luni, 31 martie 2008
duminică, 30 martie 2008
Whisper
Whisper/Hellion
Regia Stewart Hendler
In rolurile principale Josh Holloway, Blake Woodruff
Un film interesant, o reapropriere a mea de genul suspansului si peliculelor de groaza, mai ales ca presimt ca urmeaza o perioada de filme horror, primite in ultimul timp si pe care vreau sa le vizionez (daca pot, normal, atat ca timp, cat si ca actiune). Imi aduc inca aminte de unele faze dintr-un film de groaza vazut pe la 7 ani...de atunci, am evitat astfel de filme. Sa vedem ce efecte va avea reintoarcerea.
Actiunea incepe ca intr-un thriller politist obisnuit: David (Blake Woodruff), un baiat de 8 ani, este rapid de patru persoane, condusa de Max Harper (Josh Holloway), doar cu scopul de a incasa o rascumparare frumoasa de la familia sa. Pare un lucru simplu, baiatul pare inofensiv, iar familia isi doreste aparent repede copilul inapoi.
Numai ca acest pusti are cateva secrete si puteri speciale. In primul rand, o misterioara cale de a ajunge in mintea celorlalti si de a-i determina sa faca numai ceea ce isi doreste el prin intermendiul unor soapte ("whisper"). Astfel incat, dupa ajungerea la o cabana ascunsa in munti, rapitorii sunt ucisi unul cate unul, iar cei ramasi isi doresc sa nu fii facut niciodata aceasta rapire.
Sentimentele sunt contradictorii in acest film: in ciuda premiselor initiale, nu iti dai seama care sunt personajele rele si nici cele bune. De fapt, nu se stie daca vreunul dintre personaje este bun. Cei rai devin la randul lor vanati de un baiat care se autointituleaza "inger", dar care este in esenta diavolic in actiunea sa. Oare este cu adevarat un produs al "Raului" sau doar distruge doar o prejudecata a omului, aceea ca "nu pot fi capabili de ura copiii"?
Nota 8.5/10
Jovi
Un film interesant, o reapropriere a mea de genul suspansului si peliculelor de groaza, mai ales ca presimt ca urmeaza o perioada de filme horror, primite in ultimul timp si pe care vreau sa le vizionez (daca pot, normal, atat ca timp, cat si ca actiune). Imi aduc inca aminte de unele faze dintr-un film de groaza vazut pe la 7 ani...de atunci, am evitat astfel de filme. Sa vedem ce efecte va avea reintoarcerea.
Actiunea incepe ca intr-un thriller politist obisnuit: David (Blake Woodruff), un baiat de 8 ani, este rapid de patru persoane, condusa de Max Harper (Josh Holloway), doar cu scopul de a incasa o rascumparare frumoasa de la familia sa. Pare un lucru simplu, baiatul pare inofensiv, iar familia isi doreste aparent repede copilul inapoi.
Numai ca acest pusti are cateva secrete si puteri speciale. In primul rand, o misterioara cale de a ajunge in mintea celorlalti si de a-i determina sa faca numai ceea ce isi doreste el prin intermendiul unor soapte ("whisper"). Astfel incat, dupa ajungerea la o cabana ascunsa in munti, rapitorii sunt ucisi unul cate unul, iar cei ramasi isi doresc sa nu fii facut niciodata aceasta rapire.
Sentimentele sunt contradictorii in acest film: in ciuda premiselor initiale, nu iti dai seama care sunt personajele rele si nici cele bune. De fapt, nu se stie daca vreunul dintre personaje este bun. Cei rai devin la randul lor vanati de un baiat care se autointituleaza "inger", dar care este in esenta diavolic in actiunea sa. Oare este cu adevarat un produs al "Raului" sau doar distruge doar o prejudecata a omului, aceea ca "nu pot fi capabili de ura copiii"?
Nota 8.5/10
Jovi
40 Days and 40 Nights
40 Days and 40 Nights
Regia Michael Lehmann
In rolurile principale Josh Hartnett
Un film simplu, o comedie romantica cu adolescenti, tipic americana, cu situatii neprevazute, incheiate printr-un happy-end la fel de similar productiilor de acest gen. Filmele incadrate in aceasta categorie au inceput sa nu mai produca nimic nou. Oare vor mai incerca mult timp sa mai produca subiecte, desi toate par ca sunt deja explorate? Parerea mea ca da.
Despre ce este vorba: Matt Sullivan (Josh Hartnett) o are tot timpul in minte pe fosta prietena. Iar faptul ca se refugiaza in sex nu face decat sa ii accentueze durerea. In acel moment, face un legamant greu de tinut pentru un tanar aflat in situatia sa: timp de 40 de zile, trebuie sa reziste fara sex, fara saruturi, fara (auto)satisfactie etc. Totul merge bine pana in momentul cand intalneste o fata care ii suceste mintile si pare iubirea vietii lui
In pararel, prietenii lui sunt stupefiati de noua lui hotarare si deschid un site de pariuri pentru ziua in care Matt va calca stramb si sunt porniti sa il determine sa nu isi tina legamantul. Vor reusi?
Filmul este amuzant si relaxant, am ras de multe ori, chiar daca originalitatea scenariului nu este de invidiat, iar genul se incadreaza in filmele siropoase si fara sa aiba vreo pretentie vreodata la premii.
Nota 7/10
Jovi
Un film simplu, o comedie romantica cu adolescenti, tipic americana, cu situatii neprevazute, incheiate printr-un happy-end la fel de similar productiilor de acest gen. Filmele incadrate in aceasta categorie au inceput sa nu mai produca nimic nou. Oare vor mai incerca mult timp sa mai produca subiecte, desi toate par ca sunt deja explorate? Parerea mea ca da.
Despre ce este vorba: Matt Sullivan (Josh Hartnett) o are tot timpul in minte pe fosta prietena. Iar faptul ca se refugiaza in sex nu face decat sa ii accentueze durerea. In acel moment, face un legamant greu de tinut pentru un tanar aflat in situatia sa: timp de 40 de zile, trebuie sa reziste fara sex, fara saruturi, fara (auto)satisfactie etc. Totul merge bine pana in momentul cand intalneste o fata care ii suceste mintile si pare iubirea vietii lui
In pararel, prietenii lui sunt stupefiati de noua lui hotarare si deschid un site de pariuri pentru ziua in care Matt va calca stramb si sunt porniti sa il determine sa nu isi tina legamantul. Vor reusi?
Filmul este amuzant si relaxant, am ras de multe ori, chiar daca originalitatea scenariului nu este de invidiat, iar genul se incadreaza in filmele siropoase si fara sa aiba vreo pretentie vreodata la premii.
Nota 7/10
Jovi
sâmbătă, 29 martie 2008
Jumper
Jumper
Regia Doug Liman
In rolurile principale Samuel L. Jackson, Hayden Christensen, Jamie Bell
Un film SF modern, cu o poveste destul de noua, insa realizat intr-o maniera destul de comerciala, fara probleme psihologice, facut sa placa marelui public (in primul rand, prin accentuarea povestii de dragoste).
David Rice descopera in adolescenta ca este posesorul unei puteri extraordinare. Aceea de a se teleporta "oriunde si oricand", fara a tine cont de nici o opreliste. Pleaca de acasa si ajunge la New York, unde incepe sa isi dezvolte puterea in propriul beneficiu. Sparge cateva banci, doar din dorinta de a deveni bogat si independent. Se plimba in jurul lumii, cunoaste multe fete, dar gandul ii ramane totdeauna la prietena sa din copilarie.
In momentul cand se reintoarce sa o vada si sa o determine sa plece cu el prin lume, ascunzandu-i insa puterile lui, isi da seama ca nu este singurul "jumper" din lume si, mai mult, este urmarit de paladini, oamenii condusi de Samuel L. Jackson care incearca sa il omoare pe el si pe cei asemenea lui. Din acest moment, incepe lupta de urmarire dintre cele doua tabere. O lupta interesanta, compusa din arme neconventionale si teleportari succesive.
Filmul se deruleaza destul de rapid, este antrenant si bun pentru un film de actiune. Alt potential sigur nu are. Se pare ca va face parte dintr-o trilogie, de aceea sfarsitul lasa loc de comentarii si de continuare, bineinteles.
Nota 7.5/10
Jovi
Un film SF modern, cu o poveste destul de noua, insa realizat intr-o maniera destul de comerciala, fara probleme psihologice, facut sa placa marelui public (in primul rand, prin accentuarea povestii de dragoste).
David Rice descopera in adolescenta ca este posesorul unei puteri extraordinare. Aceea de a se teleporta "oriunde si oricand", fara a tine cont de nici o opreliste. Pleaca de acasa si ajunge la New York, unde incepe sa isi dezvolte puterea in propriul beneficiu. Sparge cateva banci, doar din dorinta de a deveni bogat si independent. Se plimba in jurul lumii, cunoaste multe fete, dar gandul ii ramane totdeauna la prietena sa din copilarie.
In momentul cand se reintoarce sa o vada si sa o determine sa plece cu el prin lume, ascunzandu-i insa puterile lui, isi da seama ca nu este singurul "jumper" din lume si, mai mult, este urmarit de paladini, oamenii condusi de Samuel L. Jackson care incearca sa il omoare pe el si pe cei asemenea lui. Din acest moment, incepe lupta de urmarire dintre cele doua tabere. O lupta interesanta, compusa din arme neconventionale si teleportari succesive.
Filmul se deruleaza destul de rapid, este antrenant si bun pentru un film de actiune. Alt potential sigur nu are. Se pare ca va face parte dintr-o trilogie, de aceea sfarsitul lasa loc de comentarii si de continuare, bineinteles.
Nota 7.5/10
Jovi
Save The Last Dance
Save The Last Dance
Regia Thomas Carter
In rolurile principale Julia Stiles, Sean Patrick Thomas
O comedie romantica simpatica, plina de culoare si care sintetizeaza un motiv bine stabilit: aceea ca fiecare din noi isi poate indeplini visurile, atata timp cat persevereaza. Iar in momentele de cotitura din viata, prietenii trebuie sa fie alaturi pentru a avea sustinere sa iti continui drumurile si realiza scopurile propuse.
Sara (Julia Stiles) a visat toata viata sa fie o balerina de succes, dar moartea neasteptata intr-un accident a mamei sale a determinat-o sa abandoneze. A trebuit sa se mute cu tatal sau in Chicago si sa urmeze liceul intr-o zona mai rau famata, fiind printre singurele fete de culoare alba. Reuseste insa sa castige prietenia lui Chenille, o tanara de culoare si sora lui Derek.
Odata intrata in grupul acestora de prieteni, descopera ca Derek si ea au multe in comun, mai ales pasiunea pentru dans: ea balet, el hip-hop. Ea vrea sa invete noile ritmuri si astfel incep sa exerseze. In ciuda diferentelor rasiale, care nasc controverse intre prietenii lui Derek, intre ei apare dragostea.
Ceea ce e mai important este ca el doreste ca, indiferent de ce se va intampla, ea sa nu isi abandoneze visul de a ajunge balerina. Si o sustine, o ajuta sa revina. Romantic.
O comedie romantica simpatica, plina de culoare si care sintetizeaza un motiv bine stabilit: aceea ca fiecare din noi isi poate indeplini visurile, atata timp cat persevereaza. Iar in momentele de cotitura din viata, prietenii trebuie sa fie alaturi pentru a avea sustinere sa iti continui drumurile si realiza scopurile propuse.
Sara (Julia Stiles) a visat toata viata sa fie o balerina de succes, dar moartea neasteptata intr-un accident a mamei sale a determinat-o sa abandoneze. A trebuit sa se mute cu tatal sau in Chicago si sa urmeze liceul intr-o zona mai rau famata, fiind printre singurele fete de culoare alba. Reuseste insa sa castige prietenia lui Chenille, o tanara de culoare si sora lui Derek.
Odata intrata in grupul acestora de prieteni, descopera ca Derek si ea au multe in comun, mai ales pasiunea pentru dans: ea balet, el hip-hop. Ea vrea sa invete noile ritmuri si astfel incep sa exerseze. In ciuda diferentelor rasiale, care nasc controverse intre prietenii lui Derek, intre ei apare dragostea.
Ceea ce e mai important este ca el doreste ca, indiferent de ce se va intampla, ea sa nu isi abandoneze visul de a ajunge balerina. Si o sustine, o ajuta sa revina. Romantic.
Un film agreabil, simpatic, fara mari pretentii insa.
Nota 7/10
Jovi
joi, 27 martie 2008
The Kite Runner
The Kite Runner
Regia
In rolurile principale Ali Dinesh, Khalid Abdalla, Atossa Leoni
Un film emotionant despre viata si prietenie, despre situatia din Afganistan la inceputul si in cursul dominatiei talibane din aceasta tara. Despre situatia ciudata in viziunea unor copii, existenta intre clasele dintr-o tara cu ierarhii bine stabilite. Despre fericirea unor copii, neimplicati si necunoscatori ai situatiei politice, doar la simpla ridicare a unui zmeu si a competitiei din ei in Kabul.
Personajul principal este Amir si se urmareste evolutia sa din 1979, in perioada de inainte de invazia sovietica din Kabul, pe cand era doar un copil, evadarea din propria tara, atunci cand situatia familiei se inrautatea, ajungand in SUA si apoi reintoarcerea in anul 2000, intr-o tara plina de talibani, pentru a-si rascumpara greselile trecutului.
