rabufneste si ii reproseaza in fiecare moment ceea ce il deranjeaza atat la ea, cat si la tara in care se afla, la francezii pe care ii dispretuieste.

Julie Deply reuseste sa realizeze in tripla postura, de regizoare, scenarista si interpreta principala, un film destul de interesant, in care un american, simplu conceptual, se afla in fata paradoxului european si, mai ales, a celui latin: o increngatura de relatii pasionale, chiar daca sunt la trecut si cu reminiscente in prezent, nu poate decat sa il abata de la calmul sau obisnuit. Imaginile sunt filmate de aproape, in miscarea personajelor, camera reusind sa se indeparteze la fiecare dialog mai incins in ritmul discutiei dintre cei doi.

Nota 6.5/10
Jovi

Anaconda 4: Trail of Blood

2009-06-28T12:43:00.001+03:00

Anaconda 4: Trail of Blood (2009)
Anaconda 4: Trail of Blood

Regia

Don E. FauntLeRoy

CuCrystal Allen, Calin Stanciu

Imi aduc aminte ca lansarea si apoi vizionarea primului film din seria Anaconda, in anul 1997, a fost urmarita cu interes de catre spectatori, printre care ma aflam si eu. Interpretii principali erau importanti si cunoscuti, Jon Voight, Ice Cube si Jennifer Lopez, actiunea palpitanta, astfel incat filmul de atunci a fost o reusita. Apoi filmele cu acelasi nume care au urmat au fost din ce in ce mai slabe, culminand cu acest Anaconda 4-Trail of Blood.

Actiunea acestei a patra serii se desfasoara undeva in muntii Carpati din Romania (desi numai munti nu am vazut, ci doar niste dealuri impadurite). Un experiment scapat de sub control, un ser facut din niste orhidee menit sa stopeze un cancer la os al potetatului Murdoch, este injectat din greseala unui sarpe care devine un anaconda urias, capabil sa distruga totul in jurul sau. Mai departe, urmeaza groaza pe care acesta o raspandeste in jurul sau, in inima oamenilor aflati in preajma cu diferite interese: sa obtina serul sau sa il distruga, sa gaseasca urme arheologice stravechi din muntii Romaniei etc. Va exista o continuare? Sa speram ca nu.

Un film foarte prost realizat, populat de multi actori romani necunoscuti publicului larg, adusi se pare doar pentru umplutura: Calin Stanciu, Vasile Albinet, Razvan Gheorghiu, Anca-Ioana Andone etc. Pelicula nu mai ingrozeste, sarpele este vizibil facut pe computer cu ajutorului vreunui program insuficient de inteligent, imaginile sunt filmate intr-un registru de televiziune. Nerecomandat.

Nota 2/10
Jovi

The Day the Earth Stopped

2009-06-27T17:57:00.001+03:00

The Day the Earth Stopped (2008)
The Day the Earth Stopped

Regia

C. Thomas Howell

Cu C. Thomas Howell, Judd Nelson

Un film tipic de duzina, care poate fi prezentat (si va fi probabil) pe Protv sau alt post de televiziune generalist din Romania. Venit dupa succesul lui "The day that earth stood still", in care interpret principal a fost Keanu Reeves, s-a dorit a fi o clona a acestuia, atat in privinta titlului, dar si a conceptului si a scenariului, dar pe bani, normal, mult mai putini. Nu s-a reusit insa nici pe departe.

Intr-o zi, dintr-odata, Pamantul este invadat de roboti uriasi (numiti in film megalitici), care nu par a avea intentii pasnice, dar nici nu ataca, ci doar se pozitioneaza in locuri importante. Simultan, o nava micuta aduce pe Terra doi extrateresti, cu corpuri umane, un barbat si o femeie, care sunt aproape imediat prinsi de catre fortele americane. Ea este personajul important: este cea care hotaraste viitorul Pamantului, aflat in ultimele clipe inaintea distrugerii, provocata se pare de atitudinea autodistrugatoare a oamenilor. Singurul care poate schimba destinul este Myron, soldat american care atrage atentia extraterestrei Sky (singurul plus al filmului cu extraordinara ei frumusete) si care trebuie sa ii dovedeasca acesteia valoarea umanitatii.

Un film SF foarte slab, facut special pentru televiziune, el nefiind, de altfel, lansat in cinematografe, ci doar in format DVD. Desi ideea in sine nu este rea, realizarea ei si faptul ca filmul este total previzibil, a facut ca acest film sa fie un film prost, nerecomandat decat pentru frumusetea fizica a lui Sinead McCafferty, in rolul lui Sky.

Nota 3/10
Jovi

Ghetele fericirii

2009-06-27T14:47:00.003+03:00

“Ghetele fericirii”, de Gabriela Melinescu
Editura Polirom, Iaşi, 2006
Traducere din limba suedeză de autoare

Continuând seria Gabrielei Melinescu, ne-am apropiat de un volum de nuvele, intitulat simbolic „Ghetele fericirii”, construt de data aceasta în jurul a două teme importante şi anume căutarea fericirii cu orice scop, dar mai ales prin iubire, precum şi regăsirea, fie şi din depărtarea oferită de frumoasa Suedie, a meleagurilor şi simţământului românesc. Din acest punct de vedere, ne apropiem de romanul anterior, „Acasă printre români”, care se concentra pe acelaşi aspect, al regăsirii românismului prin apropierea de ţară sau de concetăţeni sau al redescoperirii lui în interiorul sufletului, pe care nu îl părăsise niciodată.

Cele nouă nuvele – Bătăi de aripi, Marea bunătăţii, Nebunul lui Emanuel, Joc de vară, Un mic erou mare, Umbra lui Zaharel, Memento Purcell, Ghetele fericirii, Schimbare de pene – deşi sunt populate de personaje diferite, sunt profund autobiografice, în principal prima şi ultima din cele de mai sus, printre rânduri descoperim pe autoare, melancolică şi încercând să descopere sensul fericirii în fiecare colţişor al vieţii, plecând de la papagalul pe care l-a îngrijit ani în şir până când acesta a zburat spre libertate până la iubirile din tinereţe pe care nu le poţi uita niciodată, indiferent ce îţi rezervă în continuare viaţa: „Ultimele cuvinte ale lui Nunu îmi sunau veşnic în urechi: oricât de fericit ţi se pare că eşti, e mereu ceva care îţi lipseşte. Era vorba desre el, cel care îmi va lipsi mereu. (...)
Nu te poţi separa niciodată de ceea ce ai iubit. Aşa spun visele în care morţii apar unul după altul chiar din acel timp în care nu-i cunoscusem. Nunu şi Simon mă fixează în vise ca nişte străini. Tata şi mama, într-un timp necunoscut mie, sunt numai o pereche de îndrăgostiţi, proaspăt logodiţi, cu neînsemnate supărări de nuntă.
Uneori aud în aer puternice bătăi de aripi, simt cum mâinile mi se ridică în sus, cu corpul între ele. Cineva mă ţine încă.”

Nuvela Schimbare de pene concentrează toate sentimentele sale. Deşi aparent este construit în jurul papagalului pe care l-a avut în Suedia şi pe care l-a iubit foarte mult, totuşi este o odă adusă dragostei pentru soţul ei suedez (căruia îi este, de altfel, şi dedicată această carte) şi ultimii ani pe care i-a petrecut în jurul lui. Amănuntele din viaţa lor abundă, de la dificultăţile financiare pe care le-au avut la jignirile pe care ea le aduce, după câteva pahare de vin, „familiei mediocre din care l-a scos”, de la plimbările în Italia, unde cunosc oameni deosebiţi, adevăraţi prieteni până la moartea lui neaşteptată într-o noapte prevestitioare, în care i-a cerut să stea cât mai aproape de el şi să îl ţină în braţe. Peste acestea, în continuare, gândurile ei, exprimate în cuvinte simbolice şi extrem de artistice, printr-un paralelism cu lumea păsărilor, despre locul pe care îl consideră acasă: „Eşti mai puţin străin numai acolo unde te-ai născut, dar pe măsură ce creşti îţi dai seama că acel loc, în mod ciudat, începe să se înstrăineze de tine, pe măsură ce dorinţa ta de a călători peste mări şi ţări devine un vis ce trebuie împlinit cât mai grabnic. Poate că păsările ştiu multe despre acest vs, care e mai degrabă dorul după un loc care nici măcar nu există în lumea noastră. E de ajuns să le priveşti cum se înfăşoară treptat, dacă sunt în captivitate, într-o melancolie adâncă.”

Elsewhere

2009-06-27T12:51:00.002+03:00

Elsewhere (2009)
Elsewhere

Regia

Nathan Hope

Cu Anna Kendrick, Jon Gries, Tania Raymonde, Olivia Dawn York

Nu este un film complicat, nu are actori de seama si nici nu este filmat intr-un registru de mentionat, insa a fost incintant si mi-a provocat in cateva scene niste fiori care mi-au trecut prin corp. Si spun toate acestea desi nu sunt un fan al filmelor horror, insa acest Elsewhere imbraca mai multe forme: incepe ca o comedie/drama despre adolescenti, se transforma treptat intr-un thriller interesant, cu unele accente de groaza, chiar daca ultima jumatate de ora este previzibila pentru cunoscatori.

Actiunea se contruieste in jurul unor adolescente, care lucreaza ca ospatarite la un mic bar intr-un orasel american, al carui nume este asa de necunoscut incat nu merita mentionat. Jillian este tipul fetei expansive, care ar face orice sa scape de tirania mamei sale si sa plece in lumea larga, in acest scop punandu-si pe Internet poze provocatoare intr-o retea locala de matrimoniale. Sarah este prietena ei cea mai buna, o fata linistita care incearca prin metode obisnuite si licite (cum ar fi pregatirea pentru atletism) sa fie o persoana importanta.