Facand parte dintr-o etnie majoritara privilegiata (pashtun), nu i-a lipsit nimic. Inclusiv servitorii, din randul carora si-a gasit cel mai bun prieten, pe Hassan, de o varsta cu el, cu care participa la concursurile de ridicat de zmeie si caruia ii citea povesti in fiecare zi. Dupa un astfel de concurs, Hassan este violat de niste adolecenti, iar Amir face greseala care il va urmari toata viata: este impasibil, ba dimpotriva, ia actiune impotriva prietenului sau si a tatalui acestuia, care decid sa plece din casa lor.
Viata lui dupa fuga in Statele Unite este urmarita de regretul ca si-a tradat singurul prieten pe care l-a avut vreodata in afara tatalui sau. Astfel incat, in anul 2000, dupa moartea celui din urma, aude vesti noi din Kabul, decide sa plece acolo pentru a putea trai din nou. Isi da seama ca un prieten nu trebuie tradat niciodata, mai ales cand nu are nici o vina. Si face totul sa repare aceasta, chiar cu pretul vietii sale, printr-un Afganistan in ruine, plini de razboinici talibani fiorosi, in mijlocul executiilor cu pietre de pe stadioane.
Adaptare a unui roman scris de Khaled Hosseini, filmul poate fi descris prin urmatoarele cuvinte din carte: „Afectiunea brusca pe care am simtit-o pentru vechiul pamant... m-a surprins. Am crezut ca am uitat tara aceasta. Dar nu e asa. Poate ca nici Afganistanul nu m-a uitat pe mine.”
Nota 8/10
Jovi
Un film emotionant despre viata si prietenie, despre situatia din Afganistan la inceputul si in cursul dominatiei talibane din aceasta tara. Despre situatia ciudata in viziunea unor copii, existenta intre clasele dintr-o tara cu ierarhii bine stabilite. Despre fericirea unor copii, neimplicati si necunoscatori ai situatiei politice, doar la simpla ridicare a unui zmeu si a competitiei din ei in Kabul.
Personajul principal este Amir si se urmareste evolutia sa din 1979, in perioada de inainte de invazia sovietica din Kabul, pe cand era doar un copil, evadarea din propria tara, atunci cand situatia familiei se inrautatea, ajungand in SUA si apoi reintoarcerea in anul 2000, intr-o tara plina de talibani, pentru a-si rascumpara greselile trecutului.
Facand parte dintr-o etnie majoritara privilegiata (pashtun), nu i-a lipsit nimic. Inclusiv servitorii, din randul carora si-a gasit cel mai bun prieten, pe Hassan, de o varsta cu el, cu care participa la concursurile de ridicat de zmeie si caruia ii citea povesti in fiecare zi. Dupa un astfel de concurs, Hassan este violat de niste adolecenti, iar Amir face greseala care il va urmari toata viata: este impasibil, ba dimpotriva, ia actiune impotriva prietenului sau si a tatalui acestuia, care decid sa plece din casa lor.
Viata lui dupa fuga in Statele Unite este urmarita de regretul ca si-a tradat singurul prieten pe care l-a avut vreodata in afara tatalui sau. Astfel incat, in anul 2000, dupa moartea celui din urma, aude vesti noi din Kabul, decide sa plece acolo pentru a putea trai din nou. Isi da seama ca un prieten nu trebuie tradat niciodata, mai ales cand nu are nici o vina. Si face totul sa repare aceasta, chiar cu pretul vietii sale, printr-un Afganistan in ruine, plini de razboinici talibani fiorosi, in mijlocul executiilor cu pietre de pe stadioane.
Adaptare a unui roman scris de Khaled Hosseini, filmul poate fi descris prin urmatoarele cuvinte din carte: „Afectiunea brusca pe care am simtit-o pentru vechiul pamant... m-a surprins. Am crezut ca am uitat tara aceasta. Dar nu e asa. Poate ca nici Afganistanul nu m-a uitat pe mine.”
Nota 8/10
Jovi
The Cider House Rules
The Cider House Rules
Regia Lasse Hallstrom
In rolurile principale Charlize Theron, Tobey Maguire
Un film care m-a facut sa ma simt bine si increzator in viitor. Fiecare persoana poate avea sansa sa ajunga ce vrea in viata, trebuie numai sa aiba curaj sa isi asume riscurile. Insa, uneori locul de unde apartii si acela la care vrei sa ajungi este acelasi. Ca si personajul principal din acest film, trebuie sa faci o calatorie (sau o schimbare a mediului) pentru a descoperi aceasta.
Este povestea dintr-un orfelinat, condus de doctorul Wilbur Larch (Michael Caine). Acesta are in grija in felul sau simplu de toti copiii de aoclo, iar favoritoul sau este un adolescent istet, Homer Wells (Tobey Maguire). Il educa pe acesta pentru a ramane succesorul sau, il invata totul despre medicina si despre felul gingas cum trebuie sa se poarte cu ceilalti copii, pana la adoptarea lor. Insa el spra pe ascuns sa vada lumea pentru a-si cunoaste menirea.
Venirea pentru un avort (ilegal intr-un asemenea loc) a lui Candy (Charlize Theron) si a logodnicului ei, Wally, ii ofera oportunitatea pe care o visa. Este luat pentru a munci in ferma de mere a familiei lui Wally, care pleaca la razboi. Intre Candy si Homer se naste o poveste pasionala, poate nu chiar de dragoste, ci doar sub impulsul momentului, profitand de conjunctura.
Incepe astfel sa cunoasca viata si greutatile ei. Este ea prima lui iubire? Va reusi sa o pastreze? Viata lui de la ferma este ceea ce isi doreste sau doar o parte a iluminarii spre intoarcerea in locul de unde apartine?
Un film plin de invataminte si de situatii neprevazute ale vietii, care mi-a placut mult, cu un scenariu al lui John Irving, dupa propriul sau roman. Charlize Theron joaca unul dintre primele sale roluri importante si care arata un pic din actrita completa care este pe cale sa devina. Nominalizat la 3 premii Oscar in 2000 (cel mai bun film si cel mai bun regizor), a castigat doar unul pentru cel mai bun actor intr-un rol secundar-Michael Caine.
Nota 8.5/10
Jovi
Un film care m-a facut sa ma simt bine si increzator in viitor. Fiecare persoana poate avea sansa sa ajunga ce vrea in viata, trebuie numai sa aiba curaj sa isi asume riscurile. Insa, uneori locul de unde apartii si acela la care vrei sa ajungi este acelasi. Ca si personajul principal din acest film, trebuie sa faci o calatorie (sau o schimbare a mediului) pentru a descoperi aceasta.
Este povestea dintr-un orfelinat, condus de doctorul Wilbur Larch (Michael Caine). Acesta are in grija in felul sau simplu de toti copiii de aoclo, iar favoritoul sau este un adolescent istet, Homer Wells (Tobey Maguire). Il educa pe acesta pentru a ramane succesorul sau, il invata totul despre medicina si despre felul gingas cum trebuie sa se poarte cu ceilalti copii, pana la adoptarea lor. Insa el spra pe ascuns sa vada lumea pentru a-si cunoaste menirea.
Venirea pentru un avort (ilegal intr-un asemenea loc) a lui Candy (Charlize Theron) si a logodnicului ei, Wally, ii ofera oportunitatea pe care o visa. Este luat pentru a munci in ferma de mere a familiei lui Wally, care pleaca la razboi. Intre Candy si Homer se naste o poveste pasionala, poate nu chiar de dragoste, ci doar sub impulsul momentului, profitand de conjunctura.
Incepe astfel sa cunoasca viata si greutatile ei. Este ea prima lui iubire? Va reusi sa o pastreze? Viata lui de la ferma este ceea ce isi doreste sau doar o parte a iluminarii spre intoarcerea in locul de unde apartine?
Un film plin de invataminte si de situatii neprevazute ale vietii, care mi-a placut mult, cu un scenariu al lui John Irving, dupa propriul sau roman. Charlize Theron joaca unul dintre primele sale roluri importante si care arata un pic din actrita completa care este pe cale sa devina. Nominalizat la 3 premii Oscar in 2000 (cel mai bun film si cel mai bun regizor), a castigat doar unul pentru cel mai bun actor intr-un rol secundar-Michael Caine.
Nota 8.5/10
Jovi
marți, 18 martie 2008
You Kill Me
You Kill Me
Regia John Dahl
In rolurile principale Tea Leoni, Ben Kingsley, Luke Wilson
Un film surprinzator de bun, desi marturisesc faptul ca asteptarile nu erau mari. Insa aceasta "comedie neagra" m-a impresionat pozitiv.
Ben Kingsley (cunoscut tuturor in rolul lui Gandhi) il joaca pe Frank Falenczyk, un ucigas platit al Mafiei poloneze din New York. Problema lui nu este munca lui, pe care o face de cand se stie si care ii provoaca placere, ci faptul ca este alcoolic. La ultima sa actiune, cand trebuia sa omoare un rival, s-a imbatat si a adormit. Astfel ca este trimis la reeducare si dezintoxicare la San Francisco.
Acolo il ia o slujba temporara ciudata, ca asistent la o firma de pompe funebre, care are ca obiect ingrijirea mortilor inaintea inmormantarii. Pentru un ucigas platit, se adapteaza usor, iar scenele din camera de morga sunt foarte comice. Tot acolo o intalneste pe Lauren (Tea Leoni) si se infiripa o poveste de dragoste neconventionala.
Frank este un personaj ciudat, si totusi fascinant. Este un ucigas cu sange rece cum rar gasesti, atat de uman incat iti intra la inima. Intalnirile sale la Alcoolici Anonimi sunt de poveste, uneori comice, alteori induiosatoare. Iar sentimentele sale sunt foarte sincere si ilustrate in asa fel incat de fiecare data cand sufera o dezamagire se refugiaza in alcool.
Relatia sa cu Lauren este si ea ciudata si uneori neverosimila. Te intrebi ce gaseste o femeie tanara si frumoasa la un ucigas platit, alcoolic, destul de in varsta si "uratel". Oare doar fascinatia personalitatii lui? Oare placerea unei vieti pline de neprevazut? Oare tentatia pericolului?
Desi nu este un film prea cunoscut si nici prea complex, totusi este o pelicula care trezeste emotii si destul de distractiva.
Nota 8.5/10
Jovi
Un film surprinzator de bun, desi marturisesc faptul ca asteptarile nu erau mari. Insa aceasta "comedie neagra" m-a impresionat pozitiv.
Ben Kingsley (cunoscut tuturor in rolul lui Gandhi) il joaca pe Frank Falenczyk, un ucigas platit al Mafiei poloneze din New York. Problema lui nu este munca lui, pe care o face de cand se stie si care ii provoaca placere, ci faptul ca este alcoolic. La ultima sa actiune, cand trebuia sa omoare un rival, s-a imbatat si a adormit. Astfel ca este trimis la reeducare si dezintoxicare la San Francisco.
Acolo il ia o slujba temporara ciudata, ca asistent la o firma de pompe funebre, care are ca obiect ingrijirea mortilor inaintea inmormantarii. Pentru un ucigas platit, se adapteaza usor, iar scenele din camera de morga sunt foarte comice. Tot acolo o intalneste pe Lauren (Tea Leoni) si se infiripa o poveste de dragoste neconventionala.
Frank este un personaj ciudat, si totusi fascinant. Este un ucigas cu sange rece cum rar gasesti, atat de uman incat iti intra la inima. Intalnirile sale la Alcoolici Anonimi sunt de poveste, uneori comice, alteori induiosatoare. Iar sentimentele sale sunt foarte sincere si ilustrate in asa fel incat de fiecare data cand sufera o dezamagire se refugiaza in alcool.
Relatia sa cu Lauren este si ea ciudata si uneori neverosimila. Te intrebi ce gaseste o femeie tanara si frumoasa la un ucigas platit, alcoolic, destul de in varsta si "uratel". Oare doar fascinatia personalitatii lui? Oare placerea unei vieti pline de neprevazut? Oare tentatia pericolului?
Desi nu este un film prea cunoscut si nici prea complex, totusi este o pelicula care trezeste emotii si destul de distractiva.
Nota 8.5/10
Jovi
luni, 17 martie 2008
Men of Honor
Men of Honor
Regia George Tillman
In rolurile principale Robert De Niro, Cuba Gooding Jr.
Exceptional film, unul dintre favoritele mele din toate timpurile, plin de invataminte, cu actori si interpretari extraordinare, cu un scenariu tipic american, despre perioada istorica a asupririi populatiei de culoare si marginalizarea ei. Insa cativa au reusit in pofida "albilor" care le respingeau orice munca si posibilitate legala de a se integra. Cazul lui Carl Brashear (interpretat de Cuba Gooding Jr.) este unul dintre acestea.
Plecat de la munca de pe camp, a dovedit o ambitie de invidiat pentru a reusi ceea ce ii promisese tatalui sau, sa nu renunte niciodata si sa fie cel mai bun. Se inroleaza in Marina americana si vrea sa devina scufundator, fiind unul dintre singurii soldati negri din acea perioada, de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Numai ca drumul sau este plin de oprelisti rasiste, unul dintre principalii adeversari fiind chiar superiorul sau, Bill Sunday (Robert de Niro), un soldat de legenda, dar aflat pe o panta descendenta a carierei.
Carl reuseste sa depaseasca toate prejudecatile rasiale ale timpului, reuseste sa depaseasca si toate greutatile puse in calea sa atat de superiori, cat si de colegii sai. Cu atat mai tragic este faptul ca, dupa ce ajunge scufundator de elita, piciorul sau este retezat in timpul unei manevre pe puntea unui vas. Are posibilitatea sa se retraga, insa promisiunea facuta tatalui este mai puternica.