In clipa in care Jillian isi da intalnire cu un personaj misterios pe Internet, mister X, si dispare in momentul cand ar trebui sa il vada, Sarah isi da seama ca ceva nu este in regula si porneste in cautarea ei. Impreuna cu Jasper, un "tocilar" adevarat, insa bun informatician si prieten de incredere, cauta indicii si au parte de actiune si suspans adevarate. Filmul intra in lumea intunericului, multa tensiune exista, mai cu seama dupa descoperirea ca Jillian nu este singura fata disparuta in ultimii ani si ca toate acestea erau de acelasi tip, fete pentru care disparitia nu era importanta pentru comunitate sau familie.

Anna Kendrick in rolul lui Sarah pare o aparitie desprinsa din filmele proaste despre adolescenti in privinta aspectului fizic, cu toate acestea interpretarea sa este de calitate, intr-un rol greu, a unei adevarate detective in cautarea fetelor disparute. Desi nu este un film exceptional, are elemente care nu il aseaza in categoria celor proaste, mentinand un suspans accentuat pana aproape de final.

Nota 6/10
Jovi

Laura Cosoi vorbeste despre sfarsitul lumii si NUMERE FATALE

2009-06-18T14:38:00.001+03:00

Astazi, cu incepere de la 17.00, la videochatul apropo.ro,

Laura Cosoi vorbeste despre sfarsitul lumii si NUMERE FATALE

Frumoasa prezentatoare MTV, Laura Cosoi va fi prezenta in premiera astazi la videochatul apropo.ro, cu incepere de la ora 17.00, pentru a vorbi despre sfarsitul lumii, inspirata de cel mai recent action-thriller semnat de Nicolas Cage, NUMERE FATALE.

Cu ocazia lansarii filmului NUMERE FATALE, de vineri, 19 iunie, vedeta MTV, Laura Cosoi le va impartasi fanilor sai care ar fi ultimele lucruri pe care ar dori sa le faca daca ar sti ca vine sfarsitul lumii si va comenta cele mai intresante mesaje postate in cadrul concursului pe site-ul oficial al filmului www.numerefatale.ro, pentru a castiga o excursie la Hollywood.

In premiera, cu incepere de la ora 17.00, participantii la videochatul de pe apropo.ro vor avea ocazia sa castige la fiecare 10 minute o invitatie dubla la filmul NUMERE FATALE, precum si doua dintre cele mai indragite obiecte personale ale vedetei MTV.

De vineri, 19 iunie, filmul NUMERE FATALE va putea fi vizionat in premiera in cinematografele: CinemaPRO, Hollywood Multiplex, Movieplex, Starplex, Odeon Cineplex (Cluj), Cinema City (Cluj si Iasi), Cityplex, Light Cinema.

Un captivant action-thriller de proportii globale, filmul NUMERE FATALE aduce omenirea fata in fata cu cele mai terifiante previziuni despre viitorul planetei. Acum, John Koestler (Nicolas Cage) este cel care trebuie sa lupte impotriva numerelor fatale.

Nu rata intalnirea cu Laura Cosoi de astazi pentru a afla daca planurile vedetelor sunt diferite de ale tale si a intra in cursa pentru castigarea unei excursii la Hollywood prin intermediul site-ului www.numerefatale.ro.

Nicolas Cage stie totul despre NUMERE FATALE

2009-06-16T14:55:00.002+03:00

Castigatorul Premiului Oscar, Nicolas Cage este inca in forma maxima si demonstreaza din plin acest lucru in action-thrillerul NUMERE FATALE, un film care din 19 iunie va avea premiera in cinematografele: CinemaPRO, Hollywood Multiplex, Movieplex, Starplex, Odeon Cineplex (Cluj), Cinema City (Cluj si Iasi), Cityplex, Light Cinema.

Un captivant action-thriller de proportii globale, filmul NUMERE FATALE aduce omenirea fata in fata cu cele mai terifiante previziuni despre viitorul planetei. Acum, John Koestler (Nicolas Cage) este cel care trebuie sa lupte impotriva numerelor fatale.

In 1958, o clasa de elevi stocheaza intr-o capsula a timpului desenele realizate in timpul unei ore de curs. Unul singur era deosebit. Cel realizat de o fetita si care parea a fi o insiruire de cifre fara sens. Cincizeci de ani mai tarziu, capsula este scoasa la lumina, iar ce se afla inauntrul ei va schimba total viata profesorului John Koestler, a fiului sau Caleb si totodata lumea pe care o stim.
John reuseste sa elucideze misterul numerelor, in urma unei descoperiri devastatoare: acestea contineau coordonatele fiecarui dezastru major din trecut si viitor, locatiile si numarul de victime. In cursul evenimentelor, toate indiciile par sa conduca intr-o singura directie: fiul lui John a fost ales sa gaseasca mesajul prevestitor.

Din 19 iunie, action-thriller-ul NUMERE FATALE invadeaza marile ecrane. Incepe numaratoarea inversa si John stie ce urmeaza sa se intample. Tu ce ai face daca ai sti?

Toti cei care raspund la aceasta intrebare pe site-ul oficial al filmului www.numerefatale.ro intra in cursa pentru castigarea marelui premiu. MediaPro Distribution pune in joc o excursie la Hollywood, cu escala la celebrele studiouri Universal.

Paha Maa TIFF 2009

2009-06-09T22:57:00.002+03:00

Frozen Land(2005)
Pământ îngheţat

Regia Aku Louhimies

Cu Jasper Pääkkönen, Mikko Leppilampi, Pamela Tola

In cadrul Focus-ului Finlanda de la Festivalul de film International de la Cluj TIFF 2009, Paha Maa (Frozen Land) a fost unul dintre filmele care au semanat cel mai mult cu realitatea romaneasca. Cadre inchise, personaje urmarite cu camera, o istorie trista, dar totodata posibila si reala, o amestecatura de caractere si personalitati, fara un scop precis si totusi luandu-si fiecare avant pentru a lupta cu greutatile vietii.

Tema pare simpla, dar este complicata: ce faci daca, aflat intr-o viata normala si care pare monotona, dar in acelasi timp buna, faci intr-o zi o greseala fatala? Sau decizia pe care o iei e total gresita? Decizie care nu este decisa de rationalitate, ci de un oarecare consum excesiv de alcool si de droguri. Si, sa spunem, in jurul acestei greseli se afla toata esenta filmului: intr-o buna zi, un adolescent decide sa tipareasca la un chef, pe cand se afla pe alte taramuri ale cunoasterii (sau ale ignorantei, stiu eu ce spun), o bacnota de 500 de euro, care pare reala si valabila.

Numai ca decizia lui antreneaza in calea sa aventuri, sex, viol, crima sau dezavuari de hotarari ale unor alcoolici. Autorul initial al "inffractiunii" pare si, pana la urma, este nevinovat. El a comis doar un gest "la betie", intr-o perioada in care se considera ca totul trebuie iertat. Niste personaje care par total straine initial sunt totusi profund legate prin intamplari, la prima vedere indepartate, dar foarte apropiate. "Pamantul inghetat" nu inseamna, in cele din urma, decat raceala sufleteasca a tuturor personajelor, care trec prin viata total indiferenti, fara a incerca sa isi defineasca propriile drumuri.

Am incercat sa privesc detasat acest film, insa se pare ca profunda implicare dramatica nu m-a lasat. Fiecare personaj se misca liber si, in acelasi timp, intr-o carapace din care nu poate scapa in niciun chip. Linia lor in viata este stabilita inca de la inceput si nimic, dar nimic nu se poate schimba. De altfel, incercarea regizorala nici nu doreste asta. Povestea merge de la inceput de la monotonie la previzibilitate, desi, prin asta, nu se scade nimic din meritele filmului. Pentru mine personal, a fost o poveste care m-a atras.

Nota 7/10
Jovi

Cele mai frumoase amintiri-Francoise Sagan

2009-06-08T20:00:00.010+03:00

“Cele mai frumoase amintiri”, de Françoise Sagan
Editura Nemira, colecţia Babel, Bucureşti, 2009
Traducere din limba franceză de Ion Doru Brana

Amintirile lui Françoise Sagan

Articol participant la Concursul "Promovez lectura" de la Tamada.ro.

Moto : «Am descoperit că darul scrisului era un cadou al sorţii, făcut foarte puţinor oameni, şi că sărmanii neghiobi care voiau să facă din el o carieră sau un divertisment nu erau decât nişte mizerabili profanatori.»

Continuare pe Filme-carti.ro.

Citate Francoise Sagan

2009-06-08T19:47:00.001+03:00

“Cele mai frumoase amintiri”, de Françoise Sagan

Teatrul. „Nuvelele şi piesele de teatru au fost întotdeauna considerate, pare-se, a fi mai dificile decât romanul: ţinând, în cazul celor dintâi, de o artă mai subtilă, iar în cazul celorlalte, de un meşteşug mai precis. Or, personal, mi s-a părut întotdeauna că nuvelele corespundeau în cazul meu unei lipse de avânt, iar piesele, unei uşurinţe a dialogului. Nuvelele şi piesele pornesc de la caractere care sunt prezentate imediat, şi care antrenează o acţiune ce se desfăşoară de asemenea foarte repede, ajungând la un deznodământ la fel de inevitabil şi prevăzut încă de la primele replici. Reomanul, în schimb, merge din incertitudini în incertitudini, din sugestii în sugestii, din schimbări de caracter în schimbări de caracter. Pe scurt, romanul are toate libertăţile periculoase şi în chip atât de fatal seducătoare, devierile, hoinărelile, pe care trebuie să le elimini automat dintr-o povestire scurtă sau dintr-o desfăşurare dramatică. Să zicem că nuvelele şi teatrul sunt axiome, pe când romanul este o imensă şi complexă teoremă.”