Astfel incat o ia de la capat. Extraordinara sa ambitie pentru a ajunge un om respectabil il determina sa se antreneze din nou, chiar cu piciorul amputat, si, ajutat chiar de fostul sau superior Sunday, sa redevina scufundator.
Interpretarea este foarte buna, Robert de Niro neavand nevoie de prezentare, Cuba Gooding Jr. un actor care are nevoie de roluri monumentale, pentru ca are potential (mi-a placut cum a jucat, de exemplu, in Jerry Maguire) si Charlize Theron, una dintre actritele mele preferate, intr-unul dintre primele sale roluri mai importante (fiind aici sotia lui Bill Sunday).
Oricine isi poate indeplini visele, atata timp cat acestea sunt realizabile si muncesti din greu pentru indeplinirea lor.
Nota 10/10
Jovi
Exceptional film, unul dintre favoritele mele din toate timpurile, plin de invataminte, cu actori si interpretari extraordinare, cu un scenariu tipic american, despre perioada istorica a asupririi populatiei de culoare si marginalizarea ei. Insa cativa au reusit in pofida "albilor" care le respingeau orice munca si posibilitate legala de a se integra. Cazul lui Carl Brashear (interpretat de Cuba Gooding Jr.) este unul dintre acestea.
Plecat de la munca de pe camp, a dovedit o ambitie de invidiat pentru a reusi ceea ce ii promisese tatalui sau, sa nu renunte niciodata si sa fie cel mai bun. Se inroleaza in Marina americana si vrea sa devina scufundator, fiind unul dintre singurii soldati negri din acea perioada, de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Numai ca drumul sau este plin de oprelisti rasiste, unul dintre principalii adeversari fiind chiar superiorul sau, Bill Sunday (Robert de Niro), un soldat de legenda, dar aflat pe o panta descendenta a carierei.
Carl reuseste sa depaseasca toate prejudecatile rasiale ale timpului, reuseste sa depaseasca si toate greutatile puse in calea sa atat de superiori, cat si de colegii sai. Cu atat mai tragic este faptul ca, dupa ce ajunge scufundator de elita, piciorul sau este retezat in timpul unei manevre pe puntea unui vas. Are posibilitatea sa se retraga, insa promisiunea facuta tatalui este mai puternica.
Astfel incat o ia de la capat. Extraordinara sa ambitie pentru a ajunge un om respectabil il determina sa se antreneze din nou, chiar cu piciorul amputat, si, ajutat chiar de fostul sau superior Sunday, sa redevina scufundator.
Interpretarea este foarte buna, Robert de Niro neavand nevoie de prezentare, Cuba Gooding Jr. un actor care are nevoie de roluri monumentale, pentru ca are potential (mi-a placut cum a jucat, de exemplu, in Jerry Maguire) si Charlize Theron, una dintre actritele mele preferate, intr-unul dintre primele sale roluri mai importante (fiind aici sotia lui Bill Sunday).
Oricine isi poate indeplini visele, atata timp cat acestea sunt realizabile si muncesti din greu pentru indeplinirea lor.
Nota 10/10
Jovi
duminică, 16 martie 2008
Youth Without Youth
Youth Without Youth
Regia
In rolurile principale Tim Roth, Bruno Ganz
In mod normal, nu as da o nota prea buna unui asemenea film. Poate nici nu l-as fi inteles, daca nu as fi fost un admirator al operei lui Mircea Eliade, cu precadere a nuvelelor sale fantastice. Iar filmul de fata este o adaptare a nuvelei cu acelasi nume, scrisa la Paaris, in noiembrie-decembrie 1976. Marturisesc insa ca nu am citit-o.
Filmul ne ofera povestea ireala a unui profesor din Piatra Neamt-Dominic Matei (interpretat de Tim Roth), care dobandeste tineretea vesnica dupa ce este lovit de un fulger inntr-o calatorie in Bucuresti, in apropierea Garii de Nord. In acelasi timp, dobandeste o extraordinara capacitate de a memora si posibilitatea de a se dedubla.
Faptul ca toate acestea il fac cunoscut nazistilor in perioada premergatoare celui de-al doilea razboi mondial, il determina sa devina un fugar si sa plece in Elvetia, apoi in India si Malta. Acest itinerariu al profesorului este determinat mai ales de dragostea care i-o poarta iubitei sale din Romania, Laura, reincarnata in Veronica, pe care o intalneste prin muntii elvetieni.
Desi regizor este celebrul Francis Ford Coppola, filmul pare sa sufere sub anumite aspecte. In primul rand, are o imagine destul de slaba, eu personal asemanandu-l cu un film pentru televiziune. De asemenea, pentru un neofit, proza lui Eliade este intortocheata, amestecand tot timpul personajele, actiunile si planurile temporale, iar filmul o urmeaza destul de strict.
De aceea, filmul pare interesant mai ales pentru un cunoscator al religiei si misticii indiene, a literaturii fantastice a lui Eliade.
Inchei prin urmatoarele cuvinte:
"Am fost încântat să descopăr în nuvela lui Eliade conceptele-cheie pe care vreau să le înţeleg mai bine: Timpul, conştiinţa şi fundamentul fantastic al realităţii. Pentru mine a face acest film înseamnă de fapt o întoarcere la idealurile cinematografice pe care le aveam pe când eram student." (Francis Ford Coppola)
Nota 7/10
Jovi
In mod normal, nu as da o nota prea buna unui asemenea film. Poate nici nu l-as fi inteles, daca nu as fi fost un admirator al operei lui Mircea Eliade, cu precadere a nuvelelor sale fantastice. Iar filmul de fata este o adaptare a nuvelei cu acelasi nume, scrisa la Paaris, in noiembrie-decembrie 1976. Marturisesc insa ca nu am citit-o.
Filmul ne ofera povestea ireala a unui profesor din Piatra Neamt-Dominic Matei (interpretat de Tim Roth), care dobandeste tineretea vesnica dupa ce este lovit de un fulger inntr-o calatorie in Bucuresti, in apropierea Garii de Nord. In acelasi timp, dobandeste o extraordinara capacitate de a memora si posibilitatea de a se dedubla.
Faptul ca toate acestea il fac cunoscut nazistilor in perioada premergatoare celui de-al doilea razboi mondial, il determina sa devina un fugar si sa plece in Elvetia, apoi in India si Malta. Acest itinerariu al profesorului este determinat mai ales de dragostea care i-o poarta iubitei sale din Romania, Laura, reincarnata in Veronica, pe care o intalneste prin muntii elvetieni.
Desi regizor este celebrul Francis Ford Coppola, filmul pare sa sufere sub anumite aspecte. In primul rand, are o imagine destul de slaba, eu personal asemanandu-l cu un film pentru televiziune. De asemenea, pentru un neofit, proza lui Eliade este intortocheata, amestecand tot timpul personajele, actiunile si planurile temporale, iar filmul o urmeaza destul de strict.
De aceea, filmul pare interesant mai ales pentru un cunoscator al religiei si misticii indiene, a literaturii fantastice a lui Eliade.
Inchei prin urmatoarele cuvinte:
"Am fost încântat să descopăr în nuvela lui Eliade conceptele-cheie pe care vreau să le înţeleg mai bine: Timpul, conştiinţa şi fundamentul fantastic al realităţii. Pentru mine a face acest film înseamnă de fapt o întoarcere la idealurile cinematografice pe care le aveam pe când eram student." (Francis Ford Coppola)
Nota 7/10
Jovi
Love Lies Bleeding
Love Lies Bleeding (2008)
Love Lies Bleeding
Regia Keith Samples
In rolurile principale Josh Berry, Chris Ashworth
Ca de obicei, sambata vizionez filme de relaxare. Cel de ieri este unul fara mari pretentii, insa neasteptat de plin de suspans, si care, cu actori mai talentati si cu un scenariu mai legat, putea sa devine un film de aminitit si de povestit peste ani. Asa, pare doar unul care va fi dat la o televiziune comerciala, ca un film de actiune combinat cu putin romantism (lucru reliefat si de titlu din romana "Dragoste si sange").
Este povestea unui cuplu tanar, care traieste intr-un cartier dubios si nu isi pot asigura o casa decenta si, din aceasta cauza, casatoria pare departe. Intr-o zi, el gaseste intr-o casa de traficanti de droguri o geanta plina de bani.
Se casatoresc si vor pleca departe pentru a incepe o noua viata. Insa un politist corupt si prietenii sai incep sa ii urmareasca pentru a-si recupera banii murdari. Filmul se concentreaza in jurul acestei urmariri, nu foarte palpitanta, dar tragica in cele din urma, ciudat pentru un film de actiune american.
Nota 7/10
Jovi
sâmbătă, 15 martie 2008
La Mome
La Mome
Regia
In rolurile principale Marion Cotillard, Gerard Depardieu
Intr-adevar o poveste tulburatoare despre una dintre marile personalitati culturale ale secolului al XX-lea. Edith Piaf a avut o viata complexa si complicata, reusind sa ajunga o cantareata celebra, in ciuda copilariei si adolescentei tumultoase si reusind sa ramana in memoria oamenilor, in ciuda exceselor din ultimii ani.
Marturisesc ca nu stiam nimic despre viata lui Edith pana la acest film si dupa vizionarea lui m-am informat mai mult. Vazusem multe clipuri cu ea si crezusem ca a trait pana la batranete. Nu stiam ca a fost rapusa de un cancer la doar 47 ani si ca ajunsese, din cauza excesului de bautura si morfina, sa arate ca o batranica de peste 70 ani.
O fiinta umana care reuseste sa treaca prin toate greutatile de inceput ale vietii (crescuta intr-un bordel, ramasa oarba timp de doi ani, calatorind cu circul unde tatal sau era contorsionist, cantand in strada in adolescenta pentru a nu fi trimisa la prostitutie), cu o mare ambitie si care va face in viata ceea ce isi doreste si ce stie cel mai bine: sa cante si sa incante publicul.
Bolnava prea de tanara, prada unui reumatism timpuriu, devine dependenta de morfina si droguri (ajungand la peste 10 injectii pe zi), va canta pana in ultimul an al vietii. Desi nu este ultimul sau cantec, "Non, Je Ne Regrette Rien", el devine emblematic pentru intreaga sa viata si cariera. Cand l-a cantat si inregistrat, era deja foarte bolnava. Iata o scena din film despre prima interpretare a lui: .
Filmul este superb, nu sunt cuvinte prea multe de spus in aceasta privinta. Marion Cotillard a reusit o interpretare foarte apreciata, primind pentru acest rol Oscarul (destul de neasteptat, dar foarte meritat) pentru cea mai buna actrita la ceremonia de anul acesta. De asemenea, filmul a primit Oscarul pentru cel mai bun machiaj (Didier Lavergne).
Un minus pentru desfasurarea actiunii. Filmul nu este unitar, planurile temporale se amesteca deseori, biografia artistei este facuta pe sarite, astfel incat, in situatia in care nu esti atent, e posibil sa nu iti dai seama in ce moment al vietii ei te afli. Dar nu este suparator, viata ei a fost plina de evenimente vesele si triste, multe relatate in film, iar Marion joaca superb.
Nota 9.5/10
Jovi
Intr-adevar o poveste tulburatoare despre una dintre marile personalitati culturale ale secolului al XX-lea. Edith Piaf a avut o viata complexa si complicata, reusind sa ajunga o cantareata celebra, in ciuda copilariei si adolescentei tumultoase si reusind sa ramana in memoria oamenilor, in ciuda exceselor din ultimii ani.
Marturisesc ca nu stiam nimic despre viata lui Edith pana la acest film si dupa vizionarea lui m-am informat mai mult. Vazusem multe clipuri cu ea si crezusem ca a trait pana la batranete. Nu stiam ca a fost rapusa de un cancer la doar 47 ani si ca ajunsese, din cauza excesului de bautura si morfina, sa arate ca o batranica de peste 70 ani.
O fiinta umana care reuseste sa treaca prin toate greutatile de inceput ale vietii (crescuta intr-un bordel, ramasa oarba timp de doi ani, calatorind cu circul unde tatal sau era contorsionist, cantand in strada in adolescenta pentru a nu fi trimisa la prostitutie), cu o mare ambitie si care va face in viata ceea ce isi doreste si ce stie cel mai bine: sa cante si sa incante publicul.
Bolnava prea de tanara, prada unui reumatism timpuriu, devine dependenta de morfina si droguri (ajungand la peste 10 injectii pe zi), va canta pana in ultimul an al vietii. Desi nu este ultimul sau cantec, "Non, Je Ne Regrette Rien", el devine emblematic pentru intreaga sa viata si cariera. Cand l-a cantat si inregistrat, era deja foarte bolnava. Iata o scena din film despre prima interpretare a lui: .
Filmul este superb, nu sunt cuvinte prea multe de spus in aceasta privinta. Marion Cotillard a reusit o interpretare foarte apreciata, primind pentru acest rol Oscarul (destul de neasteptat, dar foarte meritat) pentru cea mai buna actrita la ceremonia de anul acesta. De asemenea, filmul a primit Oscarul pentru cel mai bun machiaj (Didier Lavergne).
Un minus pentru desfasurarea actiunii. Filmul nu este unitar, planurile temporale se amesteca deseori, biografia artistei este facuta pe sarite, astfel incat, in situatia in care nu esti atent, e posibil sa nu iti dai seama in ce moment al vietii ei te afli. Dar nu este suparator, viata ei a fost plina de evenimente vesele si triste, multe relatate in film, iar Marion joaca superb.