Lecturi. „În ordinea amintirilor, dragostea pentru literatură are o superioritate covârşitoare asupra dragostei propriu-zise, a dragostei omeneşti. Căci dacă nu ne amintim neapărat unde şi când l-am întâlnit pe „celălalt”, dacă nu ştim neapărat ce impresie ne-a făcut „el” în acea zi – şi dacă adesea chiar avem mai degrabă tendinţa de a ne extazia la ideea că, în seara aceea, n-am înţeles imediat că acela era tocmai „el” –, literatura, în schimb, oferă memoriei noastre iubiri fulgerătoare, în alt chip răsunătoare, categorice şi definitive. Ştiu foarte bine unde am citit, unde am descoperit marile cărţi din viaţa mea.”

Tandoori Love TIFF 2009

2009-06-08T11:05:00.002+03:00

Tandoori Love (2008)
Dragoste în stil Tandoori

Regia

Oliver Paulus

Cu: Vijay Raaz, Lavinia Wilson, Martin Schick

Festivalul International de Film de la Cluj TIFF 2009 nu a avut in program numai filme reusite. Unul dintre acestea a fost Tandoori Love, un film elvetian produs in anul 2008, prezentat in cadrul sectiunii Supernova si avand drept principal premiu cel pentru Contributie Artistica la Festivalul de Film de la Cairo din 2008. Aflat la granita intre un film romantic si un musical, Tandoori Love pare construit pe scenariul care a adus succesul mult mai cunoscutului Slumdog Millionaire: un pic de romantism si tradare, indeajuns de multa muzica indiana si un decor mirific, din Alpii elvetieni, dar si putin bazar indian pur.

Povestea pe scurt: Raja, un bucatar indian, vine in Elvetia impreuna cu o echipa de filmare a Bollywood-ului, pentru a realiza o pelicula tipica pentru aceasta tara cu multa-multa muzica. Numai ca decizia lui este de a renunta la echipa cu care venise, lasandu-i sa moara de foame, pentru ca se indragostise de o tanara elvetianca pe care o intalnise intr-un supermarket. Se angajeaza la restaurantul unde aceasta este viitoarea sotie a patronului, ca bucatar, pentru a fi cat mai aproape de ea. Urmeaza cliseele obisnuite: cateva melodii cantate de noul cuplu ascuns, tradare, adulter, cearta cu soacra, aparitia colegilor de filmare etc.

Nu stiu daca s-a dorit doar ironizarea filmelor de la Bollywood, insa chiar daca a fost asa, nici macar aceasta parte a filmului nu este reusita. Este o incercare de comedie romantica pe fundal indian, insa pentru mine nu este decat penibila. Un film nerecomandat.

Nota 3/10
Jovi

Politică şi istorie. Cazul comuniştilor români 1944-1977

2009-06-07T22:00:00.005+03:00

“Politică şi istorie. Cazul comuniştilor români. 1944-1977 ”, de Vlad Georgescu

Editura Humanitas, Bucureşti, 2008

Postfaţă de Radu Popa

Mistificarea istoriei de către comunişti

Articol participant la Concursul "Promovez lectura" de la Tamada.ro.

Moto: „Am constatat cu amărăciune, dar fără surprindere, completa aservire a istoriei faţă de politică; dar PCR nu a avut în cei 33 de ani de cârmuire democrat-populară o singură politică, PCR a propovăduit o singură religie în tot acest răstimp, dar s-a închinat, dupa vremi, unor biserici diferite şi unor pontifi schimbători. …dar trecutul nu poate fi astfel, el reprezintă un dat obiectiv, care nu se poate modela continuu fără primejdia compromiterii atât a istoriei, cât şi a politicii. (Vlad Georgescu)

În numărul anterior al revistei Axioma

[1], dezbăteam o carte-eseu a lui Neagu Djuvara despre probabilitatea ca istoria, aşa cum noi o considerăm a fi, se întemeiază pe fapte reale sau doar greşit interpretate a fi reale, cu alte cuvinte dacă aceasta este adevărată sau nu. Continuând seria lecturilor istorice, coborâm pe un tărâm mai concret, prin cartea lui Vlad Georgescu, „Politică şi istorie. Cazul comuniştilor români 1944-1977”[2], care dezvăluie, printr-o exemplificare exhaustivă, mistificarea istoriei în folosul conducerii de înalt nivel de către Partidul Comunist venit la putere după cel de-al doilea război mondial.

Vlad Georgescu a fost întotdeauna un împătimit al istoriei, deşi a activat mult timp după plecarea în exil în domeniul politicii româneşti din diaspora şi al jurnalismului, fiind o perioadă chiar directorul secţiei române de la Europa Liberă. În ciuda trecutului politic al familiei sale, un bunic fiind aghiotant al lui Carol I şi altul fiind un important membru al Partidului Naţional Liberal, ministru de externe şi preşedinte al Senatului, a reuşit în perioada comunistă să absolve Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti.

Fiind un istoric activ, dar incomod pentru regimul din acea perioadă, publicând chiar articole critice la adresa conducerii comuniste, a fost forţat să rămână în străinătate în anul 1979, de unde a activat ca membru activ al românilor din exil, prin publicarea de articole şi cărţi istorice sau prin participarea la emisiunile postului de radio Europa Liberă, fiind pe rând colaborator, salariat şi, în cele din urmă, director.

Moartea lui este şi astăzi învăluită în mister, fiind condamnat la moarte de către Ceauşescu pentru difuzarea în cadrul emisiunilor radio-ului pe care îl conducea a unor fragmente din cartea nou-apărută în America, Orizonturi roşii a lui Pacepa. Deşi medicii au constatat că acesta avea o tumoare intracraniană, se consideră că moartea lui, ca şi a altor trei directori ai secţiei române a Europei Libere, s-a propus prin iradiere cu substanţe foarte toxice pusă la cale de Securitate.

Una dintre cele mai importante cărţi ale sale, apărute în perioada de exil, mai precis în anul 1981, la Munchen, este „Politică şi istorie. Cazul comuniştilor români 1944-1977”, în care ni se prezintă pe larg încercările reuşite de falsificare a istoriei de către comunişti în folosul propriei protipendade. Deşi multe persoane publice cred încă în „măreaţa istorie a poporului român”, totuşi lucrarea lui Vlad Georgescu reuşeşte să exemplifice toată senzaţia de lipsă de veridicitate care au avut-o lucrările comandate de conducătorii postbelici şi să ne confirme că amploarea care au luat-o unele personaje reale istorice se făcea doar pentru ca partidul comunist să aibă precursori şi izvoare istorice pe măsură.
Încă de la congresul al II-lea al Partidului Muncitoresc Român s-au stabilit sarcini „de mare răspundere” pentru istorici, dezvoltarea istoriei fiind din acest moment indisolubil legată de cunoaşterea teoriei marxiste (în vogă în acea perioadă, cazută în desuetudine ulterior), iar scopul ei trebuie să fie, pe lângă lupta cu ideologii burghezi, popularizarea sarcinilor construcţiei socialismului şi apărarea „justiţiei şi puterii atotbiruitoare a cauzei noastre”.

Care sunt condiţiile de formare a unei păreri istorice, de constatare a unui fapt istoric? Adevărul şi obiectivitatea. Despre acestea nu se face nicicând vorbire în politica de partid comunistă cu privire la istorie, bătându-se monedă doar pe neasemuirea românilor ca neam, pe marii conducători pe care i-a avut, fără să cunoaştem şi episoadele ruşinoase ale acestora, pe exacerbarea unor date istorice fără suport real (nu pot fi uitate multiplele sărbătoriri din România Socialistă, cum ar fi cea de 2050 de ani de la apariţia statului centralizat dac sau 1600 de ani de la înfiinţarea oraşului Buzău, ca sa dăm numai două exemple) sau a rolului primordial al românilor în apariţia şi dezvoltarea umanităţii: „Românii au fost nu numai mari, dar deseori şi primii, la ei, şi nu în altă parte, au apărut pentru prima dată idei şi fapte ce au împins omenirea înainte. Oamenii, realizările, gândurile lor sunt şi au fost de la începuturi la nivelul cel mai ridicat al vremii, iar câteodată chiar cu un pas înainte. Doar neştiinţa, sau reaua-credinţă a unora, face ca aceste lucruri să nu fie ştiute de toată lumea, şi menirea istoriografiei este tocmai de-a îndrepta această nedreptate”.

Nici această mistificare a rolului românilor în ansamblul istoriei universale nu s-a făcut brusc. În prima perioadă de după cel de-al doilea război mondial, deşi dorinţa a fost aceea de rescriere totală a istoriei românilor, aceasta nu se putea face decât după o epurare a tuturor oamenilor consideraţi a avea legături cu regimurile anterioare, cu precădere simpatizanţi ai partidelor istorice şi ai monarhiei. Simultan, toate marile instituţii de istorie au fost desfiinţate sau reorganizate, aducându-se la conducerea lor oameni incapabili, acoliţi ai regimului. Ştiinţa istorică şi nu numai a devenit profund filorusă, latinitatea a fost pusă la colţ, iar poporul român a devenit brusc un popor slav, fiind desăvârşit în forma în care este astăzi numai după aparţia migratorilor, mari civilizatori, slavi.