Nota 9.5/10
Jovi
vineri, 14 martie 2008
Aborigenii australieni
Aborigenii australieni,
de Stephen Muecke, Adam Shoemaker
Traducerea: Irinel Antoniu
Editura Univers, 2008
O noua carte aparuta pe data de 4 februarie 2008, in colectia "Enciclopedica" a ziarului "Cotidianul", de anul acesta difuzata cu "The New York Times Book Review", editia in limba romana.
Intotdeauna am fost impresionat de istoria populatiilor oropsite in chiat tarile lor de origine, cum ar fi populatia neagra in Africa de Sud, indienii americani sau indienii lui Gandhi in propria lor tara. In acelasi tipar se situeaza si aborigenii din Australia, locuitori ai acestei tari de mii de ani, dar maginalizati complet, din cauza presupusei lor culturi primitive, in epoca cuceririi de catre britanici. Abia in ultimii zeci de ani, opresiunea s-a ameliorat, dar nu complet, si asta nu din initiative guvernamentale, ci mai mult din cresterea gradului de cultura si adaptarea la civilizatie a aborigenilor.
Din pacate, dupa cum arata si cartea, numarul lor, ca procent in totalul locuitorilor Australiei, a scazut foarte mult, doar 2% in 2008.
Mai multe sunt de retinut in acest volum. In primul rand, o cultura interesanta si care este mentinuta fara nici o modificare de mii de ani. O cultura totemica, in armonie cu viata si, mai ales, natura, in principal pamantul stramosesc. Desi sunt foarte multe triburi distincte in Australia, ele sunt interdendente, iar elementele culturale si cele religioase sunt foarte apropiate. Fiecare trib are propriul teritoriu, desi au existat razboaie sau confruntari intre ele, pamantul fiecaruia este intangibil.
Conceptul fundamental este cel de Timp al Visului (Dreamtime). Acesta este "o ideologie globala legata de crearea universului si relatia de echilibru si armonie care exista intre toate fiintele si lucrurile care-l populeaza. In ciuda traducerii care i s-a dat, Timpul Visului nu este un concept cronologic precum Geneza biblica, ci denumirea legaturii permanente intre trecut si viitor, intre ceea ce a fost, ceea ce este si ceea ce va fi".
In al doilea rand, lupta impresionanta care este dusa de sute de ani impotriva pierderii culturii, religiei, pamantului si, mai ales, impotriva disparitiei ca popor si a pierderii identitatii. In ultimul timp, au inceput sa castige unele drepturi care le fusesera refuzate, cum ar fi recunoasterea ca fiind cetateni ai Australiei (abia in 1967) sau a drepturilor ancestrale asupra pamanturilor.
"Adevarata integrare a comunitatilor bastinase nu s-a produs insa nici astazi, putinele chipuri intalnite pe strazile marilor orase tradand tristetea muta a unei spiritualitati deviate brutal din ciclul natural al evolutiei sale ancestrale."
Un articol interesant despre aborigeni la:
http://www.adevarul.ro/articole/australia-isi-recunoaste-erorile-istorice/342326
O noua carte aparuta pe data de 4 februarie 2008, in colectia "Enciclopedica" a ziarului "Cotidianul", de anul acesta difuzata cu "The New York Times Book Review", editia in limba romana.
Intotdeauna am fost impresionat de istoria populatiilor oropsite in chiat tarile lor de origine, cum ar fi populatia neagra in Africa de Sud, indienii americani sau indienii lui Gandhi in propria lor tara. In acelasi tipar se situeaza si aborigenii din Australia, locuitori ai acestei tari de mii de ani, dar maginalizati complet, din cauza presupusei lor culturi primitive, in epoca cuceririi de catre britanici. Abia in ultimii zeci de ani, opresiunea s-a ameliorat, dar nu complet, si asta nu din initiative guvernamentale, ci mai mult din cresterea gradului de cultura si adaptarea la civilizatie a aborigenilor.
Din pacate, dupa cum arata si cartea, numarul lor, ca procent in totalul locuitorilor Australiei, a scazut foarte mult, doar 2% in 2008.
Mai multe sunt de retinut in acest volum. In primul rand, o cultura interesanta si care este mentinuta fara nici o modificare de mii de ani. O cultura totemica, in armonie cu viata si, mai ales, natura, in principal pamantul stramosesc. Desi sunt foarte multe triburi distincte in Australia, ele sunt interdendente, iar elementele culturale si cele religioase sunt foarte apropiate. Fiecare trib are propriul teritoriu, desi au existat razboaie sau confruntari intre ele, pamantul fiecaruia este intangibil.
Conceptul fundamental este cel de Timp al Visului (Dreamtime). Acesta este "o ideologie globala legata de crearea universului si relatia de echilibru si armonie care exista intre toate fiintele si lucrurile care-l populeaza. In ciuda traducerii care i s-a dat, Timpul Visului nu este un concept cronologic precum Geneza biblica, ci denumirea legaturii permanente intre trecut si viitor, intre ceea ce a fost, ceea ce este si ceea ce va fi".
In al doilea rand, lupta impresionanta care este dusa de sute de ani impotriva pierderii culturii, religiei, pamantului si, mai ales, impotriva disparitiei ca popor si a pierderii identitatii. In ultimul timp, au inceput sa castige unele drepturi care le fusesera refuzate, cum ar fi recunoasterea ca fiind cetateni ai Australiei (abia in 1967) sau a drepturilor ancestrale asupra pamanturilor.
"Adevarata integrare a comunitatilor bastinase nu s-a produs insa nici astazi, putinele chipuri intalnite pe strazile marilor orase tradand tristetea muta a unei spiritualitati deviate brutal din ciclul natural al evolutiei sale ancestrale."
Un articol interesant despre aborigeni la:
http://www.adevarul.ro/articole/australia-isi-recunoaste-erorile-istorice/342326
The Bucket List
The Bucket List
Regia
In rolurile principale Morgan Freeman, Jack Nicholson
Un film exceptional. Interpretare superba, un scenariu interesant, multe invataminte si o extraordinara perspectiva asupra vietii. De ce unii oamenii isi construiesc viata asa cum doresc numai in ultimele momente ale vietii? De ce depindem asa de mult de cei din jur sau, mai ales, de obiceiuri si de societate, incat sa ne reprimam dorintele? De ce nu ne facem o lista cu ceea ce dorim de la viata, obiective palpabile, si nu incercam sa le realizam?
Doi oameni foarte diferiti se intalnesc intr-o camera de spital. Pe de o parte, Carter Chamberts (interpretat de un actor care imi este foarte drag, Morgan Freeman) este un om cu o mare cultura (iar in film de altfel, spune istorii foarte interesante si lucruri pline de talc), din pacate insa, banii si familia intemeiata de tanar nu i-au permis absolvirea cursurilor dorite si a ajuns mecanic auto si pasionat de carti si emisiuni de cultura generala.
Pe de alta parte, Edward Cole (Jack Nicholson) este un om de afaceri de succes, care si-a neglijat viata de familie (a avut mai multe sotii), are o fiica, cu care nu vorbeste de cativa ani. Pana si spitalul la care a ajuns este proprietatea lui. Are un asistent apropiat, care il slujeste fara refuz si care, de fapt, ii vaneaza averea.
Amandoi sufera de cancer, iar doctorii din spital nu le mai dau prea multe sanse de supravietuire, doar cateva luni. Ajung prin discutii indelungate si sprijin reciproc doi prieteni buni. Iar atunci, Carter povesteste tema data de profesorul sau de filosofie: scrierea unei liste cu dorinrte ale fiecarui elev inainte de moarte. Treptat, el isi fac o astfel de lista comuna, iar cu ajutorul banilor lui Cole vor pleca in ultimele clipe pentru indeplinirea acestor dorinte.
Aceasta lista este greu de realizat, fiind trecute atat locuri de vizitat (vizitarea Piramidelor, a Parisului, a Taj Mahalului, escaladarea Everestului), dar si obiective multe mai sufletesti (impacarea cu fiica pierduta, o portie de ras "pana la plans", sa fie martori la un lucru grandios). Dar, mai ales, intrebarea daca "viata fiecaruia a adus fericire celor din jur".
Intrebarile mele le-am pus la inceput, desi filmul trezeste multe altele. De cate ori avem nevoie de prieteni pentru a ne urni intr-un proiect, de cate ori avem nevoie de ceilalti pentru a ne impinge de la spate sa ne realizam ceea ce dorim? Si, in special, ce am face daca am mai avea doar cateva zile (luni) de trait?
Pentru Carter, ajutorul lui Cole a fost primordial in a-si realiza propriile ambitii cu privire la imbunatarirea culturii sale si a pleca in calatoriile mult dorite.
Insa ceea ce a facut Carter pentru Cole a fost mult mai de substanta. A reusit sa il impace cu fiica sa, cu care era distant si pe care o iubea foarte mult. Si din cauza averii sale si a greselilor din trecut, se temea sa ii spuna ce mult tine la ea si de ce a facut, la un moment dat, greseli. Iar faptul ca una din dorintele sale, aceea de a saruta cea mai frumoasa femeie din lume, s-a indeplinit cand a sarutat-o nepoata sa de trei ani, spune totul despre transformarea sa.
De aceea, intotdeauna, este nevoie de un prieten. Sa iti spuna direct unde ai gresit si sa iti ofere sfaturile sale obiective pentru a fi fericit. Prietenii de felul acesta sunt greu de gasit, dar de neinlocuit.
Un film emotionant. De vazut neaparat. Un film despre prietenia adevarata si despre dorinte care par imposibil de realizat, dar care, daca sunt sustinute de cei de jur, devin posibile. Inchei prin ceea ce spus despre acest film Jack Nicholson: "Intotdeauna regretam ceea ce n-am facut in viata, nu ceea ce am facut."
Un film exceptional. Interpretare superba, un scenariu interesant, multe invataminte si o extraordinara perspectiva asupra vietii. De ce unii oamenii isi construiesc viata asa cum doresc numai in ultimele momente ale vietii? De ce depindem asa de mult de cei din jur sau, mai ales, de obiceiuri si de societate, incat sa ne reprimam dorintele? De ce nu ne facem o lista cu ceea ce dorim de la viata, obiective palpabile, si nu incercam sa le realizam?
Doi oameni foarte diferiti se intalnesc intr-o camera de spital. Pe de o parte, Carter Chamberts (interpretat de un actor care imi este foarte drag, Morgan Freeman) este un om cu o mare cultura (iar in film de altfel, spune istorii foarte interesante si lucruri pline de talc), din pacate insa, banii si familia intemeiata de tanar nu i-au permis absolvirea cursurilor dorite si a ajuns mecanic auto si pasionat de carti si emisiuni de cultura generala.
Pe de alta parte, Edward Cole (Jack Nicholson) este un om de afaceri de succes, care si-a neglijat viata de familie (a avut mai multe sotii), are o fiica, cu care nu vorbeste de cativa ani. Pana si spitalul la care a ajuns este proprietatea lui. Are un asistent apropiat, care il slujeste fara refuz si care, de fapt, ii vaneaza averea.
Amandoi sufera de cancer, iar doctorii din spital nu le mai dau prea multe sanse de supravietuire, doar cateva luni. Ajung prin discutii indelungate si sprijin reciproc doi prieteni buni. Iar atunci, Carter povesteste tema data de profesorul sau de filosofie: scrierea unei liste cu dorinrte ale fiecarui elev inainte de moarte. Treptat, el isi fac o astfel de lista comuna, iar cu ajutorul banilor lui Cole vor pleca in ultimele clipe pentru indeplinirea acestor dorinte.
Aceasta lista este greu de realizat, fiind trecute atat locuri de vizitat (vizitarea Piramidelor, a Parisului, a Taj Mahalului, escaladarea Everestului), dar si obiective multe mai sufletesti (impacarea cu fiica pierduta, o portie de ras "pana la plans", sa fie martori la un lucru grandios). Dar, mai ales, intrebarea daca "viata fiecaruia a adus fericire celor din jur".
Intrebarile mele le-am pus la inceput, desi filmul trezeste multe altele. De cate ori avem nevoie de prieteni pentru a ne urni intr-un proiect, de cate ori avem nevoie de ceilalti pentru a ne impinge de la spate sa ne realizam ceea ce dorim? Si, in special, ce am face daca am mai avea doar cateva zile (luni) de trait?
Pentru Carter, ajutorul lui Cole a fost primordial in a-si realiza propriile ambitii cu privire la imbunatarirea culturii sale si a pleca in calatoriile mult dorite.
Insa ceea ce a facut Carter pentru Cole a fost mult mai de substanta. A reusit sa il impace cu fiica sa, cu care era distant si pe care o iubea foarte mult. Si din cauza averii sale si a greselilor din trecut, se temea sa ii spuna ce mult tine la ea si de ce a facut, la un moment dat, greseli. Iar faptul ca una din dorintele sale, aceea de a saruta cea mai frumoasa femeie din lume, s-a indeplinit cand a sarutat-o nepoata sa de trei ani, spune totul despre transformarea sa.
De aceea, intotdeauna, este nevoie de un prieten. Sa iti spuna direct unde ai gresit si sa iti ofere sfaturile sale obiective pentru a fi fericit. Prietenii de felul acesta sunt greu de gasit, dar de neinlocuit.