Astfel, despre etonogeneză nu se poate vorbi decât după venirea slavilor şi contopirea lor cu daco-romanii, bucuroşi să întâmpine, în sfârşit, nişte noi veniţi care nu erau nici barbari, nici migratori – ca hunii, goţi, gepizii etc. – ci numai dornici a-şi pune calităţile la dispoziţia băştinaşilor în pericol de barbarizare: „Abia după amestecul cu slavii se poate vorbi de existenţa elementelor de bază în formarea poporului român şi a limbii române”, limbă cu morfologie în general latină, dar cu sintaxă slavo-latină şi cu vocabular precumpănitor slav. Dorinţa punerii în lumină a influenţei slave îl face pe Roller, istoricul oficial al regimului comunist iniţial, să admită şi teoria conform căreia statul bulgar al lui Boris s-ar fi întins „pe întregul teritoriu al României de azi”, că lui i s-ar datora creştinarea românilor în secolul al IX-lea şi că „o mare parte din Moldova a făcut parte din statul de la Kiev”. Sub Ceauşescu, existenţa unei stăpâniri bulgare la nordul Dunării va fi categoric negată, iar momentul creştinării va fi mutat din secolul al IX-lea în secolul al III-lea, înainte deci de părăsirea Daciei.

Ulterior, la începutul anilor `60, s-a trecut treptat de la exagerarea rolului rusesc la exacerbarea elementului de latinitate şi la un naţionalism precumpănitor, cu accente de xenofobie în anumite cazuri. Apar tot mai des mituri false, cum ar fi lucrarea lui Iosif Constantin Drăgan din 1976, Noi, tracii, unde originea tracică a poporului român este exagerată, romanii având un rol minor şi nesemnificativ, autorul ajungând să prefere cultura orală a dacilor celei eline, deoarece grecii „sufereau oricum de boala scrisului”. Dacismul este preferat în chip evident romanităţii, structura biologică dacă fiind socotită un element pe care nimic nu l-a putut modifica; graţie ei şi-au păstrat românii civilizaţia şi după secolul al III-lea al erei noastre, devenind un factor civilizator faţă de popoarele migratoare; ungurii, de pildă au învăţat „să se îmbrace, să mănânce, să cânte şi să danseze ca băştinaşii…s-au europenizat”, numai datorită contactului cu românii, pe alocuri identităţi, dintre aceste idei şi cele expuse în programul partidului.

Despre aceeaşi lucrare, Radu Popa scrie în rândurile care încheie cartea lui Vlad Georgescu: ,Noi, tracii a fost (şi continuă să fie!) un atentat la bunul-simţ elementar, incredibil amestec de impostură, prostie, dilentantism, naivitate sau bună-credinţă deturnate în scopuri total străine cercetărilor privind tracii, la care trebuie totuşi adăugate şi semnăturile unor istorici şi lingvişti de real prestigiu, a căror opţiune de a se compromite ar merita, în măsura în care n-au fost pur şi simplu păcăliţi, o reflexie stăruitoare asupra condiţionărilor intelectualilor români.”

Asemănător, constatăm că o altă publicaţie care, pentru mulţi dintre noi, însemna unul dintre monumentele istorice ale anilor de dinainte de evenimentele din 1989, reprezenta tot un mijloc al propagandei comuniste. Vorbim aici de Magazinul istoric, revistă lunară de mare audienţă datorită aparenţei de realism şi de mare concentrare ştiinţifică, care s-a dovedit a fi, odată cu trecerea anilor, doar una dintre numeroasele diversiuni ideologice iniţiate de partid. „Probabil că vor fi necesari foarte mulţi ani pentru a contracara pervertirea lentă, dar sistematică. Exercitată de această publicaţie asupra unui public de bună-credinţă foarte larg, lipsit de posibilitatea detectării îndoctrinărilor, după cum de bună-credinţă a fost şi o parte a celor care iniţial au crezut în corectitudinea scopurilor revistei şi în posibilitatea dialogului cu cercuri largi de cititori prin intermediul unor asemenea publicaţii.”

Ne exprimăm regretul că această lucrare s-a oprit la anul 1977, într-o perioadă în care absolutismul comunist al lui Ceauşescu era pe cale să se concretizeze, avântul fiind luat în perioada imediat următoare şi având apogeul la sfârşitul anilor `80. Totuşi, o continuare a lucrării a fost aproape imposibilă, una din cauze fiind chiar moartea suspectă a lui Vlad Georgescu survenită în anul 1988. Din păcate însă, în 1989, procesul nu s-a estompat, ci a continuat, după cum relatează chiar Radu Popa, cel care semnează postfaţa cărţii, datând din 1990. Şi în momentul în care scriem acest articol, există oameni care preamăresc importanţa poporului român în istorie (un exemplu ar fi continuatorul dacismului exacerbat al lui Iosif Constantin Drăgan, şi anume Napoleon Slăvescu), lucru pe care îl fac fără a deţine date confirmate ştiinţific, istoric sau arheologic. Istoria se bazează pe date reale, confirmate de oameni de înaltă încredere ştiinţifică şi nu se bazează pe supoziţii sau mistificări, aşa cum a făcut-o în perioada comunistă, de tristă amintire din acest punct de vedere.

[1] Există istorie adevărată? Despre „relativitatea generală a istoriei” a istoriei. Eseu de epistemologie, în Axioma, nr. 4/2009, p. 22.
[2] Vlad Georgescu-Politică şi istorie. Cazul comuniştilor români 1944-1977”, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008.

Citate Vlad Georgescu

2009-06-07T21:50:00.000+03:00

“Politică şi istorie. Cazul comunisştilor români. 1944-1977 ”, de Vlad Georgescu

„Intervenţia imperialistă împotriva revoluţiei socialiste din Rusia. Ocuparea basarabiei”. Cât priveşte anexarea Basarabiei de către URSS în 1940, faptul este prezentat în toate ediţiile ca o reglementare amiabilă a unei neînţelegeri teritoriale născute prin intervenţia română din 1918 împotriva Rusiei sovietice. De altfel, încă Pătrăşcanu, care vorbise şi de „eliberarea Poloniei răsărotene de către armata roşie”, socotise Unirea din 1918 o ocupare forţată, împotriva voinţei maselor, dornice de comunism, iar ultimatumul din 1940, o revenire asupra unei nedreptăţi.

„Ceauşescu se socoteşte fără îndoială, şi curtenii săi nu încetează o clipă a-i întări convingerea, unul dintre marii oameni ai vremii, ceea ce-l face să-şi socotească şi poporul la cele mai înalte cote; un păstor, chiar şi cu topuz, nu poate fi mare în capul unei turme fără personalitate în istorie; îi trebuie, ca să se manifeste în toată amploarea sa, şi un popor de excepţie. Ideea apare timid incă din tezele din iulie – experienţa românilor „este un bun naţional, cât şi un bun internaţional” –, dar devine megalomanie maladivă numai din 1974: ştiinţa românească a contribuit de-a lungul secolelor „la ridicarea nivelului general de civilizaţie a popoarelor”, „geniul” poporului a dat lumii cărturari încă din Evul Mediu; românii au fost primii „care au abordat problema rachetelor”, care „au construit avioane”, şcolile lor de medicină, matematică, istorie, aeronautică au fost şi sunt „de notorietate internaţională”; cu mândrie admite preşedintele, gândindu-se desigur şi la el, că neamul pe care-l conduce „a dat omenirii…o mulţime de celebrităţi”.

Despre Cantemir. „Viitorolog ca orice bun culturnic, Gheorghiu este sigur că, dacă ar fi apucat să somnească mai mult de 10 luni, ar fi întemeiat academii, ar fi înlocuit alfabetul chirilic cu cel latin, „ar fi însănătoşit economia”, ar fi modernizat administraţia, „ar fi creat noi cadre de conducere”; ca şi altădată însă, „împrejurările cele neprevăzute au stricat norocul acestui popor”.

Amistad

2009-06-07T19:38:00.002+03:00

Amistad (1997)
Amistad

Regia

Steven Spielberg

Morgan Freeman, Anthony Hopkins, Matthew McConaughey, Djimon Hounsou

Articol publicat si pe Filmetari.com.

De-a lungul timpului, Steven Spielberg a surprins lumea cu filme extraordinare, unele dintre ele cu subiect istoric incitant pe care l-a readus in atentia marelui public. Amistad pleaca de la un asemenea fapt istoric real, dar destul de putin cunoscut, respectiv revolta sclavilor de pe vasul cu acelasi nume, capturarea lor de catre americani si procesul iscat pentru libertatea lor, care a facut valuri in acel timp (1839) in Statele Unite ale Americii. Ei au fost aparati la instanta suprema de insusi John Quincy Adams, fostul presedinte al tarii, ajuns acum la o varsta venerabila, interpretat de Anthony Hopkins, intr-un rol plin de substanta si plin de implicare, chiar daca aparitia sa este relativ scurta la un film de doua ore si jumatate.

In acele timpuri, dupa declaratia de independenta din Statele Unite, exita premisa procesului civil american intre statele din Nord si cele din Sud, una dintre principalele cauze fiind abolirea sau nu a sclavismului. Se ajunsese deja la o conventie tacita si anume ca puteau fi sclavi doar cei nascuti sclavi, iar aducerea unora noi din Continentul Negru era interzisa. Existau deja oameni care isi daruisera viata pentru abolirea sclaviei in America, multi dintre acestia fiind scalvi eliberati. In acest moment, aparitia unui vas cu negri care isi ucisesera noii stapani, Amistad, in apele teritoriale americane si capturarea lor da prilejul pentru deschiderea unui proces pentru liberarea lor ce va constitui un precedent in istoria justitiei americane.