Un film emotionant. De vazut neaparat. Un film despre prietenia adevarata si despre dorinte care par imposibil de realizat, dar care, daca sunt sustinute de cei de jur, devin posibile. Inchei prin ceea ce spus despre acest film Jack Nicholson: "Intotdeauna regretam ceea ce n-am facut in viata, nu ceea ce am facut."
Nota 10/10
Jovi
Jovi
joi, 13 martie 2008
Failure to Launch
Failure to Launch
Regia
In rolurile principale Matthew McConaughey, Sarah Jessica Parker
O comedie romantica usoara, de vizionat dupa o zi grea de munca si ai nevoie de relaxare. Subiectul este simplu: un barbat american, imediat dupa ce trece de adolescenta si uneori in cursul ei, pleaca de langa parinti pentru a locui singur, pentru a se recunoaste propria independenta si a incepe o viata plina de responsabilitati.
Tripp (Matthew McConaughey) nu este acest gen. Dimpotriva, se simte foarte bine acasa, iar faptul ca la varsta de 35 de ani locuieste cu parintii care ii fac si toate treburile casnice il face fericit in pielea lui. Numai ca parintii sai nu sunt de aceeasi parere. De aceea, ei o angajeaza pe Paula (Sarah Jessica Parker), ca aceasta sa devina o persoana destul de importanta in viata lui si sa ii insufle dorinta de a se muta.
Urmeaza o actiune agreabila si comica si cu obisnuitul happy-end al acestui gen de filme.
Nota 7/10
Jovi
O comedie romantica usoara, de vizionat dupa o zi grea de munca si ai nevoie de relaxare. Subiectul este simplu: un barbat american, imediat dupa ce trece de adolescenta si uneori in cursul ei, pleaca de langa parinti pentru a locui singur, pentru a se recunoaste propria independenta si a incepe o viata plina de responsabilitati.
Tripp (Matthew McConaughey) nu este acest gen. Dimpotriva, se simte foarte bine acasa, iar faptul ca la varsta de 35 de ani locuieste cu parintii care ii fac si toate treburile casnice il face fericit in pielea lui. Numai ca parintii sai nu sunt de aceeasi parere. De aceea, ei o angajeaza pe Paula (Sarah Jessica Parker), ca aceasta sa devina o persoana destul de importanta in viata lui si sa ii insufle dorinta de a se muta.
Urmeaza o actiune agreabila si comica si cu obisnuitul happy-end al acestui gen de filme.
Nota 7/10
Jovi
marți, 11 martie 2008
His Dark Materials: The Golden Compass
His Dark Materials: The Golden Compass
Regia
In rolurile principale Nicole Kidman, Daniel Craig, Dakota Blue Richards
Sa fiu sincer, acest film de fantezie m-a cam dezamagit. Asteptarile erau destul de mari, dupa ce vizionasem alte astfel de realizari, cum ar fi Cronicile din Narnia sau Pulbere de stele ("Stardust"). Chiar daca subiectul este destul de bine conturat, totusi mi s-a parut ca lipseste in mare masura tocmai fantezia si, mai ales, romantismul parca necesar intr-un asemenea film.
Lumea fantastica a acestei fantezii este compusa din daemoni, animale care sunt un fel de ingeri ai fiecarei fiinte umane, ursii zapezilor vorbitori-cei mai mare luptatori, giptienii si goblerii, specii de oameni aflati in razboi. Intr-o astfel de lume, aflata intr-o continua schimbare, exista si un organ de autoritate numit Magisterium, asemanator Inchizitiei din perioada medievala.
Personajul principal este Lyra Belacqua (Dakota Blue Richards), o fetita de 12 ani, care primeste de la directorul Jordan College busola de aur, un instrument care permite celui harazit de prooroci sa afle raspunsul la orice intrebare. Dupa disparitia celui mai bun prieten, isi propune sa il salveze. Iar filmul se dezvolta pe aceste coordonate, urmand peripetiile sale in salvarea prietenilor si a unchiului sau, cu ajutorul Giptienilor si a unui urs al zapezilor, viitor rege.
Replicile principale sunt in jurul ideii de "praf", din care, pare-se, se intrupeaza oamenii. Totusi, desi acest cuvant este interzis in acea epoca, el nu este indeajuns explicat, iar specatorii pleaca cu un mister. Are vreun rol? De ce este interzis? E important sau trebuie sa il uitam? Iar filmul pare sa nu placa spectatorilor special destinati si anume copiilor, nu este suficient de amuzant, chiar daca eroul principal este o fetita.
Iar cineva spune: "Nu stiu de ce dar de fiecare data cand am vazut ursul prin zapada mi-am adus aminte de reclama la Coca Cola… nu stiu exact de ce."
Sa fiu sincer, acest film de fantezie m-a cam dezamagit. Asteptarile erau destul de mari, dupa ce vizionasem alte astfel de realizari, cum ar fi Cronicile din Narnia sau Pulbere de stele ("Stardust"). Chiar daca subiectul este destul de bine conturat, totusi mi s-a parut ca lipseste in mare masura tocmai fantezia si, mai ales, romantismul parca necesar intr-un asemenea film.
Lumea fantastica a acestei fantezii este compusa din daemoni, animale care sunt un fel de ingeri ai fiecarei fiinte umane, ursii zapezilor vorbitori-cei mai mare luptatori, giptienii si goblerii, specii de oameni aflati in razboi. Intr-o astfel de lume, aflata intr-o continua schimbare, exista si un organ de autoritate numit Magisterium, asemanator Inchizitiei din perioada medievala.
Personajul principal este Lyra Belacqua (Dakota Blue Richards), o fetita de 12 ani, care primeste de la directorul Jordan College busola de aur, un instrument care permite celui harazit de prooroci sa afle raspunsul la orice intrebare. Dupa disparitia celui mai bun prieten, isi propune sa il salveze. Iar filmul se dezvolta pe aceste coordonate, urmand peripetiile sale in salvarea prietenilor si a unchiului sau, cu ajutorul Giptienilor si a unui urs al zapezilor, viitor rege.
Replicile principale sunt in jurul ideii de "praf", din care, pare-se, se intrupeaza oamenii. Totusi, desi acest cuvant este interzis in acea epoca, el nu este indeajuns explicat, iar specatorii pleaca cu un mister. Are vreun rol? De ce este interzis? E important sau trebuie sa il uitam? Iar filmul pare sa nu placa spectatorilor special destinati si anume copiilor, nu este suficient de amuzant, chiar daca eroul principal este o fetita.
Iar cineva spune: "Nu stiu de ce dar de fiecare data cand am vazut ursul prin zapada mi-am adus aminte de reclama la Coca Cola… nu stiu exact de ce."
(http://tezeu.wordpress.com/2008/01/06/the-golden-compass/)
Filmul nu exceleaza insa prin actiune, care este previzibila, inceata si destul de plictisitoare. Desi filmele fantastice au devenit o moda dupa "Lord of the Rings", acesta nu este unul dintre cele mai reusite. Si avand in vedere ca vor mai urma inca doua (acesta fiind doar primul din trilogia, se pare, "His dark materials"), inceputul a fost deceptionant. Este totusi castigator al premiului Oscar 2008 pentru cele mai bune efecte vizuale.
Nota 6.5/10
Jovi
Filmul nu exceleaza insa prin actiune, care este previzibila, inceata si destul de plictisitoare. Desi filmele fantastice au devenit o moda dupa "Lord of the Rings", acesta nu este unul dintre cele mai reusite. Si avand in vedere ca vor mai urma inca doua (acesta fiind doar primul din trilogia, se pare, "His dark materials"), inceputul a fost deceptionant. Este totusi castigator al premiului Oscar 2008 pentru cele mai bune efecte vizuale.
Nota 6.5/10
Jovi
luni, 10 martie 2008
The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford
The Assassination of Jesse James by the Coward Robert Ford
Regia Andrew Dominik
In rolurile principale Brad Pitt, Casey Affleck
Jesse James este celebru in Statele Unite (una dintre replicile lui din film este aceea ca "doi americani sunt cunoscuti in Europa: Mark Twain si Jasse James), dar este un personaj cunoscut si in Romania.
Ma asteptam, dupa titlu si natura personajelor, la un film western filmat intr-o maniera moderna. Totusi, nu este asa, este mai degraba o punere in scena psihologica, insistand asupra personalitatii lui Jesse si, mai ales, a ucigasului sau, Robert Ford.
Cine este Jesse James? O legenda a secolului XIX, ultimul haiduc veritabil. Un lider al hotilor, care praduia bancile, trenurile si pe marii bogatasi, tocmai pentru a protesta in felul sau impotriva Americii tot mai moderne. O persoana care isi traia viata dupa propriile reguli, ii dispretuia pe cei din jur, incurajat de aura pe care i-o dadusera ziarele si revistele epocii. Pana la urma, totusi, un om aflat in afara legii, pretuit de unii, dar dispretuit de cei mai multi, mai ales de familiile care isi pierdusera membrii din razbunarile sale fara noima.
Robert Ford isi construise toata viata in jurul legendei lui Jesse si in dorinta sa ajunga in preajma lui pentru a-i copia gesturile. Respins initial la propunerea de a face parte din banda sa si cam tanar si imatur, Robert se duce la Politie, incepe sa denunte pe apropiatii lui Jasse si planuieste moartea lui. Intra in istorie drept "lasul" care l-a asasinat pe James pe la spate. Si nu sfarseste decat asasinat la randul sau, pe la spate.
Brad Pitt si-a asumat din nou un rol greu, acela al eroului, si a reusit o interpretare foarte buna. Jesse reuseste sa fie arogant, mult prea inteligent pentr cei din jurul sau, ii analizeaza pe cei din jurul sau cu maxima profunzime. Totusi legenda nu este intocmai: este un individ care ura societatea din jurul sau, lasa sa se vada sentimente doar fata de copiii sai, este dispretuitor cu cei din jur, pe care ii considera inferiori. Toata lumea se teme de el, rad fortat si la comanda, vorbesc numai cand sunt intrebati.
In vreme ce Robert Ford este un tanar de doar 19 ani, cu ambitii mari, dar foarte sters si timid, un adevarat las. Se teme sa intre in conflicte, le prefera doar pe cele verbale, foloseste foarte rar pistolul si accepta si incurajeaza conflictele de culise.
Filmul pacatuieste prin lungime (160 minute), ceea ce a determinat reliefarea unor personaje inutile si care nu au legatura prea mare cu psihologia lui Jesse si al lui Robert. De asemenea, un lucru mai putin bun pentru acest gen de film este lipsa oricarei forme de suspans (anticipat de altfel chiar din titlu). Nominalizat la Oscarurile 2008 pentru doua premii: cel mai bun actor in rol secundar (Casey Affleck) si cea mai buna imagine.
Nota 8.5/10
Jovi
Jesse James este celebru in Statele Unite (una dintre replicile lui din film este aceea ca "doi americani sunt cunoscuti in Europa: Mark Twain si Jasse James), dar este un personaj cunoscut si in Romania.
Ma asteptam, dupa titlu si natura personajelor, la un film western filmat intr-o maniera moderna. Totusi, nu este asa, este mai degraba o punere in scena psihologica, insistand asupra personalitatii lui Jesse si, mai ales, a ucigasului sau, Robert Ford.
Cine este Jesse James? O legenda a secolului XIX, ultimul haiduc veritabil. Un lider al hotilor, care praduia bancile, trenurile si pe marii bogatasi, tocmai pentru a protesta in felul sau impotriva Americii tot mai moderne. O persoana care isi traia viata dupa propriile reguli, ii dispretuia pe cei din jur, incurajat de aura pe care i-o dadusera ziarele si revistele epocii. Pana la urma, totusi, un om aflat in afara legii, pretuit de unii, dar dispretuit de cei mai multi, mai ales de familiile care isi pierdusera membrii din razbunarile sale fara noima.
Robert Ford isi construise toata viata in jurul legendei lui Jesse si in dorinta sa ajunga in preajma lui pentru a-i copia gesturile. Respins initial la propunerea de a face parte din banda sa si cam tanar si imatur, Robert se duce la Politie, incepe sa denunte pe apropiatii lui Jasse si planuieste moartea lui. Intra in istorie drept "lasul" care l-a asasinat pe James pe la spate. Si nu sfarseste decat asasinat la randul sau, pe la spate.
Brad Pitt si-a asumat din nou un rol greu, acela al eroului, si a reusit o interpretare foarte buna. Jesse reuseste sa fie arogant, mult prea inteligent pentr cei din jurul sau, ii analizeaza pe cei din jurul sau cu maxima profunzime. Totusi legenda nu este intocmai: este un individ care ura societatea din jurul sau, lasa sa se vada sentimente doar fata de copiii sai, este dispretuitor cu cei din jur, pe care ii considera inferiori. Toata lumea se teme de el, rad fortat si la comanda, vorbesc numai cand sunt intrebati.
In vreme ce Robert Ford este un tanar de doar 19 ani, cu ambitii mari, dar foarte sters si timid, un adevarat las. Se teme sa intre in conflicte, le prefera doar pe cele verbale, foloseste foarte rar pistolul si accepta si incurajeaza conflictele de culise.
Filmul pacatuieste prin lungime (160 minute), ceea ce a determinat reliefarea unor personaje inutile si care nu au legatura prea mare cu psihologia lui Jesse si al lui Robert. De asemenea, un lucru mai putin bun pentru acest gen de film este lipsa oricarei forme de suspans (anticipat de altfel chiar din titlu). Nominalizat la Oscarurile 2008 pentru doua premii: cel mai bun actor in rol secundar (Casey Affleck) si cea mai buna imagine.