Procesul inceput si povestea lui in film se concentreaza doar pe pledoariile si culisele celor aflati de partea sclavilor si anume Theodore Joadson (Morgan Freeman), un fost sclav eliberat si ajuns acum un om invatat, pe tanarul avocat Baldwin (Matthew McConaughey), dornic de afirmare si constient ca acesta este cazul care ii poate schimba viata si cariera, dar mai ales pe negrul Cinque (Djimon Hounsou), unul dintre cei care doresc eliberarea si considerat capetenia lor. Prestatia acestui actor este remarcabila prin auteticitatea de care da dovada, prin forta lui expresiva, in special pentru ca dialogurile dintre ei se duc in limba originara africana mendi. Dupa ajungerea procesului la Curtea Suprema, de partea cauzei este atras si fostul presedinte John Quincy Adams, un adept al abolitianismului.

Filmul impresioneaza prin mai multe lucruri, dar in principal pentru spiritul de dreptate si de justitie umana pe care il transmite, pentru interpretarea de marca a actorilor principali (cum ar fi, de exemplu, Matthew McConaughey, intr-unul dintre cele mai serioase si bun prestatii ale sale), Anthony Hopkins fiind nominalizat la premiul Oscar in anul 1998 pentru acest rol, pentru o punere in scena dificila a lui Spielberg, dar cu atat mai reusita. Una peste alta, un film de referinta.

Nota 9/10
Jovi

La terra degli uomini rossi-TIFF 2009

2009-06-06T18:00:00.001+03:00

La terra degli uomini rossi (2008)
Tărâmul pieilor roşii

Regia

Marco Bechis

Claudio Santamaria, Chiara Caselli

Festivalul TIFF 2009 a prezentat, in cadrul unor sectiuni distincte numite "Focus", si proiectii ale unor tari care sunt renumite in cinematografia mondiala de arta, insa mai putin mediatizate din punct de vedere al circuitului comercial. Aceste tari au fost Polonia, Finlanda, Republica Moldova si, mai cu seama, Italia, una dintre tarile cu traditie in arta cinematografica. Am ales pentru astazi prezentarea unui film italian, La terra degli uomini rossi, selectionat in competitia oficiala a Festivalului de Film de la Venetia din 2008, unul dintre evenimentele cinematografice mondiale cu greutate.

In primul rand, marturisesc ca am fost surprins ca viata unor indieni amerindieni a facut obiectul unui film italian, ca actorii vorbesc o limba italiana neaosa, surprinzator pentru niste piei-rosii, cu toata ca fizicul lor seamana pana la identitate cu ceea ce stim noi din alte filme, documentare sau carti. Aflam destul de tarziu ca evenimentele nu se petrec insa in America de Nord, leaganul cunoscut de noi pentru actualele Rezervatii indiene, ci in Brazilia zilelor noastre, cand pamanturile, padurile, teritoriile care au apartinut candva indienilor sunt acum ale unor aristocrati locali, iar indienii trebuie sa stea in interiorul Rezervatiilor, sa munceasca rar si cu ziua pentru a avea hrana necesara intregului trib, uneori fiind doar niste papusi pentru turistii acelor locuri.

Filmul se invarte in jurul traditiilor indienilor. Pentru ei, pamantul este sfant, pana si tinerii sunt invatati inca de mici de valoarea acestuia de catre conducatorul tribului si samanul care ii sfatuieste. Astfel, prinsi in valtoarea vietii si vazand ca nu pot trai pe pamantul unde sunt ingropati stramosii, tinerii se sinucid. Decizia luata de tribul care face obiectul filmului este sa renunte la viata din rezervatie si sa se mute in apropierea padurii unde salasluieste spiritul stramosesc, fara sa deranjeze pe nimeni, nici macar pe bogatasul local, care detine acum terenul. Locul pe care il ales este in afara proprietatii acestuia, dar chiar langa gardul ce o inconjoara, fapt ce determina nemultumirea acestuia si represaliile ulterioare.

Este un film de un calm extraordinar, pana la urma pana si luptele dintre nou si vechi, dintre aristocratia braziliana si indienii Guarani se duce mai mult la nivel psihic, pentru ca acestia din urma incearca sa obtina pe cale pasnica pastrarea propriilor traditii, prin respectarea locurilor de origine. Nu avem de-a face astfel cu actori singulari, ci cu o comunitate de indieni, care uniti si unitari in interpretare. Avem de-a face cu un film care se apropie astfel de un documentar, iar apelul din final, care ne semnaleaza ca genocidul indienilor din Brazilia continua, este exemplificativ.

Nota 7/10
Jovi

Vinyan-TIFF 2009

2009-06-04T23:27:00.003+03:00

Vinyan (2008)
Vinyan

Regia Fabrice Du Welz

Cu Emmanuelle Béart, Rufus Sewell

In preajma oricarui eveniment major din lumea cinematografiei, cinefilii se concentreaza asupra filmelor prezentate si prezente acolo. La fel facem la Oscaruri, la Cannes, la Venetia sau la Globurile de Aur, incercand sa vedem cat mai multe filme nominalizate, sa simtim cat mai aproape pulsul evenimentelor si al starii de fapt, sa incercam sa deslusim sentimentele castigatorilor sau premiantilor sau sa aflam ceea ce se afla in culise si in mintea organizatorilor. Asemanator, incerc si eu sa trec in lumea celui mai important eveniment cinematografic din Romania, respectiv Festivalui International de Film de la Cluj-TIFF 2009.

Si, sa spunem, filmele prezente la Cluj sunt toate din "lumea buna". Fara sa fie aproape in totalitatea lor comerciale, ne aduc in fata unor filme-cult, departe de lumea dezlantuita a filmelor de "happy-end" americane, reusind sa straga spectatorii avizati la show-uri memorabile, dar, in acelasi timp, nu ii indeparteaza nici pe cei dornici de amuzament, distractie sau adrenalina. Exista si din acestea, insa, in mod normal, predomina filmele de calitate, din toate colturile globului pamantesc, fiindca de esenta unui festival important este prezenta unor actori impecabili, cateodata necunoscuti, a unor regizori de calitate artisitica extraordinara, a unor filme care ne uimesc prin profunzimea lor.

Unul dintre acestea este "Vinyan", prezent in secţiunea "Umbre" a Festivalului TIFF 2009 de la Cluj, film franco-belgian, in care se concentreaza unul dintre sentimentele umane cele mai profunde, respectiv dragostea de mama. Scenele pe care le traim in timpul urmaririi lui sunt alternante si diferite din punctul de vedere al calitatii regizorale sau al scenariului. Inca din start, avem imagini simbolistice-vizuale, un puseu de apa frematand, culori osciland intre albastrul marii, verdele plantelor subacvatice sau sangele siroind, prime imagini care pot ilustra inca de la inceput alternanta planurilor ce vor urma. Imaginile imediat urmatoare insa dezmagesc: o suava faptura feminina (Emmanuelle Beart) apare din valuri intr-un minuscul costum de baie si simbolismul anterior este inlocuit de coborarea brusca in realitatea erotica a filmelor de duzina.

Totusi, aceasta cadere in calitate apare foarte rar si chiar daca subiectul de ansamblu pare unul obisnuit, un cliseu, cresterea succesiva a misterului si accentuarea faptului ca nu ne aflam in fata unui simplu film gen Hollywood il determina pe spectator sa urmareasca cu interes din ce in ce mai mare sfarsitul filmului. Un cuplu aparent obisnuit este surprins de o mare drama in Thailanda: trecerea unui val de tsunami ii rapeste singurul fiu. Desi tatal este in timp impacat cu situatia, mama nu isi poate odihni sufletul, considerand ca fiul a supravietuit apei si se afla undeva in jungla, la numeroasele triburi care se ocupa cu vanzarea copiilor.

Doar o secunda intr-un clip caritabil, o determina sa plece impreuna cu sotul ei, in cautarea lui Joshua, printr-un tinut aflat departe de granita civilizatiei, printr-o regiune numita Burma. Numai ca ea nu isi cauta neaparat propriul copil, ci este multumita cu orice substitut al sau si, pe deasupra, are nevoie sa gaseasca pe cineva pe care sa dea vina. De aceea, chiar cu riscul pierderii vietii si a oricarei averi materiale, constienta ca localnicii care ii conduceau prin jungla ii pacalesc si nu stiu nimic despre fiul sau, ea vrea sa continue aventura cunoasterii si sa il cunoasca astfel pe Vinyan, spiritul mortilor prin violenta, devenit confuz si violent si care nu mai stie calea spre lumea cealalta.

Nota 8/10
Jovi

Minoes - TIFF 2009

2009-06-03T21:29:00.002+03:00

Minoes (2001)
Minoes

Regia

Vincent Bal

Cu: Carice van Houten, Theo Maassen, Sarah Bannier

Festivalul de Film de la Cluj-TIFF si-a inceput zilele Proiectiilor pentru Copii cu un film olandez din 2001, Minoes, care poate incalzi sufletul oricarui copil, dar si adult, prin frumusetea mesajului si conceptia artistica de invidiat. Marturisesc ca nu sunt un fan al filmelor cu si despre animale, insa aceasta pelicula este impecabil realizata, desi usor predictibila . De altel, a primit numeroase premii la festivalurile de profil, cum ar fi Premiul Juriului Copiilor la Festivalul de Film pentru Copii de la Chicago, Premiul Camerio la Carrousel International du Film si Cel mai bun film olandez al anului 2002.

Invartindu-se in jurul pisicilor, are ca erou principal pe Tibbe, un ziarist timid care se afla in punctul de cotitura al carierei sale. Pentru ca niciodata nu vine cu stiri noi si senzationale, i se spune ca va fi concediat in ziua urmatoare, daca nu gaseste ceva demn de a fi publicat. Pe drumul de intoarcere spre garsoniera sa din mansarda unei cladiri, zareste o domnisoara intr-un copac, ascunzandu-se de un catel ce o latra. O ajuta si spera ca ea este stirea care ii va relansa cariera, insa ea dispare imediat. Cateva ore mai tarziu insa, ii apare la geamul sau si, in schimbul unui loc de dormit si ceva mancare, ii promite ca ii va aduce stiri bune si necunoscute publicului.

Aflam ca Minoes, domnisoara in verde, este o pisica transformata in femeie dintr-o intamplare si care are inca toate calitatile si defectele unei pisici adevarata. Relatiile sale in lumea felinelor il ajuta pe Tibbe care afla toate dedesubturile unor afaceri care ameninta sa distruga existenta linistita a micului oras. Cu toate ca, prin dezvaluirile sale, este afectata reputatia unui conducator al orasului, mare filantrop si dorit de majoritatea concetatenilor, el este aparat chiar de catre pisici, care reusesc sa schimbe la timp lucrurile in favoarea sa.

Aparitia lui Minoes ca o fost pisica-actuala femeie este foarte reusita, aceasta reusind un rol bun intr-o ipostaza dificila: ea toarce, se saruta prin atingerea nasului, adora mirosul si gustul de peste, doarme intr-o cutie, facand totul natural, dar si atragator in acelasi timp. Desi finalul este previzibil, totusi filmul este incantator si atrage spectatorii de toate varstele. Uneori prietenii se ascund in locuri si in fiinte la care nu te gandesti.

Nota 8/10
Jovi

Dean Spanley

2009-06-03T20:40:00.001+03:00

Dean Spanley (2008)
Dean Spanley

Regia

Toa Fraser

Cu Sam Neill, Bryan Brown, Peter O'Toole

Daca doresti sa privesti un film pe care nu il poti intelege usor sau care te poate duce intr-o stare de uimire absoluta, poti alege "Dean Spanley". O asemenea stare mi-a fost indusa de faptul ca un mare actor, aflat acum la o varsta foarte inaintata, si vorbesc acum de Peter O'Toole, a ales sa joaca intr-un film neo-zeelandez care nu spune nimic. Sau care incearca sa intre in lumea spiritismului pe usa din spate, alegand reincarcarea unui caine in trupul unui preot, care are viziuni despre viata anterioara numai dupa un pahar de vin.

Fisk Junior (Jeremy Northam) si-a facut un obicei sa vina o data pe saptamana la tatal sau (interpretat de Peter O'Toole), in ziua de joi, pentru a incerca sa ii faca batranetile mai antrenante, ducandu-l la tot felul de conferinte, la clubul din oras pentru un pahar de vin sau un whisky. Intr-una din vizite, merg la o conferinta a lui Swami Nala Prash, un "sfant" indian care le vorbeste de reincarnare, discurs la care participa si noul preot al comunitatii, Dean Spanley. Acesta are o mare afinitate atat pentru spiritism si vietile anterioare, cat si pentru celebrul vin unguresc Tokay.

Din acest moment, incep intalnirile lor saptamanale, in care Dean Spanley, dupa cateva pahare de Tokay, gasite cu greu de Fisk, le povesteste acestora despre viata lui anterioara cand fusese caine. El nu numai ca povesteste, ci chiar se transpune in pielea animalului care fusese, reusind in fiecare sedinta sa ii uimeasca pe cei care asista, iar acestia sa isi doresca mereu o noua intalnire.

Nu am gasit niciun sens in acest film, nu am inteles care a fost ideea pentru alcatuirea unui film, care initial parea sa curga bine. Mai cu seama ca avem de-a face cu actori de valoare. In afara reconstituirii fidele a Angliei sfarsitului de secol 19 si nemuritorul Peter O'Toole, nu am gasit nicio alta calitate.

Nota 4/10
Jovi

Strigătul pietrelor

2009-05-31T10:25:00.003+03:00

Pledoarie pentru citit şi strigătul cărţilor

“Strigătul pietrelor”, de Hikaru Okuizumi
Editura Univers, Colecţiile Cotidianul, Bucureşti, 2009
Traducere de Emilia Comănici

Articol participant la Concursul "Promovez lectura" de la Tamada.ro.

Moto: “Odată, când aveam şapte sau opt ani, mama mi-a spus, pe când şedeam pe penultimele locuri din autobuz, în drum spre clinica sau spre magazinul de încălţăminte, că, deşi, e adevărat că şi cărţile se pot schimba cu trecerea anilor la fel de mult ca oamenii, diferenţa este că, în vreme ce oamenii întotdeauna te lasă baltă când vine vremea să nu mai poate obţine de la tine nici un avantaj, plăcere, interes sau cel puţin o senzaţie plăcută, o carte nu te părăseşte niciodată. Fireşte, uneori tu le laşi baltă, poate ani în şir sau chiar pe vecie. Dar ele, chiar dacă le-ai trădat, nu-ţi vor întoarce niciodată spatele: te vor aştepta tăcute şi modeste pe raftul lor. Te vor aştepta zece ani. Nu se vor plânge. Până într-o noapte în care ai brusc nevoie de o carte; chiar şi la trei dimineaţa, chiar dacă e o carte pe care ai părăsit-o şi ai şters-o din inimă de ani şi ani, nu te va dezamăgi niciodată, va coborî din raft şi îţi va ţine tovărăşie la nevoie. Nu va încerca să-şi ia revanşa sau să se scuze sau să se întrebe dacă merită să o facă, dacă tu o meriţi sau dacă vă mai potriviţi, va veni pe loc, de îndata ce i-o ceri. O carte nu te va dezamăgi niciodată.” (Amos Oz)

În zilele de tumult al cotidianului post-decembrist, timpul necesar pentru a citi o carte este din ce în ce mai restrâns. Avem timp să mergem la serviciu, avem timp să ne plimbăm cu maşina sau să bem o bere cu prietenii, avem timp să ne jucăm la ultima generaţie de PC sau să navigăm pe Internet, să stăm pe messenger sau pe twitter. Pentru toate ne găsim timp, numai pentru citit nu. Oare putem găsi şi cititului un pic de timp în realitatea vieţii de zi cu zi?
Nu cred că este imposibil, trebuie însă dorinţă şi încredere. Din facultate am învăţat, de la un profesor eminent, că e bine ca în fiecare zi a vieţii noastre să citim macăr o pagină, măcar zece pagini, oricât, aceasta să devină o deprindere, o obişnuinţă, astfel încât mereu să fim obişnuiţi cu ceea ce am realizat. Pe lângă acestea însă, trebuie ca în noi să există plăcerea de a citi, conştienţi că lecturarea unei cărţi ne apropie într-o măsură din ce în ce mai mare de cunoaştere.
Continuând pledoaria, consider că apariţia în ultimii ani a conceptului ziar+carte, iniţial la Cotidianul, apoi şi la Jurnalul naţional, Săptămâna financiară sau Adevărul, nu a făcut decât să faciliteze accesul la lectură a unui număr mai mare de cititori, chiar dacă, într-adevăr, unii doar cumpără aceste cărţi pentru a le avea în bibliotecă şi a se lăuda cu volumele îmbrăcate în piele.
Deunăzi, trebuia să găsesc timp pentru citit. Într-o zi ocupată, de-a lungul a mai mulţi kilometri şi aglomeraţie urbană, m-am strecurat printre amănunte pentru a citi „Strigătul pietrelor”, de Hikaru Okuizumi, una din cărţile apărute de curând în Colecţiile Cotidianul. Nu te poate opri nimic atunci când îţi doreşti cu adevărat să citeşti, chiar dacă vorbim de o carte de puţin peste 100 de pagini: pe când aştepţi să ţi se facă revizia la maşină, în timp ce înfuleci un sandviş şi o cafea la McDonalds sau în parc, aşteptând să îţi apară prietenii. Şi reuşeşti, plecând cu satisfacţia că, într-o zi ce apărea a fi total ocupată, ai reuşit să termini o carte.
Pasiunea pentru pietre a personajului principal seamănă cu pasiunea multora dintre noi pentru cărţi: apărută dintr-o întâmplare de cele mai multe ori (căci sunt destui printre noi care nu am avut părinţi care să ne insufle acest dar al cititului şi nici o bibliotecă îndeajuns de cuprinzătoare), am sădit-o cu stăruinţă în suflet şi nu o vom pierde niciodată. Am început să căutăm cărţi, la început prin bibliotecile orăşeneşti sau judeţene, pentru ca apoi să cumpărăm, să primim sau să împrumutăm cărţi, aşteptând cu sârguinţă să vină momentul să le citim. Din când în când le clasificăm, le rânduim, le răsfoim, ştiind în fiecare moment unde se află fiecare şi unde trebuie să căutam ceea ce ne trebuie.
Şi ajungem să considerăm despre cărţi, la fel cum spunea Hikaru Okuizumi despre pietrele lui: “Până şi ultima pietricică din albia râului poartă cu sine întreaga istorie a universului. Motivul pentru care Tsuyoshi Manase devenise un înfocat colecţionar de pietre îl regăsim întorcându-ne în timp la vorbele auzite de acesta de la un muribund în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, pe la jumătatea lunii decembrie 1944, într-o grotă din mijlocul pădurii tropicale mai sus de Golful Carigara din nordul provinciei Layte”.
Savuraţi deci plăcerea de a strânge pietre (cărţi) şi de a simţi momentul când ele strigă pentru a fi pipăite, clasificate şi descrise, de a fi deschise, răsfoite şi citite cu dorinţa de a deveni mai aproape de cunoaştere.

Hable con ella

2009-05-30T12:24:00.004+03:00

Hable con ella (2002)
Vorbeste cu ea

Regia

Pedro Almodovar

Javier Cámara

Continuarea la Filme-carti.ro.