Nota 8.5/10
Jovi
duminică, 9 martie 2008
Man of the Year
Man of the Year
Regia Barry Levinson
In rolurile principale Robin Williams, Christopher Walken
Un film care sintetizeaza foarte bine realitatile politice de pretutindeni, mai ales cele americane, dar care prinde destul de bine si mediului schimbator din Romania. Din pacate, un film insuficient cunoscut la noi si care ar prinde bine noii generatii de oameni care vor sa ajunga in top prin orice mijloace. Mai ales celor care vor sa fie presedinti (sau chiar parlamentari) doar prin intermediul televiziunii sau al culturii de mahala.
Robin Williams, intr-un rol de comedian serios, joaca rolul lui Tom Dobbs, un cunoscut realizator si prezentator de televiziune, care, primeste in timpul unei emisiuni o propunere indrazneata. De ce nu candideaza el la fotoliul de presedinte al SUA? Si va incerca sa faca asta, la inceput mai mult in gluma. Numai ca acesta gluma se ingroasa, mai ales ca este preferat de public.
Va ajunge presedinte nu in urma voturilor, ci in urma unui program informatic eronat. Afla acest lucru si apare dilema unui politician onest: va renunta la presedintie in mod corect sau va inchide ochii? Ve face asta un politician roman? Nu cred.
Chiar daca Robin Williams este un comedian veritabil, iar filmul are si destul momente de umor (mai ales verbal), nu este o comedie, ci o satira la adresa sistemelor politice din lume. Eu personal l-am privit din punctul romanesc de vedere. Si am vazut aici ca si un om ajuns intr-o functie foarte importanta poate avea demnitate si onoare. Ca poate privi situatia cu ironie. Ca poate renunta fara regrete la o situatie in care a ajuns din greseala. Si mi-am reamintit multele asemenea cazuri din Romania care s-au musamalizat fara urme. Sau sistemul de vot, pus mereu in discutie, sau sondajele de opinie, schimbate de partide dupa bunul plac.
Iar fraza care sfarseste filmul este emblematica si de retinut: "Politicienii sunt ca si scutecele. Ar trebui schimbati frecvent. Si întotdeuna din acelasi motiv: se umplu de cacat!".
Nota 8/10
Jovi
Un film care sintetizeaza foarte bine realitatile politice de pretutindeni, mai ales cele americane, dar care prinde destul de bine si mediului schimbator din Romania. Din pacate, un film insuficient cunoscut la noi si care ar prinde bine noii generatii de oameni care vor sa ajunga in top prin orice mijloace. Mai ales celor care vor sa fie presedinti (sau chiar parlamentari) doar prin intermediul televiziunii sau al culturii de mahala.
Robin Williams, intr-un rol de comedian serios, joaca rolul lui Tom Dobbs, un cunoscut realizator si prezentator de televiziune, care, primeste in timpul unei emisiuni o propunere indrazneata. De ce nu candideaza el la fotoliul de presedinte al SUA? Si va incerca sa faca asta, la inceput mai mult in gluma. Numai ca acesta gluma se ingroasa, mai ales ca este preferat de public.
Va ajunge presedinte nu in urma voturilor, ci in urma unui program informatic eronat. Afla acest lucru si apare dilema unui politician onest: va renunta la presedintie in mod corect sau va inchide ochii? Ve face asta un politician roman? Nu cred.
Chiar daca Robin Williams este un comedian veritabil, iar filmul are si destul momente de umor (mai ales verbal), nu este o comedie, ci o satira la adresa sistemelor politice din lume. Eu personal l-am privit din punctul romanesc de vedere. Si am vazut aici ca si un om ajuns intr-o functie foarte importanta poate avea demnitate si onoare. Ca poate privi situatia cu ironie. Ca poate renunta fara regrete la o situatie in care a ajuns din greseala. Si mi-am reamintit multele asemenea cazuri din Romania care s-au musamalizat fara urme. Sau sistemul de vot, pus mereu in discutie, sau sondajele de opinie, schimbate de partide dupa bunul plac.
Iar fraza care sfarseste filmul este emblematica si de retinut: "Politicienii sunt ca si scutecele. Ar trebui schimbati frecvent. Si întotdeuna din acelasi motiv: se umplu de cacat!".
Nota 8/10
Jovi
sâmbătă, 8 martie 2008
Intolerable Cruelty
Intolerable Cruelty
Regia Joel Coen
In rolurile principale Catherine Zeta-Jones, George Clooney
Un excelent film romantic, care poate imbunatati o dupa-amiaza relaxanta de week-end, si, in acelasi timp, extrem de actual. In zilele noastre, din ce in ce mai multe casatorii se incheie avand ca baza averea celuilalt si nu dragostea. Iar in America prezenta, sotii incheie acordurile prenuptiale, menita sa isi asigure inaintea casatoriei modalitatea de partaj in urma unui posibil divort.
Au fost multe discutii pe marginea acestui subiect. Uzitat la scara larga in lumea vedetelor, poate de acceptat in cazul acestora, a inceput sa il foloseasca si familiile normale. Oare ce ii determina? Oare nu pleaca semnarea unui astfel de acord de la premisa ca viitoarea casatorie este in pericol de a nu fi "pana la adanci batraneti"? Oare nu sufera dragostea dintre ei de o anumita temere ca se va incheia? Personal sunt impotriva unor astfel de acorduri.
Miles Massey (jucat surpinzator de bine de George Clooey) este un avocat specializat in divorturi, care se indragosteste la prima vedere de o clienta adversara, Marylin (Catherina Zeta-Jones), pe care o aduce in sapa de lemn. In acea clipa, ea isi determina noul ei scop: aceea ca sa il faca sa o doreasca, sa isi ia revansa si sa il lase pe el fara avere.
Urmeaza o adevarata vanatoare de comori, condimentata din plin cu viclenii si tertipuri tipic avocatesti. Va fi ea suficient de rece ca isi duca la bun sfarsit aceasta incercare sau va renunta din cauza puternicei atractii dintre ei?
Tot filmul se centralizeaza pe contractul prenuptial. El este semnat si apoi rupt de nenumarate ori. Cum este mai bine: cu el sau fara el? Va suferi dragostea daca este semnat sau va inflori daca nu exista?
Nota 8/10
Jovi
Un excelent film romantic, care poate imbunatati o dupa-amiaza relaxanta de week-end, si, in acelasi timp, extrem de actual. In zilele noastre, din ce in ce mai multe casatorii se incheie avand ca baza averea celuilalt si nu dragostea. Iar in America prezenta, sotii incheie acordurile prenuptiale, menita sa isi asigure inaintea casatoriei modalitatea de partaj in urma unui posibil divort.
Au fost multe discutii pe marginea acestui subiect. Uzitat la scara larga in lumea vedetelor, poate de acceptat in cazul acestora, a inceput sa il foloseasca si familiile normale. Oare ce ii determina? Oare nu pleaca semnarea unui astfel de acord de la premisa ca viitoarea casatorie este in pericol de a nu fi "pana la adanci batraneti"? Oare nu sufera dragostea dintre ei de o anumita temere ca se va incheia? Personal sunt impotriva unor astfel de acorduri.
Miles Massey (jucat surpinzator de bine de George Clooey) este un avocat specializat in divorturi, care se indragosteste la prima vedere de o clienta adversara, Marylin (Catherina Zeta-Jones), pe care o aduce in sapa de lemn. In acea clipa, ea isi determina noul ei scop: aceea ca sa il faca sa o doreasca, sa isi ia revansa si sa il lase pe el fara avere.
Urmeaza o adevarata vanatoare de comori, condimentata din plin cu viclenii si tertipuri tipic avocatesti. Va fi ea suficient de rece ca isi duca la bun sfarsit aceasta incercare sau va renunta din cauza puternicei atractii dintre ei?
Tot filmul se centralizeaza pe contractul prenuptial. El este semnat si apoi rupt de nenumarate ori. Cum este mai bine: cu el sau fara el? Va suferi dragostea daca este semnat sau va inflori daca nu exista?
Nota 8/10
Jovi
Meet the Spartans
Meet the Spartans
In rolurile principale Carmen Electra, Kevin Sorbo
Era o vreme in tineretile mele cand imi placeau mult parodiile. Se pare ca acea vreme s-a schimbat, mai ales ca acest film mi s-a parut foarte slab. Sau poate in trecut se faceau parodii mult mai bune.
Tocmai terminand de vizionat filmul "300" si auzind ca, intre timp, a fost facuta o parodie dupa acesta, m-am gandit sa il incerc, poate imi va mai indulci parerea despre filmul original. Regizat de cei care au facut si seria "Scary Movie", ma asteptam la lucruri bune. Din pacate, este un film scarbos, cred ca acesta e cuvantul cel mai bun. Nu cred ca am ras macar o data pe parcursul lui, ceea ce e grav pentru ceea ce se vrea, o parodie.
Doar Carmen Electra merita sa te uiti la ea, chiar daca nu are calitati de actrita, poate de Playboy. Un alt avantaj e faptul ca dureaza doar o ora, deci relativ scurt.
Stati departe...
Nota 3/10
Jovi
Era o vreme in tineretile mele cand imi placeau mult parodiile. Se pare ca acea vreme s-a schimbat, mai ales ca acest film mi s-a parut foarte slab. Sau poate in trecut se faceau parodii mult mai bune.
Tocmai terminand de vizionat filmul "300" si auzind ca, intre timp, a fost facuta o parodie dupa acesta, m-am gandit sa il incerc, poate imi va mai indulci parerea despre filmul original. Regizat de cei care au facut si seria "Scary Movie", ma asteptam la lucruri bune. Din pacate, este un film scarbos, cred ca acesta e cuvantul cel mai bun. Nu cred ca am ras macar o data pe parcursul lui, ceea ce e grav pentru ceea ce se vrea, o parodie.
Doar Carmen Electra merita sa te uiti la ea, chiar daca nu are calitati de actrita, poate de Playboy. Un alt avantaj e faptul ca dureaza doar o ora, deci relativ scurt.
Stati departe...
Nota 3/10
Jovi
300
300
Regia Zack Snyder
In rolurile principale Gerard Butler, Lena Headey, Rodrigo Santoro
Un film mult-laudat anul trecut, care vrea sa evoce intr-o maniera moderna cinematografica sacrificiul celor 300 de luptatori spartani condusi de Leonidas pentru stoparea armatei persane a lui Xerxes si pastrarea democratiei statelor grecesti.
Desi este regele Spartei, Leonidas nu primeste aprobarea deplasarii unei armate mai numeroase cand aude vestea ajungerii vaselor persane pe tarmul grecesti, nici din partea consilierilor sai, nici din partea preotilor, zeilor si a Oracolului. De aceea, selecteaza doar 300 de barbati care il asculta orbeste si spera sa castige razboiul in zona Stramtorii Portile de Foc (Termopile), care avantajeaza armata lui mica datorita conditiilor locului.
Spartanii reusesc sa ii opreasca temporar pe persani, mult mai numerosi si care beneficiaza de mijloace de lupta neconventionale: elefanti, rinoceri, "Nemuritori". Sacrificiul dus pana la extrem este foarte bine ilustrat in acest film, de altfel, tipic spartanilor. Istoria ne-a invatatca acest oras-stat din Grecia antica era construit in jurul razboinicilor. Exista un adevarat cod al onoarei spartan, care reliefa faptul ca moartea in lupta apararii pamantului strabun este o moarte dorita si cea mai frumoasa.
Desi momentul istoric este interesant, iar povestea luptei de la termopile este foarte cunoscuta si plina de invataminte, totusi filmul are multe elemente care lasa de dorit. De exemplu, luptele dintre greci si persani. Acestea sunt pline de fantezie, profund nerealiste, cu multe cascadorii, lasa impesia deseori ca suntem intr-un film chinezesc cu arte martiale.
Un film mult prea modernizat, decorurile deseori lasa impresia ca sunt adaugate pe computer (poate chiar asa este) si care face dintr-o frumoasa poveste istorica, poveste care i-a determinat pe toti grecii sa ridice armele impotriva persilor, una romantioasa si fantezista. Exceptionalii soldati spartani sunt redusi la niste culturisti, imposibil ca realitatea istorica sa fii aratat exact ca aici. De altfel, si guvernul iranian a protestat la adresa modului in care sunt infatisati persii.
As fi preferat sa citesc urmatorul articol si altele asemanatoare, decat sa vad un film care nu respecta istoria:
http://www.descopera.ro/articol/2406910/Cultura/Adevarul-despre-Termopile.html
Nota 6.5/10
Jovi
Un film mult-laudat anul trecut, care vrea sa evoce intr-o maniera moderna cinematografica sacrificiul celor 300 de luptatori spartani condusi de Leonidas pentru stoparea armatei persane a lui Xerxes si pastrarea democratiei statelor grecesti.
Desi este regele Spartei, Leonidas nu primeste aprobarea deplasarii unei armate mai numeroase cand aude vestea ajungerii vaselor persane pe tarmul grecesti, nici din partea consilierilor sai, nici din partea preotilor, zeilor si a Oracolului. De aceea, selecteaza doar 300 de barbati care il asculta orbeste si spera sa castige razboiul in zona Stramtorii Portile de Foc (Termopile), care avantajeaza armata lui mica datorita conditiilor locului.