Young People Fucking

2009-05-30T11:22:00.002+03:00

Young People Fucking (2007)
Young People Fucking

Regia

Martin Gero

Cu Aaron Abrams, Diora Baird

Avem de-a face cu un film canadian destul de explicit despre si cu sex, dar transpus in cinci povesti inedite, care cu greu isi pot gasi intruchiparea in realitatea vietilor noastre, insa nu imposibil. Fie ca este vorba de perversitate, de homosexuali sau de un maniac sexual in sensul adolescentin al cuvantului, povestile imaginate de regizorul Martin Gero par desprinse din cotidian, iar nuantele atipice sunt valoroase prin simpla punere a lor in scena unui film.

Cinci cupluri experimenteaza sexul, trecand prin cei sase pasi necesari: preludiul, jocul mangaierilor, sexul propriu-zis, interludiul, orgasmul si, in sfarsit, ceea ce se intampla dupa sex. Fiecare astfel de cuplu are o problema pe care nu o putem intalni in orice clipa si pe orice strada. Astfel, Andrew si Abby sunt ceea ce se numeste un cuplu perfect: casatoriti, cu slujbe bune, fara copii, ar trebui ca viata lor sa fie fericita, iar ei sa zburde prin lume in fiecare zi. Numai ca, in ziua in care el implineste o anumita varsta, isi dau seama ca viata lor sexuala a devenit monotona si aproape inexistenta, iar ea isi doreste schimbarea acestui lucru.

Matt si Kristen sunt cei mai buni prieteni, insa fiecare are o problema: ea nu a mai facut sex de trei saptamani si este foarte doritoare, iar el este un homosexual parasit de mult timp. Hotarasc ca trebuie sa faca sex impreuna, insa le este mai greu decat credeau. Ken este la prima intalnire cu simpatica Jamie, care pare foarte prostuta si dornica de o experienta senzuala. Pentru Ken nu este decat o provocare in plus, fiind cunoscut ca un seducator notoriu. Mia si Eric sunt un cuplu despartit in fapt, dar care, in pofida tuturor sfaturilor, se intalnesc din cand in cand pentru o partida de sex. In sfarsit, Gord si Inez sunt un cuplu de perversi. Ei il conving pe colegul lor de apartament Dave pentru un sex in trei, dar, in cele din urma, Gord doar va privi de la distanta ceea ce fac ceilalti doi, dand indicatii si sfarsind a fi gelos pe acestia.

Desi pare real, totusi sa spunem ca filmul nu este recomandat sub o anumita varsta (sa zicem, 16 ani), insa este educational cel putin din punct de vedere al sexualitatii, surprinde relatii de prietenie curioase, dar profunde, experiente inedite, dar dorite poate de fiecare dintre noi, imagineaza relatii bazate numai pe sex sau reluarea echilibrului unui cuplu prin experientarea unor lucruri considerate de majoritatea dintre noi ca perverse si inadmisibile.

Nota 6/10
Jovi

Accepted

2009-05-24T20:56:00.002+03:00

Acceptat (2006)
Accepted

Regia

Steve Pink

Justin Long, Blake Lively

Am avut de ales din peste doua sute de filme pentru un week-end care se pare imi va schimba total stilul de viata de pana acum.

Continuare pe Filme-carti.ro.

Acasa printre straini

2009-05-24T18:54:00.003+03:00

“Acasă printre străini”, de Gabriela Melinescu

Editura Polirom, Iaşi, 2004

Traducere din limba suedeză şi nota de Elena-Maria Morogan

Moto : « Atunci când pierzi un prieten, în momentul acela un nou prieten e pe drum » (Gabriela Melinescu)

Articol participant la Concursul "Promovez lectura" de la Tamada.ro.

Unde este acasă pentru Gabriela Melinescu?

Gabriela Melinescu este unul dintre succesele literaturii române peste hotare, reuşind să aducă aspecte ale culturii de pe meleagurile noastre în Nordul îndepărtat al Europei, în Suedia, ţară care a adoptat-o începând cu anul 1975. Poetă de succes înainte de plecarea din România, inspirată probabil şi de relaţia de lungă durată pe care a avut-o cu Nichita Stănescu, câştigătoare de altfel şi a Premiului Uniunii Scriitorilor în anul 1972 pentru volumul « Jurăminte de sărăcie, castitate şi supunere », şi-a continuat activitatea literară în Suedia, publicând cinci volume de versuri şi nouă volume de proză în limba suedeză, fiind recompensată de două ori cu premiul Academiei Suedeze « De Nio », în anii 1991 şi 2003.

Nu şi-a uitat nicicând rădăcinile româneşti, continuând să publice, după 1989, în ţara noastră antologii de poezii, romane, cărţi de memorii, dar şi traduceri din limba suedeză a unor reputaţi scriitori din această ţară, cum ar fi August Strindberg sau Swedenborg. Romanul «Acasă printre străini» (Hemma utomlands), apărut la Editura Polirom în anul 2004, este unul profund autobiografic, fiind povestea unei românce emigrată în Suedia, care s-a stabilit acolo, dar care nu îşi uită niciun moment ţara de unde a plecat şi unde doreşte să revină.

În fiecare manifestare a noii sale vieţi, există cel puţin un element care îi aduce aminte de patria pe care a părăsit-o: prietenul său cel mai bun de la Centrul de Presă la care lucrează este un evreu în vârstă care a plecat tot de la Bucureşti şi pe care şi-l aduce aminte cu orice ocazie; admiraţia sa pentru regele Karl al II-lea vine şi din călătoria incognito pe care acesta a fost forţat să o întreprindă din Moldova, prin Ţările Române, până în Suedia natală; autorii pe care îi traduce în limba română şi prilejul care i se deschide de a pleca la Bucureşti, pentru lansarea cărţilor traduse. Totul până la identitate cu viaţa autoarei, care nu a încetat să se reapropie de ţara pe care a părăsit-o în anii 1970.

Reluând ideile din «Jurnalul suedez», apărut la aceiaşi editură Polirom, romanul îşi construieşte întreaga structură pe exilul occidental al unui cetăţean român, dar care nu îşi doreşte în orice moment să se reîntoarcă, fiind mulţumit de noua sa patrie, de noii săi prieteni, cu excepţiile de rigoare, dar care, prin multiplele legături pe care le are cu patria-mamă sau cu ramificaţiile acestora, pe care nu le doreşte, dar nici nu le poate evita, trebuie să se întoarcă, măcar pentru o scurtă perioadă de timp şi, astfel, timpul să aibă răbdare şi cu ea.

Şi, într-adevăr, alter-ego-ul autoarei îşi construieşte reîntoarcerea în mai multe ipostaze : deşi primordială este realitatea şi anume amintirea palpabilă a propriei patrii, pin vizitarea Bucureştiului, cu prilejul unei lansări de carte, totuşi amintirile din copilăria plină de obstacole sufleteşti, de iubiri trecătoare, dar pline de profunzime, de imaginile părinţilor săi şi de tot ceea ce ei reprezintă, nu îi dau pace şi ele sunt ceea ce o fac în fiecare zi să revină la gândurile de peste ani, care o determină un singur lucru-să nu uite. Cum altfel se pot interpreta rândurile de dor aduse unui simplu obiect culinar, dar profund românesc, care este mămăliga : «Lumina naşterii mă are încă în grijă. Ea face să se ivească în mine dorul de peisajul în care am mâncat primele îmbucături – când mama nu m-a mai alăptat. Atunci a început să-mi dea o hrană aurie din mâinile ei răcoroase. Era mămăliga, de neuitat, ori polenta, cea care seamănă soarelui.
Numele român al fierturii de mălai, « mămăligă », vine din sanscrită şi înseamnă « legătura mamei ».
Să mănânci felul acesta ţărănesc, mămăliga, înseamnă a-ţi aminti de naştere şi de stingere. De câte ori sunt prinsă de dorul de acasă, iau ceaunul de tuci, îl umplu cu apă sărată şi-l pun pe foc. Apoi torn lent câte puţin mălai în apă clocotindă şi o amestec cu grijă, cu o lingură de lemn, până simt că a devenit o masă tare de culoarea şofranului, care abureşte ca un soare de bucătărie, mic şi nou-născut.
Fac aceleaşi mişcări ca mama, atunci când răstorn mămăliga pe un fund de lemn rotund. »

Lumea în care a ajuns nu este lipsită de probleme, de prejudecăţi sau de concepţii nenaturale. Chiar dacă ne închipuim şi nu numai noi că lumea românească este plină de rasisim, xenofobie sau ură pentru alte popoare şi etnii, se pare că nici Suedia în care a nimerit personajul principal dovedeşte tare psihologice. De aceea, pentru Gabriela Melinescu, care nu a urât în niciun moment lumea din care a plecat, dimpotrivă, chiar a apărat-o când a fost nevoie, ilustrarea unor momente inoportune ale lumii scandinave nu face decât să o bănuim de un patriotism nedisimulat, dar obiectiv şi realist: „Atmosfera de la Centrul de Presă era insuportabilă, cu toate că formam un univers intelectual în miniatură, cu reprezentanţi din toate ţările. O lume în miniatură în care noi, cei care veneam din fostele ţări comuniste, mai eram consideraţi drept paria. Noi suntem săraci, nu avem încă computere, ziarele noastre nu ne plătesc niciodată. (…)
A fost o zi grea pentru Herman; a găsit din nou în buzunar un petic de hârtie, cu cuvântul « excrement » pe el. Era mai puţin jignitor decât « porc de jidan », cum găsise săptămâna trecută. Cu toate gândurile lui dureroase, stă la masă ca un rege.
În calitate de prietenă a lui Heman, eu am grijă să nu-mi las niciodată paltonul la intrare, unde e uşor de pus hârtiuţe în buzunar.
Am încetat şi să răspund la telefon, de când am fost umilită de o voce necunoscută. Am învăţat să creez « vid » în jurul meu, deoarece ştiu că aceia care ne tracasează sunt lipsiţi de forţă şi fantezie şi nu pot rezista la vid, fiind prea plini de ură”.