Spartanii reusesc sa ii opreasca temporar pe persani, mult mai numerosi si care beneficiaza de mijloace de lupta neconventionale: elefanti, rinoceri, "Nemuritori". Sacrificiul dus pana la extrem este foarte bine ilustrat in acest film, de altfel, tipic spartanilor. Istoria ne-a invatatca acest oras-stat din Grecia antica era construit in jurul razboinicilor. Exista un adevarat cod al onoarei spartan, care reliefa faptul ca moartea in lupta apararii pamantului strabun este o moarte dorita si cea mai frumoasa.
Desi momentul istoric este interesant, iar povestea luptei de la termopile este foarte cunoscuta si plina de invataminte, totusi filmul are multe elemente care lasa de dorit. De exemplu, luptele dintre greci si persani. Acestea sunt pline de fantezie, profund nerealiste, cu multe cascadorii, lasa impesia deseori ca suntem intr-un film chinezesc cu arte martiale.
Un film mult prea modernizat, decorurile deseori lasa impresia ca sunt adaugate pe computer (poate chiar asa este) si care face dintr-o frumoasa poveste istorica, poveste care i-a determinat pe toti grecii sa ridice armele impotriva persilor, una romantioasa si fantezista. Exceptionalii soldati spartani sunt redusi la niste culturisti, imposibil ca realitatea istorica sa fii aratat exact ca aici. De altfel, si guvernul iranian a protestat la adresa modului in care sunt infatisati persii.
As fi preferat sa citesc urmatorul articol si altele asemanatoare, decat sa vad un film care nu respecta istoria:
http://www.descopera.ro/articol/2406910/Cultura/Adevarul-despre-Termopile.html
Nota 6.5/10
Jovi
joi, 6 martie 2008
2012 Doomsday
2012 Doomsday
Regia Nick Everhart
In rolurile principale Matthew Bolton, Caroline Amiguet
Unul dintre cele mai slabe filme pe care le-am vazut vreodata, nepunand la numar pe cele la care am renuntat sa le urmaresc pana la sfarsit. De fapt, nu stiu de ce m-am uitat pana la final, mai ales ca era previzibil dupa primele 20 de minute. Scenariu prost, actori necunoscuti (desi nu este neaparat un lucru rau, de obicei) si inexistenti, o imagine mai slaba decat cea de televiziune.
Subiectul (pe scurt, pentru ca nu prea am ce comenta): o mare civilizatie antica din Mexic a prezis ca in anul 2012 va fi sfarsitul lumii, iar filmul descrie ultimele ore dinaintea Doomsday. Din pacate, scenariul sufera, chiar daca din subiect putea iesi o actiune interesanta, iar interpretii nu sunt deloc in stare sa sustina filmul.
Nu prea mai are rost sa spun mai multe...Daca vreti sa fiti total dezamagiti (inclusiv fanii SF-urilor, printre care ma numar si eu), urmariti-l.
Nota 2/10
Jovi
Unul dintre cele mai slabe filme pe care le-am vazut vreodata, nepunand la numar pe cele la care am renuntat sa le urmaresc pana la sfarsit. De fapt, nu stiu de ce m-am uitat pana la final, mai ales ca era previzibil dupa primele 20 de minute. Scenariu prost, actori necunoscuti (desi nu este neaparat un lucru rau, de obicei) si inexistenti, o imagine mai slaba decat cea de televiziune.
Subiectul (pe scurt, pentru ca nu prea am ce comenta): o mare civilizatie antica din Mexic a prezis ca in anul 2012 va fi sfarsitul lumii, iar filmul descrie ultimele ore dinaintea Doomsday. Din pacate, scenariul sufera, chiar daca din subiect putea iesi o actiune interesanta, iar interpretii nu sunt deloc in stare sa sustina filmul.
Nu prea mai are rost sa spun mai multe...Daca vreti sa fiti total dezamagiti (inclusiv fanii SF-urilor, printre care ma numar si eu), urmariti-l.
Nota 2/10
Jovi
Head in the Clouds
Head in the Clouds
Regia
In rolurile principale Charlize Theron, Penelope Cruz, Stuart Townsend
O drama romantica, foarte asemanatoare ca subiect si desfasurare cu mult-laudatul film al anului 2007, "Atonement", cu actori mult mai inzestrati pentru aceste roluri, desi poate scenariul nu este la fle de bun. Charlize Theron si Penelope Cruz fac, ca de obicei, roluri reusite, dar surpriza placuta este totusi tanarul actor irlandez Stuart Townsend, care joaca exemplar.
Indragostit de Gilda Besse inca din facultate, de la 19 ani, Guy face din aceasta pasiunea care il va urmari toata viata. Desi ea face parte dintr-o lume cosmopolita, iar el vine dintr-o familie saraca din Irlanda, cei doi se iubesc si, mai ales, intre ei exista o "scanteie" care izbucneste de cate ori se intalnesc.
Viata ii desparte de mai multe ori, dar se reintalnesc de fiecare data. Pasiunea inceputa in Londra continua dupa trei ani la Paris in preajma razboiului civil din Spania si inainte izbucnirii celui de-al doilea razboi mondial. Gilma duce o viata libertina, gazduieste o fata spaniola refugiata (Penelope Cruz), il cheama pe Guy la ea si viata lor continua intr-un triunghi conjugal.
Filmul este alert si antrenant. Ciclurile istorice trec repede. Vedem apoi episoade scurte, dar pline de substanta, din razboiul din Spania, inceputurile celui de-al doilea razboi mondial, lupta rezistentei franceze din Paris, sustinuta de englezi, unul dintre spioni fiind chiar Guy. Iar faptul ca Gilda este amanta unul inalt ofiter nazist va cantari mult in final, desi Guy o va apara si iubi mereu.
Ce putem invata? Gilda este o persoana care face ce vrea in viata, si-o traieste asa cum doreste, fara sa ii pese de ce cred ceilalti, fara principii si responsabilitati. Desi spre final, intra si ea in lupta contra nazistilor, se dovedeste ca prima actiune din viata ei care vadeste dorinta de a face ceva pentru cei din jur este tardiva. Totusi, conform unei preziceri a unei ghicitoare de la varsta de 13 ani, era in anul mortii. De aceea, in ultimul moment, incerca sa ii influenteze pe ceilalti si sa traiasca viata cat mai intens.
Pana la urma, actiunile noastre trebuie corelate cu ce se intampla in jurul nostru. Nu putem actiona aproape niciodata doar dupa propriile dorinte, fara sa ranim pe altii, fara sa ne pese de anumite norme sociale, fara sa ne asumam responsabilitatea. Risti sa ajungi "cu capul in nori".
Chiar daca este un film destul de putin cunoscut publicului, fiind gasit de mine doar la o cautare a filmografiei actritei Charlize Theron, este unul romantic, trist dintr-o anumita perspectiva si plin de istoria timpului respectiv, traita de oamenii simpli.
Nota 8/10
Jovi
O drama romantica, foarte asemanatoare ca subiect si desfasurare cu mult-laudatul film al anului 2007, "Atonement", cu actori mult mai inzestrati pentru aceste roluri, desi poate scenariul nu este la fle de bun. Charlize Theron si Penelope Cruz fac, ca de obicei, roluri reusite, dar surpriza placuta este totusi tanarul actor irlandez Stuart Townsend, care joaca exemplar.
Indragostit de Gilda Besse inca din facultate, de la 19 ani, Guy face din aceasta pasiunea care il va urmari toata viata. Desi ea face parte dintr-o lume cosmopolita, iar el vine dintr-o familie saraca din Irlanda, cei doi se iubesc si, mai ales, intre ei exista o "scanteie" care izbucneste de cate ori se intalnesc.
Viata ii desparte de mai multe ori, dar se reintalnesc de fiecare data. Pasiunea inceputa in Londra continua dupa trei ani la Paris in preajma razboiului civil din Spania si inainte izbucnirii celui de-al doilea razboi mondial. Gilma duce o viata libertina, gazduieste o fata spaniola refugiata (Penelope Cruz), il cheama pe Guy la ea si viata lor continua intr-un triunghi conjugal.
Filmul este alert si antrenant. Ciclurile istorice trec repede. Vedem apoi episoade scurte, dar pline de substanta, din razboiul din Spania, inceputurile celui de-al doilea razboi mondial, lupta rezistentei franceze din Paris, sustinuta de englezi, unul dintre spioni fiind chiar Guy. Iar faptul ca Gilda este amanta unul inalt ofiter nazist va cantari mult in final, desi Guy o va apara si iubi mereu.
Ce putem invata? Gilda este o persoana care face ce vrea in viata, si-o traieste asa cum doreste, fara sa ii pese de ce cred ceilalti, fara principii si responsabilitati. Desi spre final, intra si ea in lupta contra nazistilor, se dovedeste ca prima actiune din viata ei care vadeste dorinta de a face ceva pentru cei din jur este tardiva. Totusi, conform unei preziceri a unei ghicitoare de la varsta de 13 ani, era in anul mortii. De aceea, in ultimul moment, incerca sa ii influenteze pe ceilalti si sa traiasca viata cat mai intens.
Pana la urma, actiunile noastre trebuie corelate cu ce se intampla in jurul nostru. Nu putem actiona aproape niciodata doar dupa propriile dorinte, fara sa ranim pe altii, fara sa ne pese de anumite norme sociale, fara sa ne asumam responsabilitatea. Risti sa ajungi "cu capul in nori".
Chiar daca este un film destul de putin cunoscut publicului, fiind gasit de mine doar la o cautare a filmografiei actritei Charlize Theron, este unul romantic, trist dintr-o anumita perspectiva si plin de istoria timpului respectiv, traita de oamenii simpli.
Nota 8/10
Jovi
marți, 4 martie 2008
Una noapti furtunoasa
O noapte furtunoasa
Regia: Toma Enache
Cu: Claudiu Bleont (Rica Venturiano), Maria Teslaru (Veta), Alexandru Georgescu (Jupan Dumitrache), Eugen Cristea (Nae Ipingescu), Marcelo Cobzariu (Chiriac), Daniel Nitoi (Spiridon) si Dana Pocea (Zita)
O piesa de la Teatrul National Bucuresti, venita la Casa de Cultura din Campina, aduna mereu lume multa si buna. Iar la clasica "O Noapte Furtunoasa" (in limba aromana "Una noapti furtunoasa"), sala a fost neincapatoare.
Jucata intr-o maniera dezinvolta, piesa a avut impactul dorit la publicul campinean. Inca de la inceput, regizorul si Claudiu Bleont au marturisit ca piesa va fi jucata intr-un stil modern, o adaptare a piesei lui Caragiale la rigorile timpului de acum si cu participarea spectatorilor atunci cand este nevoie.
Totusi, startul nu a fost facut cu entuziasm si, cu actorii plimbandu-se prin sala, deja spectatorii mai conservatori strambau din nas, nedorind sa se intoarca pentru a urmari unele scene. Iar ceilalti actori (poate cu exceptia lui Eugen Cristea) nu au reusit in prima parte sa atraga indeajuns. Poate sunt mai multe motive pentru asta: inceputul piesei nu este asa de amuzant, iar majoritatea celor din sala (inclusiv eu) isi aduc aminte de aceasta piesa in filmul vizionat de multe ori la TV, cu Radu Beligan.
In cele din urma, aparitia lui Claudiu Bleont a reinviat spectacolul, acesta reusind o interpretare de exceptie. Are un mare talent de comedian, un actor excelent, reusind sa se descurce extraordinar in rolul lui Rica Venturiano, personajul cel mai modern din aceasta piesa actualizata. A realizat numere diverse pentru o formula a teatrului total: a cantat opera, a cantat rock, a dansat, a mimat, a colaborat cu spectatorii, a sarit peste fotoliile lui. Piesa fara realizarile lui nu avea suficienta valoare.
In afara de acest prim plus evident, respectiv Claudiu Bleont, si alte lucruri au atras atentia: interpretarea anumitor pasaje in limba aromana, muzica si costumele traditionale amanesti. Aceste fapte inedite au adus si culoarea necesara in prima parte a piesei.
Si mai este ceva neobisnuit pentru specatatorul campinean: faptul ca actorii au fost deosebit de calzi si comunicativi. Iar finalul, cand aproape fiecare dintre acestia a spus ceva publicului in pauzele dintre aplauze, a fost superb.
Cu: Claudiu Bleont (Rica Venturiano), Maria Teslaru (Veta), Alexandru Georgescu (Jupan Dumitrache), Eugen Cristea (Nae Ipingescu), Marcelo Cobzariu (Chiriac), Daniel Nitoi (Spiridon) si Dana Pocea (Zita)
O piesa de la Teatrul National Bucuresti, venita la Casa de Cultura din Campina, aduna mereu lume multa si buna. Iar la clasica "O Noapte Furtunoasa" (in limba aromana "Una noapti furtunoasa"), sala a fost neincapatoare.
Jucata intr-o maniera dezinvolta, piesa a avut impactul dorit la publicul campinean. Inca de la inceput, regizorul si Claudiu Bleont au marturisit ca piesa va fi jucata intr-un stil modern, o adaptare a piesei lui Caragiale la rigorile timpului de acum si cu participarea spectatorilor atunci cand este nevoie.
Totusi, startul nu a fost facut cu entuziasm si, cu actorii plimbandu-se prin sala, deja spectatorii mai conservatori strambau din nas, nedorind sa se intoarca pentru a urmari unele scene. Iar ceilalti actori (poate cu exceptia lui Eugen Cristea) nu au reusit in prima parte sa atraga indeajuns. Poate sunt mai multe motive pentru asta: inceputul piesei nu este asa de amuzant, iar majoritatea celor din sala (inclusiv eu) isi aduc aminte de aceasta piesa in filmul vizionat de multe ori la TV, cu Radu Beligan.
In cele din urma, aparitia lui Claudiu Bleont a reinviat spectacolul, acesta reusind o interpretare de exceptie. Are un mare talent de comedian, un actor excelent, reusind sa se descurce extraordinar in rolul lui Rica Venturiano, personajul cel mai modern din aceasta piesa actualizata. A realizat numere diverse pentru o formula a teatrului total: a cantat opera, a cantat rock, a dansat, a mimat, a colaborat cu spectatorii, a sarit peste fotoliile lui. Piesa fara realizarile lui nu avea suficienta valoare.
In afara de acest prim plus evident, respectiv Claudiu Bleont, si alte lucruri au atras atentia: interpretarea anumitor pasaje in limba aromana, muzica si costumele traditionale amanesti. Aceste fapte inedite au adus si culoarea necesara in prima parte a piesei.
Si mai este ceva neobisnuit pentru specatatorul campinean: faptul ca actorii au fost deosebit de calzi si comunicativi. Iar finalul, cand aproape fiecare dintre acestia a spus ceva publicului in pauzele dintre aplauze, a fost superb.
luni, 3 martie 2008
Filmele lunii martie
Dragostea in vremea holerei
Data aparitiei: 7 Martie 2008
Regia: Mike Newell
In rolurile principale: Javier Bardem, Giovanna Mezzogiorno
La inceputul secolului XX, Florentino se indragosteste de frumoasa scolarita Fermina si cei doi planuiesc sa se casatoreasca. Destinul este insa impotriva iubirii lor, iar despartirea de Fermina il impinge pe Florentino la o viata plina de aventuri amoroase. Statutul de Don Juan dobandit este insa numai o alternativa de vindecare a suferintei cauzate de pierderea iubirii adevarate. Daca Florentino si Fermina vor reusi sa se regaseasca si sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti ramane de vazut.
Vanatorii de zmeie
Data aparitiei: 7 Martie 2008
Regia: Marc Forster
In rolurile principale: Khalid Abdalla
Filmul, inspirat din romanul scriitorului american de origine afgana Khaled Hosseini, prezinta viata lui Amir, un baiat din elita societatii din Afganistan. Acesta se simte vinovat ca si-a tradat prietenul, care este fiu de servitor in casa tatalui sau. Viata protagonistului se desfasoara pe fundalul istoriei recente a Afganistanului, cuprinzand momente precum caderea monarhiei, invazia sovietica, exodul populatiei spre Pakistan si Statele Unite sau durul regim taliban.
Orfelinatul
Data aparitiei: 14 martie 2008
Regia: Juan Antonio Bayona
In rolurile principale: Belen Rueda, Fernando Cayo
Laura are parte de cea mai fericita zi din viata ei cand reuseste sa cumpere si sa redeschida orfelinatul in care a crescut. Laura descopera ca locul are un efect pozitiv asupra fiului ei: imaginatia lui este tot mai dezvoltata. Dar curand femeia isi da seama ca jocurile pe care le joaca cu prietenul lui invizibil sunt dovada unei prezente malefice. Cand intamplarile din orfelinat ameninta siguranta familiei, Laura cheama o echipa de parapsihologi pentru a descoperi sursa acestora.
10.000 i.Chr
Data aparitiei: 14 martie 2008
Regia: Roland Emmerich
In rolurile principale: Camilla Belle
10.000 a.C. Un tanar de 21 de ani si tribul sau lupta pentru supravietuire vanand mamuti. Cand vanatorii clanului sau si printesa de care este indragostit sunt luati prizonieri, el alearga in ajutorul lor, intr-o aventura care va asigura nu numai viitorul tribului, ci si pe cel al civilizatiei... Roland Emmerich face pe arheologul scotand la iveala triburile nomade de acum 12.000 de ani. 10.000 B.C., produs de Columbia Pictures, este unul dintre cele mai asteptate blockbuster-e ale anului 2008.
Cronicile Spiderwick
Data aparitiei: 21 martie 2008
Regia: Mark S. Waters
In rolurile principale: Nick Nolte
Jared si Simon, frati gemeni, insotiti de sora lor Mallory si mama lor, habar nu au ca in conacul unchiului lor, in care tocmai s-au mutat, se intampla tot felul de lucruri ciudate. Copiii ajung curand sa-si dea seama ca au acces intr-o lume alternativa, plina de zane si creaturi magice. Dar acestea vor ceva din casa copiilor si unele sunt dispuse sa faca orice pentru a pune mana (sau gheara) pe pretiosul obiect.
The Rocker
Data aparitiei: 21 Martie 2008
Regia: Peter Cattaneo
In rolurile principale: Rainn Wilson, Josh Gad, Christina Applegate
Robert "Fish" Fishman este un baterist pasionat care face parte dintr-o trupa de rock a anilor '80, insa la un moment dat colegii sai il dau afara din formatie. Dupa douazeci de ani de la aceasta dezamagire, lui Fish i se ofera o noua sansa: sa cante in trupa de rock a nepotului sau, care este inca elev la liceu. Dupa mai multe ezitari, acesta decide sa devina membru al tinerei formatii si sa isi recapete titlul de zeu al rockului, pe care l-a detinut in urma cu multi ani. Noua experienta va schimba atat viata lui Fish, cat si pe cea a tinerilor muzicieni.
Jaful de pe Baker Street
Data aparitiei: 28 Martie 2008
Regia: Roger Donaldson
In rolurile principale: Jason Statham, Saffron Burrows
Terry este un vanzator de masini cu un trecut dubios, care a evitat intotdeauna loviturile mari. Atunci cand se intalneste cu Martine, o cunostinta veche, pune la cale spargerea bancii din Baker Street. Insa in seifurile pline de bani si bijuterii se mai afla si informatii pretioase, care vizeaza coruptia si scandalurile lumii criminale din Londra. Familia regala nu va scapa nici ea din acest scandal.
Sursa: hmultiplex.ro
duminică, 2 martie 2008
Sweet November
Sweet November
Regia
In rolurile principale Keanu Reeves, Charlize Theron
Un film romantic si destul de trist in esenta lui, cu unii dintre actorii mei favoriti din noua generatie: Charlize Theron si Keanu Reeves.
Ea este o femeie destul de ciudata, chiar nebuna prin actiunile sale. El este un om de afaceri din domeniul publicitatii, dedicat in intregime muncii si complet nepasator fata de oamenii care ii trec prin viata. Intalnindu-se la un proba de reexaminare pentru permisul de conducere, ea este data afara din sala din cauza lui.
Isi concentreaza atunci atentia asupra unui lucru pe care il face luna de luna: sa ii imbunatateasca lui modul de a intelege viata, munca nefiind un scop principal, ci decat un mijloc de a-si atinge scopurile. De aceea, vrea sa locuiasca cu el o luna (November) si sa traiasca dupa regulile ei. Din pacate pentru ea, acestea sunt incalcate si el devine prea important. Iar faptul ca viata ei ascunde un secret, nu face decat sa ii schimbe si lui sensul existentei.
Nu e prima oara cand il vad, dar este un film impresionant in final, care poate face sa planga pe orice om sensibil la o poveste de viata tulburatoare.
Nota 8/10
Jovi
Un film romantic si destul de trist in esenta lui, cu unii dintre actorii mei favoriti din noua generatie: Charlize Theron si Keanu Reeves.
Ea este o femeie destul de ciudata, chiar nebuna prin actiunile sale. El este un om de afaceri din domeniul publicitatii, dedicat in intregime muncii si complet nepasator fata de oamenii care ii trec prin viata. Intalnindu-se la un proba de reexaminare pentru permisul de conducere, ea este data afara din sala din cauza lui.
Isi concentreaza atunci atentia asupra unui lucru pe care il face luna de luna: sa ii imbunatateasca lui modul de a intelege viata, munca nefiind un scop principal, ci decat un mijloc de a-si atinge scopurile. De aceea, vrea sa locuiasca cu el o luna (November) si sa traiasca dupa regulile ei. Din pacate pentru ea, acestea sunt incalcate si el devine prea important. Iar faptul ca viata ei ascunde un secret, nu face decat sa ii schimbe si lui sensul existentei.
Nu e prima oara cand il vad, dar este un film impresionant in final, care poate face sa planga pe orice om sensibil la o poveste de viata tulburatoare.
Nota 8/10
Jovi
Ryna
Ryna
Regia
In rolurile principale Dorotheea Petre, Valentin Popescu
Un film romanesc aproape necunoscut, cu o regizoare si o distributie la fel, dar care are un subiect profund inspirat din societatea contemporana de la noi si care pe mine m-a impresionat in mod placut. Cum poti evada din viata rurala din Romania, cum te privesc parintii si cei din jur cand vrei sa faci aceasta, cate sacrificii trebuie sa faci?
Totul se petrece langa Sulina, orasul pierdut din Delta Dunării si in jurul Rynei, o adolescenta de 16 ani care are visuri si ar vrea sa evadeze din aceasta lume terna. Tatal sau este proprietarul unui service auto si a unei benzinarii la marginea fluviului si si-a dorit toata viata un baiat. Nu a avut parte de acesta, dar inceaca sa o transforme pe fiica sa in ceea ce nu a avut parte: o face mecanic auto, o poarta in fiecare seara la crasma din localitate, o tunde baieteste si nu o lasa sa poarte rochii.
Influentata de bunicul sau si de ceea ce se intampla in Sulina, vrea sa evadeze de langa tatal sau. E atrasa de arta fotografica si vrea sa plece in Bucuresti, dupa mama ei, care plecase de asemenea de acasa, in urma unei discutii cu tatal sau, un personaj sters, plin de temeri, care nu intelege din viata din jurul lui decat valoarea banului. De aceea, in clipa cand primarul vrea sa ii retraga autorizatia pentru pompa de benzina, face orice sa cada in picioare. Chiar sacrificandu-si fiica. Vrea bani, nu il intereseaza altceva, nu il intereseaza mijloacele prin care ii obtine.
Primarul si tatal fetei sunt un nou tipar al romanului autentic contemporan (am mai spus asta despre doctorul din 4.3.2). Un primar care e despot in localitatea sa, in care nimeni nu are dreptul sa sufle, in care nici doctorul nu are dreptul sa vorbesca fara a fi informat. Un om care da ordine in dreapta si stanga, fara prejudecati si fara posibilitatea ca cineva sa refuze. Toti, in afara de Ryna, iar aceasta o transforma in pasiunea lui.
Cat despre Ryna, este o aparitie absolut reala a contemporaneitatii, din pacate din ce in ce mai rara. Tot ce vrea sa obtina este o cariera intr-un atelier foto. Si, paradoxal, desi tendinta este alta, nu se agata de sperante inutile, nu foloseste barbatii puternici pentru indeplinirea propriilor scopuri (cum ar fi primarul sau francezul antropolog), ci vrea sa faca totul prin puterile ei. Si, indiferent de sacrificii, va reusi.
Nota 8.5/10
Jovi
Un film romanesc aproape necunoscut, cu o regizoare si o distributie la fel, dar care are un subiect profund inspirat din societatea contemporana de la noi si care pe mine m-a impresionat in mod placut. Cum poti evada din viata rurala din Romania, cum te privesc parintii si cei din jur cand vrei sa faci aceasta, cate sacrificii trebuie sa faci?
Totul se petrece langa Sulina, orasul pierdut din Delta Dunării si in jurul Rynei, o adolescenta de 16 ani care are visuri si ar vrea sa evadeze din aceasta lume terna. Tatal sau este proprietarul unui service auto si a unei benzinarii la marginea fluviului si si-a dorit toata viata un baiat. Nu a avut parte de acesta, dar inceaca sa o transforme pe fiica sa in ceea ce nu a avut parte: o face mecanic auto, o poarta in fiecare seara la crasma din localitate, o tunde baieteste si nu o lasa sa poarte rochii.
Influentata de bunicul sau si de ceea ce se intampla in Sulina, vrea sa evadeze de langa tatal sau. E atrasa de arta fotografica si vrea sa plece in Bucuresti, dupa mama ei, care plecase de asemenea de acasa, in urma unei discutii cu tatal sau, un personaj sters, plin de temeri, care nu intelege din viata din jurul lui decat valoarea banului. De aceea, in clipa cand primarul vrea sa ii retraga autorizatia pentru pompa de benzina, face orice sa cada in picioare. Chiar sacrificandu-si fiica. Vrea bani, nu il intereseaza altceva, nu il intereseaza mijloacele prin care ii obtine.
Primarul si tatal fetei sunt un nou tipar al romanului autentic contemporan (am mai spus asta despre doctorul din 4.3.2). Un primar care e despot in localitatea sa, in care nimeni nu are dreptul sa sufle, in care nici doctorul nu are dreptul sa vorbesca fara a fi informat. Un om care da ordine in dreapta si stanga, fara prejudecati si fara posibilitatea ca cineva sa refuze. Toti, in afara de Ryna, iar aceasta o transforma in pasiunea lui.
Cat despre Ryna, este o aparitie absolut reala a contemporaneitatii, din pacate din ce in ce mai rara. Tot ce vrea sa obtina este o cariera intr-un atelier foto. Si, paradoxal, desi tendinta este alta, nu se agata de sperante inutile, nu foloseste barbatii puternici pentru indeplinirea propriilor scopuri (cum ar fi primarul sau francezul antropolog), ci vrea sa faca totul prin puterile ei. Si, indiferent de sacrificii, va reusi.
Nota 8.5/10
Jovi
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