Autoarea şi personajul principal al romanului, aflate sub pseudonimul de Luli Pelican, au un singur inamic pe care trebuie să reuşească să îl învingă, să îl suprime şi anume timpul. Structurat sub forma celor patru anotimpuri – iarna, primăvara, vara şi toamna – romanul este o alegorie poetică a exilului românesc sub aspect sufletesc, dorinţa de a-şi revedea ţara fiind atât de puternică încât fiecare gând, fiecare faptă sunt transpuse pe fundal românesc, neputându-se elibera de amintirile de demult : « E cu neputinţă să te eliberezi de imaginile trecutului – ele vin fără veste şi dispar apoi din gânduri. Voinţa e puternică atunci când hotărăşti să nu te mai gândeşti la ele. Dar deodată eşti atacat de ceea ce ai respins mai adineauri.
E ca şi cum timpul creează în spatele şi înaintea noastră aceste imagini, cu ajutorul fiinţelor reflexive şi al intelectului lor de fapt ilogic. »

Citate Gabriela Melinescu

2009-05-24T18:52:00.001+03:00

Citate Gabriela Melinescu-Acasă printre străini

« Mathy a început să spună că eu nu sunt ziaristă, ci scriitoare. A ameninţat că va ridica la viitoarea şedinţă « cazul meu ». Cred că teama ei era îndreptăţită. Noi, scriitorii, suntem o specie blestemată de elefanţi care nu uită niciodată nimic şi merg direct la ţintă când vine timpul revanşei. Dar suntem de asemenea un grup aparte, cel mai exclusivist dintre toate. Pentru aceasta ne urăsc toţi aşa de mult. Scriem şi spunem exact ceea ce gândim, noi nu ezităm să spunem ce e neplăcut, ba dimpotrivă.. »

« Oamenii merg în concediu, e ruşinos să rămâi acasă, la fel de ruşinos cum e să îmbătrâneşti.
Dacă timpul stă în loc, omul crede că a încetat să îmbătrânească. Departe de locul în care el suferă din pricina zilelor de muncă plicticoase şi a resemnărilor ruşinoase după timpul social, i se deschide acum tot orizontul – nu mai există nici o oprelişte. E permis să faci orice, când perspectiva te-ameţeşte şi libertatea te momeşte cu dinţii ei albi, stil Hollywood. Vacanţa a devenit o mască a libertăţii. »

« Mă gândesc că nici eu, nici porumbeii nu am cerut să venim pe lume, dar că totuşi suntem aici, în acest moment, împreună cu alte făpturi, care nici ele nu au vrut să fie aici. Poate că dragostea este aceea care ne sileşte să rămânem şi să nu plecăm în graba mare. Suntem poate prizonierii dragostei şi trăim într-un fel de templu închis şi deschis în acelaşi timp. Oamenii se întâlnesc şi se iubesc, la fel ca porumbeii, şi noi nu înţelegem nimic atunci când dragostea dispare, asemeni unui hoţ rafinat care s-a folosit de ameţeala momentului. Si noi oamenii ne simţim rău, suntem cutremuraţi până în adâncuri, când în locul dragostei vedem exact contrariul şi înţelegem cât de aproape se află ura şi dragostea. »

« Legendara ispravă pe care a săvârşit-o Karl al XII-lea plecând călare în noaptea de 11 noiembrie 1714 de la Piteşti spre Stralsund şi călărind 2400 de kilometri în numai 14 zile. (…)
…la Piteşti pe 5 septembrie anul acesta, avea să treacă împreună cu alţi călăreţi prin ţinutul bunicii mele, să traverseze munţii Transilvaniei şi să călărească mai departe, prin Ungaria, Austria Germania, exact aşa cum făcuse regele – « galopând prin ţări duşmănoase, sub numele de căpitanul Peter Frisk, cu o perucă mare, brună », ca acum 285 de ani.
De fapt, acea ispravă era una de ruşine, dar regele transformase fuga ruşinoasă în partida de călărie cea mai extraordinară din istorie, o faptă legendară tipică pentru el, care întotdeauna îşi încorda puterile până la ultima limită. »

Malena

2009-05-16T19:40:00.002+03:00

Malena (2000)
Malena

Regia

Giuseppe Tornatore

Monica Bellucci, Giuseppe Sulfaro, Luciano Federico

Monica Bellucci. Spui numele asta si inflacarezi imaginatia aproape oricarui barbat. Si intrucat acest film se centreaza pe personajul interpretat de ea, un personaj deosebit de sexy si atragator, atunci nu este nevoie de nimic mai mult. Si nu vorbim doar de barbati adulti, ci cheia filmului este adoratia unui adolescent pentru o femeie din orasul in care traieste, femeie care este privita cu admiratie de toti barbatii si cu ura nedisimulata de catre toate femeile.

Actiunea se petrece intr-un orasel din Sicilia, in timpul celui de-al doilea razboi mondial, cand toti barbatii in forta erau plecati pe front, iar in localitatile italiene ramaneau doar femeii, copiii si barbatii in varsta. Malena este in aceeasi situatie: sotul este plecat la razboi, apoi vine vestea ca a murit si ea este o vaduva tanara. In lipsa barbatilor tineri, cei ramasi, dar si adolescentii, nu au altceva de facut decat sa isi clateasca ochii cu frumusetile locale si sa incerce sa le seduca. Malena este tinta principala, fiind cea mai sexy femeie din oras, dar si pentru aparenta sa infumurare si senzatie de singuratate fata de cei din jur.

Cel mai mult insa ii starneste imaginatia lui Renato Amoroso, un baiat de numai 13 ani, care capata o obsesie pentru ea, imediat cum o zareste impreuna cu prietenii de joaca, prima oara. Din acel moment, orice scena pe care el o traieste este populata de imaginea ei, mai cu seama in ipostaze deosebit de sexy. Malena, devenita vaduva, isi propune sa supravietuiasca razboului prin orice mijloace, devenind amanta oficiala a mai multor oameni importanti din oras si ulterior a ofiterilor germani incartiruiti in localitate. Numai ca viata se poate razbuna, oamenii cu atat mai mult.

Interesant este ca ei nu comunica deloc in film. El adopta o pozitie voyeuristica, urmarind-o pe ea din cele mai ascunse locuri, in aproape fiecare moment al zilei. Ea nu il baga in seama, considerandu-l doar un pusti care o admira de la distanta. Numai in final, cand ea are probleme, ajutorul sau este nesperat si determina ca viata ei molcoma sa isi reia cursul normal. El nu va uita niciodata dragostea pe care i-a purtat-o, fiind prezenta feminina primordiala in viata fiecarui adolescent. Un film care ne poarte intr-o maniera sexy si senzuala prin toata adolescenta noastra.

Nota 8/10
Jovi

Yes Man

2009-05-16T18:04:00.001+03:00

Yes Man - Un cuvant poate schimba totul (2008)
Yes Man

Regia

Peyton Reed

Zooey Deschanel, Jim Carrey

Acum cativa ani, fiind un fan infocat al lui Jim Carrey, urmaream toate filmele cu acesta, razand de maimutarelile lui, pana cand acestea m-au plictisit. Apoi am urmarit doar filmele sale "serioase", reusind sa ma convinga ca poate fi un actor bun cand primeste un scenariu pe masura. Astfel incat, nu am mai vazut comediile sale de pluton si filmul de fata poate fi considerat unul dintre acestea, desi ideea nu a fost deloc rea: un om care, dintr-o anumita cauza, trebuie sa spuna "da" sau sa fie de acord cu tot ceea ce i se propune.

Carl Allen (Jim Carrey) este un functionar bancar, care s-a inchis in sine dupa divort si refuza tot ceea ce i se propune: iesiri cu prietenii, petreceri alaturi de seful sau, toate dosarele care ii ajung in mana, chiar si fluturasii publicitari primiti pe strada. Intr-o zi insa, se intalneste cu un prieten care ii propune sa mearga la o intalnire a unei comunitati care are drept scop acceptarea tuturor cererilor a oamenilor din jur, prin repetarea perpetua a lui "da". Desi Carl este greu de convins, este de acord in cele din urma, dorind sa faca doar o incercare.

Si, paradoxal, acest lucru da initial rezultate. Banca la care lucreaza acorda imprumuturi mici pentru cereri ciudate si inovative, iar oamenii care primesc banii ii returneaza in timp util inapoi, dorind in acest fel sa multumeasca banii pentru niste bani primiti nesperat. Iar cel care a facilitat toata aceasta treaba, Carl, este promovat intr-un post din cadrul directoratului. De asemenea, el intalneste si o fata care il accepta asa cum este, Allison, si cu care va avea o relatie extraordinara. Dar este oare posibil ca o persoana sa faca mereu cele mai bune alegeri spunand doar "da"? Sau trebuie ca, in functie de circumstante, sa raspunzi diferit, dar cu toate acestea sa ai incredere in tine si sa fii sociabil?

Este un film care aduce de putine ori zambete pe buze, desi la inceput parea interesant si plin de initiativa, insa dupa ce se trece de jumatatea filmului, gagurile se imputineaza sau cad in ridicol. Astfel, spectatorul mai are un singur lucru care il intereseaza din acest moment si anume povestea romantica dintre cei doua personaje principale. Jim Carrey nu mai este amuzant sau poate toata lumea s-a obisnuit cu strambaturile lui. Ideea interesanta, dar filmul nu reuseste sa o transpuna asa cum si-a propus.

Nota 6/10
Jovi